Tara Barsei, an 6 (17), 2007, nr. 6

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

CONSILIUL JUDEÞEAN BRAªOV MUZEUL „CASA MUREªENILOR” BRAªOV

ÞARA BÂRSEI revistã de culturã

BRAªOV 2007

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

ÞARA BÂRSEI (fondatã în 1929) Revistã de culturã editatã de Muzeul „Casa Mureºenilor” Braºov Piaþa Sfatului nr. 25, cod 500025 Tel./fax: 0268-477864 e-mail: [email protected] http://www.muzeulmuresenilor.ro Colectivul de redacþie: Valer Rus – redactor responsabil Carmen Andrei Ovidiu Savu Mihai-Gavril Gorbonov Cristina Seitz

Tipãrit la: S.C. GRAPHICA PRINT S.R.L. Braºov, 500015 - str. Cerbului 26 Tel.: 0744 300505, 0722 210146 Tel./Fax: 0268 410146 www.graphicaprint.ro

Corectura: Carmen Andrei

ISSN 1583-3119 Autorii îºi asumã responsabilitatea pentru afirmaþiile cuprinse în lucrãrile lor.

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

CUPRINS

Simpozion „125 de ani de la naºterea geografului Nicolae Orghidan” – 17 noiembrie 2006 Simpozion. Opera lui N. Orghidan …………………………………………………….……….... 7 ªerban DRAGOMIRESCU Un cãrturar braºovean uitat – Nicolae Orghidan (1881-1967) ……………………………... 9 Bogdan-Florin POPOVICI Începuturile învãþãmântului geografic la Braºov …………………………………………... 13 Miron FLOREA Reprezentanþi ai ªcolii braºovene de geografie din ultimul veac …………………………….. 21 Nicolae BÃCÃINÞAN Nicolae Orghidan – Geograf al regiunii Braºovului ……………………………………….... 24 Wilfried E. SCHREIBER Actualitatea concepþiei lui Nicolae Orghidan asupra genezei vãilor transversale din România ………………………………………………………………………….……… 27 Lucian BADEA Un gând pentru Nicolae Orghidan …………………………………………………………... 31

Sesiunea ºtiinþificã de comunicãri „Þara Bârsei” – „Diversitate culturalã în Transilvania secolelor XVIII-XXI” – 18-19 aprilie 2007 Istorie Caius DOBRESCU „Chestiunea transilvanã” în secolul XXI: educaþia democraticã ºi regândirea identitãþilor colective …………………………………………………………………………….………. 34 Mariana BORCOMAN Evoluþia ºcolilor ºi situaþia învãþãmântului din Scaunul Rupea ……………………………... 45 Sanda-Maria BUTA Apariþia primelor publicaþii periodice româneºti în Transilvania …………………………... 53 Loránd MÁDLY Braºovul ºi activitatea politicã a saºilor ardeleni în deceniul neoabsolutist ……………….... 61 Iosif-Marin BALOG Habitatul ºi arhitectura ruralã în Transilvania în noul context economic din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea – interferenþe ºi modernizare ………………….... 66 Ioan PRAOVEANU Evoluþia economiei unor aºezãri din Þara Bârsei în secolele XVIII-XIX, în context european ………………………………… ……………………………………..... 76 Valer RUS Românii în unele manuale maghiare din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ………….... 80

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Bianca PURICE Tipografia A. Mureºianu ……………………… ………………………………………….... 84 Gernot NUSSBÄCHER Entomologul Friedrich Deubel (1845-1933) ………………………………………………... 88 Gherghina BODA Colecþionari transilvãneni din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea …………………….... 92 Ana-Maria POP Multiculturalism etnic – factor particularizant al regiunii Þara Bârsei ……………………... 98 Carmen-Florentina OLTEANU Viaþa spiritualã a evreilor braºoveni reflectatã în presa braºoveanã româneascã interbelicã …………………………………… 108 Gheorghe FARAON Valer Literat, pãrintele Muzeului fãgãrãºean …………………………………………….. 116 Marin POP Aspecte privind activitatea asociaþiilor culturale sãlãjene în primii ani dupã Marea Unire (1919-1924) ……………………………………………… 121 Lucia BUNACIU Un om de seamã: dr. Joe Gherman ………………………………………………………… 131 Mihaela VOINEA Valenþe postmoderne ale ºcolii româneºti actuale ………………………………………... 138 Artã Elena BÃJENARU Icoana pe sticlã din Þara Fãgãraºului ºi sursele iconografice …………………………… 142 Radu POPICA Tradiþie ºi inovaþie în arta transilvãneanã – cazul pictorului braºovean Hans Bulhardt … 151 Veronica BODEA-TATULEA Hans Mattis-Teutsch – artist universal ……………………………………………………. 160 Gabriel STAN Kron-Art Gallery, o iniþiativã particularã în diversitatea culturalã a Braºovului ………….. 163 Muzicã George VOICESCU Valentin Greff Bakfark, compozitor ºi lautist braºovean ………………………………….... 168 Steffen SCHLANDT Daniel CRONER – preot ºi compozitor braºovean al secolului al XVII-lea ……………… 174 Lucia BUNACIU Compozitorul Iacob Mureºianu (1857-1917) ºi politica sa culturalã ………………………. 178 Petruþa-Maria MÃNIUÞ Iacob Mureºianu – 150 de ani de la naºtere …………………………… …………………... 182 Constantin CATRINA Paul Richter ºi Orchestra orãºeneascã (Stadtkapelle) din Braºov ………………………. 186 Claudia POP Melosul popular – sursã inepuizabilã de inspiraþie în creaþia lui Tiberiu Brediceanu ……... 196

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Petre-Marcel VÂRLAN Contribuþii la cunoaºterea compozitorului braºovean Tudor Ciortea ……………………... 202 Liliana IACOBESCU Compozitoarea braºoveanã Ana Szilágyi ………………………………………………….. 208 Mihai-Gavril GORBONOV „Casa muzicii” la Braºov – evaluãri preliminare ………………………………………… 214 Literaturã Andrei BODIU Oraºul din memorie ………………………………………………………………………… 224 Mariana-Virginia LÃZÃRESCU ªtefan Baciu – Poet, memorialist, traducãtor ………………………………………………. 227 Adrian LÃCÃTUª Tradiþie, autonomie ºi realizare de sine în Die Stadt im Osten de Adolf Meschendörfer …… 238 Rodica ILIE Diversitate artisticã ºi ideologicã în avangarda româneascã. Fenomenul „alogen” evreiesc ……………………………………………………………... 242 Ruxandra IVÃNCESCU Transilvania ºi literatura fantasticã (de la Bram Stoker la ªtefan Agopian) ………………... 248 Romulus BUCUR Scris, corp, moarte. Despre limbaj la ultimul Gheorghe Crãciun ………………………….. 252

Concursul de poezie „Andrei Mureºanu“ – 12 iunie 2007 Iulia-Dorina STANCIU ………………………………………………………………….... 255 Iulia COMªA ……………………………………………………………………………… 256 Sânziana MARDALE ……………………………………………………………………… 257 Lista autorilor …………………………………………………………………………………… 259

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

SIMPOZION „125 DE ANI DE LA NAªTEREA GEOGRAFULUI NICOLAE ORGHIDAN”

Oraºul Braºov este purtãtorul unor valoroase tradiþii în învaþãmântul geografic. În jurul celor mai de seamã ºcoli braºovene, în secolul al XX-lea s-au afirmat personalitãþi ce au ºtiut sã asocieze unei eminente activitãþi didactice ºi o rodnicã activitate ºtiinþificã, depãºind de multe ori orizontul ºi interesul local. Timpul (a doua jumãtate a secolului al XX-lea), însã, a aºternut uitarea. Muzeul „Casa Mureºenilor”, în colaborare cu Inspectoratul ªcolar al Judeþului Braºov ºi cu alte foruri din Civitas Coronensis, a iniþiat redescoperirea acestor cãrturari, dedicând în fiecare an, la mijloc de noiembrie, o micã sesiune de comunicãri, chemate sã aducã la lumina zilelor noastre, uneori ºi din amintiri proprii, personalitatea ºi meritele celui evocat. A fost stimulatã, în acest scop, ºi contribuþia unor geografi braºoveni. Spre a marca o necesarã continuitate, la fiecare manifestare comemorativã sunt invitaþi ºi elevii din judeþ, distinºi la Olimpiada Naþionalã de Geografie, împreunã cu îndrumãtorii lor, cãrora, deopotrivã, li se oferã premii în reviste geografice („National Geographic”, „Atlas”). Prima manifestare, desfãºuratã în cadrul atât de adecvat al Muzeului Mureºenilor, a fost dedicatã profesorului Nicolae Orghidan, la împlinirea a 125 de ani de la naºterea sa. De activitatea lui este legatã revigorarea învãþãmântului geografic românesc, în Braºov, dupã 1919. Unele din primele sale contribuþii ºtiinþifice din orizontul local sunt consemnate în revista „Þara Bârsei”. Activitatea ºtiinþificã îi va fi încununatã, la vârsta senectuþii, dupã o minuþioasã cercetare de teren, de lucrãrile consacrate vãilor transversale ºi Munþilor Perºani. În paginile ce urmeazã sunt consemnate comunicãrile rostite cu acest prilej, regretând cã din lipsã de spaþiu nu au putut fi incluse ºi imaginile proiectate, chemate sã ilustreze regiunile studiate de geograful înaintaº. În anul 2007, la cea de a doua reuniune, ce tinde sã devinã o tradiþie, va fi evocatã, la împlinirea a 130 de ani de la naºtere, personalitatea profesorului Heinrich Wachner, distins naturalist ºi geograf, cercetãtor al þinutului Bârsei (ª.D.).

7

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Opera geograficã a lui Nicolae Orghidan – (1909-1910), Urme de gheþari în Munþii Rodnei. Valea Bistricioarei, în „Anuarul de geografie ºi antropogeografie”, Universitatea Bucureºti, I. – (1925), Excursiuni în împrejurimile Braºovului, în „Anuarul Liceului de fete «Principesa Elena»”, Braºov, V (1923-1924), pp. 40-64. – (1929 a), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Platforma Poiana Mãrului, în „Þara Bârsei”, Braºov, I, 1, pp. 60-76. – (1929 b), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Basinul Vlãdeni, în „Þara Bârsei”, Braºov, I, 2, pp. 147-164. – (1929 c), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Defileul dela Racoºul de Jos, în „Þara Bârsei”, Braºov, I, 3, pp. 226-249. – (1930 a), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Basinul Târgul-Sãcuesc, în „Þara Bârsei”, Braºov, II, 2, pp. 135-144. – (1930 b), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Basinul Târgul-Sãcuesc (continuare), în „Þara Bârsei”, Braºov, II, 3, pp. 220-233. – (1931 a), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Valea superioarã a Oltului, în „Þara Bârsei”, Braºov, III, 2, pp. 118-124. – (1931 b), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Valea superioarã a Oltului (continuare), în „Þara Bârsei”, Braºov, III, 3, pp. 223-233. – (1931 c), Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Valea superioarã a Oltului (continuare), în „Þara Bârsei”, Braºov, III, 5, pp. 413-426. – (1931 d), Observaþiuni morfologice în Buceci, în „Lucrãrile Institutului de Geografie”, Universitatea Cluj, IV (1928-1929), pp. 247-265. – (1932), Prin munþii Buzãului, în „Þara Bârsei”, Braºov, IV, 4, pp. 314-326. – (1933 a), Urme de gheþari pe Siriu, în BSRRG, Bucureºti, LI (1932), pp. 292-294. – (1933 b), O excursie în regiunea Braºovului, în BSRRG, Bucureºti, LI (1932), pp. 354-359. – (1933 c), Regiunea Braºovului. Consideraþiuni asupra reliefului, în „Þara Bârsei”, Braºov, V, 5, pp. 416-424. – (1936), Branul (consideraþiuni morfologice), în BSRRG, Bucureºti, LIV (1935), pp. 110-131. – (1937), Munþii Baraolt, în Omagiu lui Constantin Kiriþescu, Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, pp. 640-660. – (1940), Observaþiuni morfologice pe marginea ardeleanã a Munþilor Vrancei. Covasna ºi împrejurimile ei, în BSRRG, Bucureºti, LVIII (1939), pp. 125-137. – (1959, 1961), Branul în lumina toponimiei (în colaborare cu G. Giuglea), în „Cercetãri lingvistice”, Bucureºti, IV ºi VI. – (1962-1963), Bazinul Vãii Casimcei, în „Lucrãrile Institutului de Speologie «Emil Racoviþã»”, Bucureºti. – (1965 a), Munþii Perºani. Observaþii geomorfologice cu privire specialã asupra Vãii Oltului, în SCGGG – Geografie, Bucureºti, XII, 1, pp. 25-46. – (1965 b), Munþii Perºani, în „Natura”, Seria Geografie-Geologie, Bucureºti, XVII, 4, pp. 74-78. – (1966), Dunãrea ºi Porþile de Fier, în SCGGG – Geografie, XIII, 2. – (1967), Observaþii asupra carstului din Bazinul Casimcei, în „Natura”, Seria Geografie-Geologie, Bucureºti, XIX, 1, pp. 34-43. – (1968), ªcoala geograficã româneascã formatã de Simion Mehedinþi, în: Simion Mehedinþi, Opere alese, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, pp. 67-83. – (1969), Vãile transversale din România. Studiu geomorfologic, Bucureºti, Editura Academiei, 188 p.

8

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

ªerban DRAGOMIRESCU UN CÃRTURAR BRAªOVEAN UITAT NICOLAE ORGHIDAN (1881-1967) În toamna anului 1981, Casa Corpului Didactic din Braºov, spre cinstea geografilor locului, a iniþiat omagierea memoriei profesorului Nicolae Orghidan, distins cãrturar braºovean, devotat slujitor al învãþãmântului geografic, la împlinirea a 100 de ani de la naºterea sa. Într-o salã plinã a Casei, adãpostitã pe atunci de Liceul „Unirea”, în prezenþa unor membri ai familiei, printre care profesorul Traian Orghidan, fiul sãu, director al Institutului de Speologie „Emil Racoviþã”, s-au rostit cuvinte de apreciere de cãtre geografi locali ºi bucureºteni, dintre care unii au avut ºansa de a-l fi cunoscut, de a fi colaborat cu el la amurgul vieþii sale sau de a fi mers pe urmele studiilor lui din Þara Bârsei. Au trecut de atunci 25 de ani, timp în care s-a aºternut uitarea peste amintirea acestui vrednic geograf, de o exemplarã discreþie ºi modestie. Împlinirea a 125 de ani de la naºterea sa, precum ºi apariþia noii serii a revistei „Þara Bârsei” sunt un prilej binevenit de a evoca personalitatea sa, cãci la prestigiul acesteia, în perioada interbelicã, a contribuit, prin publicarea unor materiale geografice, cu precãdere geomorfologice, din orizontul local. Mã simt dator a-l evoca pentru cã am avut privilegiul de a-l fi cunoscut în ultimii sãi ani de viaþã ºi de a fi sprijinit, dimpreunã cu Eugen Nedelcu, publicarea unora din rezultatele cercetãrilor întreprinse de-a lungul deceniilor, pe care – dintr-o rigoare ºtiinþificã exageratã – nu le încredinþa tiparului decât dupã o exigentã verificare. Nicolae Orghidan, descendent dintr-o cunoscutã stirpe de comercianþi braºoveni, purtând cu falã acest nume – de obârºie sud-dunãreanã –, s-a nãscut în oraºul de la poalele Tâmpei, la 6 decembrie 1881, de chiar ziua Sfântului Ierarh Nicolae. Dupã absolvirea cursurilor Liceului „Andrei ªaguna”, ºcoalã de elitã a Braºovului, în 1901 trecea Carpaþii ºi, asemeni multor tineri români ardeleni cu tragere de inimã pentru învãþãturã, se îndrepta spre Universitatea din Bucureºti. Era momentul când, la Facultatea de Litere ºi Filosofie, lui Simion Mehedinþi – cu un doctorat susþinut la Leipzig, la Friedrich Ratzel, întemeietorul antropogeografiei germane – i se încredinþa prima catedrã din învãþãmântul superior românesc. La 3 noiembrie 1901, în prezenþa lui Titu Maiorescu, rostea disertaþia inauguralã Obiectul geografiei, moment ce consemneazã, în România, începutul instituþionalizat al învãþãmântului geografic universitar. Nicolae Orghidan, împreunã cu Al. Dimitrescu-Aldem (1880-1917), prematur dispãrut, cu Constantin Brãtescu (1882-1945) ºi cu George Vâlsan (1885-1935), se afla în primele serii de studenþi ai tânãrului magistru, ce atrãgea prin þinuta academicã, prin expunerea logicã, argumentatã a unei discipline hrãnite pânã atunci, în învãþãmânt, numai de memorizarea absurdã a unor nume, date, cifre. Între profesorii acestei generaþii se numãrau ºi alte figuri ilustre ale Universitãþii bucureºtene: D. Onciul, Titu Maiorescu, N. Iorga, Gr. Tocilescu, Ovid Densuºianu, Pompiliu Eliade º.a. În 1905 obþinea licenþa cu specialitatea principalã geografie ºi secundarã limba germanã, pregãtindu-se pentru o carierã didacticã ce va fi lungã ºi prodigioasã. O bursã a Societãþii Române de Geografie pentru douã semestre îi este acordatã la Universitatea din Leipzig, unde se bucurã de îndrumãrile reputatului geomorfolog Albrecht Penck. Cursurile urmate, excursiile fãcute în Alpi îi orienteazã preocupãrile ºtiinþifice spre geomorfologie, spre studiul reliefului. Patru ani mai târziu, în 1909, susþinea examenul de capacitate, cu rezultate strãlucite, în faþa comisiei prezidate de Simion Mehedinþi. Din aceastã epocã de început, pe baza experienþei dobândite, dateazã ºi prima sa contribuþie ºtiinþificã, Urme de gheþari în Munþii Rodnei, apãrutã în primul numãr al „Anuarului de geografie ºi antropogeografie” (1910), consideratã prima publicaþie ºtiinþificã de profil a 9

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Bogdan-Florin POPOVICI ÎNCEPUTURILE ÎNVÃÞÃMÂNTULUI GEOGRAFIC LA BRAªOV O lungã perioadã istoricã, cel mai mare ºi bogat oraº al Transilvaniei, centru al umanismului cultural, dar ºi al spiritului mercantil activ pe vaste spaþii geografice, Braºovul este unul din locurile în care se poate într-adevãr vorbi despre „începuturi ale învãþãmântului geografic”. Concentrând nevoia practicã ºi instrucþia intelectualã, centru de multietnicitate emulativã, spaþiu geografic generos înzestrat ºi, prin aceasta, atrãgãtor pentru cei îndrãzneþi ºi curioºi, Braºovul a oferit un teren propice de studiu, de acumulare ºi transmitere a cunoºtinþelor geografice. Iatã de ce ne-am propus, în cele ce urmeazã, sã încercãm creionarea câtorva aspecte legate de începuturile învãþãmântului geografic în Braºov, oglindind perioada de pânã la începutul secolului trecut. Încã de la început se cuvin a fi fãcute o serie de precizãri. În primul rând, trebuie spus cã geografia nu doar se predã, ci se mai ºi trãieºte; a vorbi despre pãduri, munþi ºi ape doar din sala de curs nu înseamnã a preda geografie. Din acest motiv se cuvin menþionate tradiþiile ºcolare turistico-geografice, legate în special de tradiþia Gimnaziului sãsesc. Se vorbea odinioarã despre Poiana Honterus, unde se adunau elevii, despre Schuler – Muntele ªcolii, adicã Postãvarul de astãzi sau despre Schulerau – Poiana ºcolii –, astãzi Poiana Mare sau de Jos din cadrul Poienii Braºovului. Aceste toponime reflectã o activitate care se desfãºura în cadru instituþionalizat, care asigura ºi transmiterea pe viu a lecþiei de geografie, în afara orelor de clasã. În plus, în Anuarul gimnaziului evanghelic se regãsesc o serie întreagã de relatãri ale excursiilor ºcolare în diverse pãrþi ale þãrii ºi continentului (din Grecia pânã în Norvegia).1 Cu o astfel de tradiþie, nu este de mirare cã prima societate turisticã din Transilvania a fost înfiinþatã de braºoveni („Siebenbürgischer Alpenverein in Kronstadt”, 1872, integratã ulterior în SKV) sau cã primul ghid turistic al munþilor Þãrii Bârsei a apãrut în mediul sãsesc2. În al doilea rând, trebuie subliniat un alt aspect, ºi anume, cel al etnicitãþii. În ciuda unor parti-pris-uri, afirmate sau nu, o abordare a începuturilor învãþãmântului geografic nu trebuie sã porneascã de pe poziþii de adulare a unei etnii sau de criticare a alteia. Braºovul din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea nu (mai) era un oraº sãsesc, sau un oraº românesc sau un oraº maghiar, ci pur ºi simplu un oraº multietnic, în care locuiau români, saºi ºi maghiari, sau saºi, români ºi maghiari, sau maghiarii, saºii ºi românii etc. Iatã de ce orice abordare a trecutului Braºovului, mai ales modern, ºi mai ales din perspectivã educaþional-culturalã, trebuie, dupã pãrerea noastrã, sã abordeze subiectul din perspectiva tuturor etniilor trãitoare în Braºovul de sfârºit de secol XIX. Având aceste precizãri fãcute, sã încercãm o scurtã trecere în revistã a începuturilor învãþãmântului geografic braºovean. Vom începe cu Gimnaziul sãsesc, ºi aceasta nu dintr-o judecatã de valoare aprioricã, ci luând în considerare tradiþiile. Johannes Honterus, umanistul sas, a publicat în 1530, la Cracovia, o lucrare geograficã intitulatã Cosmografia, care a cunoscut o rãspândire ºi o faimã remarcabile, fiind retipãritã în peste 30 de ediþii.3 Honterrus va republica aceastã lucrare, dar ºi un manual de geografie pentru elevii sãi. „«Geografia» lui Honterus este descrisã de cãtre Gaspar din Pesta ca fiind foarte utilã pentru elevi ºi având o hartã a lumii, ca ºi hãrþi ale bolþii cereºti.”4 Aceastã tradiþie a învãþãmântului geografic sãsesc poate fi urmãritã ºi în secolele urmãtoare. Astfel, pe baza unui document de la 1774, se poate constata cã, în acei ani, elevii gimnaziului 1 2 3 4

Programm des evangelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen, Kronstadt, 1896, 1897, 1898, 1903, 1905, 1906, 1909. Eduard Myess, Touren-Weiser, Braºov, 1890. Gernot Nussbächer, Johannes Honterus, [Sibiu, 1999], p. 21. Ibidem, p. 61.

13

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Bogdan-Florin Popovici

braºovean studiau geografia dupã un manual al lui Du Tresnoy. Cumpãna secolelor XVIII-XIX coincide cu activitatea lui Alexander von Humboldt (14.09.1769-6.05.1859) ºi a lui Carl Ritter (7.08.1779-28.09.1859), consideraþi fondatori ai geografiei moderne. Conturându-se ca o ºtiinþã de sine stãtãtoare, geografia începe treptat sã capete ºi o greutate mai mare în programele ºcolare.5 Acestui fapt i se adaugã ºi starea de spirit efervescentã de dupã 1848, geografia devenind, alãturi de istorie, una din disciplinele menite sã asigure formarea, în spiritul elevilor, a sentimentelor patriotice, a legãturii cu un anume popor ºi cu un anume spaþiu geografic. Desigur, nu ne propunem sã intrãm în detalii legate de procesul de învãþãmânt. Iatã de ce ne-am mãrginit în a urmãri ponderea geografiei în programele ºcolare. 1857-18586 Gimnaziu

ªcoala realã

5

6

Pentru fundamentarea predãrii geografiei în gimnaziul braºovean de la autorii menþionaþi anterior, în Samuel Schiel, Andeutungen über den geographischen Unterricht im Untergymnasium, în „Programm des evangelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen 1857”, Kronstadt, 1857, pp. 1-30. Programm des evangelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen 1857, Kronstadt, 1857.

14

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

1870–18717 Gimnaziu

1891–18928 Gimnaziu

7 8

Ibidem, 1871. Ibidem, 1892.

15

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Bogdan-Florin Popovici

În Anuarul… din anii 1892-1893, respectiv, 1893-1894, Friedrich Schiel publicã fragmente dintr-un manual de geografie pentru clasele inferioare ale ºcolilor medii. Aceastã lucrare permite astãzi o incursiune în materia ce se preda atunci elevilor ºi, prin urmare, asupra nivelului de cunoaºtere geograficã pe care l-ar fi putut însuºi un elev care urma o ºcoalã medie. Manualul este conceput în douã pãrþi mari, una referindu-se la Univers ºi Pãmânt, în ansamblu, iar cea de-a doua detaliind fiecare continent în parte. În prima parte sunt descrise Mercur, Venus, Pãmânt, Marte, care sunt numite ºi „planetele apropiate de Soare”; Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun sunt cele „îndepãrtate de Soare”. Se menþioneazã de asemenea existenþa cometelor, care aparþin ºi ele de sistemul solar. Relativ la Pãmânt, se arãta forma acestuia, existenþa unei miºcãri de rotaþie în jurul propriei axe ºi a unei miºcãri de revoluþie în jurul Soarelui, se scria despre anotimpuri, zone geografice, meridiane, tropice, latitudine, longitudine, posibilitãþile de împãrþire matematicã a suprafeþei Pãmântului. Pãmântul era descris ca o sferã puþin aplatizatã în douã locuri, opuse unul altuia. Se arãta însã cã aceastã aplatizare e neînsemnatã, doar 1/300; aceasta însemna cã o sferã de 1 m în diametru ar trebui aplatizatã cam cu 3 mm pentru a imita oarecum imaginea Pãmântului. O secþiune este dedicatã ºi argumentelor pentru forma rotundã a Pãmântului (orizontul ne apare pe loc plan peste tot ca un sector de cerc; dacã se urcã pe deal, orizontul se mãreºte în toate pãrþile; dacã pleacã un vapor de la mal, el se micºoreazã treptat, întâi dispare corpul vasului, apoi velele, iar în final vârful catargului; vaporul pare înghiþit de mare; când se apropie un vapor de mal, efectul e invers: întâi apare vârful catargului etc.; Pãmântul a fost deseori înconjurat cu vaporul; umbra Pãmântului apare la o eclipsã de Lunã întotdeauna rotundã; deoarece Soarele, Luna ºi planetele au forma rotundã, nu o sã fie Pãmântul o excepþie …). Se mai preciza, pentru satisfacerea curiozitãþii unor potenþiali cârcotaºi, cã forma rotundã a Pãmântului e tot atât de deranjatã de cei mai înalþi munþi precum o bilã de popice de niºte fire de nisip. Mai departe existã secþiuni specifice pentru hidrografie (cu clasificãri, descrieri de elemente specifice etc.), relief, aer etc. Se indica împãrþirea Pãmântului în 5 mãri principale ºi 5 pãrþi de uscat. De asemenea, se amintea despre bogãþiile pãmântului (pe zone geografice): principalele resurse minerale, plante pentru alimentaþie ºi utilizãrile acestora, animale deosebit de importante pentru om. O secþiune interesantã, care încheie prezentarea generalã a Pãmântului, se referã la Om. Sunt prezentate principalele rase umane (caucazianã/albã – 660 milioane, mongoloidã/galbenã – 600 milioane, etiopianã/neagrã – 180 milioane, americanã/indianã sau a pieilor roºii – 10 milioane ºi malaezianã – 35 milioane) ºi principalele religii (brahmanismul ºi budismul, mahomedanismul, iudaismul, creºtinismul – catolic, ortodox, protestant). Partea a doua a manualului analizeazã, în ordine alfabeticã, fiecare continent (Africa, America, Asia, Australia, Europa). Acestea sunt descrise sumar, cu detalii asupra anumitor aspecte considerate importante. Schema de analizã este urmãtoarea: situare, limite, insule, peninsule, relief, ape, climã, produse, populaþie. Sfârºitul manualului cuprinde o listã cu cele mai semnificative mãri, fluvii, insule, munþi. Ceea ce frapeazã la acest manual, chiar rãsfoindu-l, este extraordinara sa orientare pragmaticã, limpezimea exprimãrii ºi a prezentãrii conceptelor. Cu greu ai putea citi un astfel de manual ºi sã nu reþii aspectele cele mai semnificative. De altfel, programatic, se urmãrea nu doar transmiterea informaþiei, ci ºi cum se transmitea acea informaþie.9 De asemenea, se remarcã caracterul aplicat al cunoºtinþelor transmise, concentrându-se pe acele cunoºtinþe necesare formãrii unei culturi generale suficiente pentru integrarea fãrã probleme în societate. 9

Schiel, loc. cit.

16

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

* Din punctul de vedere al ºcolilor moderne din Braºov, cronologic urmeazã învãþãmântul românesc. Deºi nu se poate lãuda cu o tradiþie a aplicaþiilor practice ºi a inovaþiilor în didactica geograficã, în Gimnaziul ortodox român s-a predat de la început geografia prin programa ºcolarã.10 În prima perioadã de dupã Revoluþia de la 1848-1849, istoria ºi geografia erau discipline predate împreunã. Scopul declarat al predãrii geografiei era cunoaºterea sumarã a suprafeþei Pãmântului dupã împãrþirea ei naturalã ºi politicã. Geografia încadra predarea istoriei simetric, fiind accentuatã ca predare în clasele I ºi IV (câte 3 ore pe sãptãmânã): în clasa I (3 ore pe sãptãmânã) – descrierea suprafeþei Pãmântului dupã însuºirile ei naturale ºi cunoaºterea popoarelor ºi a statelor celor mai însemnate; clasa a IV-a: „geografia popularã a patriei ºi a Austriei, cu recapitularea dezvoltatã a geografiei celorlalte state”. Ca material didactic se folosea manualul de geografie fizicã al lui Bellinger, tradus în limba românã de G. Munteanu, ca hartã, Scheda, iar ca atlas, era folosit cel al lui Simony. În clasa a IV-a se folosea manualul lui Schmiedl de Statisticã popularã a Austriei. Pentru anii 1860-1870, în gimnaziul inferior se predau istoria ºi geografia, câte 3 ore pe sãptãmânã. În clasa I se folosea manualul de geografie al lui Bellinger, tradus de G. I. Munteanu, iar în clasa a IV-a, cartea lui Heufler. În cadrul gimnaziului superior, apare ca materie predatã – istoria, câte 4 ºi apoi 3 ore pe sãptãmânã. Geografia este însã vãzutã în strânsã legãturã cu istoria: scopul predãrii este „cunoaºterea temeinicã a relaþiilor geografice care stau în nex cu evenimentele istorice”11. În perioada 1870-1880, geografia ºi istoria se predau în medie de trei ori pe sãptãmânã, în fiecare clasã, cu unele reduceri de ore în cazul geografiei, spre finalul intervalului. Manualele de geografie folosite erau cele ale lui Bellinger-Munteanu în clasa I, iar pentru clasa a III-a, manualele lui Klun, M. Mihãescu, Sam. Isopescu, precum ºi atlasele lui Sydow ºi Kozenn. Perioada 1870-1900 este o perioadã deosebit de agitatã pentru gimnaziul românesc, date fiind atât situaþia economicã, cât ºi atmosfera politicã. Acest lucru a determinat o serie întreagã de frãmântãri, restrângeri de activitate sau inconsecvenþe în abordarea unui plan didactic, inclusiv în ceea ce priveºte geografia. Astfel, geografia a fost asimilatã ºtiinþelor naturii, ºi se preda doar în primele trei clase. Se urmãreau ca obiective: Clasa I gimnazialã: relaþiile fizice ºi politice ale Pãmântului (cu specialã privire asupra Ungariei), raporturile Ungariei cu þãrile mediteraneene. Clasa II: descrierea Europei, Asiei, Africii, Americii, Australiei. Clasa III: geografie matematicã ºi fizicã. Din punctul de vedere al manualelor, se înregistreazã o îmbogãþire a numãrului acestora. Astfel, se foloseau: Compendiul de geografie universalã, al lui T. Leontea; Elemente de geografie comparatã, de Sam. V. Isopescu; manualul lui I. T. Ciontea ºi D. Laky; Geografia pentru ºcolile medii, de D. Fãgãrãºanu ºi Silvestru Moldovan; Geografia matematicã ºi fizicã de I. Schmidt etc.12 * În sfârºit, învãþãmântul în limba maghiarã s-a dezvoltat mai accentuat dupã formarea statului dualist când, pe de o parte, vorbitorii de limbã maternã maghiarã au primit ºi un sprijin politico-administrativ, dar ºi când, pe de altã parte, în Braºov se înregistreazã o creºtere a ponderii 10 11 12

Sursa de bazã este Andrei Bârseanu, Istoria ºcoalelor centrale române greco-ortodoxe din Braºov, Braºov, 1902; a se vedea în special capitolele despre programa ºcolarã. Ibidem, p. 317. Ibidem.

17

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Bogdan-Florin Popovici

elementului etnic maghiar. Am urmãrit în analiza noastrã douã ºcoli, Gimnaziul romano-catolic ºi ªcoala superioarã de stat. În cadrul Gimnaziului superior romano-catolic, structura de predare a geografiei era urmãtoarea: 187613

188614

La ªcoala superioarã realã de stat, geografia se preda în clasele I-II ºi IV, câte 3 ore pe sãptãmânã. 13 14

A brassói román-katolikus fõgymnazium értesítvénye az 1876-1877 tanévrõl, Brassó, 1877, passim. A brassói román-katolikus fõgymnazium értesítvénye az 1886-1887 tanévrõl, Brassó, 1887, passim.

18

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

188615

189016

15 16

A brassói magyar királyi állami fõreáliskolának értesítõje az 1885-86 tanévrõl, Brassó, 1886, passim. A brassói magyar királyi állami fõreáliskolának értesítõje az 1889-90 tanévrõl, Brassó, 1890, passim.

19

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Bogdan-Florin Popovici

189717

Ca o curiozitate, sã precizãm cã în anii 1886 ºi 1890 profesorul de geografie era Méhely Lajos, autorul primului ghid turistic al munþilor Þãrii Bârsei în limba maghiarã.18 Drept concluzie, se poate remarca o continuitate ºi ubicuitate a geografiei în ºcolile braºovene, fie ele de stat sau confesionale, în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Predarea ei a fost strâns legatã de istorie ºi, cu timpul, a devenit unul din instrumentele de inoculare a sentimentelor patriotice pentru elevi. În ciuda diferenþelor etnice, se foloseau – cel puþin în cazul sãsesc ºi în cel românesc – manuale asemãnãtoare. Odatã cu dezvoltarea atitudinii naþionale a maghiarilor, aceºtia au introdus ºi folosit în ºcoli lucrãri redactate de etnici maghiari. Temele folosite în predare reflectau ºi ele mentalitatea epocii ºi concepþiile ei despre politicã, timp ºi spaþiu. Dincolo de aceste particularitãþi însã, ca o constantã, se remarcã impunerea geografiei ca disciplinã ºcolarã, difuzarea tot mai profesionistã a cunoºtinþelor, caracterul deloc provincial al temelor abordate. Desigur, cercetãri aprofundate vor putea detalia ºi nuanþa o serie de afirmaþii fãcute în lucrarea de faþã. Abstract Brasov (Kronstadt) has an old urban history and information about the schools and matters taught in our town’s schools comes along with that history. Traditionally, the formal schooling in Brasov followed the three main Ethnics groups living here, the Germans (Saxons), the Romanians and the Hungarians. The present article catches a comparative Ethnic glimpse of the Geography teaching methods and textbooks and of the interest for them at the beginning of a modern educational system in Brasov.

17 18

A brassói magyar királyi állami fõreáliskolának értesítõje az 1896-97 tanévrõl, Brassó, 1897, passim. Méhely Lajos, Turista kalauz, Brassó, 1896.

20

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Miron FLOREA REPREZENTANÞI AI ªCOLII BRAªOVENE DE GEOGRAFIE DIN ULTIMUL VEAC Situat într-un cadru natural de excepþie ºi cu o istorie multiculturalã specificã Transilvaniei, Braºovul s-a evidenþiat prin geografi dedicaþi profesiei, cercetãtori ai þinutului Þãrii Bârsei, pornind de la Johannes Honterus care, în 1540, tipãreºte primul manual de geografie din România, înaintea primei ediþii în versuri a cãrþii Rudimenta Cosmographica (publicatã în varianta iniþialã la Cracovia în 1530) ºi pânã la profesorii ºi cercetãtorii ºtiinþifici de astãzi formaþi în oraºul de la poalele Tâmpei. Primul aºezãmânt de educaþie ºi culturã al românilor din Braºov – Liceul „Andrei ªaguna” – a susþinut importanþa studiului geografiei prin întâiul sãu director, Gavriil Munteanu, care elaboreazã un manual de predare a geografiei în gimnaziu. Dumitru Lupan, un excelent profesor de ºtiinþe ale naturii, este întemeietorul muzeului de biologie ºi geologie al liceului ºi organizatorul multor excursii aplicative în împrejurimile Braºovului. În perioada interbelicã douã nume de geografi ne reþin atenþia: Anton Vidraºcu ºi Nicolae Necºulescu. Profesorul Vidraºcu este caracterizat de D. Cazacu drept „dascãlul impunãtor deopotrivã prin prestanþã ºi prestaþia sa la catedrã, elegant în atitudini, comportament ºi comunicare, informat ºi receptiv la orice semnal venit pe canal profesional, admirabil coleg ºi om de lume, ferm dar niciodatã arogant sau agresiv, moldovean sadea format ºi educat sub auspiciul marilor tradiþii ale Universitãþii Mihãilene, a cãrei nobleþe academicã o respira fiecare cuvânt sau gest al sãu”1. Nicolae Necºulescu, absolvent al Universitãþii Bucureºti, a fost numit la numai 25 de ani profesor de geografie la Liceul „Andrei ªaguna” – situaþie rar întâlnitã la aceastã vârstã pentru aceastã ºcoalã –, personalitatea sa fiind accentuatã de intransigenþã, fermitate ºi performanþã în spaþiul procesului educaþional. Geograful care ºi-a legat numele de cercetarea reliefului Depresiunii Braºovului ºi apoi de vãile transversale din România este Nicolae Orghidan, care ºi-a început cariera didacticã ca director al ªcolii Superioare de Fete din Braºov, actualmente Colegiul Naþional „Unirea”. Fiind o ºcoalã de fete, primul ei director „avea în vedere menirea femeii în cãmin, în care ca fiicã, soþie, apoi ca mamã, ea trebuia sã simbolizeze statornicie, economie ºi poezie”2. De-a lungul mandatului sãu, profesorul Orghidan publicã ºi primele anuare ale acestui liceu. Profesorul sãu, Simion Mehedinþi, l-a îndrumat sã se ocupe de relieful Depresiunii Braºovului ºi, în legãturã cu aceasta, de evoluþia vãii transversale a Buzãului. Deºi prin evoluþia ei sugereazã aproape obligatoriu o captare în zona Întorsurii, Nicolae Orghidan alege tocmai valea Buzãului pentru a demonstra existenþa strãpungerilor antecedente din Carpaþii noºtri. În lucrarea Vãile transversale din România Nicolae Orghidan mãrturiseºte: „Acum 50 de ani, când am început cercetãrile pe teren în Þara Bârsei rãspunzând astfel la apelul magistrului S. Mehedinþi cãtre profesorii secundari, ºi anume de a explora orizontul geografic al oraºelor unde activau în vederea predãrii într-un mod cât mai intuitiv a geografiei, studiul geologic al acestui colþ de þarã pãrea a fi ajuns la concluzii definitive. Schimbarea datelor geologice a atras dupã sine o nouã încercare de sintezã privitoare la Þara Bârsei ºi la valea Oltului, cuprinzând acum ºi marele sector transversal dintre Turnu Roºu ºi Mãnãstirea Cozia, privit în lumina constatãrilor din cursul superior al vãii” (1969). Lucrãrile lui Nicolae Orghidan analizeazã, succesiv, urmele de gheþari din Munþii Rodnei, morfologia Depresiunii Braºovului, a Munþilor Bucegi, Munþilor Buzãului, Vrancei, Baraolt ºi 1 2

D. Cazacu, Colegiul Andrei ªaguna, Sfântu Gheorghe, Ed. Charta, 2006. *** Monografia Liceului teoretic Unirea, Braºov, Ed. Lux Libris, 1997.

21

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Miron Florea

Perºani. Analizeazã ºi Defileul Dunãrii de la Porþile de Fier, iar sinteza preocupãrilor sale o reprezintã studiul geomorfologic al vãilor transversale din România. Pentru o scurtã perioadã de timp, activitatea academicianului Victor Tufescu se leagã de Braºov prin ocuparea unui post de profesor la Liceul „Ioan Meºotã”. Acest post a fost obþinut prin concurs, în condiþiile în care s-au prezentat 180 de candidaþi din þarã, în anul 1935. Ulterior, în anii 1938-1939, a fost bursier al Academiei Române la Sorbona, sub îndrumarea profesorului Emmanuel de Martonne. Învãþãmântul superior din Braºov a debutat în condiþii vitrege datoritã preluãrii în 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, a Academiei de Înalte Studii Comerciale ºi Industriale din Cluj. Din 1942, ca urmare a noii legi pentru învãþãmântul superior, s-a procedat la ocuparea de posturi vacante de profesori ºi conferenþiari, iar pentru Catedra de geografie economicã postul i-a revenit profesorului Laurian Someºan3. Personalitatea profesorului Someºan, care a elaborat ºi un interesant curs de geografie economicã mondialã, l-a recomandat pentru ocuparea funcþiei de rector, în 1947. Printre membrii fondatori ai Institutului de Cercetãri Geografice (1944) se aflã ºi profesorul Someºan, care din 1954 predã cursuri de geografie economicã silvicã la Facultatea de Economie Forestierã din Braºov. Din 1965 funcþioneazã la Direcþia de Sistematizare, Arhitecturã ºi Proiectare, unde elaboreazã peste 200 de lucrãri de geotehnicã. Cercetarea ºtiinþificã se leagã mai mult de domeniul geomorfologiei, îndeosebi pentru studiul Munþilor Cãlimani. Lucrãrile sale acoperã însã o paletã mult mai largã, care include atât studiul vieþii pastorale (Munþii Cãlimani), Câmpia Tisei, þinuturile transcarpatice, factorii orografici care influenþeazã populaþia din Transilvania, cât ºi studii de dezvoltare regionalã, cum este cazul Funcþiunilor zonelor de contact. Pentru ultimele decenii ale secolului trecut trebuie amintitã contribuþia profesorului Paul Binder, care a funcþionat 16 ani la Liceul Pedagogic din Braºov, unde, pe lângã prestaþia didacticã de excepþie, a elaborat studii de geografie istoricã, toponimie ºi a analizat factorii de risc natural din ultimele cinci veacuri din Depresiunea Braºovului. A realizat o interesantã prefaþã la traducerea Valeriei Cãliman a lucrãrii lui Johannes Honterus, Rudimenta Cosmographica, ºi a publicat, împreunã cu Paul Cernovodeanu, lucrarea Cavalerii Apocalipsului4, în care sunt inventariate calamitãþile naturale din trecutul României de pânã la 1800. Pentru aceastã lucrare a consultat un vast material bibliografic din marile oraºe ale þãrii, inclusiv la Biserica Neagrã din Braºov. În egalã mãsurã, Braºovul a fost un important centru cartografic, pornind de la celebra hartã a Transilvaniei a lui Honterus ºi continuând cu realizãrile Institutului Cartografic „Unirea”, unde, în perioada interbelicã, s-au tipãrit, în policromie ºi condiþii grafice excelente, Harta Judeþului Braºov la scara 1:100 000 (1928) ºi hãrþi ale principalelor masive montane de interes turistic: Postãvaru, Piatra Mare, Fãgãraº, Retezat. Tradiþia s-a perpetuat în perioada postbelicã prin globurile fizice ºi politice, hãrþile didactice ale României, Lumii, continentelor ºi ale unor þãri reprezentative, realizate de Întreprinderea Poligraficã din Braºov. Poate cã ºcoala geograficã braºoveanã ar fi avut mult mai multe personalitãþi în condiþiile existenþei unei facultãþi de geografie, instituþie de învãþãmânt superior mult mai necesarã în acest oraº decât cele recent apãrute în unele centre urbane datoritã unor conjuncturi favorabile dar discutabile sub aspect academic.

3 4

Vezi ªerban Dragomirescu, In Memoriam – Prof. univ. dr. Laurian Someºan, în SCGGG – Geografie, tom XXXIV, Bucureºti, Editura Academiei, 1987. Paul Cernovodeanu, Paul Binder, Cavalerii Apocalipsului, Bucureºti, Ed. Silex, 1993.

22

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Abstract The origins of geographic studies in Brasov are linked with the activity of Johannes Honterus, known throughout Europe at that time for his Rudimenta Cosmographica textbook, published in 1540. His work was continued, during the previous century, by Gavriil Munteanu, Anton Vidrascu and Nicolae Necsulescu, who all taught at the „Andrei Saguna” High School. The most significant contribution was that of Nicolae Orghidan, teacher and principal at the „Unirea” High School, who published numerous physical geographic studies concerning local and regional aspects. Laurian Somesan was the first geographer of Brasov connected with university activity at the Faculty of Economic Studies, having both physical and economic geography studies. After the First World War an important Cartographic Institute was founded, for publishing many educational and tourist maps.

23

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Nicolae Bãcãinþan

Nicolae BÃCÃINÞAN NICOLAE ORGHIDAN – GEOGRAF AL REGIUNII BRAªOVULUI Cea mai mare parte a lucrãrilor publicate de Nicolae Orghidan au avut drept obiect de studiu regiunea Braºovului. Într-una din lucrãri, Orghidan evidenþiazã principalele trãsãturi ale acestui areal: „Regiunea Braºovului, cu aspectul ei atât de variat, se caracterizeazã ca un þinut de tranziþie. Acest caracter i-l imprimã înainte de toate însãºi structura ei geologicã. Aici se sudeazã Carpaþii Meridionali, alcãtuiþi din roci cristaline, cu ºirurile Carpaþilor Orientali, formaþi în mare parte din roci mai nouã (Fliº)” (Orghidan, 1933 c, p. 416). Având în vedere lucrãrile publicate (menþionate în lista operei), regiunea Braºovului cuprinde (în accepþia lui Orghidan) întreaga vale a Oltului superior (amonte de Mateiaº) ºi munþii care o înconjoarã. Nicolae Orghidan a publicat prima lucrare despre regiunea Braºovului în 1925, în „Anuarul Liceului «Principesa Elena»” (Orghidan, 1925). A continuat apoi aceastã temã în 10 numere din revista „Þara Bârsei”, pânã în anul 1933 (Orghidan, 1929 a, b, c; 1930 a, b; 1931 a, b, c, d; 1932; 1933 c), sub titlul general Observaþiuni morfologice în regiunea Braºovului. Asupra acestei regiuni el a mai publicat articole cu teme geografice ºi în alte periodice – „Lucrãrile Institutului Geografic al Universitãþii din Cluj” (Orghidan, 1931 d), „Buletinul Societãþii Române Regale de Geografie” (Orghidan, 1933 a, b; 1936;1940), „Studii ºi cercetãri de geologie, geofizicã, geografie” (Orghidan, 1965 a), „Natura” (Orghidan, 1965 b) ºi la editura Cartea Româneascã (Orghidan, 1937). Pentru a înþelege mai bine importanþa ºi semnificaþia lucrãrilor lui Orghidan din deceniile 3 ºi 4 ale secolului trecut, sã ne amintim contextul politic-social al acelor ani. Atunci când Orghidan a început serialul despre regiunea în care locuia, trecuserã de-abia câþiva ani de la Marea Unire. În acea perioadã, interesul pentru noile regiuni care au întregit România trebuie sã fi fost ridicat, dar cãile de comunicaþie erau modeste, pãtura intelectualilor români din Transilvania era subþire, iar literatura geograficã în limba românã despre Transilvania era inexistentã (înainte de 1918). Nicolae Orghidan a întreprins, aºadar, în regiunea Braºovului, o muncã de pionier-geograf în limba românã. Pionieratul nu a însemnat însã diletantism. Conþinutul lucrãrilor publicate ºi bibliografia utilizatã ne aratã un cercetãtor matur, stãpân pe tehnica avansatã de cercetare, contemporanã lui. Principala preocupare a geomorfologilor din acea vreme erau „platformele de eroziune”, adicã suprafeþele de nivelare (cum se numesc în prezent). Tema era relativ nouã pe plan mondial, iar în România fusese aplicatã pentru prima datã de puþin timp, la Carpaþii Meridionali, de cãtre geograful francez Emmanuel de Martonne1. Ulterior, ea a fost aplicatã în Transilvania, la scarã micã (adicã la nivel general), de cãtre geograful polonez Ludomir Sawicki2. Orghidan a fost acela care a detaliat problema „platformelor de eroziune” în regiunea Braºovului. Descrierile acestor platforme urmãresc scopuri tehnice, dar nu sunt lipsite de farmec: „Deodatã desiºul se sfârºeºte ºi privirea scapãtã spre dreapta. E o adevãratã feerie! De aci, din Pleºiþa ºi pânã departe în nicovala uriaºã a Mãgurei Codlei se întinde o suprafaþã netezitã, în care forþele creatoare de relief au modelat o puzderie de forme mãrunte” (Orghidan, 1929 a, pp. 60-61). Existã ºi încercãri de generalizare a „nivelelor de eroziune” gãsite în masive diferite: „O suprafaþã de eroziune mult mai largã, sub forma unei adevãrate platforme, o gãsim la un nivel mai înalt de circa 1000 m. Ea are o extensiune foarte mare, ocolind aproape de jur împrejur bazinurile Braºovului ºi întinzându-se în lungul munþilor Perºani pânã sub culmile Harghitei” (Orghidan, 1933 c, p. 422). Alãturi de problema suprafeþelor de nivelare, Orghidan se apleacã cu mult interes ºi asupra evoluþiei reþelei hidrografice, a vãilor de toate mãrimile. Iatã un exemplu din studiul dedicat 1 2

Emmanuel de Martonne, Sur la plate-forme des hauts sommets des Alpes de Transylvanie, BSRRG, 1906, XXVII, 1. Ludomir Sawicki, Beiträge zur Morphologie Siebenbürgens, Anzeiger der Acad. d. Wiessenschaften in Krakau, 1912.

24

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Bazinului Vlãdeni: „A fost o vreme când dupã toate semnele pãrãul Strâmba ca ºi râul ªincei, care nu drena întreaga platformã Poiana Mãrului, se scurgeau spre rãsãrit, peste ºeaua dela Culmea. Aceasta ne-o dovedeºte continuarea terasei Vlãdeni peste aceastã ºea atât sub forma dealului isolat Mãguriþa cât ºi sub forma unor umeri bine conservaþi pe marginea basinului” (Orghidan, 1929 b, p.163). Acest subiect, al evoluþiei vãilor, l-a pasionat pe Orghidan în ultima parte a vieþii. Prin studiul de sintezã asupra vãilor transversale din România, publicat postum, el a adus o contribuþie remarcabilã la clarificarea acestei probleme. Orghidan nu se limiteazã însã la „platforme” ºi la reþele de vãi, ci analizeazã întregul cadru geomorfologic, utilizându-ºi din plin capacitatea de a descrie sugestiv ºi exact: „Creasta Curmãturii, cu povârniºul ei apusean prãpãstios, domineazã împrejurimile ºi imprimã peisagiului o notã particularã. Prin forma ei semeaþã, încadratã într-un profil sinuos, prin jghiaburile cu aspect de ziduri crenelate, caracteristice munþilor calcaroºi, prin culoarea mai deschisã a stâncilor golaºe, sãltate pe deasupra pãdurii de brad, Curmãtura [sau Hãºmaº, n.a.] este o surprindere pentru cãlãtorul care vine fie dela Nord, fie dinspre Sud, unde atât munþii cristalini cât ºi cei din gresie carpaticã aratã forme blânde, potolite” (Orghidan, 1931 a, p. 119). Adevãrat geograf, Orghidan nu rãmâne prizonierul geomorfologiei ºi urmãreºte înveliºul geografic ca un tot unitar. Sunt foarte interesante observaþiile „antropogeografice” (adicã de geografie umanã, am spune astãzi). Iatã un exemplu legat de „basinul Bicsadului” – „o prelungire spre Sud, pe sub masivul Ciumatului, a basinului Ciuc. Despãrþit prin stãvilarul uriaº, ridicat în curmeziº de erupþiunile vulcanice, el formeazã astãzi o micã unitate morfologicã independentã, manifestându-se ca atare ºi din punct de vedere antropogeografic: în cuprinsul lui sunt adãpostite douã aºezãri, Bicsadul ºi Micfalãul, locuite în majoritate de Români secuizaþi ºi având un trecut deosebit de restul Secuimei” (Orghidan, 1931 c, p. 420). Sau alt exemplu, legat de platforma Poiana Mãrului: „În general, situaþia economicã ºi culturalã a locuitorilor acestui colþ izolat de þarã lasã de dorit. Ea e inferioarã celei a Brãnenilor, cu cari Poenarii se aseamãnã în multe privinþe. ... Alcoolismul, bolile venerice, guºa, fac adevãrate ravagii în sânul populaþiunei. Alãturi de câþiva gospodari cuprinºi, cari se simt bine în mijlocul moºiei lor libere, majoritatea locuitorilor trãesc o viaþã apãsatã de necazuri” (Orghidan, 1929 a, pp. 75-76). ªi, pentru a încheia într-o notã pozitivã, iatã niºte observaþii despre „basinul Vlãdeni”: „În a doua jumãtate a sec. 18, când s’au organizat regimentele grãnicereºti, Þânþarii [azi Dumbrãviþa, n.a.] împreunã cu Tohanul formau o companie, cu comandamentul în Þânþari. Ca în toate satele noastre de foºti grãniceri, se vãd ºi aici bunele efecte ale educaþiei ostãºeºti: satul e curat, uliþele aliniate, casele temeinice, dupã model sãsesc. ªcoala e bine cercetatã ºi locuitorii se laudã cã n’au analfabeþi sub vârsta de patruzeci de ani” (Orghidan, 1929 b, pp. 159-161). Una din explicaþiile cercetãrilor temeinice pe care le-a realizat Orghidan în regiunea Braºovului este cunoaºterea aprofundatã a geologiei regiunii. Aceastã cunoaºtere, ilustratã de bibliografia geologicã citatã (toþi autorii germani, maghiari ºi români care au studiat regiunea), este evidentã în oricare din descrierile fãcute. Iatã, bunãoarã, ce afirmã Orghidan despre „depresiunile intracarpatice din regiunea Braºovului”: „Trecutul lor e destul de complicat. Ca sã-l putem descifra ne folosim în primul rând de secþiunile naturale, deschise în materialul de umpluturã, precum ºi de sondagiile fãcute în diferite puncte ale câmpiei. Pe baza acestora s’a putut constata, cã cele mai vechi depozite ce se gãsesc în partea de Nord a depresiunilor, în bazinul Baraolt, sunt de vârstã meoþianã, deci formarea bazinurilor în aceastã parte, coincide cu începutul pliocenului” (Orghidan, 1933 c, p. 418). Sau, despre defileul de la Racoº: „Pe dreapta se vãd semne de prãbuºire a bancurilor de calcar, ce se ivesc albe din înveliºul verde al pãdurei. Zona aceasta mai lãrgitã, corespunzãtoare ºisturilor de Werfen, e

25

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Nicolae Bãcãinþan

închisã în faþã de un prag înalt de calcar titonic. ... Acest din urmã bloc de calcar e rãzimat pe un soclu de porfir” (Orghidan, 1929 c, p. 240). Existã ipoteze avansate de Orghidan care nu au fost confirmate, iar unele afirmaþii nu au rezistat probei timpului, dar o mare parte din cercetãrile publicate rãmân valabile. Deºi geomorfologia actualã nu a abandonat problemele abordate de cercetãtori în primele decenii ale veacului 20, prioritãþile s-au schimbat. Încã din a doua jumãtate a secolului trecut pe primul plan au trecut alte teme, mai ales cele de interes practic imediat (procesele de modelare actualã, riscurile geomorfologice ºi altele). Dar niciodatã nu se vor putea realiza analize temeinice ale dinamicii actuale a reliefului ºi, în general, a mediului geografic, ºi nici prognoze ale evoluþiei fenomenelor, fãrã înþelegerea trecutului peisajului sau al regiunii avute în vedere. De aici ºi actualitatea cercetãrilor geografice întreprinse de Nicolae Orghidan în primele decenii ale secolului al XX-lea. Abstract The most part of Nicolae Orghidan’s papers published during the 3rd and the 4th decades of the last century make reference to the region of Brasov. Taking into account his studies, the region of Brasov covers the whole superior Olt valley (upstream of Mateias) and the surrounding mountains. Briefly, this article presents the main issues tackled by N. Orghidan in his papers concerning the region of Brasov.

26

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Wilfried E. SCHREIBER ACTUALITATEA CONCEPÞIEI LUI NICOLAE ORGHIDAN ASUPRA GENEZEI VÃILOR TRANSVERSALE DIN ROMÂNIA În deceniile de la începutul ºi mijlocul secolului trecut, la Braºov au activat câþiva geografi care au fost, deopotrivã, dascãli îndrãgiþi ºi cercetãtori talentaþi pe tãrâmul geomorfologiei ºi geologiei: Nicolae Orghidan, Laurian Someºan ºi Heinrich Wachner. Aniversarea a 125 de ani de la naºterea lui Nicolae Orghidan ne oferã prilejul plãcut de a reflecta asupra operei ºtiinþifice a acestui important geograf ºi, în special, geomorfolog ºi sã analizãm ce valoare mai au astãzi, dupã trecerea câtorva decenii, rezultatele cercetãrilor sale. În anul 1969 apare la Editura Academiei, sub îngrijirea lui Eugen Nedelcu, lucrarea lui Nicolae Orghidan Vãile transversale din România. Studiu geomorfologic. Considerãm cã este lucrarea cea mai importantã elaboratã de acest cercetãtor pentru urmãtoarele considerente: 1. Aflat la maturitatea ºtiinþificã, Nicolae Orghidan începe cercetãrile asupra vãilor, îndreptându-ºi atenþia spre o vale transversalã din regiunea Carpaþilor Curburii, valea Buzãului. Dupã cum aratã V. Mihãilescu în prefaþa acestei cãrþi fundamentale pentru geografia româneascã: „Aceastã vale, prin sectorul ei de obârºie (Întorsura) sugereazã aproape obligatoriu admiterea captãrii ca genezã a vãii transversale respective. ªi, totuºi, N. Orghidan alege tocmai aceastã vale pentru a demonstra existenþa strãpungerilor antecedente în Carpaþii noºtri într-o vreme când aproape în unanimitate geografii, în frunte cu Emmanuel de Martonne, admiteau numai captarea ca mecanism al formãrii vãilor transversale”. 2. Problema strãpungerilor transversale l-a preocupat apoi în continuare, N. Orghidan extinzându-ºi cercetãrile treptat la majoritatea vãilor transversale importante din Carpaþii româneºti ºi chiar din afara acestora: Oltul, cu diferitele sale sectoare de defileu, Jiul, Someºul, Criºurile, Mureºul, Poarta de Fier a Transilvaniei, Culoarul Timiº-Cerna, Dunãrea în sectorul Porþilor de Fier, precum ºi câteva vãi din Carpaþii Moldovei. 3. Cartea Vãile transversale din România a fost ultima publicaþie a profesorului N. Orghidan, ea apãrând dupã dispariþia acestuia. De aceea trebuie consideratã drept testamentul ºtiinþific al geografului. Dacã profesorul Orghidan, prin primele sale cercetãri asupra vãilor transversale, a combãtut ipoteza captãrilor în regiunile studiate – ipotezã susþinutã în primul rând de Emmanuel de Martonne, o autoritate ºtiinþificã de necontestat –, treptat autorul a acceptat ºi promovat concepþia formãrii vãilor transversale prin antecedenþã ºi epigenezã pentru toate sectoarele importante cu caracter transversal ale vãilor româneºti. Enunþând aceastã concepþie, N. Orghidan s-a aflat la unison cu numeroºi autori, români ºi strãini, care s-au pronunþat cu privire la una sau mai multe vãi transversale din România, încã de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi pânã în timpurile recente: L. Mrazec, A. Penck, G. Murgoci, A. Nordon, D. Burileanu, V. Mihãilescu, Gr. Posea, M. Iancu, L. Badea º.a. Printre variantele antecedenþei, care au putut fi reconstituite de cãtre N. Orghidan ºi alþi cercetãtori, amintim urmãtoarele: – braþe marine preluate ulterior de râuri; – sinclinale sau ondulaþii ale Pânzei Getice sau ale altor structuri; – cursuri fluviale vechi, pãstrate în timpul înãlþãrii Carpaþilor din timpul Cuaternarului. Pentru a verifica actualitatea concepþiei lui Nicolae Orghidan asupra genezei vãilor transversale din România am utilizat un procedeu simplu: am parcurs o serie de lucrãri cu caracter de sintezã (Geografia României, vol. III, 1987, Carpaþii ºi Subcarpaþii României, de Gr. P. Pop, 2000, Geografia fizicã a României, de I. A. Irimuº, 2003), precum ºi studii geomorfologice, care au cuprins 27

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Wilfried E. Schreiber

în teritoriul analizat una sau mai multe dintre vãile transversale, analizate ºi de N. Orghidan: Defileul Criºului Negru (I. O. Berindei, 1970), Defileul Mureºului între Topliþa ºi Deda (M. Iancu, Tr. Naum, 1972), Defileul Criºului Repede (Aurora Posea, 1977), Defileul Coziei (L. Badea, 1983), defileele de pe Criºul Alb (P. Tudoran, 1983), cele din Munþii Buzãului (M. Ielenicz, 1984), cheile ºi defileele din Munþii Apuseni (P. Cocean, 1988), cele din Munþii Retezat (P. Urdea, 2000), Defileul Oltului de la Racoº (A. Cioacã, 2002), Defileul de la Tuºnad (W. Schreiber ºi Enikö Unger, 2006) etc. Trebuie remarcat, de la început, cã sintezele apãrute ulterior volumului III din Geografia României nu aduc consideraþii noi. Ele încearcã sã îmbine, adesea fãrã o aprofundare, diferitele teorii, parcã de teama de a nu supãra pe cineva sau de a greºi. La A. I. Irimuº întâlnim, totuºi, un pasaj, care reflectã o pãrere frecvent exprimatã. Arãtând cã vãile transversale au putut sã aparã în urma acþiunii a trei mecanisme: falii sau discontinuitãþi geologice importante, antecedenþã ºi captare, autorul concluzioneazã: „Cert este cã nu putem identifica în configuraþia actualã a vãilor carpatice o vale transversalã sau parþial transversalã la originea cãreia sã fi stat numai una din cauze ci, dimpotrivã, argumentele au demonstrat cã de-a lungul evoluþiei lor, de la un loc la altul ºi de la o etapã la alta, toate cele trei cauze au fost posibile, dar ponderea a avut-o, pe rând, pentru fiecare caz în parte, una sau alta” (I. A. Irimuº, Geografia fizicã a României, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2003, pp. 111-112). Afirmaþia, în principal justã, trebuie sã suporte totuºi câteva precizãri: – prin cele trei modalitãþi de genezã nu a fost epuizatã gama proceselor generatoare de vãi transversale; lipseºte, în primul rând, epigeneza, recunoscutã ºi de N. Orghidan drept o cauzã importantã; – chiar dacã aceastã gamã însemnatã de procese a putut genera vãi transversale, cu aspect de defileu, antecedenþa este astãzi acceptatã pe o scarã mult mai largã decât celelalte, în speþã, captãrile, ºi constituie mecanismul geomorfologic cel mai frecvent constatat în urma unor studii aprofundate la teren. Într-adevãr, urmãrind pãrerile cele mai autorizate, antecedenþa a fost confirmatã, ca proces generator total sau parþial, la urmãtoarele vãi transversale: Începem cu valea transversalã a Buzãului, pentru cã a fost prima abordatã de N. Orghidan. Dacã primele lucrãri au preconizat alte mecanisme, începând cu 1931, anul apariþiei lucrãrii analitice a lui N. Orghidan, toþi autorii care s-au ocupat de aceastã vale au admis antecedenþa. M. Iancu apreciazã cã au conlucrat ºi alþi factori, ca tectonica ºi neotectonica. La cele trei mari defilee ale Oltului, de la Tuºnad, Racoº ºi de la Turnu Roºu la Cozia prin Carpaþii Meridionali, majoritatea geomorfologilor care au publicat studii dupã 1969, anul apariþiei cãrþii lui N. Orghidan, admit antecedenþa ca principalul proces geomorfologic în geneza lor. Astfel, pentru Defileul de la Tuºnad, W. Schreiber ºi Enikö Unger admit, ca proces primar, scurgerea pe un traseu aºezat între cele douã conuri vulcanice, Piliºca ºi Ciomadu. Un rol însemnat a revenit însã ºi faliei Oltului. Defileul de la Racoº este considerat, de de cei mai mulþi autori care au publicat rezultatele cercetãrilor lor dupã 1969, drept antecedent (I. Tövissi, M. Iancu, N. Mihãilã ºi N. Popescu, A. Cioacã etc.). În cazul defileelor de la Turnu Roºu ºi Cozia astãzi majoritatea autorilor acceptã antecedenþa ca principalul mecanism geomorfologic în geneza acestora (V. Mihãilescu, I. Tövissi, L. Badea º.a). Se remarcã aspectul de culoar larg, în planul superior al vãii, care atestã existenþa unui traseu vechi, precuaternar, al Oltului ºi adâncirea, în planul inferior, odatã cu ºi dupã înãlþarea Carpaþilor în timpul Cuaternarului.

28

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Pentru Olt este interesantã constatarea lui I. Tövissi (1978) cã, de fapt, existã de-a lungul acestui râu numeroase sectoare care nu au aspect de vale: este vorba de sectoarele din depresiuni (Ciuc, Braºov, Fãgãraº), unde râul curge în partea cea mai joasã a unor forme de relief, care nu au fost create de el. Defileele, în schimb, au un caracter indiscutabil de vale. Considerãm cã singurul mod prin care poate lua naºtere un astfel de curs de râu este antecedenþa. Pentru defileele aflate la vest de Olt se acceptã ºi astãzi geneza lor prin antecedenþã. Dacã pentru Defileul Jiului rolul ondulaþiilor Pânzei Getice a fost recunoscut încã de la sfârºitul secolului al XIX-lea, mai nou P. Urdea formuleazã, pentru coturile bruºte de pe Râul Mare, Râul Bãrbat sau Râul Alb, explicaþia cã „aceste vãi au urmat trasee vechi, instalate pe faldurile Pânzei Getice” (Munþii Retezat. Studiu geomorfologic, Bucureºti, Editura Academiei, 2000, p. 216). Defileul Dunãrii de la Porþile de Fier are o genezã ºi astãzi controversatã. Totuºi, luând în considerare toate argumentele aduse de foarte mulþi geomorfologi ºi geologi, formarea, în acest sector al cursului Dunãrii, prin antecedenþã rãmâne teza cea mai plauzibilã. Mureºul în Defileul de la Topliþa – Deda trebuie considerat, în mod asemãnãtor cu cel al Oltului de la Tuºnad, ca având un curs antecedent, printre vulcanii Munþilor Cãliman ºi Gurghiu, constatare fãcutã, în contradicþie cu H. Wachner, ºi de cãtre N. Orghidan. M. Iancu ºi Tr. Naum considerã cã Mureºul a utilizat strâmtori preexistente, iar prezenþa aglomeratelor a facilitat dezvoltarea cursului actual. În ceea ce priveºte râurile din vestul României – cele trei Criºuri –, aici cercetãrile mai noi (I. O. Berindei, Aurora Posea, P. Tudoran, P. Cocean etc.) au pus în evidenþã o genezã ºi evoluþie mai complicatã a defileelor, un rol esenþial revenind epigenezei, proces recunoscut ºi de N. Orghidan drept însemnat, alãturi de antecedenþã. Astfel, pentru Criºul Repede ºi Criºul Negru, pe lângã epigenezã se considerã drept importantã pentru evoluþia ambelor bazine ºi o captare (I. O. Berindei, Aurora Posea). La fel, defileele de pe Criºul Alb sunt considerate de cãtre P. Tudoran (1983) ca fiind de naturã epigeneticã. La unul dintre acestea, Defileul dintre Gurahonþ ºi Leasa, autorul considerã ca proces asociat captarea (dar nu în locul indicat de R. Ficheux), iar pentru Defileul de la Tãlagiu ar fi avut un rol însemnat ºi o linie de falie. Este însã deosebit de interesant de urmãrit cum explicã N. Orghidan valea transversalã a Criºului Repede fãrã sã apeleze la captare: curgerea râurilor spre bazinele marine sau lacustre din nordul ºi vestul Munþilor Apuseni, rolul sedimentãrii, al reliefului preexistent (dezvoltarea mare a suprafeþelor de nivelare) ºi, apoi, scãderea nivelului lacustru, dar ºi existenþa unor discordanþe structurale dintre masivele Meseº ºi Plopiº, pe de o parte, ºi Apusenii Centrali pe de alta. Fãrã sã mai insistãm asupra altor pãreri sau a altor vãi transversale, concluzionãm prin câteva constatãri generale: 1. Luând în considerare vãile transversale în ansamblul lor, constatãm cã ele sunt, de regulã, forme de relief complexe. În geneza vãilor mari, douã dintre mecanisme se dovedesc aproape generale: antecedenþa ºi epigeneza. Ambele au fost recunoscute ca atare de cãtre N. Orghidan. Desigur, la multe dintre vãile transversale se asociazã ºi cauze tectonice, în primul rând prezenþa faliilor, ca fâºii de rezistenþã mai redusã a terenului. Captãrile fluviale rãmân importante, în primul rând în evoluþia vãilor mici. 2. Rezultatele obþinute de-a lungul anilor ºi publicate în volumul Vãile transversale din România s-au bazat pe o bunã cunoaºtere a literaturii din þarã ºi de peste hotare ºi pe o analizã minuþioasã, competentã ºi obiectivã a terenului. Iatã o mostrã din cartea lui, care-l atestã pe N. Orghidan ca un fin observator ºi un talentat narator: „Un bun punct de observaþie pentru sectorul central ºi sudic al defileului e Poiana Suliþei (958 m). Privind spre sud, vedem desenându-se între

29

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Wilfried E. Schreiber

Nãruþu de pe dreapta ºi Cozia de pe stânga Oltului o suprafaþã latã (5 km), care din locul unde ne aflãm lasã impresia unui singur plan neted, aplecat spre est. În realitate, suprafaþa aceasta, care la piciorul Nãruþului are înãlþimea de 1000 m, scapã spre est la înãlþimea Foarfecii (800 m). Sub acest al doilea nivel, bine dezvoltat ºi în stânga Oltului, pe povârniºul Coziei, s-au pãstrat urmele unei trepte mai înguste de circa 600 m. În aceastã ultimã treaptã e tãiat canionul actual al Oltului, cu acei umeri ºi cu resturile unor nivele mai noi, rãu conservate, care se pot racorda cu terasele cuaternare din regiunea dealurilor. Avem în faþa noastrã imaginea tipicã a unei vãi «îmbucate»” (p. 72). 3. Dupã scurgerea a trei decenii ºi jumãtate constatãm cã cercetãrile ulterioare confirmã în mare mãsurã observaþiile ºi interpretãrile geomorfologice ale lui N. Orghidan. Putem aprecia, deci, contribuþia ºtiinþificã a autorului cãrþii Vãile transversale din România drept importantã ºi durabilã. Constatarea aceasta subliniazã valoarea remarcabilã a omului de ºtiinþã care a fost Nicolae Orghidan, de la naºterea cãruia s-au scurs 125 de ani. Zusammenfassung Im Jahre 1969 erschien das Buch Orghidans „Die Quertäler Rumäniens. Geomorphologische Abhandlung“, seine wichtigste Arbeit. Auf dem Höhepunkt seiner wissenschaftlichen Laufbahn angelangt und mit großer Geländeerfahrung analysiert der Autor die Rolle der geologischen und geomorphologischen Prozesse in der Entstehung der Quertäler. Als die wichtigsten davon schätzt er Andezedenz und Epigenese ein, während er anderen Vorgängen, vor allem aber der Anzapfung, eine viel geringere Rolle zusteht. Diese Ansicht steht im Einklang mit fast allen nachher veröffentlichten geomorphologischen Analysen. Diese Tatsache stellt den Wert der Beobachtungen von Nicolae Orghidan unter Beweis.

30

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Lucian BADEA UN GÂND PENTRU NICOLAE ORGHIDAN Nu uneori, ci întotdeauna, întoarcerile în timp, chiar cele zise nostalgice, pornite cu bunã credinþã, au un rol benefic: ne permit sã înþelegem mai bine trecutul, detaºat ºi comparativ, spre a înlãnþui, evalua ºi aprecia corect evenimentele ºi a clãdi istoria în dimensiunile ei cele mai reale. Fãrã îndoialã cã, înainte de orice, revenirile înseamnã aprecierea pentru cei care au contribuit la desfãºurarea faptelor ºi la clãdirea unei anumite pãrþi a istoriei, în cazul nostru a istoriei geografice româneºti. ªi aceasta nu ca un oarecare exerciþiu intelectual, ci ca o obligaþie sau ca o datorie a urmaºilor care trebuie sã asigure continuitatea, sprijinindu-se pe ceea ce s-a clãdit anterior. Trãim într-o epocã în care nu numai cã se neglijeazã ci, mai degrabã contestatar, se revine asupra trecutului, pânã la negarea utilitãþii a ceea ce s-a realizat, ca ºi când s-ar fi ivit de aiurea o generaþie spontanã înzestratã cu toate înþelepciunile lumii (înnobilatã ca prin farmec cu spirit înalt bolognez, nou-ivit sub soare), în mãsurã sã poarte pe alte cãi, altele decât cele ale tradiþiei naþionale care, pânã de curând, se pare cã a clãdit, totuºi, ceva. Avem obligaþia moralã (ºi nu mai puþin cu adevãrat profesionalã) de a ne întoarce ºi a ne apleca stãruind asupra învãþãturilor trecutului, dând cu onestitate ce a fost ºi este al cezarului, spre a ne comporta onorabil faþã de predecesori ºi opera lor. Mã întreb dacã în cursurile de la puzderia de facultãþi ºi secþii de geografie se menþioneazã numele lui Nicolae Orghidan ºi se amintesc contribuþiile sale ºtiinþifice dintr-o epocã de consolidare a ºtiinþei geografice româneºti, începute atunci când cercetarea geograficã nu devenise întru totul o profesiune ºi când publicarea unei lucrãri nu era condiþia obligatorie pentru obþinerea unei trepte în ierarhia posturilor didactice. * Am avut ºansa sã-l cunosc pe profesorul Nicolae Orghidan prin intermediul profesorului Ion Conea. Între cei doi exista o prietenie sprijinitã pe stimã reciprocã întru totul deosebitã. Se vizitau adesea pentru a-ºi împãrtãºi pãrerile faþã de starea de atunci a geografiei ºi de situaþia geografilor, mulþi împrãºtiaþi în alte locuri dupã eliminarea din învãþãmântul universitar, fãrã a uita sã-ºi exprime opiniile referitoare la perspectivele activitãþii geografice, mai ales ale cercetãrii în forma nouã a Institutului de Cercetãri Geografice. L-am cunoscut întâmplãtor pe profesorul Nicolae Orghidan, venit în vizitã la profesorul Ion Conea. Am întreþinut o discuþie în trei (eu mai mult ascultând), în urma cãreia mi-am dat seama nu numai cã întâlnisem un om blajin, domol ºi sfãtos, un bonom (pe care profesorul Conea îl caracteriza, într-adevãr, ca pe „cel mai bonom din lume”), ci ºi cã era un spirit deosebit, cu gândire profundã ºi echilibratã. Mi-am format ºi întãrit aceastã convingere în timpul întâlnirilor noastre care s-au repetat, pentru cã profesorul Conea îºi fãcuse obiceiul sã mã invite aproape de fiecare datã când era vizitat de Nicolae Orghidan. În niciun caz nu aº fi putut evita o astfel de întâlnire, pentru cã îmi fãcea o plãcere deosebitã, oferindu-mi posibilitatea de a lua cunoºtinþã de preocupãrile ºi opiniile (gândite ºi nescrise) ale fiecãruia dintre cei doi profesori ºi, mult mai mult decât atâta, de spiritul ºcolii geografice româneºti create de Simion Mehedinþi. Amândoi au fost discipolii magistrului ºi s-au format la aceastã ºcoalã (în generaþii puþin diferite), cãreia i-au urmat principiile, slujind-o în moduri diferite, dar cu acelaºi scop: cunoaºterea ºi propagarea cunoºtinþelor geografice despre poporul ºi pãmântul românesc ºi, în general, afirmarea geografiei româneºti în spiritul nou, modern al ºcolii naþionale. 31

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Lucian Badea

În aceste întâlniri discuþia se desfãºura foarte puþin în jurul mizeriilor cotidiene din acei ani, aceasta, de regulã, în funcþie de prejudiciile aduse unei activitãþi ºi exprimãri pe mãsura convingerilor ºi capacitãþii intelectuale ale celor doi. Se întâlneau ºi îºi exprimau convingerile douã spirite formate în epoca de ascensiune ºi afirmare puternicã a geografiei româneºti. Simþeam în vorbele lui Nicolae Orghidan admiraþia pentru profunzimea operei lui Simion Mehedinþi ºi a lui George Vâlsan, aproape o nuanþã de venerare a celor douã personalitãþi. Deºi nu a aparþinut învãþãmântului superior, Nicolae Orghidan s-a integrat întru totul cercului, nu deosebit de larg, al celor animaþi de dorinþa de a se dãrui, pânã la identificare, procesului de dezvoltare a geografiei ºi afirmãrii ei la toate nivelurile, începând de la cel al asimilãrii primelor cunoºtinþe despre ceea ce ne înconjoarã, adicã al afirmãrii geografiei ca disciplinã de culturã generalã deschizãtoare de orizont larg ºi de formare a unui anumit comportament, pânã la acela al echilibrului în relaþiile sociale ºi mai ales cu realitatea înconjurãtoare, cu mediul natural, spre a se diminua tendinþa din epoca modernã de desprindere a individului de naturã ºi de acþionare concertatã, agresivã, împotriva acesteia. Era în perioada bine cunoscutã a industrializãrii forþate ºi a începutului desfigurãrii materiale ºi morale a satului românesc ºi, nu mai puþin, a desfãºurãrii ample a acþiunii de distrugere a unor ecosisteme, cu deosebire a ecosistemului Bãlþii Dunãrii în ansamblul lui, pentru a transforma aceastã regiune unicat într-o anostã suprafaþã agricolã (arabilã), pretinsã ca foarte productivã. De geografii cu experienþã, un astfel de subiect era judecat prin efectele cu certitudine negative ºi ireversibile pentru mediul natural specific, contrar sloganurilor oficiale preluate cu mare aplomb ºi în cursurile universitare menite sã modeleze concepþia despre lume ºi viaþã a viitorilor profesori, în speþã a geografilor. În niciun caz Nicolae Orghidan nu se arãta prea entuziast în faþa noilor (zise mãreþe) realizãri ºi prefera sã asculte opiniile profesorului Conea. Dar nu acesta, repet, era fondul discuþiilor. În acei ani, mai mult ca sigur cã era preocupat de ideea vãilor transversale carpatice, pe care avea s-o materializeze în anii urmãtori. Nu ºtiam cã avea o astfel de intenþie, dar de câteva ori am schimbat câteva pãreri în privinþa defileelor Oltului ºi Jiului, cu deosebire asupra vãii Oltului, pe care începusem s-o înþeleg mai bine în urma cercetãrii Loviºtei, a Subcarpaþilor Vâlcei ºi întrucâtva a piemontului, cu o atenþie aparte asupra teraselor. Îmi formasem convingerea pentru antecedenþa cuaternarã a vãii transversale a Oltului, contrar celor exprimate anterior de mari personalitãþi ale ºtiinþei geografice ca Emmanuel de Martonne, I. Popescu-Voiteºti, H. Wachner. Logica lui Orghidan – sprijinitã pe observaþii repetate, pe amploarea aproape exhaustivã a consemnãrilor anterioare ºi pe o analizã geomorfologicã fãrã cusur – ºi concluziile precise au venit sã-mi confirme primele rezultate ºi convingeri. Mi-am format pãrerea cã valea Oltului, cu succesiunea alternativã de defilee ºi arii depresionare (cu diferite origini), a fost cea care i-a stimulat cel mai mult interesul ºi l-a determinat sã-ºi facã o preocupare de o viaþã pentru investigarea vãilor carpatice, spre a ajunge la sinteza asupra vãilor transversale pe care nu a avut bucuria s-o vadã ieºitã de sub tipar ºi de care avea sã se ocupe, cu dãruire, pentru tipãrire colegul nostru Eugen Nedelcu. Este o sintezã reprezentativã pentru ºcoala geomorfologicã româneascã, asupra cãreia a stãruit cu atenþie câteva decenii, ca rãspuns la îndemnul lui Simion Mehedinþi cãtre profesorii de geografie de a explora orizontul geografic din jurul oraºelor în care îºi desfãºurau activitatea. În acest fel a început cu valea Oltului din Depresiunea Braºovului (pe care a urmãrit-o mai departe, pânã la Cãlimãneºti) ºi a continuat cu investigarea perseverentã a celorlalte vãi transversale, pânã a ajuns la bine cunoscuta sintezã amplu documentatã, despre care V. Mihãilescu (în prefaþã) afirma cã este studiul „cel mai adâncit ºi mai închegat din cele publicate pânã acum ºi nu punem la îndoialã cã ne va folosi ca punct de plecare în cercetãrile viitoare, înlesnite, dupã speranþele autorului, de avântul tinerei generaþii de geografi, crescuþi pe linia unei sãnãtoase tradiþii de cercetare ºtiinþificã”.

32

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Era în anii când optimismul lui N. Orghidan era pe deplin confirmat de rezultatele cercetãrilor de dupã 1958. Felul de a fi ºi atitudinea profesorului Orghidan au fost foarte sigur ºi plastic relevate de profesorul V. Mihãilescu în aceeaºi prefaþã la Vãile transversale din România: „Anii îndelungaþi de analizã, grijã cu care sunt redactate rezultatele ni-l aratã pe N. Orghidan aºa cum puþini l-au cunoscut în viaþa lui retrasã: senin ºi echilibrat, simplu în exprimare, meticulos ºi critic în analiza de teren ºi în folosirea bibliografiei, dar pãstrând esenþialul necesar argumentãrii tezei urmãrite, fãrã coborâre în detalii erudite ºi fãrã pretenþia de a rezolva totul. Nu a confundat amãnuntul cu exactitatea ºi nici nu l-a considerat un scop în sine, ci un mijloc”. Într-adevãr ºi ceea ce a scris reflectã întru totul firea sa, modul sãu de a fi: calm, liniºtit, onest ºi cu echilibru desãvârºit. ªi a închis ochii pentru totdeauna. Aºa a fost în viaþã ºi tot aºa s-a despãrþit de cele pãmânteºti. Simþind cã îl pãrãsesc puterile, liniºtit, cu vocea stinsã i-a ºoptit soþiei: „Eu mã duc, la revedere, la revedere”. A trecut în veºnicie un om a cãrui experienþã nu numai cã nu poate fi uitatã, dar trebuie sã rãmânã un model de atitudine profesionalã ºi comportament exemplare. Abstract A sincere and lasting friendship linked Ion Conea to Nicolae Orghidan. They used to visit each other and discuss matters of post-war geography, especially its condition after 1950. The author had the chance to join them in those very interesting discussions. At that time, Nicolae Orghidan worked on the problems of transversal Carpathian valleys, a volume issued by the Romanian Academy Publishing House in 1969. A recurrent topic of those meetings was that of valley antecedence, with focus on the valleys of the Olt, the Jiu and the Danube rivers, a subject of interest for many researchers. Both in speech and writing, N. Orghidan provided to be a meticulous critical spirit, balanced and clear in expression, all those attributes defining a true intellectual, body-and-soul devoted to his profession.

33

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Caius Dobrescu

SESIUNEA ªTIINÞIFICà DE COMUNICÃRI „ÞARA BÂRSEI” Caius DOBRESCU „CHESTIUNEA TRANSILVANÔ ÎN SECOLUL XXI: EDUCAÞIA DEMOCRATICà ªI REGÂNDIREA IDENTITÃÞILOR COLECTIVE Problemele Prezenta lucrare îºi propune sã abordeze o dublã problematicã: a) a modului în care se construieºte reprezentarea despre Transilvania, ca parte a identitãþii colective a principalelor grupuri etnice de regãsit astãzi în aceastã provincie, românii ºi maghiarii ºi b) a formelor în care predarea literaturii ºi istoriei, mai precis, a literaturii în interdependenþã cu istoria, poate contribui la depãºirea clivajelor ideologice ºi de mentalitate care separã, în mod tradiþional, aceste comunitãþi etno-culturale, contribuind la crearea unei culturi civice comune, ºi la cultivarea a ceea ce filosofia politicã postbelicã numeºte „patriotism constituþional”. Relaþia dintre disciplinele clasic-umaniste care supravieþuiesc în curricula contemporane, literatura ºi istoria, ºi ideea unei negocieri transetnice a identitãþii colective este cât se poate de problematicã. ªi asta dintr-un motiv evident: atât literatura (considerând aici beletristica, dar ºi critica literarã ºi proza de idei), cât ºi istoriografia au reprezentat principalele instrumente ºi resorturi ale configurãrii ºi difuzãrii complexului de concepte, simboluri, atitudini, semnale de identificare sau „mari naraþiuni” pe care, în epoca modernã, le descriem ca „identitãþi naþionale”. Dacã ar fi sã aplicãm ºi în domeniul politicilor culturale ºi de educaþie principiul economic al „dependenþei de cale” (care implicã, de exemplu, cã este puþin probabil sã poþi construi o economie liberã de piaþã cu o administraþie formatã într-o lungã tradiþie a reglementãrii ºi controlului), putem conchide cã este improbabil sã putem utiliza, pentru transmiterea valorilor toleranþei faþã de Celãlalt, tocmai canalele ºi disciplinele care, istoriceºte vorbind, au articulat identitãþile emfatice, „fãrã rest”, ale naþiunilor moderne din Apusul ºi Rãsãritul Europei. Dacã este adevãrat cã „mediul este mesajul”, atunci este iluzoriu sã ne imaginãm cã putem construi un alt cadru mental cu instrumente literare ºi istoriografice elaborate în însãºi intimitatea procesului de coagulare a identitãþilor naþionale „clasice”. Oricât de complexã, situaþia nu este fãrã ieºire. Pentru a putea înþelege, însã, cât mai corect paradoxul ºi, în consecinþã, pentru a ne pune problema unei soluþii practice, este util sã pornim de la situaþia concretã în care ne aflãm implicaþi. Cu alte cuvinte, sã reflectãm la modalitãþile de articulare a principalelor douã „blocuri identitare” de tip etno-naþional din Transilvania contemporanã, cel maghiar ºi cel român. Modelul „Kosovo” Este un lucru bine cunoscut cã hãrþile reprezintã, de cele mai multe ori, un compromis, mai mult sau mai puþin onorabil, între un set de determinãri geo-fizice, reprezentând un dat inconturnabil al existenþei, ºi spaþiul mental, învestit valoric ºi simbolic, în care se plaseazã orice activitate umanã de orientare în lume. Din acest punct de vedere, este evident cã, dincolo de realitatea geograficã, Transilvania reprezintã o entitate abstractã, simbolicã, disputatã, în termenii unor ideologii identitare ireductibile ºi ireconciliabile, între România ºi Ungaria. Indiferent de parcursurile lor istorice, diferit-sinuoase, România ºi Ungaria au intrat în secolul XX ca naþiuni cu o puternicã dominantã etnicã, nu civicã. Rezultatul Primului Rãzboi Mondial a fãcut

34

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

ca procesele de omogenizare ºi de standardizare a reprezentãrilor de sine, oricum impuse de întreaga evoluþie a unei birocraþii raþionalizate, sã primeascã, din partea unui context istoric de tip „catastrofic”, un input foarte puternic cãtre regresia miticã. Direct spus, Tratatul de pace de la Versailles, care a consfinþit o nouã ordine europeanã la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, a creat, pentru ambele naþiuni, situaþii radical noi ºi, în bunã mãsurã, impredictibile în raport cu premisele lor imediate (motiv pentru care am denumit aceste situaþii, în sens descriptiv, tipologic, matematic chiar, „catastrofice”). Deºi de semn contrar, aceste mutaþii au fost atât de bruºte, ºi cu urmãri atât de profunde, încât era imposibil ca ele sã nu forþeze o reconfigurare dramaticã a discursurilor identitare ºi a politicilor de educaþie subiacente acestora. Pentru naþiunea maghiarã, sfârºitul Primului Rãzboi Mondial a reprezentat o catastrofã de tip apocaliptic: regatul istoric a fost redus drastic, atât ca suprafaþã, cât ºi în ceea ce priveºte numãrul supuºilor direcþi ai statului. Odatã sistemul dualismului „chezaro-crãiesc” desfiinþat, naþiunea maghiarã se aflã în situaþia de a se redefini, în condiþii de maximã presiune istoricã (sã nu uitãm ºi izbucnirea revoluþiei bolºevice din 1919), ca naþiune strict etnicã. Dar acest proces are consecinþa traumaticã de a revela faptul cã numãrul maghiarilor care trãiesc în afara „þãrii mamã”, în graniþele ei din 1919, este mai mare decât cel al subiecþilor „statului naþional”. În aceste condiþii, imaginarul colectiv s-a repliat pe aliniamente mitice, reformulând, în funcþie de noua stare de fapt, teme ºi motive inerente ideologiei naþionaliste. Orice naþionalism, în spaþiul european, este construit în jurul complexului elecþiunii colective. Cu rãdãcini în Reformã ºi în Romantism, aceastã viziune a ajuns sã se formuleze ca matrice modelatoare atât a identitãþilor colective cristalizate deja sub protecþia unora dintre marile regate feudale europene (cum este cazul Ungariei), cât ºi a identitãþilor tuturor etniilor deºteptate la activism civic ºi politic odatã cu secolul al XIX-lea (cum este cazul României). În condiþii de crizã, de catastrofã politicã ºi militarã, tema elecþiunii a cunoscut, în contextul maghiar, o mutaþie radicalã, în sensul plierii pe mitul, de sorginte veterotestamentarã, al Exilului metafizic ºi al mântuirii (colective) prin suferinþã. O asemenea cristalizare, dincolo de varietatea inevitabilã a opþiunilor diferitelor subculturi, categorii, tradiþii locale sau regionale, este un dat obiectiv, tocmai fiindcã este rezultatul unei matrice complexe de determinãri. Este vorba aici despre o strategie ºi un comportament de reacþie pe care îl descoperim ºi la intelighenþia românã din epoca militantismului unionist (e.g., la Mihai Eminescu, la care gãsim mai multe variante de proiecþie miticã spectaculoasã, intens dramatizatã ºi cu puternice accente gnostice ale mitului „exilului” istoric românesc). De asemenea, este o formulã pe care o regãsim în undergroundul societãþii comuniste, în toate societãþile est-europene (pânã acolo încât, dupã cãderea comunismului, s-a putut vorbi despre o competiþie pentru „clauza naþiunii celei mai martirizate”). Ceea ce ne intereseazã aici este, însã, cã o asemenea configuraþie identitarã, chiar dacã adeseori asumatã, în mod personal, individual, cu devoþiune misticã, reprezintã, totuºi, în punctul sãu de pornire, o determinare culturalã „involuntarã” ºi „impersonalã”. În contextul acestui mit, Transilvania este personificatã ºi proiectatã la rangul de epitom al martiriului naþional, ca proces simultan istoric ºi metafizic. Desigur, intensitatea acþiunii spirituale a acestei configuraþii simbolice dramatice a pierdut, în timp, din intensitate. Dar conturul ei supravieþuieºte, ºi reprezintã, inevitabil, unul dintre cadrele formative ale identitãþii etnice (identitate ce are înscris în sine, în toate cazurile, ºi parcursul unei „istorii sacre” a comunitãþii). Readucând discuþia, din planul determinãrilor celor mai profunde, înspre un nivel intermediar, care presupune traducerea mitului fondator ºi formator în limbajul unei, cel puþin aparente, logici istorice, trebuie sã spunem cã, pentru a înþelege (nu doar pentru a ne reprezenta, ci pentru a înþelege) percepþia maghiarã asupra Transilvaniei, este util sã uzãm de o analogie. Sã o punem în relaþie cu o situaþie istoricã apropiatã de noi, atât istoriceºte, cât ºi geografic. Sã ne raportãm, adicã, la un proces

35

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Caius Dobrescu

care reproduce, sub ochii noºtri, procesul prin care a trecut auto-definirea naþional-etnicã a maghiarilor, la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial. Este vorba despre conflictul iugoslav, de-a lungul cãruia naþiunea sârbã, care ocupa o poziþie hegemonicã înãuntrul federaþiei, s-a vãzut redusã la graniþe politice înguste, într-o formulã statalã de o austeritate care, nu doar din perspectiva mediilor ultranaþionaliste, dar ºi a opiniei publice în general, este de naturã sã producã un ºoc psihologic dintre cele mai puternice. Dincolo de acest proces general, care aminteºte dezintegrarea (încã ºi mai acceleratã) a Regatului istoric Maghiar, existã ºi o analogie mai specificã între evoluþia provinciei Kosovo ºi Transilvania. În autoreprezentarea sârbilor, aºa cum este aceasta instituþionalizatã, prin comemorãri publice ºi prin politicile de educaþie, provincia Kosovo joacã un rol esenþial în geneza naþiunii. Drama medievalã a înfrângerii de cãtre turci ºi mistica sângelui ºi pãmântului legatã de acest eveniment istoric îndelung mitizat fac ca aceastã provincie sã reprezinte un loc fierbinte pe harta mentalã a naþiunii. Faptul cã, în ordinea realitãþii, echilibrul demografic al provinciei s-a schimbat în timp în favoarea albanezilor, ºi încã într-un mod radical, nu este de naturã sã modifice, din perspectiva sârbã, structura naraþiunii simbolice de auto-legitimare. Faptele empirice aparþinând unei alte ordini decât lumea virtualã a eposului eroic naþional, acesta este cu atât mai opac faþã de argumentele þinând de ordinea empiricã. Iatã de ce, raportându-se la sine, centrându-se în sine, ºi în rãspãr faþã de o comunitate internaþionalã guvernatã de o logicã a reprezentãrii majoritare, opinia publicã sârbã susþine ideea unei legitimitãþi istorice ºi mistice asupra provinciei Kosovo. Exemplul de mai sus este relevant deoarece, dupã cum aratã sondajele, publicul românesc a tins, de-a lungul conflictului, sã se identifice cu poziþia sârbã, dintr-un sentiment de solidaritate regionalã ºi cultural-religioasã. De asemenea, într-un mod destul de surprinzãtor, aceastã solidaritate spontanã presupunea ºi ideea cã acceptarea unei derogãri de la principiul sacrosanct al suveranitãþii asupra unui teritoriu istoric poate constitui un precedent care sã repunã, la un moment dat, în discuþie statutul Transilvaniei, sau, cel puþin, al zonelor locuite într-o majoritate absolutã de maghiari. Însã aceastã reacþie este lipsitã de o autenticã raþionalitate analogicã, deoarece actuala autonomie a provinciei Kosovo, probabila ei independenþã de mâine ºi posibila unificare sau federare cu Albania se produc, sub ochii noºtri, în baza absolut aceloraºi principii de drept ale naþiunilor care au fãcut ca, la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, Transilvania, Partium ºi o mare parte a Banatului istoric sã revinã Regatului României. Dacã înþelegem clar acest lucru, atunci posibilitatea de identificare, pe o bazã culturalã, cu sârbii (faptul cã, atribuindu-le stereotipii pozitive, suntem mai dispuºi sã ne punem, la modul ipotetic, în locul lor) ar trebui sã ne foloseascã tocmai pentru a înþelege mai bine, ºi dinãuntru, experienþa traumaticã trãitã de maghiari prin pierderea multora dintre provinciile regatului istoric, printre care Transilvania s-a bucurat de o aurã miticã aparte, ca „vatrã” a etnogenezei. Modelul „Africa de Sud” În cele de mai sus, am propus un exerciþiu de înþelegere a Celuilalt, mai întâi pe cale analiticã, prin analiza complexului de determinãri care modeleazã relaþia faptelor istorice cu necesarele (inevitabilele) lor proiecþii imaginare; apoi, pe cale analogicã, prin reflecþia asupra evenimentelor consumate (sau pe cale de a se consuma) în Iugoslavia vecinã, care reproduc în mic, atât sub aspectul contextului politic, cât ºi sub cel al implicaþiilor mitico-ideologice, procesul de dezagregare a monarhiei austro-ungare de la sfãrþitul Primului Rãzboi Mondial. În cele ce urmeazã, vom continua acest exerciþiu, trecând la un nivel sporit de dificultate: acela de a înþelege cã, perfect aidoma „celorlalþi”, nici „noi” nu trãim într-o lume a evidenþelor ºi a legitimitãþilor obiective indiscutabile, ci, în exact aceeaºi mãsurã, într-un univers de reprezentãri

36

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

simbolice ºi de proiecþii fantasmatice. Vorbeam mai sus despre modelul „catastrofic” care descrie atât evoluþia Ungariei, cât ºi a României, în momentul 1919. Pentru publicul românesc, o asemenea afirmaþie pare cel puþin paradoxalã. Dacã dimensiunea apocalipticã a mitului naþional maghiar post-habsburgic pare intuitivã, în cazul românesc, care este unul „cîºtigãtor”, modelul „catastrofei” pare cu osebire inadecvat. Asta însã numai pânã în momentul când rememorãm sensul în care am folosit noþiunea de „catastrofã”: acela de mutaþie bruscã, imprevizibilã sau aparent aleatorie în raport cu premisele ei directe. Din acest punct de vedere, pot exista ºi, ca sã spunem aºa, „catastrofe fericite”. Deºi evident satisfãcãtoare, din perspectiva majoritãþii româneºti aflate între graniþele ei, emergenþa României Mari a reprezentat un cutremur pentru structurile administrative ºi instituþionale ale Vechiului Regat. În plus, prioritãþile publice au glisat ºi ele, radical ºi neaºteptat, de la continuarea ºi adâncirea unei construcþii democratice, începute înspre mijlocul secolului al XIX-lea, spre legitimarea externã dar ºi internã a noii construcþii statale prin politici culturale menite sã producã ºi sã difuzeze cu maximã eficienþã o reprezentare identitarã omogenã, prestigioasã ºi convenabilã. Aceastã situaþie istoricã de crizã (menþinutã de instabilitatea generalã a contextului european, care va conduce, de altfel, la o nouã conflagraþie mondialã) va genera ºi ea un mit, întreþesut într-un model identitar, al naþiunii apoteotice, focalizat în mod obsesiv asupra etnogenezei, împinsã într-un trecut cât mai îndepãrtat, cât mai arhaic. În subcapitolul precedent, am avansat ipoteza cã reprezentarea maghiarã consacratã asupra locului Transilvaniei în istoria simbolicã a Ungariei este, structural vorbind, asemãnãtoare cu aceea a sârbilor asupra provinciei Kosovo. E aici o concreþiune miticã ce opune cerul legitimator al eroismului mitic unui pãmânt al factualitãþii, la nivelul cãruia naþiunea prestigioasã ºi hegemonicã ar fi fost deslocuitã, în timp, printr-un fatal proces demografic. În ambele cazuri, este vorba despre o disonanþã cognitivã generatoare a unei reprezentãri identitare tensionate, dramatice, dar care, în planul istoriei culturale, care este una a configurãrii, succesiunii, interdeterminãrii unor obiecte mentale, este un fenomen obiectiv-modulat, dar nu determinat esenþial de voinþele individuale. În cele ce urmeazã, vom încerca sã gãsim o analogie relevantã, ºi la fel de contemporanã (având, adicã, acelaºi avantaj al aducerii, prin analogie, a proceselor istorice înspre evenimente pe care le-am vãzut desfãºurându-se sub ochii noºtri), pentru cazul românesc, pentru modul cum reprezentarea Transilvaniei a cristalizat în construcþia identitarã ce informeazã pânã astãzi instituþiile ºi politicile publice româneºti. Analogon-ul pe care îl vom propune este, ca sã o spunem în modul cel mai direct, Africa de Sud. O regiune cu care, fãrã a avea beneficiul vecinãtãþii geografice ºi culturale, ca în cazul ex-Iugoslaviei, ne aflãm totuºi în raporturi pe care le-am putea denumi de „vecinãtate mediaticã”. Asta deoarece, pentru foarte mult timp, Africa de Sud a reprezentat o temã fierbinte de dezbatere pentru comunitatea internaþionalã, polarizând atenþia pânã în punctul în care lupta împotriva segregaþei rasiale din acest stat a devenit unul dintre miturile politice esenþiale ale epocii postbelice. Cu toate cã istoria, în acea parte a lumii, a luat, între timp, o cu totul altã întorsãturã (prin demantelarea sistemului legislativ ºi juridic pe care se baza segregaþia rasialã, prin organizarea de alegeri libere ºi corecte, care au oferit, pentru prima datã, accesul populaþiei de culoare la procesul politic, prin proceduri de reconciliere bazate pe confesiunile publice ale celor ce au fãcut parte din aparatul de represiune), evenimentele sunt încã destul de aproape de noi pentru a reconstitui percepþiile asupra apartheidului. În acest caz, ca ºi în cel al Transilvaniei istorice, discursul de autolegitimare al populaþiei dominante din punct de vedere demografic, dar dominate sub aspect politic, economic ºi cultural, diferã sensibil de discursul asupra ilegitimitãþii practicilor discriminatorii caracteristic opiniei publice din lumea democraticã. Nativii sud-africani accentuau, în practica lor militantã, temele

37

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Caius Dobrescu

continuitãþii, ale drepturilor lor ca stãpâni originari asupra þinuturilor transformate în colonii de olandezi ºi britanici, cu alte cuvinte, vorbeau, adeseori, limbajul relaþiei magice dintre sânge ºi pãmânt. Ceea ce sensibiliza, însã, lumea civilizatã la cauza lor nu era atât invocarea simbolicã a unei moºteniri ancestrale, ci preocuparea pentru drepturile omului, îngrijorarea ºi indignarea pentru modul în care persoanele umane erau supuse, în baza unei inacceptabile filosofii a ierarhiilor rasiale, unor tratamente segregaþioniste, discriminatorii ºi represive. Perspectiva apropiatã pe care o avem asupra evoluþiei înspre democratizare a Republicii Sud-Africane, evoluþie decisiv influenþatã de constante presiuni internaþionale, ne permite sã înþelegem cu claritate cã larga solidarizare în jurul cauzei populaþiei de culoare din aceastã þarã nu a fost motivatã în primul rând de mesajele nativiste, bazate pe dreptul ocupantului presupus imemorial al unui teritoriu dat. Principalele raþiuni (cel puþin în rândul societãþii civilizate, cea mai capabilã sã genereze presiuni civice eficiente) pentru a susþine cu convingere ºi pasiune abolirea sistemului de apartheid veneau din fidelitatea faþã de principiile incluse în Declaraþia universalã a drepturilor omului, un document care sintetizeazã filosofia eticã a modernitãþii. Revenind la tema care ne intereseazã, Transilvania, trebuie sã notãm cã desprinderea acesteia din cadrul monarhiei austro-ungare ºi integrarea în Regatul României este caracterizatã de o similarã non-coincidenþã a reprezentãrilor interne ºi externe asupra principiilor legitimitãþii. Opinia publicã româneascã din Transilvania, susþinutã, de-a lungul secolului al XIX-lea, de elitele modernizatoare din spaþiul românesc extracarpatic, ºi-a creat despre sine o reprezentare întru totul asemãnãtoare „nativismului” sud-african de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial (ideologie, de altfel, caracteristicã ºi multor altor regiuni din aºa-numita „lume a treia”). În aceastã reprezentare, elementul etnic românesc din structura demograficã a provinciei îºi deriva preponderenþa dintr-o istorie imemorialã, ºi, deci, dintr-o relaþie arhaicã, arhetipalã, a unei configuraþii etno-culturale, tradusã în termeni de „rasã”, cu un anumit teritoriu, ºi, prin acesta, cu „mumele” goetheene, cu stihia miticã a „pãmântului”. O asemenea continuitate de bazã, ºi o asemenea legitimitate, care transcende orice concepte juridice pozitive înspre structuri pe care C. G. Jung le numeºte „ale inconºtientului colectiv”, este menitã sã delegitimeze orice alte structuri instituþionale, configurate într-un timp istoric considerat, prin însãºi esenþa sa, inferior timpului mitic în care trebuie sã fie înrãdãcinatã identitatea „proprietarului de drept”. De aici ºi tema (care, tradusã în limbajul logicii empirice, pare de-a dreptul auto-contradictorie) a istoriei ca „dãinuire”. În acest plan, demersurile rafinate ºi singuratice ale unor intelectuali fin-de-siècle, inspirate de filosofia intuiþionistã francezã, sau de filosofia germanã a experienþei, care schimbau radical reprezentãrile tradiþionale despre timp, au interferat cu pulsiunile auto-asertive „imperiale” ale elitelor sociale post-unioniste ºi cu decizii real-politice generate de presiunile conjuncturilor interne ºi internaþionale de dupã Primul Rãzboi Mondial. Rezultatul final fiind o reprezentare mitico-simbolicã asupra identitãþii româneºti care a supravieþuit în timp ºi a revenit la suprafaþã, chiar dacã modulatã în forme ce, adeseori, o transformau într-o caricaturã grotescã, ºi în faza autarhicã, naþionalistã, a regimului comunist. O analizã atentã ne-ar arãta cum demersuri intelectuale complexe, producãtoare de modele inovatoare în domeniul ºtiinþelor umane, cum ar fi personalismul energetic al lui Rãdulescu-Motru, filosofia blagianã a culturii, sau morfologia religioasã bazatã pe opoziþia dintre înþelegeri profund diferite ale timpului, propusã, mai târziu, de Mircea Eliade, sunt legate prin fire invizibile de nucleul de elaborare al unui discurs pan-românesc de auto-legitimare care favorizeazã miticul, arhaicul, primordialul, Urgrund-ul, în ultimã instanþã, elementarul ºi originarul, în detrimentul unui concept al legitimitãþii obþinut printr-o autenticã derivare istorico-juridicã. Mai târziu, locomotiva ideologicã a statului-partid, pornitã în anii 1950 pe ºinele rigorismului marxist-leninist, avea sã fie „deviatã” ºi ea cãtre exaltarea legitimitãþii arhaizante, una dintre

38

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

obligaþiile centrale ale aparatului de propagandã fiind aceea de a împrumuta iluzia realitãþii, a raportãrii i-mediate (de exemplu, prin mari serbãri rituale), unui trecut imemorial, mitico-utopic. Este de reþinut cã dezvoltarea exponenþialã a elementelor arhaic-tribale în strategia de legitimare a regimului comunist de la Bucureºti se coreleazã cu politica de apropiere de þãri ale lumii a treia care, sub sloganul „nealinierii”, cultivau un discurs nativist, al mitologiilor regresive, al vârstei de aur de dinaintea invaziilor coloniale europene. Ceea ce se cuvine remarcat, atunci când reconstruim durata lungã a configurãrii unei identitãþi simbolice a românilor ardeleni, corelatã cu identitatea simbolicã pan-româneascã, este cã aceasta este marcatã de aceeaºi disonanþã cognitivã pe care am remarcat-o ºi în cazul populaþiei de culoare din Africa de Sud. Am observat cã, pentru un segment important al militanþilor anti-apartheid, miza luptei lor nu era una politicã, având ca scop o republicã a cetãþenilor egali ºi liberi, indiferent de apartenenþa rasialã, ci una mitico-simbolicã, vizând revanºa secularã împotriva unor „cotropitori”, alungarea acestora, anihilarea lor (cel puþin prin exorcizarea simbolicã, în efigie), ºtergerea efectelor acestei dominaþii strãine resimþite ca un atentat la natura lucrurilor, la ordinea naturii ºi a cosmosului, ºi, în ultimã instanþã, „re-purificarea” naþiunii ºi a teritoriului cu care aceasta se aflã într-o osmozã simbolicã. Or, este evident pentru oricine participã, în orice formã ºi de pe orice poziþie, fie ea ºi marginalã, la reþeaua de solidaritãþi a civilizaþiei liberal-democratice cã în niciun caz nu aceste idealuri mitico-utopice au insuflat simpatia pentru cauza populaþiei majoritare din Africa de Sud. În acelaºi fel, este evident cã liberalii din lumea civilizatã care au susþinut ºi susþin (cu mai multã sau mai puþinã îndreptãþire, în funcþie de momentul istoric) cauza palestinianã, o fac în numele unui umanitarism universal de esenþã personalist-raþionalistã, iar nu aderând la acel „hate-speech” de extensie pan-arabã care pune conflictul cu statul Israel în termenii unui rãzboi sfânt, mitologic, ce nu se poate termina decât prin victoria „binelui” asupra forþelor „rãului” ºi prin ºtergerea acestora din urmã de pe faþa pãmântului. Deºi aparent foarte îndepãrtate de istoria modernã a României, aceste modele pot, prin câteva ajustãri, sã ne ajute sã ne auto-înþelegem mai bine, dintr-o perspectivã internaþionalã – mai precis, din perspectiva unui consens politico-juridic lãrgit, valabil între toate naþiunile civilizate ºi care aspirã la civilizaþie. Pentru a face inteligibilã aceastã analogie, trebuie sã subliniem (cu atât mai ferm, cu cât sistemul nostru de educaþie nu o face, pânã în ziua de azi, în pofida diferitelor valuri de reformã care au afectat programele ºcolare) cã Unirea din 1918 nu a reprezentat, în ochii opiniei publice internaþionale, triumful unor drepturi teritoriale imemoriale, derivate din epoca arhaicã a uniunilor de triburi tracice. Conceptul de legitimitate care a prezidat Unirea a fost unul strict modern, bazat pe filosofia democraticã a dreptului la cuvânt al majoritãþii ºi a preeminenþei drepturilor cetãþeneºti asupra privilegiilor stãrilor ºi breslelor tradiþionale. Adevãrata confruntare, în reprezentarea curentelor de opinie care au susþinut sistemul politic rezultat în urma Primului Rãzboi Mondial, a fost aceea dintre un sistem ierarhic de esenþã feudalã, care permitea perpetuarea ereditarã a dominaþiei unor elite restrânse, ºi un sistem politic modern, care lãrgeºte la scara naþiunii conceptul de corp cetãþenesc ºi îi deschide fiecãrui membru al acestuia accesul la procesul politic. Înãuntrul sferei publice internaþionale, aºa cum a emers aceasta la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, fiind apoi instituþionalizatã în Societatea Naþiunilor, nu a contat niciun moment lupta secularã dintre români ºi maghiari, stilizatã mitic în acelaºi fel în care, mai târziu, avea sã fie prezentat conflictul seminal dintre nativii sud-africani ºi coloniºtii olandezi ºi britanici, ci confruntarea dintre valori etico-politice derivate din privilegiile „de drept divin” (cu ierarhizarea de rigoare a nivelelor sacralitãþii) ale unui sistem tradiþional, de sorginte feudalã, de putere, ºi valorile etico-politice ale modelului democraþiilor liberale seculare (ceea ce nu înseamnã în mod necesar „ostile religiei”). Este, de altfel, de notat cã ºi valurile precedente de emancipare ale românilor din Transilvania au fost

39

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Caius Dobrescu

legate nu de recunoaºterea drepturilor, de naturã divinã, ale „primului ocupant”, ci tot de o filosofie politico-juridicã modernã, bazatã pe preeminenþa valorii personale ºi pe individualizarea politicã a cetãþeanului, mod de gândire caracteristic iluminismului liberal austriac. Revenind la ideile ºi convingerile care informau climatul în care s-a decis, la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, crearea României Mari, trebuie spus cã aceastã nouã construcþie statalã ºi constituþionalã, bazatã pe o semnificativã majoritate etnicã româneascã, era vãzutã ca o ºansã pentru modernizarea ºi stabilizarea democraticã a întregii regiuni. Unirea nu a fost gânditã de nimeni ca o încurajare a mesianismului naþionalist al românilor, ci mai degrabã ca un mod de a fideliza o relativ importantã naþiune est-europeanã emergentã faþã de valorile fundamentale ale civilizaþiei democratice. ªtim bine cã acest lucru nu s-a întâmplat. Datoritã crizelor economice ºi politice ale anilor 1930, naþiunile central- ºi est-europene emancipate în 1918 au tins sã sacrifice instituþiile democratice ºi valorile liberale în numele unui realism politic menit sã menþinã, în primul rând, coeziunea teritorialã a noilor state. De asemenea, ascensiunea naþional-socialismului a încurajat abandonarea principiilor de drept intern ºi internaþional înrãdãcinate în Epoca Luminilor, în numele unei reinterpretãri voluntariste ºi darwiniste a noþiunii de „drept natural”. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, însã, lumea occidentalã a ajuns la un compromis rezonabil, în planul dreptului internaþional, între realismul politic ºi principiile reprezentativitãþii ºi legitimitãþii democratice. Din perspectiva acestui consens, dictaturile de partid ale modelului sovietic, având în centrul lor instrumente represive menite sã asigure conformarea ideologicã, au fost supuse unei susþinute presiuni politice ºi morale. În România, momentul semnãrii, la Helsinki, a Declaraþiei universale a drepturilor omului, ce marca, în aparenþã, acceptarea publicã a normelor ºi principiilor civilizaþiei democratice, este perfect contemporan cu naºterea unui discurs nativist, arhaic ºi voievodal, care venea sã substituie populismul de expresie marxist-leninistã în ordinea legitimãrii monopolului de partid asupra puterii politice. Ca urmare a acestor politici culturale, din discursul identitar instituþionalizat, al cãrui resort principal era sistemul de educaþie, au fost eliminate aproape complet temele politice, elementele cetãþeneºti ºi constituþionale, accentul cãzând tot mai puternic pe timpul mitic ºi pe hermeneutica alegoricã (specializatã în a citi în evenimentele trecutului prefigurarea „viitorului”, adicã a prezentului de referinþã). În aceste condiþii, datoritã unor reprezentãri colective centrate pe metaforele organicitãþii, pe celebrarea relaþiei osmotice dintre naþiune ºi teritoriu, dintre sânge ºi pãmânt, ºi pe alegorizarea teleologicã a destinului naþional, societatea a devenit tot mai puþin capabilã sã perceapã temeiurile juridice reale ale legitimãrii ca naþiune înãuntrul unor cadre de referinþã internaþionale. Ceea ce creeazã din nou, pentru a reveni la analogia de la care am pornit, o situaþie asemãnãtoare, pânã la un punct, cu aceea în care se aflau militanþii sud-africani împotriva apartheidului nutriþi cu mitologii nativiste. Deºi, din perspectiva prevalentã în rândul naþiunilor civilizate, integrarea Transilvaniei în România este vãzutã, retrospectiv, ca o expresie, realã, chiar dacã imperfectã, a proiectului modern de a propulsa valorile democratice de la nivelul drepturilor individuale la cel al dreptului de autodeterminare al naþiunilor, auto-reprezentarea internã, plasatã la o distanþã intelectualã incomensurabilã faþã de viziunea ante-evocatã, vrea ca Unirea cu Transilvania sã fie expresia unei teleologii milenariste. Actul, sau succesiunea de acte politico-diplomatice de la 1918 înseamnã, în mitologia ºcolarã de circulaþie intern-româneascã, transformarea în actualitate instituþionalã a unei plenitudini care, existând dintotdeauna în planurile mai profunde ale spiritului colectiv, ar fi informat ºi configuat, pe termen lung, desfãºurarea epopeii istorice pan-româneºti. Analogia sud-africanã ne ajutã, într-un alt plan, sã înþelegem ºi analogia între imaginarul politic maghiar ºi cel românesc, în raport cu includerea într-o istorie sacrã naþionalã, miticã, a Transilvaniei.

40

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Dacã, în subcapitolul precedent, am vorbit despre o disonanþã cognitivã între viziunea eroic-aristocraticã asupra istoriei maghiare, care intrã în inevitabile tensiuni cu modurile de raþionalizare a conceptului de legitimitate politicã propriu democraþiior moderne, se vãdeºte acum cã acelaºi lucru, chiar dacã din altã perspectivã, trebuie sã-l spunem despre mitologia arhaizant-nativistã care dominã „istoria sacrã” româneascã. În pofida faptului cã modernitatea politicã ºi intelectualã este aceea care a fãcut posibilã Unirea ºi aceea care livreazã, în continuare, premisele conceptuale ale legitimitãþii construcþiei statale nãscute la sfârºitul lui 1918, auto-percepþia româneascã este centratã pe o viziune simbolicã, tribalã ºi medievalizantã, asupra istoriei naþiunii. Dacã, aºadar, în cazul maghiar am vãzut posibilitatea unei analogii cu o reprezentare despre legitimitatea istoricã aºa cum este aceea prevalentã astãzi în societatea sârbã (reprezentare care permite, în rãspãr faþã de sistemul de valori internaþional, afirmarea drepturilor speciale ale minoritãþii sârbe în provincia Kosovo, în baza unei istorii mistice), în cazul românesc putem vorbi despre o suspendare simbolicã a istoriei, care ar dori sã (re)aducã în rândul principiilor de legitimare viziuni, fatalmente ceþoase, asupra unor strãmoºi imemoriali intens idealizaþi. Despre „secularizarea” literaturii ºi istoriei Dupã dublul excurs de mai sus – care a încercat, prin analogii pe cât posibil sugestive, sã redea configuraþia ºi spiritul percepþiei maghiare, respectiv, româneºti, asupra Transilvaniei imaginare – este momentul sã ne întoarcem la întrebarea de la care am pornit: este posibilã depãºirea barierei culturale, create prin socializarea timpurie în douã universuri de simboluri, în douã forme de codificare mito-poeticã a identitãþii colective, care nu sunt doar opuse, ci ºi direct concurente? Cum poate fi eludatã ostilitatea potenþialã conþinutã în aceste strategii imaginare alternative, ºi, totuºi, fatalmente interferente, de „înºurubare” în acelaºi spaþiu geografic? Cum putem elimina sau cel puþin atenua faptul cã douã geografii simbolice, cu o îndelungã elaborare, adânc ºi complex internalizate de cele douã comunitãþi demografic-dominante ale Transilvaniei, maghiarii ºi românii, îºi revendicã unul ºi acelaºi suport în geografia fizicã? Mai mult decât atât, cum am putea implica tocmai educaþia umanistã, intim ºi inalienabil legatã de formarea reþelei de reprezentãri identitare, de complexitatea ºi de caracterul inaparent, diseminat, al acesteia, într-un proces care ar însemna, la rigoare, propria sa criticã raþionalã, propria sa deconstrucþie analiticã? Deºi, în mod practic, o asemenea sarcinã reprezintã o provocare majorã, în planul principiilor, rãspunsul este mult mai uºor de formulat. Simplu spus, pentru a putea acomoda douã mentalitãþi „catastrofice” concurente, pentru a le putea pune în comunicare, în dialog, pentru a le face sã se raporteze una la cealaltã, sã se reformuleze sau remoduleze una în raport cu cealaltã, în aºa fel încât, în cele din urmã, raportul lor sã fie resimþit ca unul de comprehensiune ºi încredere, este probabil nevoie sã transformãm însuºi conþinutul conceptului de „identitate”. Spunând aceasta, nu avem veleitatea vreunei forme de inginerie socialã, nu ne imaginãm proceduri de reformatare de conºtiinþe individuale ºi colective bazate pe strategii elaborate fãrã ºtirea celor vizaþi ºi care ar putea sã le altereze viziunea despre sine în forme profunde dar, pentru ei, incontrolabile ºi chiar inaparente. Nu este vorba, aici, în niciun fel, de transformarea politicilor de educaþie în tehnici de manipulare culturalã. Ci doar de o acþiune publicã aptã sã înþeleagã modalitãþile în care valorile ºi instituþiile unei democraþii moderne reconfigureazã, aproape spontan, conºtiinþa de sine. Aceastã reconfigurare este legatã, în primul rând, de valoarea politicã, socialã ºi culturalã, într-un cuvânt instituþionalã, care revine individului uman în tipul de democraþie care s-a cristalizat în lumea europeanã (ºi de sorginte europeanã) dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial (proces civilizaþional care a sorbit în raza sa de influenþã ºi þãrile fostului „bloc sovietic”, dupã prãbuºirea comunismului). Spre deosebire de comunitãþile politice antebelice, construite, chiar ºi atunci când

41

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Caius Dobrescu

era vorba de democraþii, sau mãcar de sisteme elective ºi concurenþiale funcþionale, pe o idee constrângãtoare, omogenizatoare, a voinþei publice ºi a binelui public, democraþiile contemporane au înscrise în ele instrumente de control, de feed-back, de re-echilibrare, canale de comunicare orizontalã ºi verticalã, concepte juridice menite, cu toate, sã asigure o marjã rezonabilã pentru ceea ce am putea numi „dizidenþa civilã individualã”. Logica pe care este construit spaþiul politic, ºi spaþiul public în general, în democraþiile mature este una care nu subordoneazã autoritar „generalul” faþã de „particular”. Îndepãrtându-se, preventiv, de metaforele biologizante care au cauþionat politici rasiale sau eugenice care astãzi ne produc repulsie, aceste democraþii nu considerã individul uman subordonat societãþii din care face parte în acelaºi mod în care, ca entitate biologicã, el ar fi, noþional vorbind, subordonat speciei. Disjungerea relaþiei individ – specie de aceea individ – societate (sau grup social) are drept corolar faptul cã, sub raport logic, între individ ºi grupul sãu de apartenenþã se stabileºte o relaþie de indeterminare, în care nu se poate stabili vreun regim autoevident al prioritãþii. Or, aceastã replasare a identitãþii personale în economia identitãþii individuale reprezintã o evoluþie de naturã sã atenueze aspectul abrupt al diferenþelor cultural-identitare dintre grupurile etnice marcate de litigii istorice complexe. Educaþia umanistã, mai precis, predarea istoriei ºi literaturii, poate fi regânditã în aºa fel încât sã se adreseze prioritar, sau mãcar într-o mãsurã relevantã pentru menþinerea sistemului de echilibre al unei democraþii mature, acestui nivel de configurare a identitãþii. O altã evoluþie semnificativã este aceea a schimbãrii naturii ºi raporturilor diferitelor tipuri de identitate, sau conºtiinþã, sau auto-definire colectivã. Naþionalismul clasic central- ºi est-european postuleazã etnicitatea ca pe forma de identitate-solidaritate în cel mai înalt grad naturalã (în sensul de spontanã, înnãscutã, dotatã cu o valoare intrinsecã distinctã ºi autoevidentã). Însã nici analizele ºtiinþelor sociale ºi nici evoluþia postbelicã a societãþilor dezvoltate nu confirmã aceastã premisã metafizicã. Experienþa aratã cã pot fi considerate „spontane” comunitãþi de mult mai mici dimensiuni, care permit, cel puþin la modul tendenþial, o relaþie de tip faþã-în-faþã. Democraþiile complexe ºi mature includ ºi stimuleazã o dimensiune comunitarianã foarte importantã, orientatã nu spre conþinerea, integrarea, docilizarea personalitãþii individuale, ci spre crearea unei „plase de siguranþã”, a unei reþele subiacente de solidaritate, menite sã asigure condiþiile unei dezvoltãri individuale autonome. Din acest punct de vedere, cultivarea identitãþilor regionale, locale, comunale, incluzând aici chiar tradiþiile unor cartiere sau ºcoli (în general ignorate în democraþiile antebelice ºi, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, direct reprimate ºi eliminate în societãþile comuniste), reprezintã o formã non-intrusivã de a acþiona în spiritul proceselor de reechilibrare ale unei democraþii complexe. Educaþia umanistã se poate insera firesc în acest proces, problematizând nu doar o identitate ardeleanã trans-etnicã, dar, de asemenea, sprijinind configurarea unor forme echilibrant-compensatorii de identitate subregionalã ºi localã în spaþiul acestei provincii istorice. Este vorba aici de procese care nu urmãresc, în mod evident, sã altereze identitãþile etnice aºa cum au fost ele configurate istoric, ci sã le integreze într-o reþea pacificatoare de nuanþe ºi sub-determinãri, capabilã sã creeze ºi gestioneze diferite nivele de mediere ºi de empatie. În sfârºit, putem vorbi despre structura însãºi a conceptului de „identitate”. „Estetica transcendentalã” a naþionalismului clasic (pentru a relua un termen kantian, cu conºtiinþa faptului cã marele filosof este unul dintre cei mai riguroºi adversari intelectuali ai naþionalismului) avea drept valoare centralã armonia co-extensivitãþii. Naþiunea „frumoasã” era aceea în care conturul comunitãþii politice se suprapune peste cel al comunitãþii sociale, etnice ºi economice. Ceea ce se abate de la acest model poate fi, la limitã, tolerat, dar ca un preþ plãtit fatalei imperfecþiuni a lumii reale, în raport cu puritatea con-centricã a formelor ideale. Democraþiile complexe au fost afectate de

42

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

o evoluþie cognitivã, artisticã, filosoficã pentru care simetria, armonia perfect echilibratã sau con-centricitatea reprezintã forme mai degrabã primitive, de o simplitate care nu recompenseazã intelectual, ale conceptului de „ordine”. Din acest punct de vedere, limitele non-coincidente nu conduc la haos, iregularitãþile ºi „conglomeratele” nu reveleazã tarele metafizice ale conºtiinþei ºi societãþii umane, ci reprezintã, mai degrabã, situaþii care favorizeazã rãspunsuri plurale ºi creative. Non-coincidenþele creatoare de tensiuni interogative sunt cele care provoacã inteligenþa individualã, dezvoltându-i capacitatea de înþelegere ºi auto-înþelegere. O evoluþie cãtre o asemenea esteticã identitarã „deschisã” presupune, în primul rând, o reflecþie criticã asupra predominãrii autoritare a miturilor originii în structurarea identitãþii colective. Cultul social al „originii” este, de altfel, marcat de o ambiguitate logicã structuralã, fiindcã presupune cunoaºterea, deci prezenþa realã, a unei surse de energie modelatoare, poieticã, plasatã, în acelaºi timp, într-un timp mitic, indeterminat. Ceea ce ne duce la o paradoxalã „memorie a imemorialului”, al cãrei principal neajuns, atunci când se confruntã cu obiectivele ºi metodele unui sistem de educaþie raþional ºi democratic, este acela cã blocheazã analiza ºtiinþificã a faptelor istorice. Într-o societate modernã, educarea spiritului de corp, a solidaritãþii sau coeziunii comunitare se centreazã în primul rând asupra unor proceduri comune, transparente, raþionale, de stabilire a adevãrului, de deliberare ºi de ajungere la concluzii ºi decizii. Solidaritatea prin origini presupune o interrelaþionare predilectã în planul experienþei emoþionale, transraþionale. Coeziunea raþionalã pe care trebuie sã o creeze ºi stimuleze sistemul de educaþie se bazeazã, însã, pe asumarea demnã ºi responsabilã a propriei raþionalitãþi, a propriei capacitãþi de deliberare autonomã, intelectualã ºi moralã, ºi pe imperativul de a interacþiona cu ceilalþi în primul rând în baza acestei condiþii comune de fiinþe raþionale. Altfel spus, este posibil sã se ajungã la o comunicare realã între cele douã „comunitãþi hermeneutice” care atribuie Transilvaniei sensuri concurente în istoriile lor sacre, doar în mãsura în care putem descoperi, ºi asuma într-un mod convingãtor, vibrant, o perspectivã care sã neutralizeze sau sã atenueze liniile de demarcaþie ºi de conflict mito-poetic. Iar pentru aceasta, o precondiþie de neocolit este aceea a unei autentice secularizãri a sistemului de educaþie. Proces care nu se referã în primul rând la problema locului ocupat de religie în programele ºcolare, ci în special la materiile de studiu care întreþin reþeaua de reprezentãri „para-sacrale” ale naþionalismului clasic. În calitatea sa de religie politicã, naþionalismul presupune sacralizarea simultanã a statului ºi a naþiunii, mai precis a etno-naþiunii, iar principalele instrumente pedagogice de instalare a acestei reþele de reflexe condiþionate para-, pseudo- sau cripto-religioase sunt de gãsit în sfera istoriei ºi literaturii, ca discipline curriculare. Altfel zis, în acest moment, adevãrata mizã a procesului de secularizare, în România, Ungaria ºi, probabil, în Europa de Est, nu þine atât de limpezirea distincþiilor conceptuale, juridice, politice, dintre Bisericã ºi Stat. Aceastã problemã este, într-un fel, subsecventã ºi condiþionatã de rezolvarea relaþiei Statului cu Biserica para-sacralã ºi para-ritualã a Istoriei & Literaturii Naþionale. Desigur, politicile publice de educaþie nu pot încãlca libertatea de conºtiinþã a celor ce doresc sã adore Naþiunea sau sã se dedice unui cult sistematic al strãmoºilor. Problema, însã, este cã delimitarea instituþiilor publice faþã de compexul etno-sacral trebuie sã fie la fel de clarã, politic, conceptual ºi juridic, ca ºi faþã de orice altã formã convenþionalã de instituþionalizare a sentimentului religios. Ceea ce înseamnã cã politicile publice din domeniul educaþiei nu au legitimitatea de a preconfigura literatura ºi istoria ca pãrþi ale eposului etno-sacral, ci datoria lor este sã organizeze predarea acestora ca materii apte sã dezvolte reflecþia criticã autonomã ºi capacitatea de interacþiune deliberativã care constituie baza unui sistem politic democratic. Concluziile experimentului mental de mai sus sunt cã, pentru a ajunge la un limbaj unificat, la o perspectivã comunã ºi la valori împãrtãºite, într-un sistem de educaþie în mod real multicultural, sau

43

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Caius Dobrescu

mai precis, în acest moment, bi-cultural, cum este cel românesc (cu relevanþã, în primul rând, pentru spaþiul Transilvaniei ºi Banatului), unica soluþie, consistentã cu principiile Constituþiei ºi ale legislaþiei din învãþãmânt, este desacralizarea predãrii istoriei ºi literaturii. Doar într-o perspectivã laic-constituþionalã, în care identitatea colectivã a elevilor se centreazã într-o mãsurã importantã pe principii raþionale, contractuale, liberal-democratice, chestiunile de istorie politicã ºi culturalã pot fi privite cu detaºarea necesarã unui dialog româno-maghiar, intra-transilvan, civilizat ºi autentic. Din aceastã perspectivã, se poate vorbi despre o prioritate a reformei curriculare, în sensul secularizãrii predãrii literaturii ºi istoriei. Proces care nu presupune doar evitarea prezentãrii provocatoare, incitatoare, a elementelor ce presupun perspective diferite, litigii politico-culturale moºtenite. Mai mut decât atât, predarea literaturii ºi istoriei trebuie realizatã în forme care sã susþinã direct formarea autonomiei persoanei, care sã conºtientizeze diversitatea apartenenþelor de grup, care sã stimuleze gândirea criticã, ºtiinþificã, ºi sã avertizeze asupra riscurilor amestecului dintre domeniul problemelor ce pot fi gestionate prin dezbatere publicã ºi sfera imaginarului, a fantasmaticului. În esenþã, secularizarea învãþãmîntului literar ºi istoric presupune internalizarea principiului cã educaþia umanistã nu trebuie sã stimuleze emoþiile provocate de experienþele de identificare colectivã, ci sã ne înveþe sã le înþelegem, sã le controlãm ºi sã le triem în mod raþional, astfel încât ele sã nu devinã obstacole „etnice” în calea comunicãrii inter-cetãþeneºti ºi, în consecinþã, ameninþãri la adresa pãcii democratice. Abstract The paper looks into the historical determinations, the cultural policies, and the collective mind mechanisms that created two competitive sacramental epics of Transylvania, as inserted in the Hungarian, respectively in the Romanian identity building. It is assumed that an effective means of comprehensive inquiry in these processes is the construction of relevant analogies. In the case of the feudal, heroic identity of Hungarian Transylvania, the analysis is conducted in close contact with understanding the shock resented by present day Serbian society with respect to the autonomy, as a result of the international intervention against the state-repression of the demographically dominant Albanian population, of the historical Kosovo province. In the case of Romanian Transylvania, the archaic fantasies that model its insertion in a pan-Romanian sacramental epic are exposed on the basis of their similitudes with the nativist-millenial discourse of black radical anti-apartheid movements active in the late white-dominated South Africa. The perspective adopted in the present paper leads to the conclusion that both the Hungarian and Romanian representations of Transylvania are built on mythical-poetical notions of legitimacy at odds with the secularity and the proprotional-representation rationality that dominate contemporary international law. Another set of conclusions points to the fact that the teaching of history and literature, as core subject matters of the Romanian humanistic curriculla, can and should be reshaped in order to accomodate the basic civic values of a democratic society. In other words, the paper contains a plea in favor of re-orienting humanistic education, from the transmission of mythical collective self-representations, towards the development of individual critical thinking, and towards enhancing the individual capacity of dealing rationally with a wide range of positive and negative emotions implied by the process of self-definition, and by the contact with cultural difference and Otherness. This reform of the Romanian basic paedagogic philosophy is seen as essential for the creation of a civic and political identity that could bridge the mythically codified ethnic divides of contemporary Transylvania.

44

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Mariana BORCOMAN EVOLUÞIA ªCOLILOR ªI SITUAÞIA ÎNVÃÞÃMÂNTULUI DIN SCAUNUL RUPEA I. Introducere Dreptul de administrare autonomã primit de populaþia germanã în momentul colonizãrii sale în Transilvania este un argument favorabil constituirii, mai târziu, a unei structuri politice. Organismul învestit cu atribuþii de drept public din fruntea acelei structuri era o instituþie cu denumire ce deriva din latinescul universitas,-atis – Universitatea Sãseascã (Universitas Saxonum). Prin Diploma acordatã saºilor de Andrei al II-lea, la 1224, se prevedeau urmãtoarele: 1. teritoriul acordat populaþiei germane se întindea de la Orãºtie la Baraolt ºi Drãuºeni ºi „pânã la pãdurea bisenenilor”; 2. obligaþia financiarã anualã a saºilor se stabilea la 500 de mãrci de argint; 3. în fruntea provinciei Sibiu era un jude suprem, ales de saºi; la 1477 el va fi desemnat din ordinul lui Matei Corvin cu termenul de Comes Saxonum ºi va conduce ºi reprezenta pe saºi; 4. populaþia sãseascã avea obligaþia de a-l ajuta pe rege, în caz de rãzboi, cu un efectiv de 500 de soldaþi; 5. numai regele putea sã acorde: - drept de sigiliu; - dreptul de recunoaºtere a reprezentanþilor aleºi; - dreptul de exploatare a sãrii în teritoriul respectiv; - dreptul de organizare a târgului; - dreptul de folosinþã a pãdurilor ºi heleºteielor ºi acela de a practica vânãtoarea; 6. coloniºtii puteau hotãrî singuri cine avea dreptul de a se aºeza în teritoriile lor; 7. coloniºtii aveau libertate religioasã (preoþi ai lor ºi structurã religioasã organizatã în decanate ºi capitluri), având obligaþia sã dea Episcopiei de la Alba Iulia zeciuala anualã Kathedralzins. Un alt argument în favoarea constituirii unui organism politic îl reprezintã realizarea uniunii de forþe politice la Cãpâlna la 1437 – „Uniunea celor trei naþiuni”. În cadrul vieþii politice transilvãnene locul reprezentanþilor saºilor, alãturi de nobili ºi de reprezentanþii secuilor, era recunoscut. A fost o alianþã de apãrare a privilegiilor ºi a avut ca rezultat întãrirea poziþiei politice a saºilor în Transilvania. În veacul al XVI-lea puterea economicã a oraºelor sãseºti era în creºtere ºi acestea vor duce o politicã fie alãturi de voievozii Transilvaniei, fie independent de aceºtia, împotriva turcilor. Aceastã siguranþã a fost determinatã de apariþia ºi dezvoltarea în mediul urban a unui patriciat puternic, care va impune prin interesele sale un înalt grad de dezvoltare economicã. Etapa decisivã de constituire a Universitãþii a fost recunoaºterea acordatã de Matei Corvin, la 6 februarie 1486, ce nu a însemnat decât consfinþirea unei situaþii deja existente. Atunci are loc organizarea acesteia, având la bazã unele principii de drept. Dreptul fundamental era acela al autonomiei: „Dovadã a existenþei ei era competenþa de a adopta norme obligatorii de conduitã, indiferent de faptul cã privim noþiunea în sens teritorial sau în sens personal-corporativ”1. Atestat documentar în secolul al XIV-lea, scaunul Kosd fãcea parte din aºa-numitele Scaune de SUS ale pãmântului crãiesc. Situat la graniþa cu teritoriul comitatului Alba Superioarã ºi pãmânturile nobiliare, precum ºi cu teritoriul administrat de secui, a avut de înfruntat în toatã perioada medievalã 1

Günther H. Tontsch, Legiferarea statutarã ºi jurisdicþia ca atribuþii fundamentale ale Universitãþii Sãseºti, în vol. “Transilvania ºi saºii ardeleni în istoriografie”, Sibiu, Ed. Hora, 2001, p. 56.

45

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana Borcoman

ºi mai târziu, pânã în secolul al XIX-lea, numeroase litigii de hotar ori privind revendicarea unor anumite pãrþi de ogor sau fâneaþã. Scaunul din jurul reºedinþei ºi al cetãþii Rupea a cunoscut o perioadã de maximã înflorire în secolul al XVII-lea, când în fruntea scaunului întâlnim personalitãþi deosebite. Cu toate reformele iosefine de la finele secolului al XVIII-lea, scaunul ºi-a pãstrat structura pânã la 1876, la desfiinþarea pãmântului crãiesc. II. ªcolile din Rupea 2. 1. Caracteristici generale În Transilvania Evului de Mijloc, primele forme de învãþãmânt, ca în toate zonele europene de altfel, au fost cele susþinute de comunitate ºi, respectiv, de Bisericã (de aceea au ºi fost numite confesionale), fie cã ele au fost ºcoli pentru copiii saºilor (acestea sunt primele consemnate documentar în Transilvania ºi confirmate prin diferite forme de platã a profesorilor ºi a rectorilor de ºcoalã începând cu 1330; dupã 1876 sunt susþinute numai de Biserica evanghelicã din acest teritoriu), fie româneºti (cum a fost cazul ºcolii din ªcheii Braºovului, susþinutã de negustorii ºi comercianþii cu stare din acest cartier românesc al Braºovului) sau maghiare (în cazul târgului ºi al scaunului Rupea nu au existat, deoarece nu au fost secui decât în numãr mic aici pânã la 1800 – datã la care au fost create forþat, în timpul regimului austro-ungar – 1867-1918). În acest context dificil se încadreazã istoria ºcolilor din târgul Reps (mai apoi oraºul Rupea). Fiind un oraº de statut mai mic pe pãmântul crãiesc, numit de saºi din aceastã cauzã Târg (aºa cum erau ºi Miercurea Sibiului, Cincu ºi ªeica Micã), nu a avut decât câteva forme de învãþãmânt: o ºcoalã primarã din jurul anului 1480, la care mergeau copiii saºilor, de unde, dacã se dorea, mai departe se îndreptau fie spre Liceul Honterus din Braºov, fie spre Liceul German din Sighiºoara (azi „Joseph Haltrich”). Aceste licee germane aveau ºi forma de învãþãmânt gimnazialã ºi de aici o parte a copiilor saºi din zonã mergeau la universitãþile de prestigiu din Europa perioadelor respective: la Viena ºi Cracovia, Praga ºi Frankfurt. ªcoala româneascã este ceva mai târzie în târgul Rupea ºi, din pãcate, mai ales nu atât de bine organizatã ca aceea a saºilor. Situaþia românilor din Rupea era cu totul alta. Ei s-au constituit într-o comunitate undeva prin secolele XII-XIII, iar dupã aºezarea coloniºtilor germani în aceste zone au fost folosiþi la muncile câmpului de cãtre aceºtia (saºii deþineau cele mai fertile pãrþi din ogorul târgului). Li se permite românilor sã se aºeze în zona numitã Dealul Românilor ºi în strada din spate, numitã de saºi Gusgass (în dialectul sãsesc „strãduþa din spate”), denumire ce o vor pãstra apoi ºi românii de aici ºi mai târziu în spaþiul unde saºii îºi cultivau varza (numit astfel Verzerii). A funcþionat o ºcoalã româneascã din jurul anului 1700, organizatã cu mijloace reduse ºi cu puþini copii. Cursurile se þineau în diferite case din zona locuitã de români, ele fiind organizate la iniþiativa preoþilor ortodocºi ºi greco-catolici ce îi pãstoreau pe credincioºii români. Aºadar, tot caracter confesional a avut ºi aceastã instituþie. O ºcoalã maghiarã a apãrut târziu aici ºi forþat, cum am amintit mai sus, deoarece aici numãrul secuilor nu a fost niciodatã semnificativ. Centrul cultural ºi de focalizare culturalã a învãþãmântului secuiesc era Târgu Secuiesc (ºi alte centre din teritoriul secuilor numit Trei Scaune). 2. 2. ªcoala sãseascã din Markt Reps La 1500 este consemnat în localitate pentru prima datã un director de ºcoalã, astfel încât putem afirma cã ºcoala germanã a existat înainte de acest an în târgul Rupes. O parte a rectorilor ºcolii din Rupea aveau titluri academice, o mare parte îndeplineau ºi funcþia de preot sau alte funcþii în structura ierarhicã a scaunului. Din rândul acestora, între secolele al XVI-lea ºi al XIX-lea, amintim câteva personalitãþi:

46

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

La 1593 un mare teolog a fost aici rector, Georg Sadler, ce a studiat la Frankfurt. Spre sfârºitul secolului, la 1599-1602, va fi rector aici Johannes Ursinus, care de aici va pleca la Sighiºoara, unde va funcþiona ca notar mulþi ani. Un secol mai târziu, la 1696, va fi rector Samuel Valentini, care va alcãtui Scurtã viaþã ºi însemnãri de cãlãtorie cu informaþii de istorie localã privind capitlul Rupea2. La 1702 este numit rector Georg Pöldner, originar din Rupea, care era cunoscut sub numele de Latinus. A îndeplinit mai târziu ºi funcþia de decan al capitlului Kosd ºi de la el s-au pãstrat însemnãri de mânã privind situaþia scaunului Rupea. La 1763 este elaborat primul regulament ºcolar potrivit cãruia se þineau cursurile (ºi erau ºi prevederi pentru disciplina ºi morala în ºcoalã, se prevedeau de asemenea pedepse pentru cei care nu respectau ordinea ºi mai ales se prevedea obligativitatea orelor de religie ºi aceea de a merge la slujba de duminicã dimineaþa), unde sunt consemnaþi membrii Magistratului ºi preoþii evanghelici, ca foruri tutelare ºi care aveau ºi rol de educatori. Acesta va fi reînnoit ºi adãugit la 1797. ªcoala a funcþionat ca o ºcoalã normalã pânã în secolul al XIX-lea (ºcoalã popularã) când, la 1840, va primi noi manuale, hãrþi ºi material didactic de la rectorul Johann Traugott Kraus. El va deschide aici, în târgul Rupea, ºi o ºcoalã de pregãtire a notarilor (dupã liceu). Despre funcþionarea unei grãdiniþe germane în localitate avem date târzii, în secolul al XIX-lea, când din grija presbiteriului îi este acordatã o salã de clasã acestei grupe de preºcolari, salã ce se afla în curtea bisericii evanghelice. Dintre rupenii (saºi cu siguranþã) care au mers la studii în strãinãtate amintim câþiva. Astfel, „primul cunoscut ca fiind originar din Rupea – Thomas Ruchpas înscris la 1430 la Universitatea din Viena ºi la 1437 la facultatea de drept ºi Simon de Ruppes ce deschide la 1463 seria de rupeni ce au studiat la Cracovia”3. Din secolul al XVI-lea interesant este testamentul lui Matthias Glatz de Rupea, care a îmbrãþiºat ideile Reformei difuzate ºi susþinute în Transilvania de Johannes Honterus ºi care scrie episcopului de Alba Iulia în acest sens, dând câteva informaþii privind comunitatea din Rupea. Pe saºii rupeni îi regãsim ºi la gimnaziul Honterus, cel mai cunoscut fiind „Isaak Hendel din Reps la 1567 ce va fi rector al ºcolii din Rupea între 1577-1578, judecãtor la Sibiu în 1579 ºi notar la Mediaº în 1586, preot în Jibert la 1587. El este autorul unei Cronici a Transilvaniei pentru anii 1143-1593”4. Dupã 1876, odatã cu desfiinþarea pãmântului crãiesc ºi a administraþiei libere sãseºti din Transilvania (mãsurã luatã de guvernul de la Budapesta), ºcolile germane ºi, implicit, ºi cea din Rupea se vor desfiinþa. În oraºele mari sãseºti din Ardeal, cum ar fi cazul Sibiului, Sighiºoarei ºi al Braºovului, ºcolile sãseºti ºi-au continuat activitatea ca instituþii susþinute de Biserica evanghelicã. În cazul târgului Rupea nu a fost aceeaºi situaþie, deºi aici existã, la finele secolului al XIX-lea, o comunitate destul de numeroasã de saºi. Limba germanã s-a menþinut la o grupã de grãdiniþã ºi la clasele I-IV, dar nu mai mult. Legea Appony le-a desfiinþat temporar ºi pe acestea, din 1907 pânã în 1910. Dupã 1970 a funcþionat la fel, dar în plus cu câte o jumãtate de clasã (de diferite profile în cadrul Liceului Industrial Rupea) de liceu, adunându-i pe copiii saºi din toate satele din jurul oraºului Rupea. Din cauza scãderii drastice a numãrului de copii saºi ºi a emigrãrii lor masive în Germania dupã 1990, la aceste forme de învãþãmânt în limba germanã merg copii de familii româneºti ºi maghiare din oraºul Rupea.

2 3 4

Heinz Brandsch, Über die 129 bekanten Repser Schulrektoren, în „Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde”, Neue Folge, Sibiu, 1924, Band 42, Heft 1, p. 213. Gernot Nussbächer, Repser Studenten in 15. und 16. Jahrhundert, în „Aus Urkunden und Chroniken”, Braºov, Editura Aldus, 1994, vol. IV, p. 102. Ibidem, p. 104.

47

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana Borcoman

2. 3. ªcoala româneascã A. ªcoala primarã Despre data când s-a constituit aceastã ºcoalã nu se ºtie nimic precis, cu siguranþã dupã 1790, când deja funcþiona în Transilvania Edictul de concivilitate elaborat de Iosif al II-lea ºi care fãcea referire la liberul acces al românilor în oraºele sãseºti. Rupea fiind târg, capitalã de scaun sãsesc, cu siguranþã li s-a dat voie românilor cu posibilitãþi materiale sã îºi cumpere case în centrul oraºului (pe strada Principalã de odinioarã, Republicii de astãzi). Înainte de 1871 copiii românilor din Rupea þineau cursurile în câte o casã particularã aflatã în zona locuitã de românii din Rupea în Gusgass („strada din spate” în germana medievalã), însã informaþii scrise cu specificarea privind exactitatea pe teren a acestor case nu existã. Se plãtea câte unui particular chirie pe parcursul unui an ºcolar ºi se þineau cursuri acolo. ªcoala aceasta servea atât elevilor din familiile ortodoxe, cât ºi celor greco-catolice din Rupea. „Din 1874 românii greco-catolici cumpãrã o casã aflatã pe locul bisericii mari din Rupea ºi funcþiona paralel o clasã de copii de români ortodocºi ºi una de copii greco-catolici cu câte un învãþãtor separat.”5 Clasa de copii ortodocºi nu funcþiona în aceeaºi incintã, ci probabil tot în case ºi spaþii închiriate, ca pânã la 1874. Legea restrictivã a învãþãmântului sub guvernarea Appony din 1907 desfiinþeazã ºcolile româneºti ca fiind necorespunzãtoare. În aceastã situaþie, românii din Rupea, din cele douã confesiuni, cumpãrã în 1910 un loc pe strada Principalã de la o familie de saºi, Albrich, ºi ridicã un local frumos pentru un gimnaziu românesc (azi serveºte ca locuinþã a preotului de la biserica mare de din sus). În 1919 cele douã ºcoli se contopesc ºi devin ºcoalã primarã, învãþãmânt de stat gratuit ºi clãdirea ºcolii va fi de acum pe strada Republicii – fosta Principalã (în fostul sediu al ºcolii maghiare). Cunoaºtem numele câtorva învãþãtori ortodocºi ºi greco-catolici din aceastã perioadã: – „Învãþãtori ortodocºi: Ioan Bercan (din Fiºer, pânã în 1871), Ioan Lupu (din Dacia), Mircea (din Lovnic), Morariu (din Vãleni), Boranciu (din Rupea), Bãnuþ (din Rupea), Zaheiu Borcoman (din Dacia). – Învãþãtori greco-catolici: Gheorghe Repede (din Rupea, pânã în 1871), A. Stroie (din Fãgãraº), Moise Ionescu (din ªona), ªtefan A. Turcu (din Dumbrãveni), A. Boieru (din Homorod, în anii 1913-1925), Sultana Borcoman (din Rupea, în 1919-1926)”6. B. Gimnaziul românesc (de stat mixt) S-a înfiinþat în 1920, prin stãruinþa Prof. univ. Ioan Ursu, ºi a funcþionat în localul fostei ºcoli confesionale ortodoxe (în care apoi a locuit preotul Brotea). Acolo a continuat sã existe pânã în zilele noastre. Funcþiona cu clasele I-IV primare ºi 4 clase de gimnaziu. Dintre profesorii ce au predat acolo ºi care au îndeplinit ºi funcþia de director amintim câþiva: „1920-1921 director Brãtãºanu (nu ºtim de unde era), 1921 director este Eusebiu Junnea (din Cernãuþi, a studiat la Facultatea de litere din acelaºi oraº bucovinean ºi liceul german ºi preda româna, germana, latina ºi ºtiinþele naturale), prof. Valeria Netea (tot din Bucuvina ce preda la 1921-1924 limbile francezã ºi germanã), Ana Braner (din Bucureºti preda lb. francezã), prof. Mossici (tot din Bucovina preda istoria ºi geografia), prof. M. Mãrãcineanu”7.

5 6 7

Caietele Cernea, Muzeul de Etnografie Braºov, 294 H Col., p. 4. Ibidem, p. 5. Ibidem, p. 34.

48

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

C. ªcoala de arte ºi meserii Nu ºtim exact când a fost înfiinþatã (cu pregãtire pentru meseriile de rotar, tâmplar, fierar ºi lãcãtuº), probabil în timpul ocupaþiei austro-ungare, dar din 1921 pe aceastã veche structurã se va dezvolta o ºcoalã industrialã. Se mai numea ºi Gimnaziul industrial. Dintre profesorii ce au funcþionat aici amintim câteva nume: Romulus Raþiu („originar din Corneºti, jud. Tulcea, a urmat liceul teoretic la Turda ºi apoi Facultatea de ªtiinþe la Cluj, secþia Geografia naturii, între anii 1934-1946 a fost profesor de Culturã generalã la gimnaziul industrial Rupea ºi a organizat trupe de teatru cu elevii din Homorod, Crihalma, Dãiºoara, Fiºer ºi Cuciulata”8), prof. Maria Orãºteanu (din Apold, jud. Sibiu, a lucrat aici 7 ani), Alexandru Brotea (preot, protopop ºi preda aici religia), Camelia Oancea (medic prof. din Bucureºti). 2. 4. ªcoala ungureascã Nu a existat aici multã vreme, deoarece numãrul maghiarilor din oraº nu era mare ºi astfel nu se justifica un sistem de învãþãmânt. De abia în 1884, în timpul Regimului austro-ungar, se înfiinþeazã la Rupea o ºcoalã de stat maghiarã. Nu era destinatã numai copiilor de secui, aºa cum era cea sãseascã, ci tocmai cã era destinatã tuturor pentru cã era gratuitã, astfel cã mulþi copii de români din Rupea vor urma cursurile aici, pentru cã se dãdeau gratuit cãrþi ºi rechizite ºcolare ºi, ca premii pentru copiii merituoºi ºi sãraci, haine ºi încãlþãminte de Paºte ºi de Crãciun. Dupã 1918 aceastã ºcoalã a fost desfiinþatã ºi înlocuitã cu învãþãmânt de stat românesc în oraº. Secþie de ciclu primar în limbã maghiarã, a funcþionat sporadic dupã aceastã datã, mutându-se din strada Principalã în incinta bisericii romano-catolice de pe deal (cu o structurã foarte veche, care fusese în 1390 sediul unei mãnãstiri franciscane), spre cetate. O secþie de limbã maghiarã (cu ciclu gimnazial ºi cu cel liceal) se dezvoltã dupã 1995, în cadrul ºcolii generale ºi, respectiv, al liceului din Rupea. Prin grija pãrintelui Szekedi ºi a Bisericii reformate a maghiarilor din Rupea, s-a creat, alãturi de biserica din centrul oraºului, un internat pentru copiii maghiari din zonã. III. ªcolile de pe teritoriul scaunului Rupea Aºezãrile scaunului erau rãspândite pe vãile diverselor pârâuri (afluenþi ai Oltului): Homorodul Mare, Homorodul Mic, valea Cohalmului, a Fiºerului ºi valea Ticuºului. Scaunul Rupea avea 18 localitãþi în administrare, fiind cel mai estic punct al pãmântului crãiesc. Poziþia faþã de scaunul învecinat Sighiºoara era aceea a unui scaun inferior, recunoscutã ºi prin statutul de târg al reºedinþei scaunului. Era structurat în douã plãºi: – Plasa de Sus, în vecinãtatea scaunelor secuieºti Odorhei ºi Micloºoara ºi cu enclave ale comitatului Târnava ºi ale districtului românesc al Fãgãraºului (localitãþile Ungra, Caþa, Drãuºeni, Jimbor ºi Mercheaºa). – Plasa de Jos, în vecinãtate cu scaunul Cincu, districtul Braºov ºi scaunul Sighiºoara (Fiºer, Viscri, Dacia, Jibert, Lovnic, Cobor, Felmer, ªona, Hãlmeag, Ticuºul Vechi ºi Ticuºul Nou). Oferim mai departe date privind sistemul de învãþãmânt din aceste sate. De remarcat sunt douã lucruri: încã de la primul recensãmânt al pãmântului crãiesc, realizat la 1488, în toate aceste sate exista ºcoalã primarã în limba germanã susþinutã de comunitate ºi nu avem consemnate deloc ºcoli româneºti aici pânã în 1800, însã tot confesionale, întreþinute de comunitatea de români din aºezãri. 8

Ibidem, p. 57.

49

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana Borcoman

a. Plasa de Sus La Caþa era ºcoalã primarã în limba germanã de la 1550 (pentru copiii saºilor). A dat elevi ce vor urma cursurile gimnaziului Honterus din Braºov (potrivit matricolei): - 1595 Johannes Krempes - 1600 Thomas Victorius - 1601 Geroges Katzensis - 1602 Matthias Welter - 1614 Andreas Hericks - 1623 Georgius Seiberth - 1641 Christian Molitorius (Müller). ªcoala din Drãuºeni (cel mai estic hotar al pãmântului crãiesc, precizat încã din Diploma Andreanum ca Terra Daraus) este mult mai veche ºi cu tradiþie din moment ce, la începutul secolului al XIV-lea, la 1424, un originar de aici, Antonius, este înmatriculat la Universitatea din Viena. El va fi succedat de Simon Czekel, ce va urma la 1462 cursurile aceleiaºi universitãþi, iar la 1464 Vincentius Thorae, originar de aici, urma cursurile Universitãþii din Cracovia (Polonia). Potrivit primului recensãmânt organizat pe pamântul crãiesc, la 1488, în Jimbor era o ºcoalã primarã ºi un director de ºcoalã plãtit de comunitate. La Mercheaºa prima ºcoalã primarã apare tot la 1488, iar la Liceul Honterus de aici pleacã: - 1593 Simon Dresler - 1601 Daniel Ladilai ºi Simon Hartmann (acesta din urmã va ajunge în anii 1619-1621 rector al gimnaziului din Sighiºoara. - între 1476 ºi 1520 la Universitatea din Viena au studiat Vincentiu de Streitford ºi Schabl de Striuordia (din Mercheaºa). Mulþi dintre aceºtia au ajuns ºi funcþionat ca rectori ai ºcolii din reºedinþa scãunalã – Rupea. b. Plasa de Jos Avem date numeroase despre ºcoala din Fiºer, de unde au plecat mulþi tineri la studii. La ºcoala menþionatã prima datã în anul 1488 este consemnat ºi numele campanatorului Johannes V(W)eingold sau V(W)erner din Roadeº9, din 1597, apoi, în secolul al XVI-lea, mulþi de aici merg la cursurile gimnaziului Honterus din Braºov: - 1551 Leonhardus - 1560 Johannes Hermanus, ce devine preot. - 1547 Zacharias Orendt (originar din Zagãr), care vine aici ca preot în anul 1555. - Zacharias Weihrauch, ce va funcþiona apoi ca preot în Fiºer între anii 1575 ºi 1586. O personalitate importantã localã de la începutul secolului al XVI-lea a fost preotul Thomas, care „a reprezentat strãlucit capitlul Saschiz într-un proces împotriva episcopului de Alba Iulia”10. Importanþa ºcolii din Viscri este bine ilustratã în secolele XVI-XVII. Astfel, la gimnaziul Honterus au învãþat: - la 1570 Matheus Jung - la 1572 Antonius Langkonig - la 1593 Michael Adelphus (care îºi va continua studiile la Frankfurt) - la 1604 Blasius Schnell - la 1612 Jakobus Honnius 9 10

Gernot Nussbächer, Der eingeritzte Namen. Zur Ortsgeschichte von Schweischer im 16. Jahrhundert, în ,,Karpatenrundschau“, Braºov, an 26 (37), nr. 15 (2186), 15 aprilie 1993, p. 6. Idem, Viel Kulturverständnis. Aus der ältesten Geschichte vom Schweischer, în ,,Neuer Weg”, Bucureºti, an 25, nr. 10716, 8 noiembrie 1983, p. 4.

50

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

- la 1615 Petrus Pellionis. ªcoala din satul Dacia este pomenitã la 1500 prin existenþa unui director de ºcoalã. Dintre tinerii care au mers la învãþãturã de aici amintim pe „Martinus Johannes de Lapidis la Universitatea din Viena, la 1518 Melchior Valentini de Lapis înscris la Cracovia; elevi înscriºi la ºcoala lui Honterus: 1575 Bartholomeus Hermann, Blasius Jung la 1580, Daniel Molner la 1581 ºi 1583”11. Dintre numele celor care au plecat la învãþãturã din Jibert amintim la Liceul Honterus : - 1551 Petrus Seybrigensis, - 1562 Thobias Kles Seybriger - 1596 Martinus Rotarii (Wagner). O personalitate importantã în epocã a fost Isaak Hendel, „originar din Rupea, elev al gimnaziului Honterus la 1567, în 1577 secretar al judecãtoriei Sibiu, 1586 notar la Mediaº ºi apoi preot în Jibert. El întocmeºte, dupã modelul celor din Sibiu ºi Braºov, o cronicã de perete a localitãþii pentru anii 1143-1593”12. ªcoala din satul Lovnic dateazã tot din 1500. Dintre tinerii din localitate care au mers la studii amintim: - Andreas Wagner Lebrigensis, înmatriculat la 1597 la Universitatea din Praga ºi care apoi se va întoarce ºi va practica ca profesor în Noul Sãsesc. Iar dintre rectorii ºcolii amintim pe Peter Drotleff, între 1680 ºi 1707, ºi Georgius Hay, între anii 1707 ºi 1710. La Felmer cea mai veche ºcoalã este tot din 1488. În secolul al XVI-lea, dintre cei din aºezare care au frecventat gimnaziul Honterus, avem pomenit în matricola acestuia pe Melchior Felmerius. În rândurile articolului nostru am redat un fragment din viaþa unui târg transilvan prin prisma evoluþiei ºcolii. Pãmântul crãiesc este un teritoriu primit de saºi în 1224 ºi unde s-au aºezat ºi au format, cu sârg ºi abnegaþie, structuri asemãnãtoare spaþiului de unde au venit. Acesta a fost un spaþiu de locuire româno-german sau germano-român, cum ne place sã folosim, sintagma fiind datã de componenþa etnicã a zonei restrânse la care facem referire. Un spaþiu guvernat de multe reguli cutumiare. În prezent, ar fi mai degrabã acela al bunei convieþuiri, exprimat ilustrativ ºi sintetic în vecinãtãþi (iniþial structuri civico-militare ºi religioase, aduse de saºi din spaþiile de origine, ale Europei Centrale, cândva, în secolul al XIII-lea), pe care le preiau ºi le conservã comunitãþile de români ardeleni. Apoi saºii au instituit un spirit civic, de ordine, ºi un marcant cult al muncii ºi al lucrului bine fãcut. Românii au participat ºi ei la aceastã lucrare ºi astfel s-a format un spirit transilvan. Îl putem sesiza sensibil ºi la nivelul ºcolilor, care, ca un lucru firesc, erau în grija comunitãþii ºi a Bisericii. ªcoli vechi de 500 de ani, cu nume de profesori ce nu spun de multe ori prea multe celor din afara limitelor scaunului, sau cel mult celor din teritoriul scaunelor învecinate, dar care au format elevi, i-au îndrumat ºi astfel au conservat o tradiþie ºi au dus mai departe structurile ºcolii. Din pãcate, majoritatea saºilor din vechiul scaun Rupea au plecat în Germania dupã 1990, iar cei puþini ºi în vârstã care au rãmas nu au avut puterea sã plece spre Vest – ciudat, dar e un drum invers colonizãrii din secolul al XIII-lea! –, deoarece aici s-au nãscut ºi nu au alte realitãþi-rãdãcinã. Ei se sting încet ºi singuri în satele populate acum de o etnie de altã facturã, dar spiritul de bunã vecinãtate ºi înþelegere a rãmas.

11 12

Idem, Aus Urkunden und Chroniken, Bucureºti, Ed. Kriterion, 1985, vol. II, pp. 111-112. Idem, Von villa Syberg zur Sybrig. Aus der ältesten Geschichte von Seiburg, în ,,Neuer Weg”, Bucureºti, an 24, nr. 10413, 17 noiembrie 1982, p. 4.

51

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana Borcoman

Abstract In the Middle Ages Transylvania, similarly to other European areas, the first educational facilities were sustained by community and the Church, the reason why they were called confessional. Little difference did it make whether they were meant for Saxon children (confirmed by various payment forms for teachers or provosts starting with the year 1330, and, after the year 1876, sustained exclusively by the local Evangelical Church), for Romanians (for instance, the school of Scheii Brasovului, sustained by the wealthy tradesmen of the neighborhood), or for Hungarians (which was not the case of the County of Rupea as the number of Hungarians was low before 1880, when the Austrian-Hungarian regime created them into the area by force – 1867-1918). From this challenging perspective one may consider the history of the Reps and then Rupea schools. Being a small town in the king’s land (like Miercurea Sibiului, Cincu and Seica Mica), they only had few forms of education: a primary school around the year 1480 attended by Saxon children who then went on to study at Honterus high school of Brasov or the German high school (nowadays called Haltrich) of Sighisoara. These German high schools provided secondary education, and after completing their studies, the local Saxons went to prestigious European universities such as Vienna, Krakow, Prague and Frankfurt. The Romanian educational system started later in the County of Rupea and unfortunately it was not as well organized as the German one. The Romanians’ situation was totally different. They formed a community during the 12th-13th centuries, and, after the German colonists settled down in the area, they were hired to work the land (the Saxons owned the most fertile land in the County). The Romanians were allowed to settle down in the neighborhood called Dealul Romanilor (Romanians’ Hill) and in a street named Gusgass (which was the German for back street). The name would be preserved by Romanians as well as by the Germans (who grew cabbages there). A Romanian school functioned there around the year 1700, but it was poorly organized and attended by few children. Classes were held in the local Romanians’ houses due to the Orthodox and Greek-Catholic priests serving the Romanian congregation. Therefore, this establishment also had a confessional character. A Hungarian school was later set up here in a forced manner, as previously mentioned for the Hungarians lived in a reduced number in the region. The Hungarians’ cultural and educational center was Târgu Secuiesc (alongside other centers within the Hungarian territory called Trei Scaune).

52

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Sanda-Maria BUTA APARIÞIA PRIMELOR PUBLICAÞII PERIODICE ROMÂNEªTI ÎN TRANSILVANIA La momentul apariþiei, în 1838, la Braºov, a primului ziar politic al românilor ardeleni („Gazeta de Tranilvania”) ºi a suplimentului sãu literar („Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”), încercãrile de a întemeia publicaþii româneºti în Transilvania aveau deja un trecut de aproape o jumãtate de secol. Ioan Piuariu-Molnar (1749-1815) a fost cel dintâi român ardelean care s-a gândit la necesitatea înfiinþãrii unui ziar ca element de sprijin în procesul de emancipare a românilor, încã de la sfârºitul secolului al XVIII-lea. Aprobarea obþinutã de el în 1789 s-a dovedit însã a fi inutilizabilã prin refuzul Curþii de la Viena de a-i acorda scutire pentru taxele poºtale, care la acea vreme erau excesiv de ridicate. N-a putut apãrea nici mãcar primul numãr, care era deja pregãtit în tipografia lui Martin Hochmeister din Sibiu, sub numele de „Foaie româneascã pentru popor” („Walachische Zeitung für der Landman”).1 Ioan Piuariu-Molnar repetã încercarea în 1793 ºi 1794, de data aceasta împreunã cu bãnãþeanul Paul Iorgovici2, iar în 1795 cere autorizaþia pentru publicaþia bisãptãmânalã „Vestiri filosofeºti ºi moraliceºti” în numele Societãþii filosoficeºti a neamului românesc în mare Prinþipatul Ardealului3. Toate aceste încercãri eºueazã însã datoritã temerilor autoritãþilor, pe care le gãsim clar exprimate în raportul guvernatorului Transilvaniei, Gh. Banffy, cãtre Cancelaria vienezã: „ ... Astãzi rãspândirea de ziare este mai puþin admisibilã decât oricând pentru cã preastricãcioasele idei de libertate galice se rãspândesc cu mare iuþealã … ºi ar putea pricinui o tulburare adâncã a liniºtii publice”4. La începutul secolului urmãtor, în 1814, Alexie Lazaru reia ideea redactãrii unui ziar pentru români, „Novele”, publicând o Înºtiinþare ce prefaþa viitoarea gazetã care urma sã aparã „în toatã sãptãmâna de câte douã ori”. Apariþia ei era însã condiþionatã de numãrul „prenumeranþilor” ce se vor anunþa. Înºtiinþarea a rãmas un act singular, autorul nemairevenind asupra proiectului sãu.5 În 1817 bucovineanul Theodor Racoce obþine aprobarea ºi încearcã sã scoatã o publicaþie literarã din care va apãrea un singur numãr, în 1820, sub titlul „Chrestomaticul românesc”.6 Tot un singur numãr dintr-o revistã literarã, „Biblioteca româneascã”, scoate, în 1821, ºi Zaharia Carcalechi. Dupã o întrerupere de 8 ani ea va apãrea în 1829, când, cu concursul lui Damaschin Bojincã, Mihail Cuciuran (Gr. Cuciureanu), Constantin Lacea ºi Ioan Trifu (Ioan Maiorescu), Carcalechi izbuteºte sã-i asigure o apariþie de 13 numere – 1829, 1830, 1834.7 Meritul acestor precursori este acela cã, timp de o jumãtate de veac, au cultivat cu tenacitate ideea unor publicaþii periodice româneºti, fixând baza orientãrii viitoare a presei româneºti transilvãnene – educaþia moralã ºi culturalã a poporului în limba naþionalã ºi cultivarea conºtiinþei unitãþii naþionale. Guvernul habsburgic obstrucþionase sistematic, timp de 50 de ani, întemeierea ziarelor româneºti, deºi atât ungurii, cât ºi saºii transilvãneni aveau ziare în limbile lor. Atâta timp cât ungurii oferiserã Habsburgilor certitudinea devotamentului lor faþã de Coroanã, Viena se arãtase prea puþin 1 2 3 4 5 6 7

V. Netea, George Bariþiu. Viaþa ºi activitatea sa, Bucureºti, 1966, p. 82. N. Iorga, Istoria presei româneºti, Bucureºti, 1922, p. 30. A. A. Mureºianu, La împlinirea unui veac de la întemeierea „Gazetei de Transilvania”, în „Þara Bârsei”, nr. 2, 1938, p. 102. Jakab Elek, Istoria ziaristicii ardelene pânã la 1848, Budapesta, 1882, p. 27. V. Netea, op. cit., p. 84. M. Popa, V. Taºcu, Istoria presei literare româneºti din Transilvania, Cluj-Napoca, 1980, pp. 31-34. I. Lupaº, Studii, conferinþe ºi comunicãri istorice, Sibiu, 1941, III, pp. 129-169.

53

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Sanda-Maria Buta

sensibilã faþã de nãzuinþele românilor de emancipare culturalã ºi politicã. La începutul secolului al XIX-lea ºi mai ales în deceniul al treilea, ungurii abandoneazã vechea linie ºi încep a face o vie opoziþie politicii austriece ºi spiritului german, manifestând atitudini ºi tendinþe naþionaliste care neliniºtesc Viena ºi o determinã sã-ºi schimbe politica faþã de români. Faptul cã, în 1838, Curtea de la Viena acordã românilor dreptul de a avea un ziar politic îºi are explicaþia într-un calcul strict politic, întemeiat pe deviza „Divide et impera”. Austriecii îºi dãdeau seama cã ziarul românesc, ca exponent al intereselor românilor, se va izbi de presa maghiarã, ºi se vor ataca reciproc, punând astfel în evidenþã necesitatea rolului de arbitru ºi conducãtor al Casei de Austria. Temeliile presei româneºti se vor pune în 1838, odatã cu înfiinþarea ziarului braºovean „Gazeta de Transilvania” ºi a suplimentului sãu literar, „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”. La începutul secolului al XIX-lea lupta de afirmare a românilor braºoveni câºtigase teren pe plan economic, ridicându-se o negustorime care reuºise sã se impunã, în ciuda mãsurilor drastice luate de autoritãþi pentru a-i þine „extra muros”. Cunoscuþi nu numai ca „cei mai avuþi ºi cultivaþi”, dar ºi ca „cei mai înflãcãraþi pentru cauza naþionalã în întreaga Dacie superioarã”, cum îi apreciazã Al. Papiu-Ilarian8 ºi Simion Bãrnuþiu9, ei devin mecenaþii celor mai importante instituþii create în acel timp. Nu este o simplã întâmplare cã ei ºi-au cãutat îndrumãtori pentru ºcolile lor ºi pentru acþiunile politice printre tinerii elevi ai lui Timotei Cipariu, Blajul fiind singurul centru românesc din Ardeal cu un curs superior liceal de filosofie ºi cursuri academice teologice de 4 ani, unde funcþionau ca profesori intelectuali elevaþi, educaþi la cele mai prestigioase ºcoli europene. Renumele acestui focar de culturã româneascã îi face pe negustorii braºoveni sã treacã peste considerentele de ordin confesional ºi, începând din 1834, sã-ºi trimitã fiii la ºcolile greco-catolice ale Blajului.10 În vara anului 1834, dând curs invitaþiei negustorului Ioan Jipa de a-i medita fiul la limba latinã, George Bariþiu – teolog – vine pentru prima datã la Braºov. Amabilitatea, cordialitatea ºi lipsa oricãrui resentiment confesional cu care a fost primit de negustorii braºoveni – oameni ce cãlãtoriserã prin marile oraºe europene – spulberã falsa imagine de ortodocºi bigoþi, sufocaþi de prezenþa turcilor, pe care o aveau despre braºoveni cei din Blaj. Din contrã, Bariþiu gãseºte aici o remarcabilã societate româneascã preocupatã de limba ºi tradiþiile româneºti ºi care întreþinea legãturi strânse cu Bucureºtiul, Iaºul ºi Craiova. Va reveni la Braºov ca meditator ºi în vara anului 1835, fiind astfel primul care a fãcut legãtura culturalã între cele douã oraºe, solidarizându-le mai apoi, prin ziarele pe care le conducea, în aceeaºi atitudine naþionalã. Disertaþia despre ºcoli pentru toþi credincioºii de lege greceascã din Braºov, pe care Bariþiu o scrie în primavara anului 1835, a provocat un puternic entuziasm în rândul braºovenilor, cu urmãri benefice pentru dezvoltarea culturalã a oraºului, deoarece i-a convins cã omul de care aveau nevoie sã le organizeze ºcoala româneascã din Cetate, înfiinþatã în 1834 ºi în care îºi puseserã atâtea speranþe, era George Bariþiu. Dorinþele braºovenilor luarã forma unei propuneri directe, iar în mai 1836 reprezentanþii Comunei bisericeºti din Cetate s-au adresat, prin inspectorul ºcolar Gh. Nica, Facultãþii de Teologie din Blaj, solicitând un profesor.11 În urma cãlãtoriei din vara anului 1836 pe care Timotei Cipariu, însoþit de George Bariþiu, o întreprinde în Þara Româneascã, trecând prin Braºov, George Bariþiu se hotãrãºte sã accepte propunerea. Astfel, la 17/29 septembrie 1836 el semneazã, în faþa profesorului Carabetin, contractul prezentat de eforii ºcolii.12 Conform acestui protocol, George Bariþiu urma sã primeascã postul de profesor al ªcolii populare din Cetatea Braºov, pentru limba românã, germanã ºi latinã.13 Dupã 8 ani va pãrãsi învãþãmântul, absorbit de 8 9 10 11 12 13

Al. Papiu-Ilarian, Istoria Românilor din Dacia Superioarã, vol. I, p. 217. „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 901. V. Netea, op. cit., p. 49. C. Diaconovici, Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892, Sibiu, 1892, p. 9. V. Netea, op. cit., p. 56. C. Diaconovici, op. cit., p. 53.

54

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

activitatea publicisticã, dupã ce reuºise sã se impunã ca un excelent organizator.14 În 1837 vine la Braºov ºi prietenul ºi colegul sãu Iacob Mureºianu15, chemat pentru a pune bazele Liceului latino-german, iar în aprilie 1838 li se alãturã ºi vãrul acestuia, Andrei Mureºanu16. În procesul îndelungat de formare a conºtiinþei naþionale, generaþia din care fãceau parte aceºti trei tineri teologi blãjeni este veriga de legãturã între intelectualii perioadei dualiste ºi generaþia de istorici ºi filologi ai ªcolii Ardelene, care au imprimat un caracter special Iluminismului românesc. Erau urmaºii ºi moºtenitorii culturali ai acelui grup de cãrturari, puþin numeros dar foarte dinamic, care a elaborat o ideologie, având la bazã doctrina continuitãþii ºi teza unitãþii de origine a tuturor românilor ºi a latinitãþii limbii lor. Ceea ce a moºtenit generaþia lui George Bariþiu de la cãrturarii secolului al XVIII-lea, a pus în operã ºi a transmis, ca o datorie patrioticã, a fost principiul cã întreaga activitate politicã, economicã, filosoficã, literatura, arta ºi toate instituþiile aveau datoria de a promova ideea naþionalã. Pentru ei, orice formã de manifestare individualã sau socialã trebuia subordonatã factorului politic. Or, ce putea servi mai bine rãspândirea ideilor decât ziarele, prin marea lor putere de penetrare în rândul conaþionalilor. Acest adevãr l-a înþeles foarte bine Timotei Cipariu ºi pentru punerea lui în practicã a ales ca parteneri pe luminaþii negustori cu care a luat legãtura prin George Bariþiu în vara anului 1836. În jurnalul de drum, Timotei Cipariu noteazã, în 3 august, la Braºov, urmãtoarele: „Soþ de cãlãtorie îmi este fratele Gh. Bariþ cu carele eu atât mai vârtos a fost a cãlãtori cu cât dânsul este cunoscut pe aici ºi cu o cale am voit ºi Braºovul, aceastã cheie sau poartã a Þãrii Româneºti, a vedea”. Cei doi cãrturari viziteazã mai mulþi români braºoveni, ba mai mult, „spre cãutarea domnilor acelora pe care n-am avut norocirea a-i afla acasã” nu pregetã „sã tocmeascã o cãruþã la Arpatac unde oamenii de bani gata se gãseau în viligiaturã la borvis. Acolo se afla Rudolf Orghidan cu care ºi cu Jipa ºi cu Iuga cel bãtrân multe am grãit”17. În legãturã cu aceastã întâlnire George Bariþiu apreciazã cã, între subiectele discutate, a fost ºi proiectul „de-a înfiinþa o foaie literarã” la Braºov18. Tot despre aceastã vizitã ºi urmãrile ei vor scrie mai târziu Iosif Vulcan19 ºi dr. Ioan Raþiu, acesta din urmã într-o inspiratã formã afirmând cã „ ... hotãrât foaia de la Braºov s-a zãmislit atunci în acel sfat al negustorilor de substantive de la Blaj ºi ceilalþi negustori mai reali, dar ºi unii ºi alþii deopotrivã de idealiºti”20. Va apãrea astfel, la 1 ianuarie 1837, în tipografia lui Ioan Gött, finanþatã de Rudolf Orghidan ºi sub îngrijirea lui Ioan Barac21, „Foaea duminecii”, o publicaþie cu caracter literar, pentru care cenzura localã nu cerea autorizaþie specialã de la organele superioare, cum se cerea în cazul ziarelor politice. Ioan Barac, lipsit de originalitate ºi incisivitate, n-a putut imprima ziarului caracterul militant necesar emancipãrii culturale ºi naþionale a românilor, ci s-a rezumat la traduceri ºi compilaþii, dând gazetei caracterul unui magazin de curiozitãþi mondiale ºi întâmplãri anecdotice, decepþionând un public cititor care aºtepta dezbaterea problemelor sale naþionale.22 Ca urmare, Rudolf Orghidan se decide sã scoatã un ziar politic, pentru care îºi alege un redactor tânãr, bine pregãtit, entuziast – pe George Bariþiu – ºi stãruie pentru a întemeia împreunã o publicaþie pe lângã Ioan Gött, care preluase, în 1834, tipografia familiei Schobeln ºi scosese, la 24 mai 1837, cel dintâi ziar german local, „Sieberbürger Wochenblatt”.23 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23

V. Netea, op. cit., p. 67. Aurel A. Mureºianu, Iacob Mureºianu, Album comemorativ, Braºov, 1913, p. 19. Ibidem, p. 21. Timotei Cipariu, Jurnal, Blaj, 1924. G. Bariþiu, Dr. Vasile Pop, date biografice ºi amintiri, în „Transilvania”, I, nr. 7, 15 martie 1863. „Familia”, nr. 6-8/1876. „Unirea”, Blaj, nr. 25/1905. C. Diaconovici, Enciclopedia românã, vol. II, p. 40. M. Popa, V. Taºcu, op. cit., p. 55. V. Netea, op. cit., p. 59.

55

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Sanda-Maria Buta

Noul ziar – „Foaie de septemânã” – deºi nu avea autorizaþie, a apãrut în douã numere, la 3 ºi, respectiv, 10 iulie 1837, constituind debutul ziaristic a lui George Bariþiu.24 Ioan Gött crezuse cã, traducând titlul gazetei ºi publicând în româneºte conþinutul ziarului sãu nemþesc, nu va fi împiedicat în întreprinderea sa. Dar Colegiul cenzorilor din Braºov sisteazã foaia. În aºteptarea „slobozeniei”, Rudolf Orghidan, „fiindu-i greaþã de atâtea formalitãþi s-a retras din combinaþie”25, dupã cum afirmã George Bariþiu. ªtafeta este preluatã de un alt negustor român, Gheorghe Nica, cel care va juca un rol deosebit de important la înfiinþarea „Gazetei de Transilvania” ºi care va fi în primii ani principalul ei susþinãtor material. Bartolomeu Baiulescu, în Monografia sa, afirmã cã: „Înfiinþarea Gazetei de Transilvania s-a plãmãdit în casa lui (Gh. Nica – n.n.) ºi concesiunea s-a obþinut de el”26. Intenþia celor trei braºoveni era de a apãrea, la 1 ianuarie 1838, atât cu o publicaþie literarã, cât ºi cu un ziar politic, a cãrui apariþie era însã condiþionatã de autorizaþia guvernului. Nefiind siguri de data obþinerii acestei autorizaþii, la 2 decembrie 1837 apare, sub semnãtura lui Ioan Gött, în calitate de „tipãritor”, o Înºtiinþare prin care se anunþa apariþia „Foii literare” ºi faptul cã „ ... peste puþin timp dupã aceasta se va împreuna cu Gazeta politicã româneascã care, pentru neºte stãri împrejur opãcitoare, îndatã la începutul anului nu va putea ieºi ci puþin dupã aceea”27. Înºtiinþarea a fost scrisã în întregime de George Bariþiu, care nu se mai intitula „traducãtor al articolelor” cum fusese Ioan Barac, ci redactor, titlu sub care va fi cunoscut de acum înainte. La 25 decembrie 1837, când Orghidan, dezamãgit de „Foaea duminecii”, înceteazã sã o mai finanþeze, Ioan Gött, în înþelegere cu George Bariþiu, o preia, schimbându-i numele în „Foaie literarã”. Se va numi aºa între 1 ianuarie ºi 25 iunie 1838, când îºi schimbã numele în „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”.28 Documentele pãstrate în Arhiva Mureºenilor ne dau posibilitatea sã urmãrim demersurile întreprinse pentru obþinerea autorizaþiei ºi cursul evenimentelor care au dus în final la apariþia primului ziar politic. Este vorba de douã documente emanate de la Cancelaria Aulicã, pãstrate sub forma unor copii autentificate la 1 martie 1862. Primul document, datat 13 decembrie 1837, nu cuprinde în mod explicit o autorizaþie, ci o comunicare fãcutã de Cancelaria Aulicã autoritãþilor din Braºov, cãrora le cerea ºi precizãri în vederea soluþionãrii cazului.29 Al doilea document – autorizaþia formalã – este Ordinul nr. 1893 din 8 martie 1838, dat de Cancelaria Aulicã guvernului Transilvaniei, prin care Împãratul se „îndurã” sã dispunã, prin rezoluþia sa de la 1838, ca Ioan Gött, care obþinuse deja facultatea de a edita ziare în limbile germanã ºi maghiarã, sã poatã edita astfel de ziare ºi în limba valahicã, cu condiþia ca întotdeauna un numãr sã fie trimis ºi Cancelariei de Curte ºi sã se conformeze legilor cenzurii. I se mai admite lui Ioan Gött sã poatã trimite aceste gazete prin curier poºtal ºi cu aplicarea taxei fixate pentru ele ºi peste hotare („ad exteras oras mittere”)30. În cuprinsul acestui act se face referire ºi la un raport din 24 iulie 1837. Avem temei sã credem cã, în urma întârzierii „Foii de septemânã” de cãtre Colegiul cenzorilor, acesta a întreprins o cercetare ºi a înaintat un raport cuprinzând probabil ºi condiþiile în care se preconiza eventuala eliberare a unei autorizaþii. Prin retragerea lui Rudolf Orghidan, noul finanþator, Gh. Nica, începe demersurile pentru obþinerea autorizaþiei, desigur împreunã cu ºi pe numele lui Ioan Gött, singurul care o putea obþine. Cererea înaintatã Cancelariei Aulice a avut drept prim rezultat aceastã adresã, din 13 decembrie 1837, prin care se cer de la Braºov referinþe în vederea soluþionãrii cauzei. În urma rãspunsului primit 24 25 26 27 28 29 30

Ibidem, p. 89. „Transilvania” nr. 25/1868, 611. B. Baiulescu, Monografia Comunei bisericeºti gr. or. române a Sfintei Adormiri din Cetatea Braºovului, Braºov, 1898, p. 160. M. Popa, V. Taºcu, op. cit., pp. 55-56. V. Netea, op. cit., p. 91. „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 884. Ibidem, doc. nr. 885.

56

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

de la Braºov, la 13 ianuarie 1838, Înalta Curte dã aprobarea pentru apariþia ziarului, care va fi comunicatã la 8 martie 1838. Aceastã autorizaþie îi era datã lui Ioan Gött numai în sensul traducerii ºi în româneºte a ziarelor pe care le tipãrea deja – condiþie nerespectatã încã de la primul numãr al „Gazetei de Transilvania”, care apare la 12 martie 1838. Explicaþia trebuie cãutatã în prestigiul ºi influenþa pe care o avea „garantul” Gh. Nica ºi, desigur, în interesul comercial al tipografului Ioan Gött – care au putut determina indulgenþa organelor locale ale cenzurii. Totuºi, va rãmâne o permanentã ameninþare la existenþa ziarului, supus oricând capriciilor cenzurii, ceea ce va determina în anul urmãtor cãlãtoria lui George Bariþiu ºi Iacob Mureºianu la Viena, pentru a obþine „întãrirea” autorizaþiei cu o nouã aprobare a Cancelariei Aulice.31 La Viena, Bariþiu reuºeºte sã obþinã aprobarea de a expedia „Gazeta de Transilvania” ºi „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã” prin poºtã ºi în Bucovina. Se obþinuse astfel, implicit, aprobare ºi pentru conþinutul ziarelor, deci derogarea de la condiþia iniþialã a „traducerii” ºi, prin aceasta, independenþa ºi însuºi viitorul publicaþiilor româneºti. Pentru a întreprinde aceastã cãlãtorie, cei doi tineri profesori braºoveni aveau nevoie de aprobarea ºi recomandarea episcopului de la Blaj. În autorizaþia datã la 27 iulie 1839, episcopul Ioan Lemeny face cunoscut celor ce o vor citi cã a dat-o „fiilor Gh. Bariþ cleric absolut pe de-o parte ºi subdiacon ºi lui Iacob Mureºianu deasemenea cleric ºi teolog al diocezei de Fãgãraº, de prezent profesor în Cetatea liberã a Braºovului, ca sã viziteze Cetatea Imperialã Viena, pentru a-ºi reface sufletul ºi fizicul ºi a face experienþã, cu obligamentul de-a se întoarce la începutul anului ºcolar”32. Mãrturii contemporane subliniazã importanþa acestei cãlãtorii, care a reuºit sã asigure continuitatea ziarului ce va ajunge sã aibã cea mai lungã viaþã din istoria presei româneºti. Al. Papiu-Ilarian consemneazã: „Gazeta Transilvaniei a fost mult timp singura ºcoalã politicã care creºtea pe români ... Pentru a obþine unele concesiuni pentru ziar, Gh. Bariþ ºi Iacob Mureºianu cãlãtorirã în vara anului 1839 la Viena”33. Constantin Pappfalvi, profesor la Blaj ºi deputat în Parlamentul de la Budapesta, scria: „I-am întâlnit pe ambii, zeloºi, tineri luptãtori, cãlãtorind la Viena în carele braºovene spre a esopera licenþa de luptã pentru luminarea scumpei lor naþiuni ...”34. Din relatãrile lui George Bariþiu se ºtie cã, pentru acoperirea cheltuielilor necesare acestei cãlãtorii, el a folosit din economiile personale 300 fl. m.c., la care se adaugã cadoul de 100 fl. m.c. al protopopului Iosif Ighian de la Bistriþa.35 În Arhiva Mureºenilor se pãstreazã documente referitoare la aceastã cãlãtorie, care atestã din nou prezenþa lui Gh. Nica ºi la acest moment important din istoria foilor braºovene. Este vorba de o scrisoare36 pe care i-o adreseazã George Bariþiu la 12 octombrie 1839, referitoare la cheltuielile de cãlãtorie, la suma de 477 fl. cu care contribuise negustorul braºovean, precum ºi la cele 55 de pravile comerciale pe care le luaserã cu ei spre a le vinde în „þãrile de sus”. Scrisoarea confirmã faptul cã la cãlãtorie au mai luat parte Iacob Mureºianu, Gh. Nica junior ºi un prieten al acestuia, Ioan H. Alexandru. Toate cheltuielile urmau sã se împartã între cei patru membri ai grupului. Motivul pentru care au fost luaþi în cãlãtorie cei doi tineri a fost, pe lângã instruirea lor, desigur ºi uºurarea cheltuielilor care, la vremea respectivã, erau foarte mari. Se mai pãstreazã ºi chitanþa pentru cei 100 fl. pe care George Bariþiu i-a ridicat la Budapesta de la firma Geittner în contul lui Gh. Nica.37 Un alt 31 32 33 34 35 36 37

Olimpiu Boitoº, Întâiele cãlãtorii în apus ale lui George Bariþiu, Sighiºoara, 1947, pp. 9-15. Arhiva ASTRA, Sibiu, mapa 17, doc. nr. 4. Al. Papiu-Ilarian, op. cit., vol. I, pp. 129-132. „Gazeta Transilvaniei”, nr. 5/1888. Apud O. Boitoº, op. cit., p. 11. „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 903. Ibidem, doc. nr. 11994.

57

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Sanda-Maria Buta

document deosebit de important, pãstrat în Arhiva Mureºenilor, este convenþia pe care George Bariþiu o încheie cu Ioan Gött la 1 iulie 183938, fixând raporturile între editor-tipograf ºi redactor. Convenþia a fost reînnoitã apoi în 3 ianuarie 1847, pe acelaºi act. Prin aceastã convenþie, George Bariþiu se obligã sã redacteze ziarele româneºti „Gazeta de Transilvania” ºi „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”, sã poarte grija întregii corespondenþe privitoare la ziar – primind un onorariu de 600 fl. valutã vienezã sau 240 fl. monedã convenþionalã atâta timp cât se vor edita 600 de exemplare. Ioan Gött avea obligaþia de a tipãri aceste gazete ºi de a se îngriji de expedierea lor. Actul poartã, pe lângã semnãturile lui Gh. Bariþiu ºi Ioan Gött, ºi pe aceea a lui Gh. Nica în calitate de martor. Aportul lui Ioan Gött la întemeierea foilor braºovene nu poate fi contestat. Cu timpul, va încerca sã-ºi impunã tot mai mult autoritatea fãcându-le greutãþi, atât lui George Bariþiu pânã la 1850, cât ºi lui Iacob Mureºianu mai târziu. Gött a fost editor tehnic al ziarelor ºi scopul ºi interesul sãu era doar material, punând condiþii grele pentru tipar, mai ales dupã 1850, când Iacob Mureºianu obþine nu numai dreptul de redactare, ci ºi pe cel de editare ºi de proprietate a „Gazetei Transilvaniei”. Într-o scrisoare aflatã în Arhiva Mureºenilor39, datatã 8 martie 1862, Iacob Mureºianu spune: „El (Gött – n.n.) n-are pe Gazeta Transilvaniei niciun drept – nici ca fondator «Stifter» cãci în Decretul lui de la 1838 i se dã concesiunea numai generalã «ephemerides etiam valachicas edandi» iar în Decretul meu stã apriat «Gazeta Transilvaniei» care numire i-a dat-o nu el ci fostul redactor Bariþ”. Neînþelegerile cu Ioan Gött îi determinã pe George Bariþiu ºi Iacob Mureºianu sã încerce a-ºi înjgheba o tipografie proprie, pentru a deveni astfel independenþi. În Arhiva Mureºenilor se pãstreazã o petiþie pentru obþinerea autorizaþiei de înfiinþare a unei tipografii40, datatã 1862, în care Iacob Mureºianu argumenteazã necesitatea înfiinþãrii ei, precum ºi ofertele lui Gh. Scalnic din Viena41 ºi I. Weiss din Braºov42 de a fi angajaþi la aceastã tipografie pentru care se spera cã se va obþine autorizaþia de înfiinþare. Dar repetatele lor încercãri au rãmas fãrã rezultat, dat fiind privilegiul monopolist al lui Gött. Abia la 1888 dr. Aurel Mureºianu va izbuti sã înfiinþeze o tipografie proprie, o tipografie româneascã, reînnodând firul tradiþiei întrerupte din vremea marelui tipograf Coresi. Asta va fi posibil însã dupã o jumãtate de secol de la apariþia celor dintâi foi braºovene, al cãror redactor în adevãratul sens al cuvântului a fost George Bariþiu. Munca redacþionalã, de la 1 ianuarie 1838 ºi pânã la 8 aprilie, data sosirii lui Andrei Mureºanu la Braºov, a fost asiguratã tot de G. Bariþiu ºi pentru suplimentul literar al „Gazetei Transilvaniei”, care din iunie 1838 va purta numele de „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã” ºi va fi redactatã pânã în primãvara anului 1849 de Andrei Mureºanu. La 22 noiembrie 1843 George Bariþiu anunþã cã, pentru numãrul ce va apãrea joia, îºi va lua încã un colaborator.43 Era vorba de Iacob Mureºianu, la ajutorul cãruia, pentru redactarea „Gazetei”, apelase ºi înainte. Corespondenþa lui Iacob Mureºianu dinainte de 1848 a dispãrut aproape în totalitate, în condiþiile refugiului din faþa armatei revoluþionare maghiare. S-a pãstrat însã o scrisoare din 1840, pe care George Bariþiu i-o trimite de la Vâlcele în numele sãu ºi al lui Andrei Mureºanu, rugându-l sã le dea ajutor pentru apariþia „Gazetei”, care trebuia sã fie neapãrat gata sâmbãta dupã-amiaza ºi nu era terminatã decât pe jumãtate. Îl ruga sã facã corectura ºi revizia. Scrisoarea se încheie astfel: „Zãu nu mergem noi de flori de mãr la Arpatac – beizadea Ghica este acolo – mã înþelegi. Al dumitale sincer prieten Gh. Bariþ, Braºov 18 iulie 1840”44. Beizadea Scarlat Ghica ºi Domnitorul Alexandru Ghica, unchiul sãu, erau nu numai abonaþi ai „Gazetei de Transilvania”, dar ºi sprijinitori morali ºi susþinãtori financiari. 38 39 40 41 42 43 44

Ibidem, doc. nr. 886. Ibidem, doc. nr. 5312. Ibidem, doc. nr. 7588, 7594. Ibidem, doc. nr. 7592. Ibidem, doc. nr. 7593. V. Netea, op. cit., p. 228. A. A. Mureºianu, op. cit., p. 6.

58

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Iacob Mureºianu se va ocupa de numãrul de joi al „Gazetei de Transilvania” pânã în martie 1849, când, odatã cu intrarea armatei revoluþionare maghiare în oraº, ziarele vor fi suspendate, iar redactorii obligaþi sã se refugieze dincolo de Carpaþi. George Bariþiu va fi gãzduit de familia Hurmuzachi pânã în toamna anului, când se întoarce la Braºov ºi înainteazã guvernatorului Wohlgemeth cerere pentru eliberarea unei noi autorizaþii pentru apariþia ziarelor. O va obþine la începutul lunii decembrie ºi astfel, la 1/13 decembrie 1849, reapare ziarul politic, acum sub titlul de „Gazeta Transilvaniei” ºi suplimentul sãu literar, însã sub stricta supraveghere a poliþiei ºi a comandantului cetãþii, colonelul Stancovics45. Pentru a rãspunde ziarelor sãseºti, care începuserã o campanie de denigrare a miºcãrii revoluþionare româneºti, George Bariþiu începe la 9 ianuarie 1850, în „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”, publicarea rapoartelor lui Avram Iancu despre luptele din 1848, cu intenþia de a continua cu rapoartele lui Axente Sever ºi Simion Balint. Îndrãzneala lui a provocat reacþia guvernatorului care, prin prefectul poliþiei din Braºov, pretinde redactorului sã întrerupã imediat publicarea rapoartelor. George Bariþiu nu dã curs cererii ºi astfel, la 25 februarie 1850, se emite decretul de suprimare a ziarelor ºi a redactorului George Bariþiu, sub învinuirea de „Halsstarrigkeit” (încãpãþânare)46. Pentru cã românii rãmãseserã din nou fãrã niciun ziar, cel care ia iniþiativã este Iacob Mureºianu, care se adreseazã guvernatorului Wohlgemuth, cerând el dreptul de editare ºi redactare a ambelor foi. Cererea poartã data de 28 martie 1850.47 Aceastã cerere va fi completatã la 22 iunie cu un program al foilor, la solicitarea autoritãþilor.48 La 7 septembrie 1850, prin Ordinul 777, primeºte aprobarea pentru redactarea ºi editarea „Gazetei Transilvaniei” ºi a „Foii pentru minte, inimã ºi literaturã”, condiþionat de respectarea Constituþiei imperiale din 4 martie 184949, care prevedea obligaþia de a „arbora pe frontispiciu pajura habsburgicã ºi de-a publica ordonanþele ºi legile guvernului imperial”. Încã de la primul numãr, apãrut la 9 septembrie 1850, Iacob Mureºianu refuzã sã se supunã acestor obligaþii ºi va rezista tuturor presiunilor de a arbora pajura habsburgicã pânã la momentul apariþiei noii legislaþii absolutiste (1 aprilie 1852), care fãcea imposibilã apariþia ziarelor fãrã aceste însemne50. Referitor la aceastã problemã, îl citãm pe George Bariþiu: „Între a fi lipsitã naþiunea de orice publicaþie periodicã, a pipãi ºi orbeca pe întuneric, sau a se supune la acele condiþiuni alegerea, în acea epocã, era uºoarã”51. Prin obþinerea aprobãrii de redactare ºi editare a foilor, Iacob Mureºianu devine proprietarul deplin al acestor ziare. „Gazeta” a rãmas în proprietatea familiei mai bine de o jumãtate de secol, apãrând cu demnitate onoarea ºi drepturile românilor, exprimând suferinþele, convingerile ºi speranþele naþionale. Întemeierea ziarelor braºovene, care constituie temelia presei româneºti din Transilvania, se datoreazã eforturilor conjugate ale inepuizabilului iniþiator care a fost Timotei Cipariu, ale receptivilor patrioþi braºoveni ºi, în primul rând, ale entuziastului tânãr cãruia i-a revenit gloria de a fi cel dintâi redactor al unui ziar politic românesc – George Bariþiu.

45 46 47 48 49 50 51

V. Netea, op. cit., p. 228. Ibidem, p. 229. „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 7558; Mircea Gherman, Date ºi fapte din activitatea lui Iacob Mureºianu, în vol. „130 de ani de la apariþia Gazetei Transilvaniei”, Braºov, 1969, pp. 75-85. „Casa Mureºenilor” Braºov, Arhiva Mureºenilor, doc. nr. 7559. Ibidem, doc. nr. 7563. „Gazeta Transilvaniei”, nr. 50/24 iunie 1853. G. Bariþiu, Pãrþi alese din istoria Transilvaniei, Sibiu, 1890, vol. II, p. 656.

59

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Sanda-Maria Buta

Abstract When the „Transylvania’s Gazette” was first published (in 1838), some attempts for founding Romanian publications had been already taken for over half a century. The first Romanian in Transylvania who thought of the necessity of founding a newspaper which would support Romanians’ emancipation process was Ioan Piuariu-Molnar. In 1789, 1794, 1795 he repetitively tried to win that challenge. In 1837 in Brasov appeared in Ioan Gott’s printing house (which was financed by Rudolf Orghidan) and under the attendance of Ioan Barac „The Sunday’s Leaf”, which unfortunately did not respond to the readers’ expectations, who did not appreciate the newspaper’s „curiosities magazine” flavour. The public wanted a publication that would debate national problems. And so there had to appear a political newspaper for which the Royal Chancellery approval was required. In the summer of 1837 two issues of the „Weekly Leaf” were suspended by the local censorship due to the absence of that approval. It is only on March 8, 1838 that the authorization for a political newspaper was obtained through a Decree (no.1893). So, in 1838, March 12, the first Romanian political newspaper appeared – „The Gazette of Transylvania” – and George Baritiu was its editor. The newspaper had a literary supplement called „Leaf for mind, heart and literature” lead by Andrei Muresanu. Those two publications are the real basis of the Romanian journalism in Transylvania. George Baritiu was the editor of „The Gazette of Transylvania” up until the spring of 1850 when, for political reasons, the censorship suspended him and the newspaper as well. For fear of leaving the Romanians from Transylvania with no newspaper at all, Iacob Muresianu obtained the authorization and in September 1850 the newspaper reappeared under the name of „Transylvania’s Gazette”. It was to be the newspaper with the longest existence into the history of the Romanian journalism. The founding of the newspapers in Brasov is due to the combined efforts held by the initiator Timotei Cipariu with the efforts of the open-minded patriots from Brasov and with those of the committed intellectuals like George Baritiu, Iacob Muresianu and Andrei Muresanu.

60

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Loránd MÁDLY BRAªOVUL ªI ACTIVITATEA POLITICà A SAªILOR ARDELENI ÎN DECENIUL NEOABSOLUTIST În structura administrativã, dar ºi economicã ºi socialã a Transilvaniei între anii 1849 ºi 1860, Braºovul a fost un centru important, atât ca numãr de locuitori, cât mai ales prin rolul economic pe care l-a jucat; pentru românii din zonã, oraºul de la poalele Tâmpei a constituit un important centru atât al intelectualitãþii, cât ºi al comunicãrii cu Principatele Române învecinate, iar pentru saºi, aici s-a aflat al doilea centru ca importanþã, atât politicã, cât ºi economicã, dupã Sibiu. Pentru aceºtia din urmã, Braºovul a constituit un focar intelectual ºi economic puternic, în care activau numeroºi oameni de culturã ºi oameni politici; aici vedeau lumina tiparului organe importante de presã, precum „Kronstädter Zeitung” ºi „Der Satellit”, cu un rol fundamental în discuþiile purtate în jurul activitãþii ºi viitorului politic al saºilor din Transilvania. Date fiind legãturile economice, mult mai dinamice decât în cazul Sibiului, dar ºi o circulaþie ceva mai intensã a ideilor ºi informaþiilor, impulsionatã prin aportul comerþului, intelectualitatea braºoveanã a ajuns sã dezvolte idei mai progresiste, comparativ cu Sibiul, mult mai conservator, fapt ce se observã ºi în disputele de presã. S-a ajuns chiar la o veritabilã rivalitate între cele douã oraºe, care constituie unul dintre cele mai pitoreºti capitole ale activitãþii politice a saºilor ardeleni din deceniul neoabsolutist. Peste aceastã rivalitate, chiar dacã Sibiul a fost capitala Transilvaniei ºi astfel centrul politic ºi administrativ al acestei provincii, acest lucru nu diminueazã cu nimic rolul politic al Braºovului în aceastã epocã. Pentru activitatea politicã a saºilor ardeleni din deceniul neoabsolutist, Braºovul a constituit un centru având o mare importanþã, în mai multe momente, pe care le vom releva în cele ce urmeazã. Acestea s-ar putea înºirui în jurul a trei mari aspecte ale acestei problematici: activitatea Deputãþiei sãseºti din Viena (1850-1851), discuþiile în jurul proiectului de autonomie sãseascã ºi disputele între Sibiu ºi Braºov. Deputãþia sau delegaþia saºilor ardeleni a fost trimisã la Viena cu scopul de a face intervenþii la nivelul puterii centrale pentru promovarea proiectelor politice care tocmai se dezbãteau în cadrul Universitãþii Sãseºti, întrunite încã din data de 17 decembrie 1849. Activitatea acestei delegaþii constituie un moment controversat al activitãþii politice a saºilor ardeleni, atât prin ideile promovate de cãtre membrii acesteia la Viena, cât mai ales prin relaþiile – deseori foarte tensionate – dintre membrii acestei delegaþii ori dintre aceºtia ºi Universitatea Sãseascã, instituþia care i-a delegat cu misiunea lor de reprezentare. Informaþii despre acest episod existã în abundenþã, ºi aici, pe lângã referinþele din bibliografia de specialitate, jurnalul Deputãþiei, împreunã cu rapoartele ºi unele corespondenþe ale membrilor se aflã la Arhivele Naþionale din Sibiu.1 Aproximativ în acea perioadã, ºi românii transilvãneni au trimis o reprezentanþã la Viena, care sã le promoveze interesele2; raporturile dintre cele douã delegaþii – sãseascã ºi româneascã – reprezintã un alt capitol interesant, date fiind relaþiile, dificile la acea vreme, între saºi ºi români. Analizând componenþa formulei de început a Deputãþiei, din care fãceau parte publicistul Heinrich Schmidt ºi funcþionarii orãºeneºti Wilhelm Schmidt ºi August von Roth, putem constata faptul cã avem de-a face cu o delegaþie majoritar braºoveanã.3 Ultimii doi erau nãscuþi în Braºov, iar 1

2 3

Jurnalul se aflã la Arhivele Naþionale din Sibiu, în fostul fond Zimmermann, actualmente în „Colecþia Brukenthal”, BB. nr. 125 (în continuare Jurnalul ...); dintre rapoarte, pânã acum au fost cercetate cele ale lui Wilhelm Schmidt ºi August Roth cãtre adunarea orãºeneascã a Braºovului, care se gãsesc în ANDJ Braºov, fondul Actele Magistratului. Simion Retegan, Un epilog al revoluþiei române paºoptiste: deputãþia de la Viena din 1850, în „Revoluþia de la 1848-1849 în Europa Centralã”, Cluj-Napoca, 2000, pp. 283-295. Detalii biografice ale celor trei putem gãsi la Constant von Wurzbach, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Österreich enthaltend Lebensskizzen der denkwürdigen Personen, welche seit 1750 in den österreichischen Kronländern geboren wurden oder darin gelebt und gewirkt haben, Wien, 1856-1891, sau la Joseph Trausch, Schriftsteller-Lexikon oder biographisch-literärische Denk-Blätter der Siebenbürger Deutschen, Kronstadt, 1868-1871.

61

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Loránd Mádly

dupã terminarea studiilor s-au angajat tot în acest oraº, în cadrul Magistratului orãºenesc. Solidaritatea dintre cei doi delegaþi amintiþi constituie tocmai unul dintre firele roºii ale activitãþii acestei reprezentanþe, mai ales în condiþiile în care Heinrich Schmidt, unul dintre cei mai eminenþi ºi mai carismatici jurnaliºti de pe pãmântul crãiesc4, încercând sã punã în aplicare propriile viziuni asupra noii organizãri a regiunii, va acþiona în contra instrucþiunilor cu care cei trei au fost trimiºi la Viena, provocând un ºir de neînþelegeri, inclusiv cu Universitatea Sãseascã din Sibiu. Activitatea acestei delegaþii sãseºti, care a durat din 25 aprilie 1850 pânã la 11 iunie 1851, a constituit unul dintre cele mai importante capitole ale raporturilor dintre saºii ardeleni ºi autoritãþile centrale de la Viena. Delegaþia a cunoscut pe parcursul activitãþii sale mai multe configuraþii; încã înainte de plecarea lui Heinrich Schmidt ca urmare a disputelor interne, Deputãþia a mai fost lãrgitã cu câþiva membri; de asemenea, aceasta a beneficiat ºi de susþinerea membrilor „delegaþiei ecleziastice” – un numãr de reprezentanþi ai Bisericii evanghelice ce se aflau la Viena. La 26 martie 1850, cei doi deputaþi braºoveni la Universitatea Sãseascã au informat Magistratul orãºenesc de faptul cã, la data de 16 a aceleiaºi luni, au fost aleºi în componenþa Deputãþiei ce se va deplasa în scurtã vreme la Viena. În acelaºi act, cei doi promiteau cã dupã întoarcerea lor de la Viena (în acel moment încã nu se ºtia cât va dura misiunea delegaþiei sãseºti) îºi vor relua locurile în cadrul Universitãþii, vor reprezenta acolo interesele braºovenilor ºi vor trimite în mod regulat rapoarte privind desfãºurarea ºedinþelor. Trimiþând dovezi ale cheltuirii sumelor necesare pentru cazãri ºi diurne, solicitã ºi plata de cãtre Magistrat a unui rest de 665 florini din casa districtualã.5 Dintre cei doi, numai Wilhelm Schmidt se va reîntoarce la Braºov dupã terminarea misiunii ca reprezentant în Viena; August Roth va fi numit încã în data de 19 mai 1851 referent la Curtea de casaþie din Viena, demisionând în data de 27 mai din posturile de senator ºi notar suprem al Magistratului din Braºov. Tot acum, la sfârºitul lui iunie 1851, dupã ce misiunea lor s-a terminat, Wilhelm Schmidt va fi rugat de cãtre Magistrat sã se întoarcã cât mai urgent la Braºov, dat fiind cã era nevoie aici de serviciile sale.6 Numeroase documente din arhiva Magistratului Braºov ne relevã poziþia acestui organ colectiv faþã de punctele cele mai importante ale dezbaterilor privind viitorul Transilvaniei ºi al pãmântului crãiesc. Încã la finele anului 1849, reprezentanþa orãºeneascã a Braºovului privea „cu mare emoþie” întrunirea Universitãþii Sãseºti la Sibiu, exprimându-se ceva mai târziu dorinþa de a participa, prin intermediul Universitãþii, în mod activ la noua organizare.7 Într-adevãr, în lunile care vor urma, vor avea loc numeroase dezbateri la nivel orãºenesc, iar corespondenþa cu Universitatea, precum ºi cu delegaþii Braºovului la Universitate, va fi foarte intensã. Ca senatori ai oraºului au fost aleºi în data de 8 decembrie 1849 tocmai cei doi viitori membri ai Deputãþiei, August Roth ºi Wilhelm Schmidt, care au fost trimiºi la Sibiu, fãrã a primi însã vreo instrucþiune precisã privind reprezentarea Braºovului în cadrul Universitãþii. Dacã la început discuþiile, atât în cadrul Universitãþii, cât ºi în cadrul Magistratului Braºovului, au decurs normal, cu atât mai multã agitaþie a provocat apariþia ideii promovate de cãtre senatorul Friedrich von Sachsenheim, care prevedea ca, odatã cu stabilirea graniþelor noii þãri de coroanã Sachsenland, din cadrul acesteia sã fie excluse localitãþile locuite de negermani, aici fiind vorba în mare parte de aºezãri româneºti ºi doar de câteva locuite de maghiari.8 Situaþia a devenit ºi mai complicatã în momentul în care, la 7 februarie 1850, Magistratul oraºului Sighiºoara, având 4 5 6 7 8

E. Weisenfeld, Die Geschichte der politischen Publizistik bei den Siebenbürger Sachsen, Frankfurt a. M., 1939, p. 75. ANDJ Braºov, fond Primãria Braºov, seria Actele Magistratului Braºov, doc. nr. 2197/1850. Ibidem, doc. nr. 4046/ 1851 ºi 4615/1851. Ibidem, doc. nr. 3869/1849. Despre propunerea lui Sachsenheim, vezi Irmgard Martius, Grossösterreich und die Siebenbürger Sachsen 1848-1859, München, 1957, pp. 48-50; Loránd Mádly, Sesiunea Universitãþii Sãseºti din 1850 ºi unele controverse legate de aceasta, în „Arhiva Someºanã”, III, 2004, Cluj-Napoca, 2004, passim.

62

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

susþinerea a numeroºi intelectuali saºi, a protestat contra hotãrârii Universitãþii de a se pãstra întinderea completã a pãmântului crãiesc, pronunþându-se pentru aplicarea proiectului de delimitare amintit mai sus. Drept reacþie, la nici douã sãptãmâni (19 februarie), comunitatea orãºeneascã a Braºovului a redactat o opinie amplã, în care se opune pãrerilor formulate de cãtre sighiºoreni. Braºovenii considerau cã nu se putea ceda nimic din teritoriile sãseºti, datoritã faptului cã întinderea acestora era garantatã prin documentele imperiale din 21-22 decembrie 1848. Protestul de la Sighiºoara9 a fost considerat neconstituþional, iar metodele folosite de cãtre susþinãtorii ideii de excludere a comunitãþilor negermane au fost socotite imorale, între acestea aflându-se ºi scandalul de presã ºi defãimarea. Proiectul de excludere a fost apreciat ca inadecvat ºi ineficient, care nu putea duce la scopul propus de cãtre susþinãtorii sãi – acela de a se pãstra un caracter cât mai omogen ºi predominant german al acestor teritorii.10 Prin aceste excluderi, care ar fi putut cãpãta o pondere semnificativã în împrejurimile Braºovului, s-ar fi pus capãt unor stãri de fapt care existau de secole, iar pãmântul crãiesc ar fi putut pierde aºezãri din aceastã regiune, care, prin importanþa lor în meºteºuguri ºi comerþ, aduceau venituri semnificative. Iatã un motiv în plus pentru care saºii braºoveni, care cunoºteau mai bine aspectele convieþuirii cu alte etnii, au avut un motiv în plus de a protesta contra proiectului de restrângere teritorialã a proiectatei „þãri sãseºti”. Dupã plecarea la Viena a celor doi reprezentanþi braºoveni, ca suplinitor al lor va fi ales Peter Lange, într-o ºedinþã a Magistratului Braºovului, primind 23 de voturi din 24.11 În ziua urmãtoare, Lange va fi trimis la Sibiu cu o cerere cãtre Universitate pentru a putea fi acceptat ca suplinitor, primind ºi suma de 100 fl. ca avans pentru costurile de cãlãtorie ºi diurne. Lange va scrie în lunile urmãtoare numeroase rapoarte cãtre Magistratul din Braºov, în care va descrie detaliat toate dezbaterile ce au avut loc în cadrul Universitãþii. Dintre aceste rapoarte, unul este dedicat discutãrii problemelor apãrute între Universitatea Sãseascã ºi Deputãþia de la Viena. În acest sens, în cadrul Universitãþii a fost numitã o comisie care sã elaboreze o pãrere despre ce rãmâne de fãcut (la 18 septembrie 1850). S-a acceptat pãrerea cã membrii Universitãþii au acþionat la Viena contrar instrucþiunilor primite din cauza constrângerii împrejurãrilor. „Deputãþia a fost cruþatã”, continuã Lange, precizând ºi faptul cã pãrerea oficialã a Universitãþii a fost trimisã de urgenþã cãtre Ministerul de Interne ºi exprimând mai departe dorinþa sa de a se putea reîntoarce la Braºov în momentul în care activitãþile Universitãþii nu impun necesitatea ca toþi membrii acesteia sã fie prezenþi la Sibiu.12 Atât la nivelul Braºovului, cât ºi la nivelul ministerelor ºi al întregii Transilvanii, a fost receptat pozitiv faptul cã cei doi membri braºoveni din componenþa Deputãþiei sãseºti de la Viena s-au pronunþat la început împotriva opiniei lui Heinrich Schmidt privitoare la o împãrþire nouã a pãmântului crãiesc, în discordanþã cu indicaþiile primite de cãtre delegaþi la plecarea lor; cei doi braºoveni ºi-au exprimat pe larg aceastã opoziþie, dar au putut motiva tocmai cu argumentul mai sus prezentat, al cedãrii în faþa unei constrângeri a situaþiei, ºi faptul cã în cele din urmã au semnat propunerea lui Schmidt, ce s-a ºi înaintat ministerelor de la Viena.13 Ca urmare a solicitãrii de indicaþii legate de pãrerile pe care deputatul Braºovului trebuia sã le pronunþe în cadrul Unversitãþii, în legãturã cu discuþiile pe marginea comportamentului celor trei deputaþi de la Viena, comunitatea oraºului amintit s-a întrunit într-o sesiune specialã. Dupã ce a fost 9 10

11 12 13

O copie a acestui protest, purtând semnãtura a 9 membri ai comunitãþii orãºeneºti ai oraºului Sighiºoara, se aflã ºi în ANDJ Braºov, fond Actele Magistratului, doc. nr. 1146/1850. ANDJ Braºov, fond citat, doc. nr. 1144/1850. Protestul era îndreptat cãtre Magistrat, cu rugãmintea ca dupã discutare sã fie remis Universitãþii ºi ministerelor competente. Documentul, prevãzut cu adnotarea „foarte urgent”, a fost primit în ziua urmãtoare de cãtre Magistrat. La 9 martie au fost remise de cãtre Universitatea Sãseascã comisarului civil Eduard Bach pãrerile formulate, în care erau argumentate ºi pãrerilor braºovenilor. Vezi fond cit., doc. nr. 1614/1850. Alegerea a avut loc în data de 25 martie 1850, vezi Actele Magistratului, doc. nr. 3549/1850. ANDJ Braºov, fond Actele Magistratului, doc. nr. 6816/26 septembrie1850. Pentru detalii privind disputele din cadrul Deputãþiei ºi modul în care s-a ajuns la deciziile amintite, vezi Jurnalul ..., însemnãrile dintre 1 iulie-3 august 1850.

63

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Loránd Mádly

exprimat faptul cã nu poate fi vorba de o dezvinovãþire generalã a reprezentanþilor naþiunii sãseºti la Viena, dar nici de o retragere a actelor depuse de cãtre aceºtia la ministere sau de o rechemare a lor în Transilvania, s-a subliniat faptul cã tocmai aceste acþiuni ar dovedi pe plan extern rupturile interne din rândurile saºilor ºi ar avea în acest sens un efect negativ, iar „o patã peste persoana reprezentanþilor la înaltul Ministeriu sau chiar lipsa acestor reprezentanþi ar avea un efect foarte dezavantajos asupra viitorului poporului nostru ...”14. De aceea, Magistratul propune deputatului Lange ca sã se pronunþe la Sibiu contra rechemãrii Deputãþiei ºi pentru acceptarea în mod tacit a celor întâmplate ca pe un lucru împlinit, dat fiind faptul cã la acel moment se considera cã organizarea judecãtoreascã a þãrii este deja decisã ºi oricum un protest sau recuzare a mãsurilor luate la Viena de cãtre Deputãþie ar surveni prea târziu. În cele din urmã, autoritãþile vieneze au început sã-ºi exprime tot mai mult dezacordul faþã de ideile saºilor ardeleni privind crearea unui Kronland autonom, desprins din componenþa Transilvaniei. Acest lucru este clar sesizabil încã în vara anului 1850, când guvernatorul Wohlgemuth, aflându-se într-o vizitã la Cluj, va redacta aici un document conþinând pe larg argumentele sale contra autonomiei sãseºti.15 Aceleaºi viziuni ale vestitului oponent al autonomiei amintite (care va muri subit tocmai în timpul unei cãlãtorii spre Viena, unde urma a-ºi exprima pãrerile faþã de viitoarea reorganizare a Transilvaniei) vor fi împãrtãºite ºi de cãtre urmaºul sãu în postul de guvernator, Carl zu Schwarzenberg. Drept urmare, autoritãþile vor începe un ºir de demersuri în sensul limitãrii unor drepturi colective deþinute de cãtre naþiunea sãseascã, ca de exemplu prerogativele judiciare ale Universitãþii Sãseºti; de asemenea, autoritãþile transilvãnene se vor amesteca în reorganizarea magistratelor ºi a adunãrilor locale, impunând pe oamenii lor în contra propunerilor formulate de cãtre saºi. Desigur, toate acestea au culminat în anul 1852 cu numirea comitelui naþiunii sãseºti, Franz von Salmen, pe funcþia de consilier al Înaltei Curþi din Viena, ceea ce însemna îndepãrtarea sa din Transilvania, dublatã de refuzul de a se face demersuri pentru alegerea unui nou comite.16 Toate acestea se întâmplau pe fondul adâncirii disputelor interne din rândurile saºilor ardeleni, dispute care, dupã terminarea misiunii delegaþiei la Viena, au renãscut ºi în presã, datã fiind încã relativa permisivitate a cenzurii, cãreia i se va pune capãt prin noua lege din 1852. Desigur, numeroºi reprezentanþi ai Braºovului au cerut, inclusiv prin petiþii, restabilirea drepturilor naþiunii sãseºti ºi alegerea unui nou comite; alte voci dezavuau chiar rezultatele ºi activitatea Deputãþiei din 1850-1851 ca fiind ineficiente, dat fiind cã au avut ca rezultat emiterea proiectului de organizare din 12 mai 1851, considerat de cãtre mulþi baza de la care s-a pornit spre desfiinþarea drepturilor amintite. Mai mult, se dorea chiar trimiterea unei deputãþii braºovene separate care sã reprezinte la Viena aceste viziuni. În contextul în care se ºtia cã lucrurile au foarte puþine ºanse de a se îndrepta, s-au acutizat ºi vechile dispute dintre Braºov ºi Sibiu, ilustrate plastic în principalul ziar sibian: „Dacã unul dintre oraºe ar introduce un impozit pe câini, ºi celãlalt s-ar pronunþa sigur pentru un impozit pe pisici”17. Plecarea comitelui sas la Viena, apoi interzicerea de a se mai þine ºedinþe ale Universitãþii, împreunã cu numirea în locul multor funcþionari saºi a unor „galiþieni”, aduºi din alte pãrþi ale Imperiului, marcheazã debutul adevãratei atmosfere a neoabsolutismului, care începe astfel pe pãmântul crãiesc mai târziu, în vara anului 1852. În complexul efort ce a avut loc pânã în acel moment ºi care a început încã spre finele Revoluþiei paºoptiste, în sensul acordãrii unei autonomii ºi a 14 15 16

17

ANDJ Braºov, Fond citat, doc. nr. 6063/31 august 1850. Haus-, Hof- und Staatsarchiv Wien, MR Akten, nr. 4618/1850. Pentru o viziune detaliatã asupra mãsurilor luate de autoritãþi contra organizãrii politice sãseºti în anul 1852, vezi Loránd Mádly, Încercãri de activitate politicã ale saºilor transilvãneni dupã 1850. Încetarea activitãþii Universitãþii Sãseºti ºi noua ordine a pãmântului crãiesc (1850-1852), în „Anuarul Institutului de Istorie «George Bariþ»” din Cluj-Napoca, Series Historica, XLIV, Cluj-Napoca, 2005. Siebenbürger Bote, nr. 49/26, März, 1852.

64

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

unor drepturi largi naþiunii sãseºti, Braºovul a jucat un rol important, fiind reprezentat prin idei novatoare, care vedeau „altfel” lucrurile faþã de modul de percepþie specific Sibiului. Disputa, chiar concurenþa, am putea spune, între cele douã oraºe va renaºte atunci când condiþiile o vor permite, dupã perimarea ºi cãderea regimului neoabsolutist. Zusammenfassung Während der Bachschen Dekade (1849-1860), war Kronstadt das zweite Machtzentrum der Siebenbürger Sachsen, mit einer hervorragenden Rolle in allen politischen, gesellschaftlichen und kulturellen Tätigkeiten. Die Hermannstädter waren eher konservativ gesinnt in dieser Periode, aber Kronstadt lag an einem Kreuzungspunkt wichtiger Handelsrouten und hatte ein aktiveres wirtschaftliches Leben; so ist es selbstverständlich, dass die Kronstädter ein fortschrittlicheres Denken aufwiesen, aber auch, dass zwischen den zwei wichtigen Zentren eine sehr interessante Rivalität sich entfaltet hat. Die Rolle Kronstadts in der politischen Tätigkeit der Siebenbürger Sachsen, vor allem in der Zeitspanne 1849-1852, zeigte sich durch die Tätigkeit der sächsischen Nationaldeputation in Wien, durch die Diskussionen um die sächsische Territorialfrage und durch die Rivalität mit Hermannstadt. Wichtige Hinweise über die Stellungnahmen der Kronstädter kann man in den Akten des Kronstädter Magistrats finden, wo die wichtigsten Aspekte aufgezeichnet sind. Die Teilnahme der öffentlichen Meinung und der hervorragenden öffentlichen Persönlichkeiten aus dieser Stadt bilden einen wichtigen und interessanten Teil der politischen Tätigkeiten auf dem Königsboden in der neoabsolutistischen Dekade.

65

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Iosif-Marin Balog

Iosif-Marin BALOG HABITATUL ªI ARHITECTURA RURALà ÎN TRANSILVANIA ÎN NOUL CONTEXT ECONOMIC DIN A DOUA JUMÃTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA – INTERFERENÞE ªI MODERNIZARE O analizã a habitatului din perspectiva condiþionãrilor economice care-i determinã evoluþia este în mãsurã sã releve noi dimensiuni ale tendinþei de modernizare, care îºi accentueazã ritmul ºi caracteristicile în societatea transilvanã din a doua jumãtate a veacului al XIX-lea. Sursele istorice, dincolo de date statistice incomplete, sunt destul de sãrace în detaliile pe care le dau în privinþa locuinþei rurale din secolul al XIX-lea. Perisabilitatea materialului din care au fost construite (lemn, chirpici) a fãcut ca cea mai mare parte a lor sã disparã odatã cu trecerea timpului. Singurele surse rãmân, fãrã îndoialã, muzeele etnografice în aer liber care, în urma eforturilor din ultimele ºase-ºapte decenii, conservã bogate mãrturii în acest sens. Istoricii de artã, istoricii arhitecturii ºi etnografii au realizat studii extrem de valoroase, dar ceea ce lipseºte este perspectiva istoricã ºi, mai ales, conjunctura economico-socialã care le-a direcþionat evoluþia. În plus, analizarea din aceastã perspectivã a arhitecturii din spaþiul transilvãnean relevã cãile pe care le-a urmat lumea ruralã ºi oraºul în efortul de inovare ºi modernizare ºi, pe de altã parte, modul cum s-au realizat posibilele filiaþii dinspre modelul oraºului care a scos satul din punct de vedere arhitectomic din vechea izolare, punându-l în contact nemijlocit cu lumea urbanã. Ca un specific al Vechiului Regim, economia ruralã obliga þãranul sã-ºi producã singur cea mai mare parte a bunurilor de care avea nevoie: cultiva pãmântul, creºtea animalele, construia casa ºi anexele gospodãreºti, practica o serie de meºteºuguri. Ca urmare a diversificãrii ocupaþiilor economice ºi a relativei îmbunãtãþiri a situaþiei materiale a satului în urma reformelor agrare, a schimbãrilor în natura ºi structura proprietãþii, au sporit ºi pretenþiile lumii þãrãneºti în materie constructivã, iar locuinþele cunosc ºi ele o adaptare la noile nevoi. Pe fondul unei diferenþieri economice ca urmare a libertãþii de iniþiativã, favorizatã de cerinþele pieþei, dar ºi de calitãþile personale ale individului, în tot mai multe comunitãþi rurale apar oameni de condiþie materialã bunã. Ea se reflectã imediat ºi cel mai direct în trãsãturile novatoare ale arhitecturii, în locuinþe cu mai multe încãperi, la care se constatã o certã redimensionare ºi o atenþie sporitã acordatã laturii estetice a locuinþei. Dacã anterior, pe vremea iobãgiei, þãranul acorda mai puþinã atenþie esteticii locuinþei, acest fapt se datora de bunã seamã precaritãþii condiþiei sale economice izvorâte din starea de servitute, dar ºi considerentului cã aspectul exterior al gospodãriei ar atrage atenþia stãpânului de pãmânt, care ar cere mai mult de la þãran, sau a perceptorului care l-ar obliga la mai multe impozite, în condiþiile în care acestea nu erau reglementate încã în sens modern ºi rãmâneau la discreþia potentaþilor locali. Îmbunãtãþirea relativã a condiþiilor materiale în deceniul al VI-lea din secolul al XIX-lea se reflectã în sporirea grijii pentru estetica locuinþei, pentru zugrãvirea ei exterioarã, ceea ce denotã ºi o anume stare de optimism ºi destindere pe care o cunoaºte satul transilvan dupã 1850. În acelaºi timp, reglementãrile statului cu privire la urbanism – mãsuri de igienã, de prevenire a incendiilor ºi inundaþiilor – sunt norme de care, dupã 1850, se va þine tot mai mult seama. La nivelul comunitãþii sãteºti, documentele ºi mãrturiile contemporane epocii relevã o anumitã destindere materialã1, o îmbunãtãþire a condiþiei economice a þãrãnimii reflectate în locuinþã, îmbrãcãminte ºi regim alimentar. Se înmulþesc în sate casele de piatrã ºi din lemn mai temeinic construite ºi care aveau 1

Fond nr. 15, Directoratul Fiscal, între bunurile confiscate de Fisc erau în general terenuri, case ºi anexe. Pentru datorii ce depãºeau 200 fl., în general se puneau sub sechestru casele debitorilor. V. fila 361/1852, [Dacht] Ausweis über die Sequestrierten Gütter...; Simion Retegan, Mutaþii economice în satul românesc din Transilvania la mijlocul veacului al XIX-lea, 1848-1867, în „Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie”, Cluj, XXI, 1978, pp. 200-201.

66

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

menirea sã rãspundã noilor cerinþe economice. În interior creºte gradul de confort al casei þãrãneºti prin îmbogãþirea ºi diversificarea mobilierului odatã cu rãspândirea pieselor de târg, prin îmbunãtãþirea tehnicii de încãlzire, trecându-se la folosirea pe scarã largã a hornurilor ºi a sobelor de fontã ºi de tablã, care încep sã fie produse pe scarã mai largã ºi în fabricile din Transilvania. Astfel turnãtoriile din cadrul Societãþii de Mine ºi Furnale din Braºov produceau în anii ’60 pe scarã largã celebrele sobe de fontã la Vlãhiþa ºi Cãlan (Regulirfüllofen, Frühstückofen, Salonofen), la preþuri destul de accesibile, între 10 ºi 25 de florini.2 Ce înseamnã, de pildã, condiþia materialã bunã în anii ’60 ai secolului al XIX-lea? Documentele, în speþã registrele fiscale de impunere sau cele de sechestru, relevã cã averea unui þãran considerat înstãrit se ridica undeva la 1000 florini, faþã de un þãran sãrac a cãrui avere nu depãºea 50 florini.3 50 de ani mai târziu, în noua ambianþã economicã de la începutul secolului al XX-lea, când semnele modernizãrii erau tot mai evidente în lumea satului, þãran înstãrit era cel care deþinea o avere de cel puþin 10-12.000 de coroane, faþã de unul sãrac ce nu dispunea decât de aproximativ 2-300 de coroane.4 Apariþia parafinei ºi a lumânãrilor de stearinã a pregãtit drumul pentru revoluþionarea sistemului de iluminat, încât lupta cu întunericul nu mai era nici pentru lumea ruralã o problemã atât de acutã. Mai ales acolo unde românii trãiau în nemijlocita vecinãtate a maghiarilor sau saºilor se manifestã dorinþa ºi tendinþa de imitaþie. De altfel, aceastã dorinþã de imitaþie trebuie pusã ºi pe seama unui spirit de concurenþã economico-socialã ce-ºi face tot mai simþitã prezenþa. Tehnica de construcþie se perfecþioneazã în sensul utilizãrii pe scarã largã (acolo unde resursele o permiteau) a lemnului cioplit pe cel puþin douã pãrþi, îmbinat în cea mai bunã tehnicã a „cãþeilor”, preluatã, se pare, de la saºi.5 Temelia ºi, implicit, elevaþia casei cunosc o evidentã îmbunãtãþire, regãsite ºi în tendinþa sporirii confortului locuinþei. Planurile cunosc o diversificare ºi o înnoire concordantã; astfel, planul de tip nou, extins acum pe scarã largã, cuprinde o tindã centralã ºi, de fiecare parte a ei, câte o încãpere de proporþii egale, cu douã ferestre, una la faþadã, alta lateral. La faþadã exista prispa mãrginitã de stâlpi ºi o balustradã, care capãtã tot mai mult ºi o funcþiune esteticã. Din acest plan derivã locuinþele cu 4 sau 5 încãperi – e drept mai puþine, dar semn al unei stãri materiale deosebite. Planurile, tehnicile de construcþie ºi, implicit, dimensiunea locuinþelor sunt marcate de la o zonã la alta de condiþiile economice locale. Sigur cã aceste transformãri se petrec în primul rând acolo unde era dominantã arhitectura de lemn ºi mai puþin în Câmpia Transilvanã, unde resursele mici de lemn limitau tehnicile ºi posibilitãþile de construcþie, sau în zona de sud a Transilvaniei, unde românii trãiau în imediata vecinãtate a saºilor a cãror arhitecturã i-a influenþat în mod evident. Interiorul locuinþei a cunoscut reaºezãri ºi adaptãri conforme cu spiritul ºi cerinþele timpului. Am amintit anterior de rãspândirea sobelor de fontã ºi de tablã; mobilierul cunoaºte ºi el o diversificare ºi o adaptare la noile cerinþe; formele devin mai variate ºi standardizate (produse de meºteri, eliberaþi treptat de constrângerile sistemului breslelor) ºi valorificate prin intermediul pieþei ºi târgurilor. Presa vremii deplânge deseori „luxul exagerat” al þãranului, faptul cã acesta nu se mai mulþumea cu vechile produse confecþionate în casã. Tot legat de noile gusturi ºi exigenþe, asistãm în lumea ruralã la rãspândirea locuinþelor cu douã nivele. Ea este încã timidã ºi sporadicã ºi nu este vorba de o influenþã dinspre oraº, ci raþiunile economice au fost cele care au determinat-o; apariþia pivniþelor la subsolurile unor locuinþe relativ înstãrite a fost dictatã de aceleaºi raþiuni economice. Cu 2 3 4 5

Kronstädter Bergbau-und Hütten-Aktien-Verein, Budapest, 1858, pp. 25-27. Vezi în acest sens S. Retegan, Aspecte ale stratificãrii sociale în satul românesc din Transilvania în a doua jumãtate a secolului al 19-lea, în ,,AIIA...” Cluj, nr. 23, 1980, p. 311 ºi urm. Victor Pãcalã, Monografia comunei Rãºinari, Sibiu, 1915. Paul Petrescu, Tradiþia franconã în arhitectura popularã sãseascã din sudul Transilvaniei, în „Studii ºi Cercetãri de Istoria Artei”, Bucureºti, 1971, p.112 ºi urm.

67

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Iosif-Marin Balog

timpul, pivniþa s-a înãlþat datoritã folosirii pe scarã tot mai largã a pietrei ºi cãrãmizii. Din raþiuni practice, pivniþa este „împinsã” mai în spate, lãsându-se loc ºi unei bucãtãrii, care devine ºi ea locuibilã. Aceastã ridicare pe verticalã, deocamdatã nu prea rãspânditã, se va extinde în deceniile urmãtoare. O strânsã condiþionare a existat dinspre politica economicã a statului care, pe mãsura modernizãrii sale, se implicã tot mai mult, atât în problema regimului silvic, cât ºi în cea a arhitecturii, cele douã aspecte fiind într-o relaþie strânsã. Astfel, în Legea silvicã din 3 decembrie 1852 se reflectau ºi noile principii referitoare la rolul ºi însemnãtatea pãdurilor.6 Aplicarea legii s-a fãcut începând cu anul 1857, aºadar dupã reglementarea situaþiei agrare, ºi a impus un regim deosebit de restrictiv, fapt ce ºi-a pus amprenta asupra cantitãþii de lemn exploatabil pentru construcþii. Ca urmare, se produce o creºtere a preþului lemnului, atât în stare naturalã, cât ºi prelucrat, iar situaþia materialã a proprietarului a devenit determinantã în tendinþele constructive, începând cu aceºti ani de la mijlocul veacului al XIX-lea. Noua lege din 1872 punea accent, de data aceasta, pe interesele economice ale proprietarilor, fapt ce a contribuit la o intensificare a exploatãrii de masã lemnoasã.7 Producþia de cherestea cunoaºte o creºtere deosebitã în noile condiþii create de industrializare ºi modernizare. Numai în zona Munþilor Apuseni, în 1878, numãrul fierãstraielor hidraulice ºi cu abur era de 58 în Comitatul Cluj, 21 în Turda-Arieº, 62 în Alba de Jos ºi 27 în Hunedoara.8 Modernizarea economicã ºi arhitectura: condiþionãri ºi efecte Afirmam anterior cã necesitatea ºi exigenþele noului mod de trai ºi producþie impuneau o modificare radicalã a construcþiei de case de locuit ºi acareturi economice. Nu trebuie uitat apoi faptul cã în Transilvania fiecare grup etnic a avut, datoritã condiþiilor istorice ºi naturale, propriul stil ºi propria concepþie de a construi. Vechiul Regim a menþinut ºi condiþionat aceste distincþiuni pe fondul unui sistem politic ºi administrativ exclusivist care, pe lângã menþinerea unei structuri sociale extrem de rigide, a conservat ºi un set întreg de atitudini ºi prejudecãþi ce-ºi aveau resorturile în excluderea economicã ºi chiar personalã pentru categoriile servile cu o situaþie materialã modestã. Transformãrile economice de la mijlocul secolului al XIX-lea au deschis calea unui proces de osmozã reciprocã, în concordanþã cu spiritul timpului ºi cu condiþionãrile economice care l-au însoþit.9 S-a adãugat tendinþa de a imita ceea ce, de-a lungul timpului, românii au vãzut la saºi ºi maghiari, dar împrejurãrile economice nu le îngãduiserã sã le punã în aplicare. Noile conjuncturi aduc în prim plan un efort de concurenþã atât la nivel social, cât ºi etnic, de vreme ce în Transilvania diferenþierile etnice s-au suprapus, în cele mai multe cazuri, celor sociale. Desigur, particularitãþile regionale au fost semnificative ºi au fost condiþionate de o serie întreagã de factori economici ºi non-economici: natura, moºtenirea istoriei, apropierea de centrele urbane etc. Toate ºi-au spus cuvântul în acest context. În comunitãþile sãseºti sau cu o populaþie sãseascã semnificativã predominau casele din cãrãmidã, care se impuneau definitiv în locul pietrei încã din veacul al XVIII-lea.10 Iatã un singur exemplu în care identitatea etnicã reflectã tendinþele în materie de construcþii pe fostul Fundus Regius în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.11 Construcþii de zid: în grupul românesc: 11.748 - 24,5% în grupul unguresc: 3.418 - 42,4% 6 7 8 9 10 11

István Csucsuja, Istoria pãdurilor din Transilvania 1848-1914, Cluj-Napoca, 1998, p. 98. Ibidem, p. 105. Ibidem, p. 146. August Jekelius, Die Bevölkerungs- und Berufsstatistik des ehemaligen Königsbodens, Hermannstadt, 1908, p. 134. Erich Jekelius, Die Dörfer des Burzenlandes, erster Teil, Kronstadt, 1929, pp. 227-249. Ibidem, p. 139; Gr. Maior, Politica agrarã la români, Bucureºti, 1906, p. 324.

68

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

în grupul sãsesc: 287.775 - 69,3% Construcþii de pãmânt: în grupul românesc: 1030 - 2,2% în grupul unguresc: 104 -1,3% în grupul sãsesc: 1689 - 4,1% Construcþii de lemn: în grupul românesc: 35.4661 în grupul unguresc: 4.548 în grupul sãsesc: 11.077 Acoperiºuri de þiglã ºi tablã: în grupul românesc: 15.245 - 31,6% în grupul unguresc: 5.246 - 65,6% în grupul sãsesc: 32.652 - 78,6% Acoperiºuri de ºindrilã ºi scânduri: în grupul românesc: 24.930 - 51% în grupul unguresc: 2.303 - 28,5% în grupul sãsesc: 4.483 -10,8% Acoperiºuri de paie-stuf: în grupul românesc: 8.069 - 16% în grupul unguresc: 524 - 6% în grupul sãsesc: 4.416 - 10% Dupã cum se poate observa, din statistica de mai sus se constatã cã, în cazul românilor, casele de lemn deþineau o pondere de 73,5% în raport cu saºii, ale cãror case construite din lemn erau în proporþie de 26,6%. În schimb, apanaj al saºilor au fost casele masive de zid (69,3%), construite ºi ordonate potrivit vechilor tendinþe, care corespundeau unui anume tip de exigenþã ºi unei viziuni economice ºi spaþiale caracteristice. Desigur, este vorba de cea mai dezvoltatã zonã a Transilvaniei din punct de vedere economic ºi care va cunoaºte tendinþe similare în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, atenuate însã în deceniul al 9-lea, în condiþiile rãzboiului vamal cu România. În celelalte comitate transilvãnene lemnul ºi lutul deþineau ponderea cea mai mare12, însã tehnica de construcþie cunoaºte semnificative îmbunãtãþiri ºi datoritã inovaþiilor tehnologice care au loc acum. Construirea casei a fost condiþionatã de factori obiectivi ºi subiectivi. În cazul celor dintâi intrau, desigur, aspectele economice: resurse financiare disponibile, materialele de construcþie, reglementãri privind normele de urbanism, restricþii legate de incendii, inundaþii etc. În categoria factorilor subiectivi intrau tradiþiile în materie constructivã, gusturile personale ale proprietarului, spiritul de imitaþie etc. Un rol deosebit l-au avut meºterii care, pe mãsura avansului societãþii moderne, se vor adapta noilor cerinþe, cu toate cã meseriile specifice (dulgher, tâmplar etc.) erau adesea moºtenite din tatã în fiu. Dacã în perioada anterioarã desfiinþãrii breslelor întâlnim numeroase corporaþii de meºteri, principiul liberei concurenþe, iniþiat în Transilvania la 1850, schimbã starea de lucruri. Documentele relevã totuºi cã aceºti meºteri ai lemnului apar ca adevãrate caste, tocmind lucrãri ºi deþinând exclusivitate în zone întinse. „Semnul de mare meºter” ºi „grinda meºterilor” erau elementele nelipsite în trecut care marcau foarte multe din lucrãrile în lemn, de la simple locuinþe pânã la edificiile de cult. Sã nu uitãm faptul cã breslele îºi aveau însemnele lor distincte pe categorii de specialitãþi, încât, privitã din aceastã perspectivã, practica semnului de mare meºter capãtã semnificaþii economice mult mai largi. Dintre locuinþele þãrãneºti din lemn, în secolele XIX-XX, cea mai rãspânditã este casa cu prispã parþialã.13 Sistemul constructiv al acestei locuinþe este cel obiºnuit, cu pereþii din bârne aºezate orizontal pe o talpã solidã încheiatã în partea superioarã de grinzile cosoroabelor pe care se sprijinã structura acoperiºului. Spaþiul din faþa tindei, sub acelaºi acoperiº unitar, constituie prispa sau târnaþul. Deºi conservã structura planului în formã primarã, tipul acesta de locuinþã are o evoluþie 12 13

În comitatul Turda-Arieº, în anii ’80, 79% din case erau din lemn, în Bistriþa-Nãsãud 84,7%, în Solnoc-Dãbâca 76,3%, dar în Târnava Mare 66,4% erau din cãrãmidã; vezi Jekelius, Die Bevölkerung ..., p. 135. Paul Stahl, Planurile caselor româneºti þãrãneºti, Sibiu, 1958, p. 15.

69

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Iosif-Marin Balog

proprie, marcatã de la o zonã la alta de condiþiile economice locale. În zona Munþilor Apuseni, locuinþei cu tindã ºi prispã i se adaugã în faþã o altã prispã, întinsã pe toatã lungimea construcþiei.14 Aceastã prispã cuprinde treptat ºi faþadele la temelie, generând astfel acea variantã mai dezvoltatã – dar ºi de datã mai recentã – pe care o îmbracã locuinþa de zidãrie. Simptomaticã din punctul de vedere al condiþionãrii economice este, în cazul arhitecturii din lemn, generalizarea cãmãrii, care devine o piesã nelipsitã din programul locuinþei din zonele Apusenilor, Chioarului, Maramureºului sau Hunedoarei; la fel, apariþia „celarului” sau a „dosarului”. Schimbarea planului locuinþelor a coincis cu modernizarea ºi sporirea cerinþelor ºi cu evoluþia tehnicii de construcþie. Apar procedee noi, tehnici noi, decoruri noi, în concordanþã cu evoluþia gusturilor ºi a pretenþiilor în care cerinþele funcþionale se îmbinã cu cele estetice. Planul de tip nou cuprinde o tindã centralã ºi, de fiecare parte a ei, o încãpere de proporþii egale, cu douã geamuri, unul la faþadã, altul lateral. La faþadã existã prispa mãrginitã de stâlpi ºi balustradã, care capãtã tot mai mult o funcþiune esteticã dupã ce, înainte, avusese o funcþiune eminamente practicã, de a suplini temelia de piatrã ºi a apãra locuinþa de frigul ce se propaga pe dedesupt.15 Tinda devine odaie de locuit, iar odaia din dreapta devine „odaia frumoasã”. Tot acum putem vorbi de planul cu 5 încãperi, similar cu acela cu trei, dar „mãrit”, ca urmare a nevoilor economice ºi a dorinþei de etalare.16 Nu în ultimul rând, trebuie amintitã extinderea la faþadã a unei terase cunoscute sub diverse denumiri: privariu, cerdac, ºatrã etc., la care pe lângã funcþiunea eminamente economicã, nu trebuie sã o omitem pe cea esteticã ºi pe cea destinatã petrecerii timpului liber, ceea ce nu reprezintã decât încã un simptom al modernitãþii, ideea de loisir pãtrunzând treptat ºi în lumea ruralã. Casele cu etaj au apãrut din raþiuni economice ºi au fost o invenþie mai târzie, ele fãcându-ºi intrarea în lumea ruralã cel mai devreme în prima jumãtate a secolului al XIX-lea.17 Dacã sunt specifice pãrþii de nord a Olteniei, în nord-estul Munteniei, zona Muscelului, în Transilvania apar iniþial în Þara Haþegului. Trebuie, de asemenea, remarcat faptul cã exista, pe lângã influenþa economicã localã, ºi una urbanã, dar care este evidentã spre finele veacului al XIX-lea în aºezãrile rurale aflate în imediata vecinãtate a oraºului. De obicei, parterul cuprindea iniþial o pivniþã din ziduri groase de piatrã ºi cãrãmidã, uneori în rânduri alternative, cu o scarã interioarã prin care se realiza accesul la etaj. Uneori, din raþiuni practice, apare ºi o bucãtãrie la parter. Apariþia cãmãrii desigur cã va fi fost legatã ºi de extinderea culturii cartofului în Transilvania ºi de folosirea lui pe scarã largã. Necesitãþile de pãstrare a acestui aliment au reclamat construirea unui spaþiu adecvat de pãstrare care, cu timpul, a fost scos din perimetrul locuinþei ºi plasat dedesupt, pe un plan înclinat, apoi prin mãrirea elevaþiei, atunci când casa era construitã pe un teren plat. Balustrada prispei este din bârne aºezate orizontal. Planul cel mai rãspândit are cãmarã, camerã de locuit ºi camera frumoasã. Diferitele exigenþe economice reclamate de ocupaþiile agricole (creºterea animalelor) au impus tehnici aparte de construire a locuinþelor, fie ele temporare sau permanente.18 Pãstoritul ºi creºterea animalelor au determinat apariþia unor gospodãrii cu o curte întãritã, care au evoluat uneori de la simple locuinþe sezoniere la statutul de locuinþe permanente. Astfel, noua tendinþã se observã cel mai bine în faptul cã materialul este mai îngrijit prelucrat. Bârnele pentru casa de locuit erau lucrate mai elevat, încât sã formeze un perete plin. În schimb, bârnele utilizate pentru construirea anexelor gospodãreºti erau, de obicei, rotunde. Ori de câte ori a fost posibil, temeliile casei ºi ale curþii închise ºi întãrite au fost construite din piatrã. 14 15 16 17 18

Ibidem, p. 16. Paul Stahl, op. cit., pp. 18-19. Boris Zdreciuc, Aspecte de arhitecturã popularã în comuna Ieud, Raionul Viºeu, în „SCIA”, II, 1955, nr. 1-2 , pp. 317-322. P. Stahl, Les vieilles maisons étage de Roumanie, în „Revue des Etudes Sud-Est Européennes”, Bucarest, II; 1964, nr. 3-4. V. Buturã, Adãposturile temporare în sud-estul Munþilor Apuseni, în „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, 1957-1958, p. 95 ºi urm.; Nicolae Dunãre, Gospodãrii cu curte închisã ºi întãritã în zona fânaþelor din Munþii Apuseni, în „Apulum”, VIII, 1971, pp. 525-539.

70

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Zonele specifice unde s-a practicat acest sistem au fost Munþii Apuseni, zona Branului ºi în unele sate de munte din Mãrginimea Sibiului.19 Fie din motive de dimensionare, fie datoritã cerinþelor de lucru sau a durabilitãþii, se impun noi soluþii constructive în care, alãturi de lemn, sunt întrebuinþate alte materiale, precum piatra sau cãrãmida. Sunt foarte multe astfel de variante cu rezolvãri planimetrice ºi tehnice dintre cele mai inedite. La originea unor asemenea raþiuni constructive a stat, în principal, apariþia de noi ocupaþii legate de meºteºuguri, de activitãþi complementare gospodãriei agricole, destinate sã suplineascã timpul destul de îndelungat de inactivitate, generat de extrasezon ºi sã aducã noi surse de venit. Acolo unde îndeletnicirile mergeau în sensul practicãrii comerþului, spaþiile destinate lor au devenit mai individualizate20 ºi s-au desprins treptat de locuinþã. Aceasta în cazul lumii rurale, pe când în lumea urbanã tendinþa era ca, în condiþiile ascensiunii unei arhitecturi pe verticalã, parterul sã capete o funcþiune eminamente economicã (comercialã), iar nivelul (nivelele) superior (superioare) sã fie destinat(e) în continuare locuinþei. Privitã în contextul celor douã medii economice diferite, locuinþa ruralã ºi cea urbanã au avut caracteristici aparte, derivate din funcþia diferitã a satului ºi a oraºului. Strãvechea opoziþie dintre cele douã lumi ºi-a pãstrat valabilitatea, slujind, pânã la urmã, unor moduri de viaþã diferite. Tot legat de modul de viaþã, dar ºi de imixtiunea autoritãþilor în privinþa esteticii ºi, mai ales, a igienei, s-au impus reguli stricte pentru tencuirea casei. Reglementãrile statului ºi discursul medical au încercat permanent sã limiteze tehnica lipirii cu lut amestecat cu gunoi de cal ºi pleavã, considerate dãunãtoare pentru sãnãtatea omului. ªi cum mai ales casele din lemn se pretau la asemenea practicã, discursul devine chiar virulent în acest sens.21 Evoluþia este extrem de lentã, deoarece practic în întreaga jumãtate a doua a secolului al XIX-lea se insistã în aceastã direcþie. Adoptarea mortarului pe bazã de var s-a fãcut mai târziu, mai întâi la interioare, apoi s-a adoptat formula tencuirii unor chenare de 30-35 de centimetri în jurul ferestrelor ºi uºilor. Abia ultimul deceniu al secolului al XIX-lea aduce o extindere a noului sistem, împreunã cu tendinþa generalizãrii folosirii ochiurilor de sticlã la ferestre. Astfel, dacã înainte fereastra era parte fixã integratã în ansamblul construcþiei, acum ea devine tot mai mult un accesoriu cu valoare funcþionalã ºi esteticã. Componenta esteticã se observã bine ºi în cazul ornamentelor din lemn aplicate la streºini ºi la faþade ºi care, la fel, este o extindere destul de târzie a unor tendinþe apãrute anterior. Etnografii au susþinut cã, în general, gospodãria româneascã tradiþionalã a avut tendinþa separãrii funcþiunilor în sistemul construcþiilor independente22, tendinþã þinând de spiritul românesc. Locuinþa, ºura cu grajduri cu arie ºi fânar, depozitele erau de obicei unitãþi distincte reunite în cadrul uneia sau al mai multor curþi. Cazurile de comasare exprimã fie imitaþie, fie constrângeri administrative sau dictate de nevoia de spaþiu. Dintre construcþiile anexe, cele mai multe gospodãrii aveau: grajdul de vite cu ºura pentru nutreþuri, grajdul pentru bucate, ºoproanele pentru unelte ºi lemne de foc. În cazul grajdului pentru animale, trecerea la noul sistem bazat pe stabulaþie a determinat un efort de adaptare. Starea materialã, tendinþele ºi obiceiurile constructive locale ºi-au pus de bunã seamã amprenta. Pereþii grajdului sunt construiþi pe un acelaºi tip de temelie de piatrã destul de înaltã, sunt tencuiþi cu pãmânt galben ºi se vãruiesc cu var alb pe dinãuntru. Tavanul nu lipsea niciodatã ºi se alcãtuia din grinzi transversale, peste care se aºezau scândurile una lângã alta. Pentru a se înlesni transportul fânului din podul ºurii, în tavan se lãsa o gaurã deasupra ieslei. Podul în care se pãstra fânul ºi celelalte nutreþuri e cât se poate de înalt, spaþios ºi fãrã întãrituri inutile. 19 20 21

22

V. Pãcalã, op. cit., p. 405. Ibidem, p. 52. N. Manolescu, Igiena þãranului. Locuinþa, iluminatul ºi încãlzitul ei, îmbrãcãmintea, încãlþãmintea, alimentaþia þãranului în deosebitele epoci ale anului ºi în deosebitele regiuni ale þãrii, Bucureºti, 1895; de asemenea, Gh. Crãiniceanu, Igiena þãranului român, Bucureºti, 1907. N. Dunãre, loc. cit., pp. 525-539.

71

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Iosif-Marin Balog

Excepþie de la aceastã tendinþã de separare a funcþiunilor la nivel de soluþie constructivã fãcea, desigur, cazul saºilor, ale cãror tendinþe de integrare ºi închidere a tuturor funcþiunilor gospodãriei sub acelaºi acoperiº era o caracteristicã ce venea încã din Evul Mediu ºi care se perpetueazã în plinã epocã modernã, chiar în noile condiþionãri impuse de economia cu atributele sale capitaliste. Nu trebuie omis deci nici faptul cã, pânã la urmã, aceste tipuri de locuinþe ºi de habitat au fost expresia unei concepþii de viaþã ºi a unei filosofii a existenþei ce i-a caracterizat pe proprietarii lor. Tipul locuinþelor a fost marcat direct ºi de tipul de aºezare din care fãceau parte. În satele de tip împrãºtiat anexele erau dispuse în jurul casei cu singura preocupare de adaptare la teren. Satele de tip rãsfirat au favorizat o oarecare ordonare a anexelor, care uneori erau parþial ordonate în clãdiri de tipul ºurilor, fiind specifice douã tendinþe: casa la frontul stradal ºi anexele retrase în partea opusã. Satele adunate urmãreau o tendinþã de ordonare, permiþând ºi închiderea parþialã sau totalã a fronturilor, locuinþa fiind situatã la stradã, fie cu axa longitudinalã perpendicularã pe uliþã în cele mai frecvente cazuri, fie cu axa longitudinalã paralelã la uliþã. Specializarea ºi concentrarea efortului economic asupra unui singur meºteºug menit sã-i asigure existenþa prin comercializarea produselor, alãturi de continuarea practicilor agricole obiºnuite, au avut efecte notabile asupra spaþiului rural construit, încât astfel de construcþii cu destinaþii economice speciale devin perfect adaptate funcþiunii lor. În al doilea rând, la construcþiile cu funcþiune eminamente economicã, se constatã, începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, o restrângere a celor din lemn ºi orientarea spre noi tipuri de materiale mai rezistente. În cazul celor de lemn, tehnica constructivã folositã este remarcabilã, multe din ele fiind adevãrate inginerii populare. Apar astfel adevãrate „complexe meºteºugãreºti” populare reunite într-o singurã construcþie: moarã, piuã, joagãr, circular, polizor. Ele reprezintã din acest punct de vedere un apogeu al meºteºugurilor populare, înainte de a fi eliminate în cvasitotalitatea lor de producþia industrialã. Fãrã îndoialã cã arhitectura de lemn, pe teritoriul transilvan, a cunoscut o evoluþie continuã în ultimele trei secole, cea mai mare provocare spre modernizare venind din motivaþii economice. Am vãzut care au fost cele mai importante dintre ele ºi în ce direcþii s-au manifestat. Aspectele locale, definite de o sumã de realitãþi specifice diverselor zone ale Transilvaniei, nuanþeazã datele problemei, dar nu le schimbã configuraþia esenþialã. Datele statistice oficiale ºi recensãmintele efectuate între 1850 ºi 1880 surprind destul de bine, sub aspect numeric, evoluþia habitatului rural în Transilvania: astfel, la 1850 existau 2.796 de aºezãri stabile, din care 2.684 erau sate; în 1857 numãrul satelor scade, ca urmare a tendinþei de concentrare ºi dispariþie a celor mici din unele zone montane pânã atunci silite sã trãiascã exclusiv din folosul ce îl dãdeau pãdurile ºi pãºunile. În acelaºi timp, în 1850 numãrul caselor era de 419.862, iar al locuinþelor de 498.657, revenind în medie 4,9 membri de familie la o casã.23 În 1857 numãrul caselor creºte la 452.875, iar al locuinþelor la 507.243.24 Recensãmântul din 1869-1870 consemna un numãr de 2.207 sate, cu 438.139 de case.25 Aceastã dinamicã reflectã o tendinþã de restructurare a aºezãrilor rurale, dar ºi a spaþiului de locuit. Scãderea numãrului caselor se explicã prin restructurarea unor mici sate, dar ºi prin construirea de noi case de dimensiuni mai mari, cu mai multe încãperi care adãposteau uneori douã generaþii (familii). Distribuþia aºezãrilor rurale la nivelul provinciei era extrem de inegalã. Raportat la situaþia administrativã din epocã, comitatul Hunedoara deþinea întâietate, având în componenþa sa administrativã un numãr de 345 sate ºi nouã cãtune. Era urmat de comitatul Turda, cu un numãr de 174 de sate ºi 22 de cãtune, aici înregistrându-se cea mai mare distribuþie a populaþiei rurale din 23 24 25

Recensãmântul din 1850 Transilvania, coord. Traian Rotaru, Cluj, 1996; I. Bolovan, Transilvania între Revoluþia de la 1848 ºi Unirea din 1918. Contribuþii demografice, Cluj-Napoca, 2000, p. 38. Recensãmântul din 1857 Transilvania, ed. a II-a, coord. Traian Rotaru, Cluj, 1997. A Magyar Korona Orszáigban népszamlalás erdeményei a hasznas házi Álátok kimutatásával egyûtt, Pest, 1870, p. 14.

72

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Câmpia Transilvaniei. Trebuie menþionat cã, raportat la populaþie, aceste sate se încadrau în categoria satelor mici ºi mijlocii (200-1.000 locuitori). Studierea principalelor tendinþe în evoluþia habitatului rural din Transilvania relevã o dinamicã în sens modernizator manifestatã pe mai multe planuri ºi printr-o serie întreagã de tendinþe. Astfel, în intervalul 1850-1880, numãrul satelor foarte mici (1-199 loc.) cunoaºte o scãdere de la 180 la 137.26 Aceeaºi tendinþã se observã ºi în cazul satelor mici ºi mijlocii, al cãror numãr scade de la 812, ºi apoi, de la 1.070 la 1.064. În schimb, satele mari ºi foarte mari au avut o evoluþie ascendentã, ceea ce reflectã un proces de sistematizare ºi modernizare a spaþiului demografic rural: astfel numãrul satelor mari din provincie a sporit de la 455, în 1850, la 474 în 1880, iar al celor foarte mari (peste 2.000 de locuitori) de la 75 la 112 (vezi tabelul alãturat). Distribuþia teritorialã a aºezãrilor urbane ºi rurale la nivel de comitate la 1872, conform statisticilor oficiale centralizate:

Sursa: MStÉ, vol. 1, 1872, Budapest, 1873, pp. 5-6. Evoluþia demograficã a habitatului reflectã desigur tendinþele dezvoltãrii economice dintr-o zonã sau alta. Din acest punct de vedere o importanþã aparte o prezintã ºi repartizarea habitatului în funcþie de mãrimea acestuia. În privinþa satelor foarte mici (1-199 locuitori) costatãm cã, la 1880, cele mai multe astfel de aºezãri se înregistrau, în ordine, în comitatul Hunedoara (47), Solnoc-Dãbâca (27) ºi Mureº-Turda (17).27 În privinþa satelor mici (200-499), cele mai multe se înregistrau de asemenea în comitatul Hunedoara (203), Cluj (133) ºi Mureº-Turda (84), deci aceleaºi zone. Aceasta reflectã, pe lângã condiþionãrile istorico-geografice, ºi faptul cã din punct de vedere economic erau 26 27

I. Bolovan, op. cit., p. 97. Ibidem, p.101, tabelul.

73

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Iosif-Marin Balog

cele mai slab dezvoltate zone. În privinþa satelor mari (1000-1999 locuitori), situaþia era, la 1880, urmãtoarea: Alba de Jos cu 42 de sate, Hunedoara ºi Sibiu cu 34 de sate, deci o distribuþie oarecum schimbatã, condiþionatã de aceeaºi categorie de factori istorico-geografici ºi economici. În privinþa satelor foarte mari situaþia apare schimbatã, iar tendinþele sunt puternic condiþionate, de data aceasta, de factori economici. Ca numãr de sate foarte mari (peste 2.000 locuitori) primul loc îl ocupã comitatul Ciuc cu 18 sate, urmat de Sibiu cu 13 sate ºi Braºov cu 10 sate.28 Urmãrirea evoluþiei demografice a acestor sate relevã situaþii interesante ºi complexe totodatã, neputând fi integratã unui singur criteriu sau nivel de apreciere. Fãrã îndoialã cã factorii economici au jucat un rol de prim ordin în aceastã evoluþie, pe lângã cei strict demografici: natalitate, mortalitate, spor natural. De asemenea, cel puþin pentru perioada avutã de noi în discuþie, 1850-1875, când încã industrializarea nu fãcuse paºii decisivi în sensul atragerii masive de populaþie ruralã, nu putem vorbi de un aflux migratoriu dinspre sat spre oraº. Este vorba mai degrabã de un proces normal în condiþiile deschiderii oraºului, facilitat de liberalismul economic din deceniile 6-8 ale secolului al XIX-lea. Aceastã deschidere a fost desigur limitatã ºi este reflectatã ºi de creºterea procentualã modestã a populaþiei urbane în aceastã perioadã, de la 6,5% în 1850 la 9,1% în 1870. Creºterea demograficã a acestui eºantion de sate luat de noi în discuþie trebuie raportatã la conjuctura economicã favorizatã de liberalizarea schimburilor comerciale cu România, fapt ce a creat posibilitatea unui avânt economic în zonã. În schimb, în acele sate foarte mari din Mãrginime, anterior specializate pe creºterea oilor, se constatã un lent dar sigur proces de decadenþã reflectat, la nivel demografic ºi de habitat, în scãderea populaþiei ºi a numãrului de case (vezi ºi tabelul alãturat). Evoluþia demograficã ºi a habitatului în câteva sate cu peste 2.000 de locuitori în intervalul 1850-1880. Studiu de caz: Scaunul Sibiu.

Surse: Recensãmântul din 1857 Transilvania, ed. a II-a, coord. Traian Rotaru, Cluj, 1997. Recensãmântul din 1880 Transilvania, coord. Traian Rotaru, Cluj, 1997. 28

Vezi datele Recensãmintele din 1850, 1857, 1870.

74

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Cazul Rãºinarilor, cea mai mare comunã din Mãrginimea Sibiului, este elocvent în acest sens: astfel, în 1857 avea o populaþie de 5.695 locuitori, respectiv, 5.232 locuitori în 1880. Dezvoltarea economicã a comunei atinge apogeul la mijlocul veacului al XIX-lea, dupã care urmeazã cursul unei lente recesiuni în condiþiile concurenþei economice tot mai acerbe, formele vechi de prosperitate materialã trebuind acum adaptate împrejurãrilor spre a asigura þãrãnimii noi surse de câºtig în condiþiile suprafeþei limitate a terenurilor agricole. Se constatã în aceastã perioadã o reorientare spre produsele forestiere ºi de construcþie – piatra. Pãtrunderea cãii ferate la Sibiu a pus zona într-o situaþie delicatã, întrucât a modificat ºansele de dezvoltare economicã în favoarea acelor localitãþi care erau primele beneficiare ale acestei facilitãþi. Pierderea concurenþei pe piaþa preþurilor de cost la produse, fie ele agricole sau meºteºugãreºti (industriale), le-a compromis localitãþilor din Mãrginime posibilitatea de a accede la statutul de aºezãri urbane, deºi prezentau destule premise în acest sens. Este ºi cazul altor comune din sudul Transilvaniei: Cristian, Feldioara, Biertan, Breþcu, Miercurea Nirajului etc. Faptul cã traseele cãilor ferate nu le-a integrat circuitului economic ºi comercial de tip capitalist le-a plasat pe o poziþie de stagnare, pânã la urmã incompatibilã cu posibilitãþile lor (se va fi adãugat desigur ºi decizia politicã ce nu era nicidecum dispusã sã acorde statut urban unor aºezãri cu populaþie majoritarã nemaghiarã). Cazul sudului Transilvaniei nu este unic în aceastã privinþã. Exemple existã ºi în alte zone: de pildã, în comitatul Cluj existau o serie de aºezãri rurale, precum Ceanu Mare, Floreºti sau Gilãu, care, în ciuda creºterii demografice, nu tind spre atribute urbane din aceleaºi motive eminamente economice. Aceastã situþie nu este specificã doar spaþiului transilvãnean. O regãsim ºi în alte provincii ale Imperiului ºi în alte zone ale Europei. Explicaþiile care sã depãºeascã generalizãri precum cele mai sus menþionate pot fi date în mãsura în care se vor face cercetãri la nivel microeconomic local. Abstract The present study analyses the evolution of architecture and rural habitat in Transylvania during the second half of the 19th Century from the perspective of changes in society and economics. Those changes reflect the new traits in architecture from the point of view of planning and construction techniques and the concern for aesthtiques as well. The inside of the houses knew tranformations and adaptations according to the epoch’s spirit and demands. It is also noted the tendency towards imitation and mutual influence, favoured by the new economic conditions. The study of the tendencies in the human habitat’s evolution in Transylvania points out the dynamics of modernisation of the rural settlements, conditioned by economic and administrative reasons. As the study reveals, the situation is not specific to the Transylvanian area. It can also be traced in other provinces of the Empire, and also in other regions of Europe.

75

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ioan Praoveanu

Ioan PRAOVEANU EVOLUÞIA ECONOMIEI UNOR AªEZÃRI DIN ÞARA BÂRSEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX, ÎN CONTEXT EUROPEAN Pentru cercetarea istoricã ºi etnologicã actualã, evoluþia în timp a economiei þãrilor române în context european constituie, în opinia noastrã, o temã fundamentalã, întrucât la integrarea României în structurile europene ºi, mai ales, la asimilarea elementelor globalizãrii trebuie sã se þinã seama de originea, evoluþia ºi tendinþele fenomenelor etno-culturale, pentru a face posibilã pãstrarea identitãþii culturale a poporului român. Dacã în Evul Mediu, pânã la sfârºitul secolului al XVII-lea, în aºezãrile rurale din þãrile române predominã o economie autarhicã, secolul al XVIII-lea aduce un reviriment în plan economic, mai ales în zonele în care influenþa aºezãrilor urbane, aflate în legãturã cu Occidentul, s-a manifestat mai puternic. Una din aceste zone a fost Þara Bârsei. În scurta noastrã comunicare ne vom opri asupra evoluþiei unor aºezãri din acest spaþiu geografic ºi etno-cultural aflate în zona de influenþã ºi de dominaþie politicã a oraºului Braºov, cunoscut centru meºteºugãresc ºi comercial al þãrilor române în Evul Mediu, conectat la progresele tehnice realizate pe plan european. În Europa secolului al XVIII-lea, cu iradiere dinspre partea occidentalã, are loc o revoluþie industrialã la baza cãreia a stat – dupã cum remarcã Jean Gimpel – „o tehnologie creatã în secolele XI, XII, XIII prin utilizarea forþei hidraulice în scopuri industriale ºi a arborelui cu came, mai întâi în morãrit ºi postãvãrit”1. Folosirea arborelui cu came a fãcut posibilã extinderea utilizãrii roþilor hidraulice ºi în alte domenii, la fierãstraiele mecanice, foalele fierarilor ºi maiuri de la piuã.2 Progresele tehnice din domeniul morãritului ºi postãvãritului ºi, mai ales, folosirea forþei motrice a apei în industria fierului au fãcut posibilã evoluþia industrialã din secolul al XVIII-lea. „Tehnica este regina, ea schimbã lumea”, remarcã Fernard Braudel, dar – continuã acelaºi autor – „o motivaþie nu valoreazã niciodatã decât în funcþie de impulsul social care o susþine ºi o impune.”3 ªi acest impuls a venit din nevoia gãsirii unor soluþii economice care sã rezolve probleme vitale legate de explozia demograficã. Aºa se explicã marile defriºãri ale pãdurilor din secolul al XVIII-lea pentru a crea teren destinat agriculturii, favorizatã de la mijlocul secolului urmãtor de o încãlzire a climei care a permis cultura pe scarã largã a cerealelor.4 Introducerea tehnicilor noi care au la bazã forþa hidraulicã revoluþioneazã prelucrarea lânii ºi a lemnului, douã materii prime de care se leagã progrese economice remarcabile, cu reflexe în toate aspectele modului de viaþã al omului. Materia primã care a declanºat revoluþia industrialã în economia Occidentului medieval a fost lâna. La început în Anglia, apoi în Flandra ºi Florenþa, „marile întreprinderi de industrie a lânii, deja capitaliste, absorbeau lâna a mai mult de zece milioane de oi pe an”5, susþine Jean Gimpel. În acest context european se înscrie ºi spaþiul din sudul ºi sud-estul Transilvaniei (Sibiu, Þara Bârsei, Bran), care, prin practicarea transhumanþei pastorale pe spaþii largi, într-o permanentã pendulare munte – câmpie, putea asigura materia primã necesarã industriei textile. Populaþia oraºelor din Þara Bârsei ºi, în primul rând, din Braºov se orienteazã spre „marile industrii feudale”. Sunt atrase ºi satele brãnene alãturi de cele secelene ca principale furnizoare de lânã. Are loc o difuziune a 1 2 3 4 5

Jean Gimpel, Revoluþia industrialã în Evul Mediu, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1983, p. 9. Fernand Braudel, Structurile cotidianului, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1984, vol. II, p. 109. Ibidem, p. 205. Ibidem, p. 200. Ibidem, p. 69.

76

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

industriilor hidraulice feudale (mori, piue, dârste) din mediul urban cãtre cel rural, fenomen înregistrat în întreg sudul Transilvaniei. Nevoia de lânã pentru industria textilã braºoveanã declanºeazã ºi în satele brãnene o puternicã dezvoltare a „economiei de vite”, o specializare a celor mai întreprinzãtori proprietari de oi care vor participa la cel mai important fenomen economic care a fost transhumanþa pastoralã, cu reflexe în toate planurile vieþii. Contactul cu câmpia va dinamiza legãturile economice ale brãnenilor cu economia agricolã din zona de câmpie, îndeosebi schimburile de produse, mai ales dupã ce se generalizeazã, în secolul al XVIII-lea, cultivarea porumbului, care ajunge în scurt timp alimentul de bazã al populaþiei. Ele se intensificã mai ales dupã Pacea de la Adrianopol (1829) când, prin eliberarea comerþului românesc de servituþile impuse de Imperiul Otoman, sunt preluate în culturã agricolã noi suprafeþe de teren supuse desþelenirii sau defriºãrii. Este edificatoare în acest sens remarca fãcutã de istoricul P. P. Panaitescu: „Descoperirea vitelor româneºti la Viena ºi Lipsca, la sfârºitul secolului al XVIII-lea, descoperirea grâului românesc în veacul al XIX-lea, cucerirea Bãrãganului de cãtre agricultura româneascã în a doua jumãtate a veacului al XIX-lea, descoperirea petrolului sunt faptele principale care au rupt vechea autarhie patriarhalã a þãrilor noastre ºi le-a pus în contact cu Apusul”6. Dacã industria textilã a rãmas, pe plan european, pânã la mijlocul secolului al XIX-lea (pânã la drumurile de fier) „industria motrice” care a impulsionat celelalte industrii, începând de la jumãtatea acestui veac un alt factor dinamizator al economiei a fost exploatarea pãdurilor în scopuri industriale. Pãdurea este unul dintre factorii de bazã ai economiei prin influenþele pe care le are asupra regimului climatic ºi hidrografic, ca mijloc de luptã împotriva degradãrii solului ºi ca furnizoare a lemnului. Rolul pãdurii în viaþa comunitãþilor rurale a fost diferit de la o epocã la alta, dupã cum a variat raportul dintre importanþa lemnului ºi nevoia de teren agricol în economia satului. Înainte de revoluþia industrialã, lemnul era folosit doar pentru încãlzirea locuinþelor ºi construirea caselor ºi a anexelor gospodãreºti; era – am putea spune – de interes local. Mai mult, pãdurea constituia uneori un obstacol, întrucât agricultura ºi creºterea vitelor aveau nevoie de terenuri despãdurite, dar, la rândul ei, pãdurea dãdea o serie de foloase. Aºa se explicã menþinerea poienilor ca elemente de bazã ale economiei satelor, fiind lãrgite treptat prin defriºãri ºi desþeleniri. Pe baza cercetãrilor întreprinse, coroborând informaþiile din teren cu documentele de arhivã, ºi îndeosebi prin interpretarea toponimiei, am putea stabili fazele de evoluþie ale economiei pãdurii în spaþiul brãnean. O primã fazã porneºte de la luarea în stãpânire a poienilor naturale în secolul al XVIII-lea, când în Europa este epoca marilor defriºãri. Pãdurea este supusã unor defriºãri treptate prin lãrgirea poienilor în scopul extinderii spaþiului pastoral. Principala tehnicã folositã a fost secarea, dupã cum atestã numeroasele toponime: Secãtura, Seci, În Seci, larg rãspândite pe platforma brãneanã. Când era nevoie de teren arabil, operaþia de curãturã continua prin scoaterea rãdãcinilor de copaci ºi desþelenirea terenului. A doua fazã coincide cu spargerea economiei autarhice, când pãdurea începe sã fie exploatatã industrial ºi intrã în sfera de interes a statului, în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Situarea satelor brãnene într-un spaþiu de intensã circulaþie a produselor atelierelor meºteºugãreºti urbane, organizate în bresle care se bucurau de privilegii, a influenþat gradul de dezvoltare a meºteºugurilor sãteºti. Îngrãdite de privilegiile breslelor orãºeneºti, meºteºugurile sãteºti se limiteazã la asigurarea unui minim de unelte necesar gospodãriei. Abia din secolul al XIX-lea, prin hotãrârile Dietei Transilvaniei din 1810-1811, li se îngãduie þãranilor sã practice industrii ca: arsul varului, olãritul, lumânãritul, iar prin legea urbarialã din anii 1846-1847, prin 6

P. P. Panaitescu, Interpretãri Româneºti, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1994, p. 109.

77

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ioan Praoveanu

înþelegerea cu „domnul de pãmânt”, iobagul putea ridica moarã, deschide prãvãlie, face comerþ ºi vinde.7 Odatã cu înlãturarea privilegiilor de breaslã ºi impulsionatã de trecerea la exploatarea pãdurii peste nevoile þãrãneºti, asistãm la apariþia ºi dezvoltarea, în satele brãnene, a unor meºteºuguri ca rotãritul ºi fierãritul, legate de asigurarea uneltelor pentru lucrul la pãdure, dar ºi a mijloacelor de transport cerute de intensificarea legãturilor comerciale cu alte zone ale þãrii ºi cu alte þãri ale Europei. Începând din secolul al XVIII-lea, documentele menþioneazã apariþia în satele Branului, pe firul apelor repezi de munte, a unui numãr mare de mori care mãcinau cerealele aduse din Þara Româneascã. Odatã cu trecerea la exploatarea pãdurii pentru a folosi lemnul în scop industrial, documentele menþioneazã creºterea numãrului instalaþiilor de prelucrare a lemnului cu acþionare hidraulicã, construite alãturi de cele pentru prelucrarea lânii ºi a celor pentru mãcinatul cerealelor. Uneori instalaþiile depãºite funcþionau împreunã, puse în miºcare de acelaºi mecanism cu acþionare hidraulicã, dupã cum rezultã dintr-un act datat la 30 aprilie 1834 prin care Bucur Þeposu din satul Moeciu de Sus lasã moºtenire nepoþilor averea ce posedã: un fierãstrãu, dârsta ºi piua cu toatã moºia ce se aflã înscrisã în cadastru.8 În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, în satele Branului funcþiona un numãr de 14 instalaþii (joagãre) de prelucrare a lemnului acþionate de forþa apei, aparþinând locuitorilor brãneni. În satul Poarta erau douã, în satul ªimon trei (un joagãr pe Valea ªimonului, altul în Gura Vãii Sasului, iar al treilea în Gura ªimonului, aflat azi în colecþia Muzeului Satului Brãnean), iar la Moeciu de Sus erau douã.9 Tot în legãturã cu prelucrarea lemnului am consemnat existenþa, în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, a unei fabrici de chibrituri (cãtrãniþe) pe Valea Pângãritei din satul Moeciu de Sus.10 Sunt numeroase documentele care atestã existenþa încã din secolul al XVIII-lea în satele brãnene a dârstelor pentru prelucrarea þesãturilor de lânã acþionate de roata hidraulicã ºi având ciocane acþionate de axul cu came care imprimau o miºcare alternativã folositã la îngroºarea postavurilor pentru piesele de îmbrãcãminte. Documentele menþioneazã existenþa, încã din prima jumãtate a secolului al XIX-lea, a unor instalaþii hidraulice pentru prelucrarea fructelor. Astfel, la 1 iulie 1817, preotul Ioan Balca din satul Poarta cere Magistratului ca, pe lângã dârstã, acolo „unde curge apa”, sã-i îngãduie sã facã „o pio de oþet de mere care va fi spre folosul de obºte ºi al domnului de pãmânt ºi al satului”11. Începând de la jumãtatea secolului al XX-lea, odatã cu promovarea altor tehnici de prelucrare a materiilor prime, situate la contactul cu industria modernã, constatãm declinul instalaþiilor de tehnicã popularã acþionate de forþa apei. Una singurã – complexul de industrii þãrãneºti –, aparþinând lui Nicolae Blaj din satul Moeciu de Sus, mai era în stare de funcþionare acum cinci ani. În urmã cu câteva luni a fost demontatã, construcþia demolatã ºi se încearcã instalarea unor componente într-o construcþie cu destinaþie turisticã, cu scopul de a le pune în funcþiune. Noul complex turistico-industrial se va chema „cârciuma de la darac” sau „Pub” – spun proprietarii, dupã modelul irlandez. Parcã vorbeam de globalizare ...

7 8 9 10 11

David Prodan, Problema iobãgiei în Transilvania (1700-1848), Bucureºti, 1989, p. 345. Arhivele Naþionale, Filiala Braºov, Actele Magistratului, doc. nr. 1879/1839, anexa 13. Ioan Praoveanu, Dan Dorin Ovidiu, Instalaþiile de tehnicã popularã din zona Bran, în „Studii ºi comunicãri”, Muzeul Tehnicii Populare, Sibiu, 1980, p. 183. Informaþie, Gheorghe Ciurea, nãscut în 1912, satul Moeciu de Sus. Arhivele Naþionale, Filiala Braºov, Fond Primãria Braºov, Acte Bran, pachet XI, doc. nr. 4/1817.

78

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Résumé À partir du XVIIIe siècle de l’Occident rayonne une révolution industrielle basée sur l’emploi de la force de l’eau et l’arbre à cames, au début dans la meunerie et la draperie. La laine fut la matière qui déclencha la révolution industrielle dans l’occident de l’Europe médiévale. À ce contexte européen vient s’ajouter le sud et le sud-est de la Transylvanie (Sibiu, le Pays de la Barsa, Bran) qui, à travers de la transhumance et l’alternance de la montagne et la plaine, pouvait fournir la laine nécessaire à l’industrie du drap. Les industries féodales se déplacent du milieu urbain vers le milieu rural (moulins, moulins à foulon). Les villages de Bran et de Sacele, dans le Pays de la Barsa, deviennent les principaux fournisseurs de laine. Le contact avec la plaine, par l’intermédiaire de la transhumance, renforcera les relations économiques entre les habitants de Bran et les communautés agricoles de la plaine. À partir de la moitié du XIXe siècle, un autre facteur dynamisant dans l’économie de la zone fut le passage à l’exploitation des produits à des fins industrielles. Les documents mentionnent l’existence, dans les vallées de la zone de Bran, de nombreuses installations destinées à transformer le bois, à côté des moulins à fouler les draps et à moudre les céréales, installations mises en marche par des mécanismes hydrauliques. À partir de la moitié du XXe siècle, l’apparition d’autres techniques de transformation des matières premières, grâce à l’industrie moderne, a fait que les installations mues par la force de l’eau tombent en désuétude. Par voie de conséquence, l’élevage s’en est trouvé diminué.

79

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Valer Rus

Valer RUS ROMÂNII ÎN UNELE MANUALE MAGHIARE DIN A DOUA JUMÃTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA Dupã cum s-a constatat de cãtre cercetãtorii imagologi, manualele ºi cãrþile de istorie ºi geografie conþin referinþe concludente pentru ceea ce înseamnã construirea unei imagini a alteritãþii. Românii au fost tangenþial subiect al acestui tip de sursã documentarã, lucru pe care îl vom ilustra în cele ce urmeazã. Totuºi, acest gen de vectori ai imaginilor despre români aveau un impact foarte mare, rãspândirea informaþiei fiind una de mase. În anul 1860 era editat un manual de istorie a Transilvaniei, sub semnãtura lui Matusik János1. În mai multe capitole ale cãrþii, Matusik face referinþe la români. Vorbind însã de diversele popoare care au trecut prin Ardeal, autorul practic îi ignorã complet pe români: „Diversele popoare ale Ardealului. Cu ocazia diverselor migraþii, au luat în stãpânire þara diverse popoare, de aceea diferite au fost ºi popoarele Ardealului. Sciþii, care se pare cã s-au aºezat primii aici, apoi alþii care au stat mai mult sau mai puþin aici, dacii, romanii, goþii, hunii, gepizii, longobarzii, avarii, ºi la sfârºit au ajuns aici ºi maghiarii”2. Cu toate acestea, când se referã la etimologia numelui provinciei ºi la diferitele forme ale acestei denumiri, apare ºi varianta „valahã: Ardjál”. Urmeazã apoi cunoscutele teze ale lui Hunfalvi Pál: „Urmaºii romanilor, amestecaþi cu autohtonii daci, se vede cã au fost strãmoºii poporului valah (rumun, român), pânã când, dintre toþi, dupã alte pãreri s-au transformat în ulachii (vlahi?), care în timpul împãratului Zeno (Zenovie?) au atacat împreunã cu bulgarii Imperiul (Roman) de Rãsãrit”3. Probabil din dorinþa de a reaminti care este rasa „superioarã”, iatã cum este relatat celebrul moment al luptelor pentru ocuparea Transilvaniei de cãtre maghiari: „Tuhutum s-a întâlnit la apa Almaºului ºi s-a confruntat în anul 892 cu puternicul principe Gelou, ºi marea bãtãlie s-a încheiat cu victoria maghiarilor, în timpul refugiului, Gelou a fost ucis lângã apa Poarta. La aflarea veºtilor despre înfrângerea ºi moartea principelui lor, poporul valah a depus armele, ºi-a arãtat dorinþa de pace celor mai puternici, ºi-a trimis solia principelui Tuhutum, cãruia i-a ºi încredinþat dreptul, pentru a-i cinsti vitejia, sã îi închine pe ei ºi familiile lor marelui Arpad”4. Pentru echilibrare, în finalul manualului, vorbind practic de istoria provinciei contemporane autorului, apare o referire la evoluþiile instituþionale ale Bisericii greco-catolice, fãrã a menþiona însã apartenenþa etnicã a credincioºilor ei: „Abia ºi-a încheiat glorioasa cãlãtorie (a lui Franz Jozef din 1852 – n.n.), cã din nou a fãcut înãlþatul principe o mare faptã în anul 1853, când – în înþelegere cu papa – a ridicat episcopia greco-catolicã de la Fãgãraº la rang de mitropolie de Fãgãraº-Alba Iulia, ºi a întemeiat o nouã episcopie greco-catolicã la Gherla”5. Lucrarea de demografie a lui Fényes Elek6 din anul 18677 dezvãluie un amplu portret al românilor, situaþi imediat dupã maghiari în cadrul lucrãrii: „Românii. Românii, sau valahii, sunt urmaºii amestecaþi cu maghiarii ºi slavii ai coloniºtilor romani aºezaþi în Dacia de Traian. Acum locuiesc în pãrþile estice ºi sud-estice ale Imperiului Maghiar, ºi sunt cei mai numeroºi dupã maghiari. 1 2 3 4 5 6

7

S-a nãscut în 24 februarie 1815 la Tata, comitatul Komarom. A absolvit Filosofia ºi Teologia la Vácz. Între 1867 ºi 1871 a fost profesor la Cluj, iar între 1871 ºi 1893 a fost profesor ºi director de ºcoalã la Deva. A fost un prolific autor de manuale. Matusik János, Erdély története. Alsóbbrendü iskolák számára, Kolosvár, 1860, Stein János Bizománya, p. 3. Ibidem, p. 9. Ibidem, p. 15. Ibidem, p. 88. S-a nãscut la 7 iulie 1807 în Csoka, comitatul Bihor. A studiat Filosofia ºi Dreptul la Oradea ºi Pozsony (Bratislava). A fost membru corespondent al Academiei Maghiare de ªtiinþe ºi judecãtor regal în mai multe comitate. A murit în 23 iulie 1876, la Budapesta. A scris mai multe lucrãri de drept, geografie ºi statisticã. Fényes Elek, A magyar birodalom nemzetiségei és ezek száma. Vármegyék és járások szerint, Pest, Eggenberger Ferdinand Magyar Akadémiai Könyvárusnál, 1867.

80

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Originea lor este cel mai bine sugeratã de limba lor, pentru cã dintre toate fiicele limbii latine a rãmas cea mai fidelã strãmoaºei lor. Este adevãrat ºi aceea cã între timp frumoasele litere latineºti le-au schimbat literele chirilice; dar cã înainte de 1439 au folosit literele latineºti o aratã tot felul de scrieri daco-romane descoperite ici ºi colo; oarecum ºi istoria lor, care aratã cu tristeþe, cum au luat principatele valahe sub conducerea episcopilor greci literele chirilice, ºi în slãvirea numelui Domnului limba rusã, temându-se ierarhii lor de subordonarea faþã de Roma. În limba valahã este multã blândeþe; cântecele lor populare sunã foarte bine ºi sunt foarte triste”. În general autorul considerã cã: „Românii sunt un popor frumos ºi puternic; e pãcat cã din cauza sãrãciei le cam lipsesc ºcolile, pânã acum neridicându-se proprietari cunoscuþi. Poporul român a fost pânã acum în mare parte în starea iobãgiei, nu este de mirare cã ºi acum sunt destul de lipsiþi de încredere, în stare liniºtitã, slabã ºi fãrã cuvinte; în preajma pãlincii este gãlãgios ºi sãlbatic. Modul de viaþã este simplu, fac pâine din fãinã de mãlai, la fel ºi prãjituri, ºi lângã acestea o micã varzã, ceapã roºie, usturoi cu oþet, ºi se saturã ºi cu pãsat. Iubesc foarte tare pãstoritul. Printre meºteºuguri amintim cositoritul, morãritul, ºi tâmplãria, pe care le fac cu hãrnicie, alte meºteºuguri nu prea iubesc. Chipul le este bine alcãtuit rotund, pãrul le este castaniu, ochii mici, sprâncenele tari; femeile sunt frumoase când sunt tinere, ºi locuiesc îndeosebi în zona Covasnei. Religia le este în majoritate ortodoxã, de aºa naturã, în Ungaria o treime sunt greco-catolici ºi în Ardeal o jumãtate, iar în Ungaria 2 treimi sunt ortodocºi, iar în Ardeal cealaltã jumãtate; nu sunt protestanþi printre ei, iar biserici romano-catolice au doar douã, la Bulci (în comitatul Crasnei) ºi la Slatina, în Banatul românesc”8. Un manual de geografie din anul 1870, aparþinând lui Maár Péter Pál9, surprinde prin puþinãtatea informaþiilor despre români, totuºi informaþia fiind corectã ºi obiectivã: „Numãrul valahilor poate fi estimat la 2 milioane. Patria lor este dincolo de Piatra Craivii ºi în comitatele din jurul Pietrei Craivii precum ºi în districtele militare”10. Într-un manual de istoria Ungariei de la 188311, Dierner Endre12 face o trecere în revistã a trecutului Transilvaniei: „Pe daci, care aproape secþionaserã Imperiul Roman cu graniþele teritoriilor lor, Împãratul Traian i-a înfrânt. Acesta a construit un pod de piatrã peste Dunãre, ºi-a trecut trupele peste acesta ºi l-a înfrânt pe regele dac Decebal, i-a distrus capitala Zarmizegetusa (Orãºtie, Comitatul Hunedoarei), ºi teritoriul l-a alipit imperiului roman în anul 106 dupã Christos. Mai apoi a colonizat locul cu soldaþi, ºi a început sã exploateze bogatele mine de aici”13. Trecând la evenimentele Evului Mediu, iatã cum descrie, imparþial, conflictul dintre Carol Robert de Anjou ºi Basarab I-ul: „Carol, pentru ca sã distragã atenþia poporului de la faptele sale nemiloase, a început chiar în acel an un rãzboi împotriva voievodului Bazarad (sic) al Munteniei. Bazarad a vrut sã facã pace, ºi a fãcut cadou 7000 de mãrci de argint. Dar Carol a respins darul cu aroganþã; valahii revoltaþi i-au surprins într-o trecãtoare, ºi i-au ucis aruncând bolovani de pe creste pe frumoºii cavaleri, ºi chiar ºi regele aºa s-a salvat, schimbându-ºi hainele cu Szécsy Dezsö care s-a sacrificat în locul lui. Decembrie 10-13”14. Trecând direct la evenimentele Revoluþiei de la 1848, deºi nu sunt descrise conflictele dintre români ºi maghiari, vorbind de campania lui Bem, din 1849, este strecuratã discret o acuzã la adresa

8 9 10 11 12 13 14

Ibidem, pp. 25-26. A condus Biblioteca Muzeului Naþional Maghiar. A lucrat la Biblioteca Academiei Maghiare Comerciale din 1867. Maár Péter Pál, A Magyar Birodalom földleirása. Különös tekintettel természeti, kereskedelmi, közlekedési és ipári viszonyaira, Pest, Kiadja Heckenast Gusztáv, 1870, p. 79. Dierner Endre, Magyarország történelme [Istoria Ungariei], ediþie revãzutã de Mihálfi József, Budapest, Kilián Frigyes, Magy. Kir. Egyetemi Könyvtárus tulajdona, 1883. S-a nãscut în anul 1803 la Nagy Örön, comitatul Szepes. A fost director de ºcoalã ºi avocat. Autor de manuale ºcolare, a murit în 21 martie 1852, la Budapesta. Ibidem, p. 3. Ibidem, p. 40.

81

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Valer Rus

românilor: „Puchner (sfãtuit de episcopul ªaguna) a chemat ajutor rusesc în Ardeal, dar nici acela nu a fost de folos”15. Manualul de geografie politicã redactat de Márki Sándor la 1887 nu mai surprinde prin reluarea cliºeelor despre români acreditate de istoricii ºi etnografii maghiari din categoria lui Hunfalvi: „Românii. În mai multe valuri s-au aºezat mulþimi de români, sau valahi, pe pãmântul estic al þãrii, unde în câteva districte (Bistriþa-Nãsãud, Fãgãraº ºi Hunedoara) sunt aproape numai locuitori români. Mergând la est de Tisa, se aflã în comitate din vecinãtatea României mase compacte de secui ºi saºi. Strãmoºii lor au capitulat, ºi au depus armele în timpul principelui Gyalu (Gelu?), care ºi-a luat numele de la denumirea valahã de deal; unii specialiºti spun cã au venit din dreapta Dunãrii, dupã aºezarea maghiarilor, ca popor de pãstori. Atât este sigur, cã în trecut în Ardeal doar maghiarii, secuii ºi saºii s-au numit naþiuni, ºi doar despre aceºtia vorbesc legile þãrii; în vreme ce valahii s-au ocupat vreme de secole doar de pãstorit. Pe de altã parte din Ardeal au pornit cei mai numeroºi oameni de culturã români. Limba lor se trage de la romani, precum cea a italienilor, francezilor ºi spaniolilor, ºi dintre toþi doar ei s-au numit români”16. Într-o lucrare dedicatã istoriei ungare, scrisã de Ballagi Károly ºi Nagy László la 1888, aflãm, la capitolul Locuitorii de acum ai Ardealului, urmãtoarele: „Ardealul cel plin de pãduri, dealuri ºi munþi, este o þarã aºa de binecuvântatã, încât natura a înzestrat-o aproape cu orice. Locuitorii de acum: maghiari, secui, saºi, valahi. În afarã de aceºtia mai sunt: armeni, greci, ruºi, bulgari, evrei ºi þigani”17. Atragem atenþia asupra nuanþei „locuitorii de acum”, care lasã lectorului posibilitatea interpretãrii informaþiei în mod personal. Fãrã a avea pretenþia de a fi acoperit, cu privire la români, toatã plaja manualelor ºcolare maghiare din perioada post-paºoptistã, putem totuºi remarca interesul autorilor din epocã faþã de poziþia românilor în economia vieþii publice a Imperiului Austriac, respectiv, Austro-Ungar. Abstract It is well known that the textbooks, especially those of History and Geography, were excellent vectors for building images about „the other one”. As far as Hungarian educational books from the second half of the 19th century are concerned, there was a characteristic in building Romanians’ image by transforming the History into a weapon for ideological wars, and more, History was used to sustain state political policies. In our study we quote statements made by several Hungarian authors, such as Matusik János, Fényes Elek, Maár Péter Pál, Dierner Endre, Márki Sándor, Ballagi Károly and Nagy László. In his History textbook from 1860, Matusik János first ignores the presence of Romanians in the early Middle Age, than he admits that they were the successors of Dacians and Romans. Anyway, Romanians capitulated when Hungarians won the battle against the duke Gelu at the Hungarians’ arrival into the Pannonian Basin. In 1867 Fényes Elek, in his demographic textbook, makes a brief presentation of the Romanians. They are the successors of the Romans, but mixed with Hungarian and Slave people. They have poor education (because of the lack of schools), but they have nice popular habits. Women are beautiful, but they have a hard life. 15 16 17

Ibidem, p. 92. Márki Sándor, Az osztrák-magyar monarchia politikai földrajza. A gymnasiumok III.osztályának Számára, Budapest, Franklin–Társulat, Magyar Irod. Intézet és Könyvnyomda, 1887, p. 10. Ballagi Károly, Nagy László, Magyarország története kapcsolatban az általános történelem legföbb vonásaival, Népiskolák számára, Budapest, Franklin-Társulat, Magyar Irodalmi intézet és Könyvnyomda, 1888 (ed. a 21-a), p. 81. Atragem atenþia asupra longevitãþii acestui manual care a trecut prin mâinile multor generaþii de elevi ai ºcolilor maghiare.

82

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

The Maár Péter Pál’s Geography textbook of 1870 admitted that the Romanians were about 2,000,000 people, and they were mainly located around the Occidental Carpathians. Dierner Endre, in his Hungary history textbook from 1883 presented briefly the circumstances of Romans and Dacians wars, as the beginnings of the Transylvania’s populations, and then described the war between Carol Robert d’Anjou and Romanian warlord Basarab, when Romanians won the battle of Posada in 1330. Dierner also repeated a famous accusation regarding ªaguna Bishop, which was suspected of inviting Russian army against the 1848 Hungarian Revolution. In 1887 Márki Sándor copied/imitated, in his political geography textbook the theories of the historian Hunfalvi Pál, famous in 19th century for his alegations against the historical rights claimed by Romanians. These hypothesis/speculations denied the foundation of the Romanian people inside the Carpathian Basin, in Transylvania (instead of southern parts of todays Romania). In 1888, Ballagi Károly and Nagy László wrote in their History textbook that nowadays the inhabitants of Transylvania are the Germans (Transylvania Saxons), Hungarians and Romanians. The reader of these authors may suspect that in the past, the inhabitants were, for sure, other people than those mentioned further.

83

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Bianca Purice

Bianca PURICE TIPOGRAFIA „A. MUREªIANU” Istoria tiparului îºi are începuturile în jurul anilor 1444-1445, când Johannes Gutenberg, meºteºugar originar din Mainz, rezolva problema tipografilor de la acea vreme prin inventarea caracterelor mobile, fiecare reprezentând câte o literã sau un semn grafic. Aºa se putea face corectura erorilor fãrã a mai fi nevoie de refacerea întregii tipãrituri. Peste câteva decenii, noua invenþie avea sã fie cunoscutã ºi de þãrile române, întrucât la 1508 apare tipografia de la Târgoviºte, acolo unde ieromonahul Macarie tipãrea prima carte în limba slavonã (Liturghier). Prin anul 1528 a început sã funcþioneze o tipografie la Sibiu, sub conducerea lui Filip Moldoveanul, iar 11 ani mai târziu, în 1539, apãrea ºi prima tipografie la Braºov. Acest eveniment a fost posibil ºi datoritã importanþei oraºului ca centru economic ºi cultural, fiind legat în primul rând de numele umanistului Johannes Honterus (1498-1549). Prin publicarea cãrþii Reforma bisericii braºovene ºi din toatã Þara Bârsei, Honterus este socotit reformatorul ºi întemeietorul Bisericii protestante în Ardeal, în condiþiile în care mai toatã Europa era cuprinsã de ideile reformei religioase iniþiate de Martin Luther în Germania, începând cu anul 1517. Dupã moartea lui Johannes Honterus, activitatea editorial-tipograficã este continuatã de Valentin Wagner (c. 1510-1557), care îndeplinea ºi funcþia de preot al oraºului. Geneza tiparului în limba românã la Braºov este datoratã diaconului Coresi, a cãrui activitate s-a desfãºurat în ªcheii Braºovului între anii 1556 ºi 1583. La fel ca Honterus, Coresi a încearcat sã aplice ideile reformei religioase, în sensul cã a fost adeptul tipãriturilor în limba poporului. Bine-cunoscute sunt Micul Octoih Braºovean (1556), Psaltirea (1570), Evanghelia cu învãþãturã (1581) etc. Cãtre sfârºitul secolului al XVI-lea ºi începutul celui de-al XVII-lea, activitatea tipograficã din spaþiul românesc a cunoscut o perioadã de stagnare, perioadã care a caracterizat ºi istoria Transilvaniei. Începând cu anul 1636, tipografia honterianã ºi-a reluat activitatea cu unele lucrãri în limba germanã ºi latinã, sub conducerea noului deþinãtor, Michael Hermann (1602-1660). Ulterior, tipografia s-a aflat în posesia mai multor proprietari pentru ca, la 1834, sã fie cumpãratã de tânãrul tipograf Johann Gött (1810-1888). Nãscut la data de 10 decembrie 1810, la Wehrheim (la vreo 25 km nord-vest de Frankfurt am Main)1, învaþã meseria de tipograf în acest din urmã oraº, pentru ca, înainte de împlinirea vârstei de 20 de ani, sã plece în „obiºnuita cãlãtorie de calfã, pentru a-ºi perfecþiona cunoºtinþele profesionale”2. Astfel, poposeºte în oraºe precum: Berlin, Breslau, Viena, Trieste, Pesta, Sibiu, Bucureºti ºi, în cele din urmã, la Braºov. În anul 1832 se angajeazã în tipografia Schobeln, succesoarea tipografiei lui Honterus3, ce-ºi avea sediul pe strada Vãmii nr. 10. Un an mai târziu, în 1833, editeazã lucrãrile pentru prima datã cu menþiunea „cu literele lui Johann Gött”4, iar la 10 ianuarie 1834 cumpãrã tipografia pentru suma de 3333 taleri. La doar câteva zile dupã cumpãrarea tipografiei, Johann Gött cere Magistratului oraºului5 aprobarea publicãrii unui ziar sãptãmânal, cerere ce va fi acceptatã de Guberniul Transilvaniei la 30 decembrie 1834 (cu sosire la Braºov pe 2 februarie 1835). Condiþia apariþiei acestui sãptãmânal era ca textele sã fie prezentate în prealabil Comisiei filiale de cenzurare a cãrþilor din Braºov, iar câte un exemplar sã fie trimis Cancelariei Aulice Transilvane de la Viena. În tipografia lui Gött au apãrut, între anii 1836 ºi 1838, primele ziare germane ºi maghiare locale: „Siebenbürger Wochenblatt” (24 mai 1837-22 martie 1849)6 ºi „Erdelyi Hirlap” (1 decembrie 1837-26 decembrie 1839)7. Totodatã, aici se tipãresc periodicele româneºti: „Foaia Duminecii” 1 2 3 4 5 6 7

Gernot Nussbächer, Tipograful braºovean Johann Gött (1810-1888), în „Þara Bârsei”, Braºov, anul IV (XV), 2005, serie nouã, nr. 4, p. 9. Ibidem. Ibidem. Ibidem. D.J.A.N. Braºov, Fond Primãria Braºov, Actele Magistratului Braºov, anul 1834, nr. 213. Hermann Tontsch, Die Honteruspresse in 400 Jahren, Braºov, 1933. Vasile Oltean, Mãriuca Radu, Elisabeta Marin, Gernot Nussbächer, Braºov – monografie comercialã, Braºov, 2004.

84

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

(2 ianuarie-25 decembrie 1837)8, „Foaia literarã” (1-24 ianuarie 1838), precum ºi primul ziar politic al românilor din Transilvania, „Gazeta de Transilvania” (12 martie 1838), cu suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã” (12 iulie 1838)9. Legatã de numele familiei Mureºenilor este apariþia „Gazetei de Transilvania” ziarul cel mai longeviv ºi cu rolul cel mai important în miºcarea naþionalã a românilor din aceastã provincie. Primele încercãri de a scoate un ziar românesc din iniþiativa unor învãþaþi ºi cãrturari ardeleni dateazã din anul 1789, însã taxele ce trebuiau plãtite în acest sens au zãdãrnicit apariþia primului numãr ce era pregãtit sã aparã cu titlul de „Foaie româneascã pentru popor”. Acþiunea va avea câºtig de cauzã la Braºov, unde negustorimea era susþinãtoare a ideilor de afirmare cultural-politicã ºi socialã a românilor. Se primeºte un impuls puternic ºi datoritã vizitei efectuate de Timotei Cipariu ºi George Bariþiu în 16-18 iulie 1836, când printre subiectele discutate a fost ºi proiectul „de a înfiinþa o foaie literarã la Braºov”. Dupã mai multe încercãri nereuºite apãrea, la 12 martie 1838, „Gazeta de Transilvania”, avându-l ca editor ºi tipograf pe Johann Gött, iar ca redactor pe George Bariþiu. Printre redactorii „Gazetei” se vor numãra de la început Iacob Mureºianu, profesor la Gimnaziul Romano-Catolic din Cetatea Braºovului, ºi Andrei Mureºanu, colaborator constant la suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”. Conform autorizaþiei emise de Cancelaria Aulicã de la Viena, ziarul trebuia sã cuprindã doar traducerile în limba românã ale celorlalte foi apãrute în tipografia lui Johann Gött. Cu toate acestea, ziarul va apãrea fãrã respectarea condiþiei traducerii ziarului german, motiv pentru care va fi mereu în atenþia cenzurii.10 Astfel, în vara lui 1839, George Bariþiu ºi Iacob Mureºianu vor cãlãtori la Viena pentru a obþine „întãrirea” autorizaþiei cu o nouã aprobare a Cancelariei Aulice, ca sã asigure astfel continuitatea publicaþiei ce avea sã ajungã ziarul cu cea mai lungã viaþã din istoria presei româneºti.11 În anul 1850, în urma anulãrii autorizãrii funcþionãrii ziarului din motive politice, redactarea este preluatã de Iacob Mureºianu, care schimbã ºi denumirea publicaþiei în „Gazeta Transilvaniei”.12 La 25 decembrie 1877 „Gazeta” îºi informa cititorii cã, odatã cu începutul anului 1878, ziarul urmeazã sã aibã un nou director ºi redactor în persoana lui Aurel Mureºianu (1847-1909), fiul lui Iacob Mureºianu. Sub conducerea sa, la 4 aprilie 1884, „Gazeta Transilvaniei” devine primul cotidian românesc din Transilvania, iar din anul 1888 ea va fi tipãritã în cadrul tipografiei „A. Mureºianu”. Dupã moartea lui Aurel Mureºianu în 1909, soþia sa, Elena, va conduce „Gazeta” cu ajutorul redactorilor Silvestru Moldovan, Victor Branisce, Alexandru Bogdan, Andrei Bârseanu ºi Sextil Puºcariu pânã în decembrie 1911. Pânã la 1948, când ziarul este interzis de comuniºti, „Gazeta” a strãbãtut în continuare viaþa istoricã a þãrii, receptând fiecare eveniment ºi luând atitudine fermã atât în privinþa actului de la 1918, cât ºi asupra Dictatului de la Viena din august 1940. Dupã lungi decenii de „Drum Nou”, „Gazeta de Transilvania” reapare în zilele fierbinþi ale lui decembrie 1989, sub numele consacrat de istorie. Apariþia ºi rãspândirea ideilor iluministe prin intermediul presei ºi afirmarea naþionalismului au declanºat o adevãratã „revoluþie tipograficã”13 la Braºov în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Astfel, între anii 1851 ºi 1882 a funcþionat cea de-a doua tipografie braºoveanã, „Römer ºi Kamner”, cu sediul în 8 9 10 11 12 13

Daniel Nazare, Publicaþii periodice româneºti braºovene (1837-1990), Braºov, 1998. Daniel Nazare, op. cit. Mircea Gherman, Geneza „Gazetei de Transilvania”, în „Cumidava”, Braºov, 1997, XXI. Mircea Gherman, Date ºi fapte privind activitatea lui Iacob Mureºianu la „Gazeta de Transilvania“ (1838-1877), în vol. „130 de ani de la apariþia Gazetei de Transilvania”, Braºov, 1969. Gh. Bariþ, Din trecutul Gazetei, 1838-1850, în „Gazeta Transilvaniei”, numãr jubiliar 1888; Mircea Gherman, Renaºterea „Gazetei”; perioda absolutistã; Unirea Principatelor, în „Cumidava”, Braºov, 1997, XXI. Mãriuca Radu, Angela Repanovici, O istorie a tiparului ºi a tipãriturilor, Editura Universitãþii Transilvania, Braºov, 2002.

85

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Bianca Purice

strada Sf. Ioan ºi întreþinutã din punct de vedere financiar de români. În deceniul 9 al secolului al XIX-lea vor apãrea la Braºov alte trei tipografii româneºti: cea a lui Theochari Alexi (1881), cu sediul în strada Hirscher, a lui Aurel Mureºianu (1888) ºi cea a fraþilor Ciurcu. Aºa cum am amintit mai sus, la finele anului 1887 era anunþatã, în paginile „Gazetei Transilvaniei”, apariþia tipografiei „A. Mureºianu”. Iniþiativa înfiinþãrii unei tipografii româneºti la Braºov a fost mai veche ºi aparþinuse unui alt membru al familiei Mureºianu, Iacob. În anul 1862 el cerea Guvernatorului Transilvaniei acordarea dreptului de concesiune pentru înfiinþarea unei tipografii. În acest sens erau oferite 7 argumente: 1. Existenþa unui spaþiu pentru tipografie, aflat în proprietatea familiei Mureºianu, în cartierul Blumãna. 2. Existenþa cadrului legislativ care permitea înfiinþarea de tipografii (Legea Industriilor din anul 1859). 3. Necesitatea angajãrii de personal calificat. 4. Nevoia de tipografii numeroase într-un oraº cu mulþi locuitori ºi afaceri prospere. 5. Comparativ cu Braºovul, Sibiul are mai multe tipografii. 6. Importanþa contribuþiilor proprietarului tipografiei la bugetul de stat (impozite, salarii. materii prime etc.) 7. Asigurarea cã apariþia acestei noi instituþii nu va afecta „securitatea, pacea ºi ordinea publicã”.14 Deºi argumentele prezentate de Iacob Mureºianu pot pãrea astãzi convingãtoare, autoritãþile statului austriac vor refuza solicitarea, activitatea politicã a ziaristului braºovean fiind consideratã ºi mai periculoasã pentru stat dacã acesta ar fi avut o tipografie proprie. În articolele publicate în „Gazetã”, Mureºianu a susþinut drepturile politice ale românilor ºi a contribuit la popularizarea în Transilvania a principalelor evenimente de peste Carpaþi: Unirea din 1859, reformele lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Rãzboiul de Independenþã (1877-1878) etc. Lupta pentru înfiinþarea unei tipografii româneºti la Braºov este câºtigatã în anul 1888 de Aurel Mureºianu (1847-1909), cel care, prin întreaga sa activitate, va veni în sprijinul învãþãmântului românesc ºi mai ales în susþinerea ideii naþionale a românilor transilvãneni. Se pãstreazã ºi astãzi documentele prin care Aurel Mureºianu cerea, la 30 decembrie 1887, Magistratului oraºului Braºov dreptul de înfiinþare a unei tipografii.15 Tipografia, alãturi de librãrie, îºi avea sediul pe ªirul Inului nr. 22 (astãzi Muzeul „Casa Mureºenilor”), la parter, apoi în încãperile din faþã de la etaj.16 Maºina de tipãrit a fost adusã de la Viena17, iar hârtia provenea din diverse centre, precum Pesta, Viena sau Braºov. În afarã de maºinist, pe nume Schiller18, lucrãtorii tipografi erau în majoritate din ªcheii Braºovului: Nicolae Furnicã, Olteanu, Urzicã, Nicolae Spudercã (locuiau pe Strada Curcanilor), Gârneþ, Frigãtor, Grãdinaru (locuiau pe Strada Comuna din Paris), Ion Neamþu (Strada Pe Tocile), Danciu Maria – lucrãtor la maºina mare (Strada Cacova de Mijloc), Constantin Pop – conducãtor tehnic19, Dumitru Sfetea – zeþar, Zernoveanu – zeþar. Toate sunt nume care au devenit cunoscute în Braºov, datoritã meseriei lor, creându-se astfel ºi o ºcoalã tipograficã româneascã, care avea sã pregãteascã ucenici ºi lucrãtori pentru atelierele tipografice din toatã Transilvania. De-a lungul existenþei sale, pe lângã „Gazetã”, tipografia „A. Mureºianu” a editat diverse publicaþii, precum: „opuri ºi broºuri, statute, foi periodice, imprimate artistice, tabele, etichete, liste 14 15 16 17 18 19

Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Dosar nr. 6, doc. nr. 7594. D.J.A.N. Braºov, Fond Primãria Braºov, Actele Magistratului Braºov, Dosar II 1887/2, file 1104-1107, numãr de înregistrare 14623. Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Dosar nr. 561/4, doc. nr. 14960. Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Dosar nr. 6, doc. nr. 7073. Ioan Georgescu, Aurel Mureºianu, Biblioteca Ziaristicã, 1938. Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Dosar nr. 577/15, doc. nr. 8221.

86

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

cu preþuri, programe elegante, bilete de logodnã ºi de nuntã” etc.20, care aveau drept scop nu numai ridicarea nivelului cultural, ci ºi satisfacerea unor cereri ale pieþei vremii. O contribuþie importantã la administrarea „Gazetei” ºi a tipografiei familiei a avut-o Elena Mureºianu, dupã moartea soþului sãu, Aurel, în anul 1909. Numeroase sunt scrisorile în care Elena cere sprijinul fiului sãu, Aurel A. Mureºianu, în condiþiile în care îi lipseau resursele financiare pentru buna administrare a tipografiei. În 1934, tipografia a ajuns într-o situaþie financiarã deficitarã ºi a fost oferitã spre vânzare Asociaþiunii ASTRA Braºov. Astfel, în ºedinþele Consilului Judeþean Braºov din 7 noiembrie, 29 noiembrie ºi 10 decembrie 1934, s-a hotãrât acceptarea ofertei: tipografia a fost cumpãratã cu preþul de 416.000 lei, iar conducãtor al ei a devenit Ioan Colan.21 Aºa avea sã se încheie un capitol din istoria unei tipografii româneºti, însã tot aºa avea sã se scrie un alt capitol din viaþa aceleiaºi tipografii, dar sub un alt nume: Tipografia Astra. Secolul al XX-lea va deschide seria instrumentelor moderne, în primul rând al celor electronice în ceea ce priveºte activitatea tipograficã, impunându-se astfel computerul ºi Internetul ca mijloace mult mai practice în transmiterea ºi globalizarea informaþiei. Abstract In order for us to complete Muresianus’ family image, we thought of bringing into your attention the printing house which that prestigious family owned. It is well known that in 1838, after many attempts, Iacob Muresianu, together with his friend George Baritiu, published in Brasov the first political newspaper for the Romanians from Transylvania „The Gazette of Transylvania”. It was to be one of the Romanian nation’s greatest accomplishment, considering the Austrian domination over Transylvania under which the Romanians’ rights were very limited. The newspaper addressed to all Romanians, trying to become a school for all of them „... rising the humbled and backwarded cultural citizens .... and at the same time gratifying the most demanding citizens, determining them to love and honour their nation”. The foundation of this newspaper was a joy for the Romanians from Moldavia and Wallachia as well, especially after „The Literary Dacia” was suspended. Between 1838 and 1884 „The Gazette of Transylvania” (from 1850 it changed its name into „The Transylvania’s Gazette”) appeared in Gött’s printing house, then at Teochari Alexi’s printing house and from 1888 the newspaper was published in the Muresianus’ family house (which today shelters the museum). The founding of a Romanian printing house represented the succesful accomplishment of an older endeavour attempted in 1862 by Iacob Muresianu and made a reality by Aurel Muresianu, Iacob’s son. The necessity of its foundation was determined, among others, by the fact that from 1884 the newspaper „The Transylvania’s Gazette” became a daily one. The printing house functioned in the family’s building, in the Flax Fair Street (at no 30 – today, 25 Town Hall Square, where the Muresianus’ Museum is today), having as employees workers from Scheii Brasovului. There were also published various brochures, books, etc., in a great number of copies to satisfy the cultural demandings. In 1934 the printing house reached a difficult financial situation and was put for sale to the ASTRA Association of Brasov (under Ioan Colan’s direction). 20 21

„Gazeta Transilvaniei”, Braºov, anul LI, nr. 15, 22 ianuarie 1888. Ion Colan, Tipografia Murãºenilor. Raport General dupã zece ani, 1926-1936, Tipografia „Astra” Braºov, 1938.

87

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gernot Nussbächer

Gernot NUSSBÄCHER ENTOMOLOGUL FRIEDRICH DEUBEL (1845-1933) Una din personalitãþile importante ale vieþii ºtiinþifice din Braºov la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul celui de-al XX-lea a fost entomologul Friedrich Deubel. Cu toate meritele sale incontestabile, biografia îi lipseºte din ghidul biobibliografic „Cãrturari braºoveni”1. Faptul cã în arhiva Muzeului „Casa Mureºenilor” s-a pãstrat o micã parte din corespondenþa sa ºtiinþificã ne-a atras atenþia asupra lui Friedrich Deubel. Pentru a-l reda oarecum memoriei culturale a Braºovului, ne propunem o scurtã prezentare a vieþii ºi activitãþii lui, ca introducere la inventarul arhivistic al documentelor rãmase de la el.2 Friedrich Deubel s-a nãscut la 13 ianuarie 1845, la Braºov, ca fiu al þesãtorului Stephan Gottlieb Deubel (1813-1847) ºi al soþiei sale, Dorothea Elisabetha (1814-1878). Dupã frecventarea ºcolii pânã la clasa a doua realã (6 clase), Friedrich Deubel a învãþat meseria de mãcelar, apoi a plecat, în anul 1868, în Germania pentru a se perfecþiona în meseria de mezelar. S-a întors în oraºul sãu natal prin Elveþia. Acolo a lucrat, mai întâi fiind calfã de mãcelar ºi de mezelar. În anul 1870 Deubel a devenit meºter mãcelar, iar în 1880 el a deschis o fabricã de mezeluri.3 În cãrþile de adrese pentru oraºul Braºov, Friedrich Deubel apare menþionat prima datã în 1874, ca mãcelar, având adresa în str. Învãþãtorilor nr. 328 (azi str. Vlad Þepeº) din cartierul Blumãna/Fleischhauer a) Deutsche, Deubel Friedrich, Blumenau 328.4 În anul 1876 Deubel apare cu adresa: cartierul ªchei nr. 1528/Vorstadt 1528, pe partea sudicã a Ciocracului (azi str. Constantin Lacea), unde a locuit pânã în 1878.5 În anul 1879 îl gãsim locuind în Cetate, în str. Castelului nr. 2056, într-o casã aparþinând vãduvei lui Christoph Seewald, unde a stat pânã în anul 1883. În anul 1880, Friedrich Deubel apare ca având un magazin de vânzare de mezeluri pe Târgul Peºtelui (astãzi str. Apollonia Hirscher), la nr. 99/Deubel Friedrich, Fleischhauer, Selchwarenverkaufsgeschäft, Fischmarkt 997, iar mai târziu la nr. 98, chiar acolo unde se aflã astãzi Centrul Cultural Reduta. Începând cu 1883, Friedrich Deubel nu mai apare ca mãcelar, în schimb figureazã ca având o „fabricã de mezeluri”/Deubel Friedrich, Selchwarenfabrik, 98 (205) – numãrul din parantezã indicã locuinþa.8 În anul 1884 el figureazã ca „producãtor de mezeluri”, având o nouã adresã a locuinþei, anume, strada Castelului nr. 283/Deubel Friedr., Selchwarenerzeuger, Theatergasse 98 (283)9, proprietatea vãduvei Rosine Bömches. Din 1890 Friedrich Deubel devine proprietarul casei din str. Castelului nr. 283, al cãrui numãr este schimbat în acelaºi an (odatã cu noua numerotare a caselor în cadrul strãzilor) în nr. 83. Deubel 1 2

3 4 5 6 7 8 9

Ilie Moruº (coord.), Cãrturari braºoveni (Sec. XV-XX), Braºov, 1977. Cf. dr. Erich Jekelius, Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums, Braºov, 1925, I, pp. 13-15; [Erhard Antoni], Friedrich Deubel †, ein Kronstädter Sammler, în „Kronstädter Zeitung”, anul 97, nr. 85/13 aprilie ºi 86/14 aprilie 1933; Hermann A. Hienz, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen, Köln-Weimar-Wien, 1998, VI, pp. 5-7 (cu bibliografie). Hermann A. Hienz, op. cit., p. 5. Adressen-Buch der Stadt Kronstadt, Braºov, 1874, XXVI, p. 45. Ibidem, Braºov, 1876, XXVIII, alfab. p. 5. Ibidem, Braºov, 1879, XXX, alfab. p. 6. Ibidem, Braºov, 1880, XXXII (sic), alfab. p. 6. Ibidem, Braºov, 1883, XXXV, alfab. p. 7. Ibidem, Braºov, 1884, XXXVI, alfab. p. 6.

88

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

locuieºte însã în altã casã, str. Castelului nr. 59.10 Tot în 1890 Friedrich Deubel a construit, în locul casei vechi cu parter, o clãdire modernã cu etaj la colþul strãzii Castelului cu strada Genunchiului, care se pãstreazã ºi în prezent.11 Abia în anul 1898 Deubel figureazã ca locuind din nou în casa din str. Castelului nr. 83.12 Începând din anul 1902 prãvãlia de mezeluri a lui Friedrich Deubel se aflã în strada Hirscher la nr. 15, pânã în anul 1916 inclusiv. În noua carte de adrese pentru Braºov, publicatã în anul 1927, Friedrich Deubel apare – la vârsta de 82 de ani – încã fiind producãtor de mezeluri, locuind în strada Castelului nr. 83, dar având douã magazine, unul în strada Poarta ªchei nr. 1, altul pe str. Michael Weiss nr. 5/Deubel Friedrich, Selchwaren-Erzeuger, Burggasse 83m Geschäft: Waisenhausgasse 1 und Michael Weiß Gasse 5.13 Încã din timpul ºcolii, profesorul sãu de ºtiinþe naturale Josef Meschendörfer14 (1832-1919) l-a îndemnat pe tânãrul Deubel sã colecþioneze lucruri din naturã. Din cauza unei boli de stomac i se indicase medical petrecerea de mult timp în aer liber, iar în plimbãrile ºi excursiile în jurul Braºovului a strâns diferite specii de animale, dar în primul rând nevertebraþii gândaci. Îndemnul spre aceastã preocupare i-a fost dat în anul 1876, în timpul unei cure balneare la Pistyan (în Slovacia de azi), de entomologul Max von Hopfgarten din Viena, care l-a iniþiat pe Deubel în colecþionarea de tip ºtiinþific ºi în modalitatea de preparare a mostrelor de gândaci. Mai târziu, Deubel a intrat în legãturã cu Ludwig Ganglbauer15 (1856-1912), directorul Muzeului de ªtiinþe Naturale din Viena, ºi cu Karl Holdhaus (1883-1975), custodele aceluiaºi muzeu. Cu ambii a colaborat timp de decenii în domeniul cercetãrii entomologice. Rezultatele acestei colaborãri au fost publicate, în anul 1910, în volumul Cercetãri despre zoografia Carpaþilor, în care volum Deubel a prezentat coleopterele din Ciucaº, Postãvarul, Munþii Bucegi, Piatra Craiului, Munþii Fãgãraº (Bâlea-lac, Negoiul), Parâng, Retezat ºi din Munþii Rodnei16. Deubel a mai avut ºi alte legãturi ºtiinþifice, de exemplu cu naturalistul dr. Karl Petri (1852-1932) din Sighiºoara, autorul unei sinteze asupra faunei gândacilor din Transilvania, apãrutã în anul 1911.17 Mai târziu, Deubel a publicat mai multe completãri ºi corectãri la aceastã sintezã.18 Colecþia de gândaci a lui Friedrich Deubel a fost accesibilã tot timpul, atât pentru specialiºti, cât ºi pentru un cerc mai larg de interesaþi. În ghidul Braºovului din anul 1886 putem deja citi: „Cine se intereseazã pentru gândaci, sã se prezinte în magazinul fabricantului de mezeluri Friedrich Deubel din clãdirea Teatrului, care este cu plãcere dispus sã arate colecþia sa bogatã ºi frumos aranjatã de gândaci”19. Colecþia de gândaci a fost expusã ºi prezentatã ºi cu prilejul unor manifestãri ºtiinþifice, cum a fost adunarea itinerantã a Asociaþiei medicilor ºi naturaliºtilor maghiari din anul 189220, sau cu 10 11 12 13 14 15 16

17 18 19 20

Ibidem, Braºov, 1890, LII (sic), alfab. p. 8. Dr. Eduard Gusbeth, Das Sanitätswesen in Kronstadt im Jahre 1890. Siebenter Bericht, Braºov, 1891, p. 49. Adressen-Buch…, Braºov, 1898, 60 (sic), alfab. p. 16. Neues Kronstädter Adressbuch, Braºov, 1927, p. 62. Friedrich Schuller, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen, Sibiu, 1902, IV, pp. 288-289; Hermann A. Hienz, op. cit., Köln-Weimar-Wien, 2004, IX, p. 96. Eva Obermayer-Marnach (ed.), Österreichisches Biographisches Lexikon, Graz-Köln, 1957, 1. Band (A-Glä), p. 401 (pentru aceastã informaþie mulþumesc frumos colegei Agnes Bálint). Friedrich Deubel, Die Coleopterenfauna des Csukás, Schuler, Bucsecs, Königstein, Bulea-Sees, Negoi, Paring, Retyezat und des Rodnaer Gebirges, în Karl Holdhaus, Friedrich Deubel, Untersuchungen über die Zoographie der Karpaten, Viena, 1910, pp. 126-200. Hermann A. Hienz, op. cit., vol. IX, pp. 373-376. Friedrich Deubel, Ergänzungen und Berichtigungen zu Dr. Karl Petri Siebenbürgens Käferfauna, în „Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums”, Braºov, 1925, I, pp. 67-95. Josef W. Filtsch, Die Stadt Kronstadt und deren Umgebung, Viena, 1886, pp. 37-38. Dr. Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen in Kronstadt im Jahre 1892. Neunter Jahresbericht, Braºov, 1893, p. 85.

89

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gernot Nussbächer

prilejul sãrbãtoririi a 400 de ani de la naºterea marelui umanist ºi reformator sas Johannes Honterus, în anul 1898, în cadrul expoziþiei organizate de Societatea Carpatinã Transilvanã21. În 1898 Friedrich Deubel a donat ºcolilor evanghelice din Braºov – în primul rând Liceului Honterus – o colecþie de gândaci în treizeci de vitrine, conþinând 12.528 de exemplare.22 Din bogata sa colecþie Deubel a trimis dublete la muzeele de ºtiinþe naturale din Sibiu, Budapesta, Viena ºi Frankfurt am Main.23 În anul 1908, Friedrich Deubel a fost unul dintre membrii fondatori ai Muzeului Sãsesc al Þãrii Bârsei, cãruia i-a dat colecþia sa de gândaci mai întâi pentru expunere, iar apoi i-a donat-o, obligându-se sã o îngrijeascã pânã la moartea sa. Dupã 1948, cea mai mare parte a colecþiei lui Friedrich Deubel a fost preluatã de Institutul de Silviculturã (în circa 60 de vitrine), pãstratã ulterior în muzeul zoologic al Facultãþii de Silviculturã, însã fãrã sã fie menþionat numele colecþionarului.24 Bilanþul activitãþii sale ºtiinþifice de peste o jumãtate de secol este descoperirea a 41 de specii noi, dintre care 31 de gândaci, 4 miriapozi, 3 melci, 2 specii de viespi ºi o specie de fluturi (care îi poartã numele). În anul 1925 aniversarea de 80 de ani a lui Friedrich Deubel a fost o adevãratã sãrbãtoare pentru comunitatea sãseascã braºoveanã. Încã în anul 1932, la vârsta de peste 87 de ani, el a urcat în Muntele Postãvarul, fãrã maºinã ºi fãrã teleferic! Friedrich Deubel a murit la Braºov, la 9 ianuarie 1933.25 Pentru meritele sale în explorarea Carpaþilor ºi drept recunoºtinþã pentru promovarea turismului în împrejurimile Braºovului, drumul montan de la Diham la Bucºoi a primit încã din anul 1897 numele lui Deubel.26 Iar dupã moartea lui, ºi cabana Mãlãieºti a Societãþii Carpatine Transilvane i-a primit numele.27 Dupã 1990, o fundaþie „Friedrich Deubel” s-a preocupat de pozarea marcajelor turistice în munþii din împrejurimile Braºovului. În arhiva Muzeului „Casa Mureºenilor” s-au pãstrat 50 de documente din corespondenþa ºtiinþificã a lui Friedrich Deubel. Cele mai multe provin de la Karl Holdhaus (12 piese din perioada 1902-1913); urmeazã cele de la Ludwig Ganglhofer (7 piese din anii 1892-1901), Karl Petri (6 piese din anii 1892-1910), Ludwig Bach (5 piese din anii 1909-1915) ºi Méhely Lajos (2 piese 1904-1905). Corespondenþa lui Deubel demonstreazã legãturile sale ºtiinþifice cu Austria, Germania, Ungaria ºi Elveþia. Din cele relatate mai sus, rezultã pe scurt biografia unui braºovean foarte merituos, care, dintr-un amator, a devenit unul din specialiºtii entomologi recunoscuþi pe plan european.

21 22 23 24 25

26 27

Idem, Das Gesundheitswesen in Kronstadt in den jahren 1897 und 1898. Zwölfter Bericht, Braºov, 1899, p. 120 ºi p. 122; Josef Schuller, Kronstadt. Neuer illustrierter Führer durch die Stadt und deren Umgebung, Braºov, 1898, p. 67. Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen … 1897 und 1898, p. 91. Hermann A. Hienz, op. cit., vol. VI, p. 5. Heinz Heltmann, Friedrich Deubel – ein siebenbürgischer Heimatforscher, în „Karpatenrundschau”, 3 (14), nr. 9, 10 ianuarie 1970. „Kronstädter Zeitung“, anul 97, nr. 8, 11 ianuarie 1933 (anunþul morþii); J(ulius) T(eutsch), Friedrich Deubel sen. † (necrolog), în „Kronstädter Zeitung“, anul 97, nr. 10, 13 ianuarie 1933, p. 5; Erich Jekelius, Unsere Toten, în „Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums”, Braºov, 1937, II, p. 122; Erhard Antoni, Friedrich Deubel, ein Kronstädter Sammler, Braºov, 1933, 16 p. Dr. Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen…1897 und 1898, p. 119 ºi p. 161. Heinz Heltmann, loc. cit.

90

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Zusammenfassung Die Arbeit bringt Angaben über das Leben und Wirken des verdienstvollen Kronstädter Entomologen Friedrich Deubel (13. Januar 1845 - 9. Januar 1933). Anlaß für diese Arbeit war die Verzeichnung von 50 Schriftstücken aus dem Nachlaß dieses Forschers, die aus den Beständen des früheren Burzenländer Sächsischen Museums in das Archiv des Gedenkmuseums der Familie Muresianu in Kronstadt gelangt sind. Es wird zuerst die Berufslaufbahn von Friedrich Deubel als Fleischhauer und Selchwarenerzeuger vorgestellt, danach seine wissenschaftliche Tätigkeit und seine Verdienste um die Erforschung der Käferfauna Siebenbürgens, sowie seine Beziehungen zu anderen Fachwissenschaftlern vor allem aus Siebenbürgen und aus Österreich. Das Ergebnis seiner Forschungen ist die Entdeckung von 41 neuen Arten, davon 31 Käfer, vier Tausendfüßler, drei Schnecken, zwei Wespenarten und eine Schmetterlingsart, die alle seinen Namen tragen. Seine große Käfersammlung schenkte Friedrich Deubel dem Burzenländer Sächsischen Museum, dessen Mitbegründer er im Jahre 1908 war. Ebenso schenkte er reiche Käferkollektionen den Kronstädter Schulen und belieferte auch die Naturwissenschaftlichen Museen in Hermannstadt, Budapest, Wien und Frankfurt am Main aus seinen Sammlungen.

91

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gherghina Boda

Gherghina BODA COLECÞIONARI TRANSILVÃNENI DIN A DOUA JUMÃTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA Influenþele Umanismului ºi ale Renaºterii, ale Iluminismului ºi ale Romantismului, cu tot cortegiul lor de consecinþe, s-au simþit ºi în Transilvania – aºa cum era ºi firesc, datã fiind deschiderea sa spre Apus, determinatã de situaþia politicã în care se afla. Începând cu secolul al XVIII-lea în special, înainte de înfiinþarea colecþiilor muzeale ºcolare ºi a asociaþiilor ºi societãþilor culturale ºi ºtiinþifice (iniþiatoarele muzeelor moderne din a doua jumãtate a secolului urmãtor), în Transilvania au apãrut diverºi colecþionari – oameni de ºtiinþã sau diletanþi – care au format numeroase colecþii de antichitãþi, istorie, etnografie, artã ºi ºtiinþe naturale, din care, ulterior, s-au format nucleele unor muzee ºcolare, naþionale, judeþene sau locale. Caracteristica comunã a acestor colecþionari a fost pasiunea puternicã pe care o nutreau faþã de mãrturiile trecutului ºi ale operelor fãurite de om în decursul timpului, mãrturii ale geniului uman manifestat în diverse domenii, precum ºi faþã de mãreþia, frumuseþea ºi complexitatea naturii. În procesul de constituire a colecþiilor particulare au fost cheltuite mari sume de bani, dar ºi multã muncã, un efort susþinut ºi continuu de cercetare ºi descoperire a obiectelor-mãrturii ale trecutului ºi ale naturii. Aceºti împãtimiþi colecþionari se deosebeau net de traficanþii sau de negustorii care aveau în vedere doar profitul material, între cele douã categorii existând o acerbã competiþie în legãturã cu achiziþionarea antichitãþilor sau a altor obiecte vechi de valoare. Majoritatea materialelor arheologice au fost obþinute în urma sãpãturilor, mai mult sau mai puþin sistematice, având în vedere cã arheologia ºtiinþificã era doar la începuturile sale, dar ºi în urma cercetãrilor de teren, la suprafaþã. Se pare cã numeroºi colecþionari ºi colecþiile lor au apãrut mai întâi ºi în numãr mare în zonele bogate în relicve antice, adicã în partea de V ºi S-V a þãrii, corespunzând în linii mari cu Dacia romanã.1 În Transilvania, sub influenþa Umanismului ºi a Renaºterii, activitatea de colecþionare a început de timpuriu, încã din veacul al XV-lea, interesul colecþionarilor îndreptându-se cu predilecþie spre materialele din epoca romanã, constând în inscripþii, monumente sculpturale, monede. Nenumãrate mãrturii ale antichitãþii au fost transportate în Ungaria, iar altele au împodobit curþile ºi parcurile castelelor feudale sau ale conacelor rurale. Colecþiile erau eterogene ºi constituiau mai mult o mãsurã a bogãþiei celui care le deþinea, poate ºi un reflex al modei printre cei bogaþi de a-ºi împodobi locuinþele particulare cu tot felul de antichitãþi cu valoare artisticã deosebitã. Printre mãrturiile documentare ale existenþei de colecþii în secolul al XVII-lea se aflã ºi un inventar fãcut în anul 1680 averii fraþilor Sava ºi Gheorghe Brancovici pe care aceºtia o aveau la reºedinþa lor din Sibiu, inventar fãcut la cererea principelui Apafi. Amintitul inventar preciza cã în casa de la Sibiu a mitropolitului Sava Brancovici s-au gãsit numeroase obiecte care demonstrau bunãstarea lui materialã, dar ºi preocupãrile lui cãrturãreºti: o mulþime de litere româneºti aºezate în patru table, o cruce româneascã fãcutã din lemn de chiparos, 7 fire mãrunte de trestii turceºti pentru condeie, o mulþime de scrisori româneºti, o cuºmã englezeascã de cazac, o stofã mai finã de Londra, postav viºiniu englezesc, o cãlimarã turceascã, un picior aurit pe dinãuntru ºi pe dinafarã, o farfurie auritã de argint cu o podoabã în formã de coroanã cu pietre scumpe ºi turcoaze, o cruce româneascã de argint aurit, smãlþuitã ºi tãiatã în lemn de chiparos având pe ea figuri de „flaiszon” (email?), o cârjã obiºnuitã de episcop român, de sidef ºi argint aurit, o mitrã de episcop din catifea neagrã cusutã ºi împodobitã foarte bogat cu scofiu alb ºi galben, cu mãrgãritare, un lanþ de argint aurit cu o cruce tot de argint aurit, o carte 1

I.I. Russu, Precursorii muzeografiei ºtiinþifice: colecþionarii de materiale arheologice, în „Acta MN”, XII, 1975, p. 192.

92

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

româneascã împodobitã, un instrument bogat de argint aurit în formã de sfeºnic aparþinând ritului românesc, o foarte bogatã hainã de episcop legatã într-un mãnunchi constând în 13 bucãþi de materiale de mãtase, unele cusute bogat cu scofiu ºi chiar cu mãrgãritare, actul de confirmare al regelui Ioan, o traistã cu cãrþi româneºti, alta cu tipãrituri româneºti, 14 saci cu cãrþi tipãrite în româneºte, scrisori, scrieri ºi cãrþi în românã, maghiarã ºi latinã în numãr de 66 ºi un ziar legat în piele.2 Mitropolitul a avut ºi o bibliotecã considerabilã, cuprinzând atât cãrþi româneºti, cât ºi strãine, o parte din aceasta donând-o Mitropoliei din Alba Iulia alãturi de numeroase obiecte bisericeºti, odãjdii ºi alte tipãrituri. Dar de adevãraþii colecþionari care din pasiune au adunat colecþii sistematice putem vorbi doar începând cu secolul al XVIII-lea, primul colecþionar din Transilvania de tip european iluminist fiind baronul Samuel von Brukenthal, primul care ºi-a pus colecþiile la dispoziþia publicului larg. Colecþiile private ale baronului, constituite dupã modele central-europeane, îmbogãþite ºi diversificate în timp au fost baza viitorului muzeu public, primul muzeu transilvãnean, Muzeul Brukenthal de la Sibiu. Acest prim muzeu de pe teritoriul de areal românesc, de fapt singurul muzeu la acea datã din S-E Europei, s-a deschis oficial în anul 1817, la doar 7 ani de la deschiderea Galeriei Naþionale din Londra, cuprinzând iniþial 1090 picturi din colecþia particularã a baronului Samuel von Brukenthal. Colecþia sa de artã a fost deschisã publicului încã din 1790, cu 3 ani înaintea deschiderii Muzeului Louvre în 1793, galeria sa fiind menþionatã în Almanach von Wien ca a doua galerie de tablouri dupã a principelui von Lichtenstein. La acea datã, galeria de tablouri Brukenthal era singura din Transilvania. Bogata colecþie privatã a baronului cuprindea pinacoteca, colecþia de gravuri, de minerale, numismaticã ºi biblioteca extrem de valoroasã. Aceste colecþii erau adãpostite în palatul Brukenthal, reºedinþã a guvernatorului Transilvaniei. Iniþial, el a colecþionat tablouri, stampe, monede ºi medalii, dar ºi cãrþi de valoare, nucleul colecþiei sale formându-se în perioada 1759-1774, timp pe care, în marea lui majoritate, l-a petrecut la Viena. Cea mai importantã ºi mai valoroasã colecþie a fost pinacoteca, fapt explicabil prin conjunctura cultural-artisticã europeanã, dar ºi prin existenþa faimoasei colecþii de opere de artã a Habsburgilor, în jurul cãreia gravitau nenumãraþi colecþionari particulari. Colecþia de gravuri, complementarã celei de tablouri, a avut rolul ei de necontestat în circulaþia operelor de artã de valoare deosebitã. A fost constituitã dupã modelul cabinetelor vieneze ºi conþinea 712 gravuri, conform unui inventar din 1783. Colecþia de minerale a baronului von Brukenthal a constituit una dintre cele mai interesante colecþii de mineralogie din epocã. Bazele acestei colecþii, care cuprindea în cea mai mare parte minerale aparþinând Munþilor Metaliferi ai Transilvaniei, au fost puse cam prin anul 1780, ea fiind dezvoltatã de-a lungul întregii vieþi a baronului. La moartea lui von Brukenthal colecþia cuprindea un numãr de 2018 eºantioane.3 Îmbogãþitã ulterior cu eºantioanele din Munþii Apuseni ºi din Transilvania achiziþionate de cãtre consilierul trezorier Johann Michael von Rosenfeld (1775-1837), în sumã de 1604 piese, Colecþia „Samuel von Brukenthal” cuprinde în prezent 3622 mostre mineralogice ºi, subordonat, petrografice.4 Exemplarele deþinute i-au conferit renumele de una dintre cele mai interesante colecþii de mineralogie din epocã. 2 3 4

Marina I. Lupaº, Mitropolitul Sava Brancovici, în „Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã”, VII, Bucureºti, 1936-1938, pp. 79-80. V. Ciuntu, Colecþii mineralogice ºi petrografice, în „Studii ºi comunicãri”, nr. 27, 1998, p. 37. Ibidem.

93

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gherghina Boda

Colecþia de minerale Brukenthal a fost constituitã într-un mod sistematic ºi dupã criterii ºtiinþifice, fapt explicabil prin relaþiile avute de baron cu alþi naturaliºti ai epocii (Johann Fichtel, Carl Eder, Johann Filtsch º.a.), precum ºi prin numãrul foarte mare de cãrþi de specialitate aflate în biblioteca sa. Cam prin 1795 colecþia de minerale era deja constituitã. Dacã colecþia de minerale a fost alcãtuitã mai mult dintr-o motivaþie de ordin extern, colecþia de numismaticã a fost rodul unei vechi pasiuni moºtenite din familie. Aceastã colecþie cuprindea monede ºi medalii foarte diverse tematic, reflectând evantaiul larg al timpului, din antichitate pânã în secolul al XVIII-lea. La moartea sa, în 1803, colecþia totaliza 17.000 de monede, majoritatea extrem de valoroase, fapt care l-a determinat pe Schönwiesner în 1807 sã-l menþioneze pe baronul von Brukenthal în al sãu Catalogus Numorum Hungariae ac Transilvaniae Instituti Nationalis Szechenyiani, colecþia sa numismaticã fiind consideratã ca una dintre cele mai importante colecþii europene prin valoroasele monede greceºti, romane, barbare ºi medievale de provenienþã transilvanã ºi maghiarã, deþinute.5 Colecþia de antichitãþi, ca ºi celelalte colecþii ale sale, s-a constituit la sfârºitul secolului al XVIII-lea, fiind motivat de moda timpului ºi favorizat de funcþia sa de guvernator, care îi permitea aflarea oricãror informaþii din domeniul arheologiei, precum ºi accesul la piesele descoperite în urma sãpãturilor. Colecþia cuprindea diverse statui romane, statuete de cult ºi funerare, monumente funerare, basoreliefuri, reprezentãri ale zeilor Jupiter ºi Mithras, cea mai valoroasã piesã fiind un unicat descoperit în Dacia romanã, ºi anume, o divinitate htonianã, Hecate triformis, originarã din sudul Asiei, sub forma unei statui de marmurã din secolele II-III d.Hr., statuie descoperitã la Ocna Mureº. Biblioteca a constituit locul de suflet al baronului, în care delectarea se îmbina perfect cu îmbogãþirea spiritualã, dragostea de carte fiindu-i inoculatã de timpuriu ºi amplificatã pe tot parcursul vieþii. Viaþa de la Curtea din Viena, contactul cu mediile intelectuale ºi masone, precum ºi rafinarea sa intelectualã sub influenþa Iluminismului l-au impulsionat pe von Brukenthal sã constituie o bibliotecã extrem de valoroasã, loc de întâlnire ºi de stimulare a iubitorilor de carte. De aici au pornit multe iniþiative ale creãrii de societãþi ºtiinþifice pentru culturalizarea celor mulþi ºi tot aici s-a format prima generaþie de istorici autohtoni. În biblioteca baronului au lucrat în permanenþã patru legãtori de cãrþi, care, pe unele cãrþi, au imprimat superex-librisul acestuia. În anul 1789, în cadrul bibliotecii s-a deschis un cabinet de lecturã, la care doritorii se puteau abona cu 8 florini pe an, în fiecare miercuri având loc aici o lecturã deschisã.6 Cel care a organizat ºi a contribuit la funcþionarea bibliotecii a fost Samuel Hahnemann, adus de baronul von Brukenthal la Sibiu tocmai în acest scop. Biblioteca însuma 15.972 de volume din domeniul social-politic, filosofic, ºtiinþific, istoric, istoria artelor, beletristic, precum ºi 200 de volume care formeazã fondul de manuscrise. Pe parcursul timpului biblioteca a fost îmbogãþitã, astfel cã prin anii 1921-1922 biblioteca dispunea de un fond de carte de 127.177 volume.7 Dintre cele mai vechi manuscrise putem cita Summa de trinitate et fide catholica, din 1398, Codex Altenberger din secolul al XIV-lea, Breviarium Brukenthal ºi un Antifonarium din secolul al XV-lea, articolele Dietei ardelene din secolele XVI-XVIII, diplome ale domnitorilor români etc.8 Biblioteca deþinea aproximativ 300 de incunabule, cel mai vechi fiind cel al lui Toma d’Aquino din 1469, una dintre cele mai importante tipãrituri ale lumii9, dar ºi o interesantã colecþie de hãrþi. 5 6 7 8 9

Ibidem, p. 26. N. Lupu, Cetatea Sibiului, Bucureºti, 1966, p. 35. C. Petranu, Muzeele din Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº. Trecutul, prezentul ºi administrarea lor, Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 1922, p. 83. Ibidem, pp. 87-88. Ibidem, p. 90.

94

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

În veacul al XIX-lea putem vorbi de o realã înflorire a activitãþii de colecþionare în domeniul arheologic, istoric, etnografic, ºtiinþe naturale ºi artã. Multe dintre aceste colecþii au format – încã din timpul vieþii sau dupã moartea posesorilor lor – nucleul unor colecþii muzeale ºcolare ºi al muzeelor fondate în Transilvania de cãtre saºi, maghiari ºi români, cu precãdere în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Dacã unii colecþionari au rãmas anonimi, marea lor majoritate au rãmas consemnaþi în documentele vremii datoritã activitãþii desfãºurate ºi a colecþiilor întocmite cu multã trudã ºi cheltuieli materiale însemnate, cunoscuþi ca pionieri ai muzeografiei româneºti. Ca semn de omagiu pentru realizãrile lor, multe dintre valoroasele lor colecþii care se aflã în patrimoniul muzeal le poartã ºi în prezent numele. Printre amatorii de antichitãþi îi putem aminti pe David Urs de Margina, M. I. Ackner, A. Váradi, I. Munteanu, F. Nopcea, J. Kemény, Karol ºi Géza Kuun, Carol ºi Zsofia Torma, I. Cserei, I. Téglás º.a. Printre colecþionarii de material etnografic ºi preistoric din Transilvania pot fi amintiþi ºi Hans Ungar ºi Karl Haldenwang. H. Ungar, originar din pãrþile Sibiului, a activat mulþi ani în cadrul Asociaþiei Sebastian Hann, o asociaþie sãseascã care purta numele celui mai renumit giuvaergiu sas. Asociaþia a luat naºtere în anul 1904, iar activitatea ºi-a desfãºurat-o la Sibiu, având ca scop declarat sprijinirea nãzuinþelor artistice ale saºilor din zonele locuite de aceºtia.10 Asociaþia avea secþii la Sibiu, Braºov ºi Sighiºoara ºi timp îndelungat a constituit una dintre principalele îndrumãtoare ale vieþii cultural-artistice sãseºti. H. Ungar a desfãºurat în cadrul Asociaþiei o activitate deosebit de prolificã, el remarcându-se ca un neobosit colecþionar ºi un susþinãtor înfocat al activitãþii de colecþionare în rândul saºilor, al dezvoltãrii gustului pentru frumos al publicului sibian, precum ºi al trezirii interesului acestui public pentru valoarea artisticã a vechiului mobilier, a produselor meºteºugãreºti vechi ºi a artei populare sãseºti. În decursul anilor, H. Ungar a reuºit sã adune o colecþie valoroasã de piese de mobilier în stil Baroc, Rococo, Empire ºi Biedermeier, ceasuri vechi de porþelan preþios ºi sticlã finã, vase de aramã ºi de cositor, ceramicã popularã.11 K. Haldenwang, colecþionar din zona Sebeºului, timp de peste 20 de ani ºi-a desfãºurat activitatea la Sighiºoara ca procurist al firmei „Kamner & Jekelius”, la filiala din oraº. Era un pasionat al etnografiei ºi al preistoriei. Încã din deceniul al ºaptelea al secolului al XIX-lea, Friederich Wilhelm Schuster, împreunã cu elevii sãi, a fãcut primele sãpãturi arheologice la Sebeº ºi Petreºti, trezind astfel interesul pentru arheologie, istorie ºi etnografie, atât elevilor, cât ºi dascãlilor de la Gimnaziul evanghelic din Sebeº. Acest fapt era susþinut de programele ºcolare care se tipãreau anual ºi în care erau notate ºi obiectele donate colecþiilor gimnaziului dar ºi numele donatorilor, în acestea fiind înscriºi ºi mulþi elevi, în grup sau individual, care donaserã obiecte etnografice, istorice ºi preistorice, culese în special de la Petreºti. De asemenea, este consemnatã ºi colecþia donatã gimnaziului de F. W. Schuster, compusã din obiecte de lut, piatrã ºi din oase gãsite la Turdaº.12 Interesul pentru colecþionare i-a fost cultivat ºi lui K. Haldenwang încã din perioada ºcolii, pe care o frecventase la Sebeº. K. Haldenwang era membru al Asociaþiei ºtiinþifice ardelene (Verein für Siebenbürgische Landeskunde), al secþiei braºovene a Asociaþiei carpatine din Ardeal (Siebenbürgischer Karpatenverein) ºi al Asociaþiei Sebastian Hann de la Sighiºoara. Deºi nu era absolvent al unor ºcoli înalte, Haldenwang a desfãºurat o prodigioasã activitate ºtiinþificã, ca autodidact, ºi a cultivat relaþii de colaborare ºi prietenie cu mulþi oameni de ºtiinþã ai vremii sau remarcabili autodidacþi ca ºi el, printre care îi putem aminti pe Julius Teutsch (1867-1936), împãtimit arheolog ºi autor de studii 10 11 12

Theobald Streitfeld, Colecþionarii Hans Ungar ºi Karl Haldenwang, în „Apulum”, XI, 1973, p. 873. Ibidem, p. 874. Ibidem, p. 875, nota 2.

95

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gherghina Boda

ºtiinþifice, unul dintre fondatorii Muzeului Sãsesc al Þãrii Bârsei din Braºov, Friederich Deubel (1845-1933), alt fondator al Muzeului Sãsesc din Braºov (un bun cunoscãtor al coleopterelor din Transilvania ºi posesor al unei colecþii valoroase, 41 de specii fiind descoperite de el ºi o specie de fluturi chiar purtându-i numele), profesorul Julius Römer, renumitul botanist, doctor honoris causa al Universitãþii din Breslau º.a.13 Un alt cunoscut colecþionar transilvãnean este medicul Andreas Breckner din Agnita, primul transilvãnean care a ajuns pe pãmânt japonez. Funcþia de medic pe vasul „Fasana” al Marinei de rãzboi austriece i-a permis ca, în primãvara anului 1871, sã plece în Orientul Îndepãrtat (Japonia, China, India, Indonezia, Ceylon etc.), din cãlãtoriile sale întorcându-se cu nenumãrate obiecte pe care, odatã ajuns în þarã, le-a donat Societãþii de ºtiinþe naturale din Sibiu.14 Breckner era cunoscut ca un entuziast naturalist ºi etnolog amator. Colecþia medicului cuprindea urmãtoarele materiale15: 1) din China: un cuþit, o furculiþã ºi o scobitoare, 9 desene colorate pe hârtie de orez ºi din alte fibre vegetale, un domino, un joc de cãrþi, o cutie cu coleoptere; 2) din Japonia: 4 cutii cu coleoptere ºi lepidoptere, 1 suport cu un ac din os de balenã ºi 11 sãgeþi, un pumnal folosit în ritualul harakiri, un model de lance, o armurã completã din Jokohama, o umbrelã de soare ºi una de ploaie, un evantai, o pipã ºi o pungã de tutun, 5 perii cu dinþi din lemn, 2 pensule pentru scris, o maºinã pentru socotit, un manuscris, o hartã a globului, 2 lampioane din hârtie, a statuetã a lui Budha din lut ars, diferite feluri de hârtie; 3) din Manila: un coral, 2 bucãþi de rãºinã gumoasã, mai multe fibre de la un soi de banane utilizate la þesutul pânzei pentru navigaþie, 10 scoici „kauri” utilizate de indigeni ca monede; 4) din Singapore: 2 bucãþi de coral, un borcan cu melci mici, 52 de cochilii, un evantai; 5) din Jawa: un bumerang din bambus ºi unul din stejar, un arc cu 5 sãgeþi lungi, cu vârful din os ºi din fier, un pumnal „Kris”, un scut îmbrãcat în piele, un cordon; 6) din Siam: un manuscris religios împreunã cu instrumentul de scris, 22 foi de rugãciuni în limba pali scrise pe pergament, 3 statuete reprezentând diferiþi zei, 3 borcane cu diferite reptile; 7) din Ceylon: modelul unei bãrci singhaleze, 2 nuci de cocos, plante ºi flori de scorþiºoarã; 8) din India, 3 cuiburi ale lui „Wbervogel”; 9) din zona Mãrii Roºii, o scoicã de mãrgãritar. Aceste obiecte au fost colecþionate de Breckner în doar trei ani, prin ele acesta fiind situat printre fruntaºii muzeologiei etnologice româneºti. Colecþia sa se aflã în prezent la secþia de Etnologie ºi Artã popularã ºi cea de ªtiinþe naturale – Muzeul Brukenthal din Sibiu. Un alt cunoscut ºi pasionat colecþionar etnograf a fost Franz Binder, care a plecat spre Africa prin luna septembrie 1849.16 În Transilvania se va întoarce abia în anul 1862, pentru serviciile aduse patriei fiind recompensat chiar de împãratul Franz Iosif cu o mare decoraþie. Din cãlãtoriile sale de-a lungul Nilului ºi din þinuturile Sudanului, F. Binder a adunat un numãr de 546 de obiecte din Africa Centralã, Sudan, Abisinia, Egipt ºi Palestina, o parte a acestor obiecte fiind donate Societãþii de ºtiinþe naturale din Sibiu, o alta Gimnaziului evanghelic din Sebeº, iar altele dãruite prietenilor ºi rudelor.17 Bogata sa colecþie cuprindea diferite feluri de arme folosite de triburile africane (lãnci, arcuri, sãgeþi, tolbe, scuturi, mãciuci ºi pumnale de aruncat), obiecte de îmbrãcãminte, de uz casnic ºi de cult, ºorþuri de ierburi ºi piele, discuri de scoici, plãci de fier pentru gambe, brãþãri de metal ºi fildeº, scaune în formã de animale, amulete, pungi, sandale, goarne, tobe, clopoþei pentru dansuri, pipe, 179 de plante medicinale din regiunea Nilului etc.18 Importanþa colecþiei lui Binder a constat în aceea cã este cea mai veche de tip african din Europa, colecþiile sale 13 14 15 16 17 18

Ibidem. Ion Drãgoescu, Andrée Erhard, Colecþionarul Andreas Breckner, în „RM”, nr. 1, 1972, p. 29. Ibidem. Mihail Ackner, Franz Binder, cãlãtor ºi colecþionar, în „Studii ºi comunicãri”, III, 1961, Alba Iulia, p. 302. Mihail Ackner, loc. cit., p. 303. Ibidem.

96

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

de botanicã ºi de etnografie fiind considerate de exploratorul Heinrich Barth ca cele mai bogate de pe plan european. Acestor colecþionari prezentaþi li se adaugã mulþi alþii, care fie au activat în cadrul asociaþiilor ºi societãþilor cultural-ºtiinþifice transilvãnene, fie au colaborat cu acestea. Numãrul lor era mare, iar însemnãtatea unor colecþii era de renume european. Importantã însã rãmâne valoare ºtiinþificã a colecþiilor, impulsul dat de aceºtia ºtiinþei, descoperirile pe care le-au fãcut în munca lor de cercetare ºi, nu în ultimul rând, dãruirea cu care ºi-au dedicat timpul, efortul fizic ºi intelectual ºi resursele materiale pentru a pune o pietricicã la edificiul ºtiinþific ºi muzeografic transilvãnean. Résumé À partir de XVIIIème siècle, avant la fondation des associations, des sociétés culturelles et des musées, en Transylvanie il y a eu de différents collectionneurs, hommes de sciences ou dilettants, qui ont accumulaient de nombreuses collections d’antiquités, d’histoire, d’éthnographie, d’art et de sciences naturelles. Ces collections ont constitué ultérieurement le noyau des musées scolaires, nationaux, départementaux ou locaux. Le premier collectionneur de Transylvanie d’envergure européenne, adepte de l’Illuminisme, a été le baron Samuel von Brukenthal. Ses collections ont formé la base du Musée Brukenthal – le premier musée de Transylvanie –, ouvert au public en 1817. Parmi les collectionneurs d’antiquités nous pouvons mentionner les noms de David Urs de Margina, M. I. Ackner, A. Váradi, I. Munteanu, F. Nopcea, J. Kemény, Karol et Géza Kuun, Carol et Zsofia Torma, I. Cserei, I. Téglas etc., et parmi les collectionneurs de matériaux éthnographiques et préhistoriques: Hans Ungar et Karl Haldenwang. Andreas Breckner et Franz Binder, les connus naturalistes et ethnologues, ont constitué des collections d’objets qui provenaient de divers pays exotiques.

97

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ana-Maria Pop

Ana-Maria POP MULTICULTURALISM ETNIC – FACTOR PARTICULARIZANT AL REGIUNII ÞARA BÂRSEI Introducere Din cele mai vechi timpuri ºi pânã în prezent, omul a simþit mereu nevoia de identificare, de creare a unui spaþiu propriu, pe care a încercat sã-l apere cu orice preþ. Orizontul local, limitat, iniþial, la casa ºi împrejurimile acesteia, a fost extins treptat la întreaga comunitate, respectiv, la nivelul întregii localitãþi, conducând, în prezent, la o suprapunere a spaþiului la scarã regionalã. Raportarea la teritoriu se face þinându-se cont de aspectele realitãþii prezente, nu de puþine ori confruntându-ne cu limite regionale distincte, diferite de cele actuale.1 Cele mai tipice regiuni geografice mentale din România sunt „þãrile”, adevãrate „enclave de conservare a arhaismelor dar ºi spaþii trãite-ecumenizate”2. Regiune geograficã prin excelenþã, suprapusã unor realitãþi istorice, cu un anumit tip de valorificare economicã, Þara Bârsei a reprezentat o vatrã de culturã ºi civilizaþie, un nucleu de apariþie ºi dezvoltare a mai multor etnii. Cadrul etnic al regiunii Spaþiu de coabitare a mai multor etnii, Þara Bârsei s-a individualizat în cadrul spaþiului carpato-danubiano-pontic printr-o perpetuare a elementelor spirituale dobândite, transmise atât pe cale oralã, cât ºi cu ajutorul „condeiului”. Apãrutã ºi cristalizatã în spaþiul rural, spiritualitatea îºi va lãsa amprenta ºi în mediul urban, vizibilã atât la nivel arhitectural, cât ºi prin implementarea unei mentalitãþi a locuitorilor sau a unui comportament social specific. Analizând datele Recensãmântului General al Populaþiei ºi al Locuinþelor din 2002, vom identifica mai multe categorii de etnii, care convieþuiesc ºi conlucreazã în spaþiul geografic dat, aspect transpus într-un benefic schimb de experienþã. În mediul urban, la nivelul celor 9 localitãþi care aparþin regiunii Þara Bârsei, se observã o predominanþã a populaþiei româneºti3, urmatã de o pondere însemnatã de locuitori de etnie maghiarã4 (figura 1). Oscilaþii ale ponderii etniilor s-au înregistrat de-a lungul secolelor, dar în prezent, în unele localitãþi, numãrul locuitorilor de etnie maghiarã este mult mai mare decât cel al românilor, în special în zona Þinutului Secuiesc. Dovadã stã ºi folosirea inscripþiilor bilingve sau a folosirii limbii maghiare în administraþie, conform noii legi a administraþiei publice locale din mai 2002, care se referã ºi la cazul localitãþilor în care populaþia minoritarã depãºeºte un procent de 20% din numãrul total de locuitori. Politica sporirii natalitãþii promovatã în anii comunismului a avut drept consecinþã creºterea numãrului de rromi5, aceºtia având un procent destul de ridicat din numãrul total de locuitori. Într-un numãr mult mai restrâns astãzi, ca rezultat direct al fenomenului de migrare, se regãseºte ºi populaþia de etnie germanã.6 Fiind un spaþiu al interferenþelor culturale, vom menþiona ºi existenþa altor 1

2 3 4 5 6

În cazul regiunii Þara Bârsei s-au vehiculat mai multe limite, acestea corespunzând realitãþilor unei anumite perioade istorice. De-a lungul perioadei feudale, datoritã unei penurii a documentelor istorice, s-au considerat limitele Þãrii Bârsei ca fiind suprapuse regiunii propriu-zise a Braºovului, omiþându-se multe alte aspecte (dovezi arheologice, mãrturii ale existenþei unei populaþii autohtone în momentul colonizãrilor realizate de regalitatea maghiarã etc.). Actualmente, trecându-se în revistã atât mãrturiile arheologice (descoperirea anumitor aºezãri, anumitor obiecte ºi unelte casnice, a unor monezi etc.), cât ºi documentele de sorginte istoricã, limitele regiunii Þara Bârsei coincid cu cele ale Depresiunii Braºovului, numitã ºi Depresiunea internã a Carpaþilor de Curburã. P. Cocean, Þara/The Land – A Typical Geographical Region of Romania, în „Revue Roumaine de Géographie”, Bucureºti, Editura Academiei, 1997, vol. 41. Românii deþin un procent de 76% din numãrul total de locuitori din mediul urban. Populaþia maghiarã înregistreazã o pondere de 21,8% din populaþia totalã urbanã a regiunii. O pondere de 0,9% din locuitorii aºezãrilor urbane din Þara Bârsei s-au declarat rromi. Germanii deþin un procent de 0,5% din numãrul total de locuitori, la nivel urban, cu o extindere în localitãþile Braºov, Codlea, Râºnov, Sfântu Gheorghe.

98

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

comunitãþi etnice, chiar dacã aportul acestora la specificitatea culturalã a regiunii nu a fost atât de însemnat ca acela al populaþiilor deja amintite, respectiv, ruºi ºi lipoveni7, ucraineni8, sârbi, ceangãi9, alte etnii (evrei, greci, turci, tãtari, croaþi, slovaci, cehi etc.).

Fig. 1. Structura populaþiei pe etnii, la nivel urban (2002) Sursa: DJS Braºov ºi DJS Covasna În ceea ce priveºte mediul rural, structura populaþiei respectã aceeaºi repartiþie spaþialã a etniilor, cu predominanþa populaþiei de origine româneascã10, în partea vesticã a Þãrii Bârsei, urmatã de un procent ridicat de maghiari11, în special secui, în partea esticã a regiunii (figura 2). Numãrul ridicat de rromi se menþine ºi în mediul rural, unde, nu în puþine cazuri, ocupã o jumãtate din numãrul total de locuitori.12 Germanii13 se întâlnesc într-un numãr scãzut în localitãþile din vecinãtatea Braºovului, iar restul minoritãþilor sunt destul de slab reprezentate în mediul rural14. 7

8

9 10 11 12

13 14

Conform Recensãmântului general al Populaþiei ºi al Locuinþelor din 2002, din numãrul total de locuitori din mediul urban (478.198 locuitori), doar 124 s-au declarat ca fiind ruºi ºi/sau lipoveni (respectiv, 0,02% locuitori), întâlniþi în Braºov (103), Codlea (5), Zãrneºti (5), Predeal (2), Râºnov (4), Sãcele (1), Sfântu Gheorghe (4). Minoritarii ucraineni ocupã un procent destul de redus, raportat la numãrul total de locuitori, respectiv, 0,01% din populaþia urbanã a regiunii Þara Bârsei, aceºtia fiind identificaþi în cuprinsul localitãþilor Braºov, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Covasna. Populaþie ceangãiascã (0,02% din numãrul total de locuitori din mediul urban) se regãseºte în localitãþile Sfântu Gheorghe, Braºov, Târgu Secuiesc, Covasna. Românii deþin 47,8% din numãrul total de locuitori ai mediului rural. Cu un procent asemãnãtor populaþiei româneºti se regãseºte ºi populaþia maghiarã, care deþine 47,1% din totalul populaþiei rurale. La scarã regionalã, la nivelul localitãþilor rurale s-a identificat un procent de 4,5% de rromi, însã existã localitãþi în care ponderea acestora este mult mai mare: 19% în Belin, 10,2% în Dumbrãviþa, 29,4% în Hãghig, 37,5% în Ormeniº, 10,6% în Tãrlungeni, 48% în Vâlcele. Germanii deþin un procent scãzut, respectiv, 0,4% din numãrul total de locuitori din spaþiul rural. Ponderea celorlalte minoritãþi la nivel rural (ca pondere din numãrul total de locuitori), conform Recensãmântului General al Populaþiei ºi al Locuinþelor din 2002, este urmãtoarea: ucraineni (0,007%), ruºi ºi lipoveni (0,004%), ceangãi (0,01%).

99

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ana-Maria Pop

Fig. 2. Structura populaþiei pe etnii, la nivel rural (2002) Sursa: DJS Braºov ºi DJS Covasna Factorii de apariþie a etniilor Populaþia autohtonã de origine româneascã, alãturi de coloniºtii germani sau secui (colonizaþi de regii maghiari în secolele XII-XIII) sau de imigranþii de alte etnii, a contribuit la diversitatea culturalã regionalã prin afirmarea propriilor valori culturale. Un întreg arsenal de factori istorico-geografici, sociali ºi economici a condus la alegerea acestui spaþiu de convieþuire. Ipoteza conform cãreia, înainte de colonizarea diferitelor popoare de cãtre Regatul Maghiar, se afla pe teritoriul bârsan populaþie de origine româneascã este acceptatã actualmente, mãrturie stând, în lipsa unor documente istorice, diferite vestigii arheologice. Fundul depresionar al regiunii, de-a lungul vãilor, era deja locuit, societatea fiind organizatã în aºa-numitele obºti sãteºti, un fundament al viitoarelor instituþii administrativ-teritoriale feudale româneºti (cnezate, voievodate). Obºtile sãteºti, bazã socialã a unitãþilor politico-administrative, sunt identificate pe teritoriul Þãrii Bârsei „pe malul stâng al Oltului Superior, în depresiunea Buzãului ardelean, în depresiunea Bârsei, în depresiunea 100

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Bran-Râºnov, în depresiunea Codlea-Feldioara”15. S-au identificat astfel aproape 25 de obºti sãteºti, grupate în mai multe concentrãri demografice. Începând cu secolul al XI-lea, Ungaria a început cucerirea treptatã a Transilvaniei, însã incapacitatea regilor Ungariei de a stãpâni, în totalitate, teritoriile cucerite de români a dus la colonizarea unor grupuri etnice din afara regatului (secuii ºi saºii). Colonizaþi la est de Carpaþii Orientali de Regatul feudal Maghiar, secuii au fost colonizaþi cu scop strategic, aceºtia fiind folosiþi ca paznici ai hotarelor. Tot în scop politico-militar (dorinþa regilor maghiari de a-ºi consolida dominaþia în teritoriu)16 ºi economic au fost colonizaþi ºi saºii. În Transilvania, enclavele de populaþie germanã din mediul rural se aflau printre români. În Evul Mediu, datoritã influenþei actorilor politici, structura etnicã a cunoscut modificãri în defavoarea românilor. Transilvania a rãmas mereu, din punct de vedere etnic, româneascã, iar din punct de vedere politic-instituþional ºi-a pãstrat preponderenþa româneascã doar la nivel local. O marcã a autonomiei a constituit-o perpetuarea instituþiilor româneºti: voievodatele, dreptul românesc, Biserica Ortodoxã, portul ºi obiceiurile populare. Dupã cucerirea de cãtre regii maghiari, s-au implementat mai multe instituþii strãine, cu caracteristici precum: voievodul a devenit un înalt demnitar al regelui, s-au înfiinþat comitatele, au fost colonizate populaþii strãine, care au fost împroprietãrite. Lipsiþi de privilegii (de care beneficiau fie saºii, fie maghiarii), românii pãtrund tot mai greu în actele scrise ºi beneficiazã de drepturi din ce în ce mai puþine. Printre privilegiile de care se bucurau secuii sau saºii amintim: dreptul de posesie asupra pãdurilor ºi apelor, scutirea de vãmi pentru negustorii braºoveni – ceea ce a dus la o intensificare a comerþului, libertatea de a-ºi alege singuri reprezentaþii clerului (în cazul saºilor) etc. Alte oscilaþii ale ponderii etniilor s-au reîntâlnit ºi în perioada interbelicã, apoi în cea contemporanã, când, dupã 1990, s-a înregistrat o plecare în masã a germanilor, de aceastã datã în direcþie inversã (înspre Germania). Ca urmare a politicii pronatalitate duse în anii 1970-1990, apoi a legalizãrii avorturilor (din 1990), numãrul rromilor a crescut simþitor, aportul acestora la cultura regiunii având uneori valenþe negative. Pe lângã existenþa unui fond istoric propriu, Þara Bârsei a beneficiat de o poziþie geograficã favorabilã, care a condiþionat ºi aºezarea populaþiei în acest spaþiu depresionar, dar a influenþat ºi viaþa culturalã a regiunii, prin libera circulaþie a mãrfurilor (mai ales în perioada feudalã), fiind totodatã ºi un suport al materializãrii influenþelor strãine. Þara Bârsei are aspectul unui amfiteatru, având o dispunere concentricã a formelor de relief. Analiza principalelor trepte de relief 17 evidenþiazã posibilitãþile de valorificare a acestei regiuni atât din punct de vedere material, cât ºi spiritual, prin edificarea unor stabilimente proprii unor etnii (români, saºi sau secui), dispunerea fãcându-se concentric pe forma a trei trepte majore de relief: zona montanã, divizatã în zona munþilor înalþi ºi zona munþilor joºi, zona interfluviilor (piemonturi, glacisuri, câmpuri) ºi zona ºesului aluvial (lunci, terase). Prin poziþia sa geograficã, Braºovul a reprezentat, încã din perioada feudalã, principalul centru spre care convergeau toate drumurile ºi locul central de unde se ramificau principalele drumuri ºi unde se realizau schimburile comerciale. Un rol important l-a avut ºi prezenþa pasurilor18 ºi a culoarelor de vale. Relaþiile dezvoltate prin intermediul acestor pasuri au început încã 15 16

17 18

ªt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1971, vol. I, p. 35. Primul document care confirmã autonomia saºilor colonizaþi dateazã de la începutul secolului al XIII-lea, ºi anume, diploma emisã de regele Andrei al II-lea, cunoscutã sub numele de Andreanum sau Bula de aur a saºilor: „Tot poporul, începând de la Orãºtie pânã la Baraolt, împreunã cu pãmântul secuilor de la Sebus (Sebeº) ºi cu teritoriul de la Drasov sã fie un popor ºi sã fie judecat de un singur jude, desfiinþându-se toate districtele, cu excepþia aceluia al Sibiului” – vezi F. Sutschek, Statutele municipale ale saºilor din Transilvania, Stuttgart, 1997, p. 27. Vezi P. Gr. Pop, Carpaþii ºi Subcarpaþii României, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitarã Clujeanã, 2000, pp. 94-96; M. Iancu, Depresiunea Braºov. Studiu geomorfologic, tezã de doctorat, Braºov, 1962, pp. 33-72. Al. Savu, Pasurile ºi trecãtorile în peisajul carpatic ºi în viaþa poporului român, în „Terra”, Bucureºti, an IV (XXIV), 1972, iulie-august, pp. 37-46.

101

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ana-Maria Pop

din perioada feudalã, când Þara Bârsei avea legãturi cu toate cele trei þãri româneºti (Transilvania19, Þara Româneascã20 ºi Moldova21). Factori fizico-geografici ºi economici, precum resursele naturale, arterele hidrografice, aspectele climatice (prin crearea unui climat depresionar „de adãpost”), aspectele de vegetaþie ºi faunã sau atractivitatea oferitã de potenþialul economic au contribuit de asemenea la amplasarea populaþiilor în spaþiul amintit. Odatã cu emanciparea individului s-au amplificat ºi tendinþele de conservare a identitãþii. Valori culturale Identitatea unui spaþiu este datã de îmbinarea perfectã dintre spaþiul respectiv ºi populaþia acestuia cu elementele ei caracteristice. Limba, religia, tradiþiile, credinþele, obiceiurile ºi portul popular sunt câteva din reperele culturale care au dat o notã de individualitate întregului spaþiu regional. a) Populaþia de etnie româneascã În urma analizãrii documentelor istoriografice ºi a mãrturiilor a numeroºi istorici, se poate afirma cã, în momentul aºezãrii cavalerilor germani în Þara Bârsei, aceasta era deja locuitã de o populaþie româneascã, regãsindu-se o organizare politicã sub forma voievodatului22. În depresiunile naturale, pe vãile râurilor, societatea era organizatã în obºti sãteºti. Dupã cristalizarea instituþiilor cneziale ºi voievodale, uniunile de obºti sau obºti teritoriale – structuri – prestatale sunt organizate sub forma unor cnezate ºi voievodate, mai vaste din punct de vedere geografic ºi mai puternice din punct de vedere social-economic ºi social-politic. Ele erau alcãtuite din aºezãri rurale, cu un anumit numãr de locuitori, calculat în urma raportãrii la suprafaþa teritoriului. Majoritatea populaþiei era alcãtuitã din þãrani. Principala proprietate a obºtii era pãmântul, divizat periodic (din trei în trei ani), pe familii. Se poate vorbi despre existenþa unei agriculturi de tip „soartã”23, tocmai datoritã tragerii la sorþi a dreptului de posesie asupra pãmântului. Obºtea sãteascã bârsanã a reprezentat un element de continuitate româneascã în perioada feudalã timpurie. Autoritãþile locale au încercat sã elimine propriile forme de organizare româneºti prin implementarea unor forme strãine, specifice popoarelor colonizate. În multe cazuri, noþiunile vehiculate au fost suprapuse, creându-se o confuzie a

19

20

21

22 23

Braºovul era legat de Þara Româneascã prin patru drumuri principale, aºa cum reiese ºi din lucrarea lui R. Manolescu, Comerþul Þãrii Româneºti ºi Moldovei cu Braºovul (secolele XIV-XVI), Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1965, p. 30: Drumul Branului, al Rucãrului sau al Dâmboviþei, cu urmãtorul traseu: Braºov-Bran-Rucãr-Câmpulung, cu 3 direcþii: Curtea de Argeº - Râmnicul Vâlcea (pentru legãturile cu Oltenia), Piteºti - Slatina - Turcu (spre Dunãre), Târgoviºte - Bucureºti, înspre Giurgiu, Brãila ºi Buzãu, Drumul Prahovei sau al Timiºulu, care începea din Braºov, luând-o pe valea Timiºului, prin pasul Predeal, spre Câmpina, având vama transilvanã la Timiºul de Jos, cu douã direcþii: Târgoviºte ºi Târgºor Bucureºti, Drumul Teleajenului („drumuri de care”) care pornea din Braºov - Vãlenii de Munte - Ploieºti, cu douã bifurcaþii: spre Gherghiþa sau spre Târgºor, Drumul Buzãului din Braºov, prin pasul Buzãului, spre Buzãu ºi Brãila, continuându-se pe valea Buzoielului pânã în Pasul Tabla Buþii. N. Dunãre ºi P. Binder, în *** Þara Bârsei, Bucureºti, Editura Academiei a R.S.R., au relevat existenþa câtorva drumuri care legau Þara Bârsei de Transilvania: Drumul Fãgãraºului/Drumul Ghimbavului, numit ºi „drumul mare” sau „drumul þãrii”, care traversa Munþii Perºani, realizând legãtura cu Þara Fãgãraºului ºi Drumul Sighiºoarei/Feldioarei a fost utilizat pentru legãturile Þãrii Bârsei cu zona Târnavelor (Sighiºoara) ºi pãrþile secuieºti (Odorhei). N. Dunãre, loc. cit., pp. 89-90, distingea 2 drumuri care legau Þara Bârsei de Moldova: Drumul de Sus/Ghimeºului (care parcurgea Bârsa de Jos, actualul judeþ Covasna, pasul Ghimeº, continuându-se în Moldova pânã în Bacãu ºi Drumul de Jos/Oituzului, care trecea peste Timiº, prin localitatea Hãrman, Câmpul Câlnicului, prin Pãdurea Lupului, prin satele secuieºti, de-a lungul localitãþilor Tg. Secuiesc ºi Breþcu, ajungând în pasul Oituz de unde face legãtura cu Tg. Trotuº ºi Adjud. De la acest pas, drumul se bifurca în trei direcþii: Focºani - Galaþi (continuat spre Þara Româneascã, numit ºi drumul muntenesc), Bacãu - Roman - Suceava - Siret sau Bârlad - Vaslui - Iaºi - Botoºani. I. Lupaº, Realitãþi istorice în voievodatul Transilvaniei din sec. XIII-XVI, în „Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã”, Cluj-Napoca, 1936-1938, volumul VII, p. 38. ªt. Pascu, op. cit., p. 36.

102

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

termenilor. Astfel, Þara Bârsei apare în documentele secolelor XIII-XV sub diferite sintagme, primind urmãtoarele denumiri: regiune, provincie, district, comitat sau scaun24. Cu toate acestea, românii s-au individualizat ºi ºi-au menþinut autonomia prin formele de organizare distincte („þãrile”), economie, resurse vitale, ocupaþii, vechime, limbã, credinþe ºi obiceiuri. Graiul popoarelor a fost ºi va rãmâne o sursã nepreþuitã pentru demonstrarea continuitãþii comunitãþilor umane. Nefiind prea multe cuvinte de origine traco-dacicã identificate25, nu existã foarte multe repere etno-lingvistice de facturã traco-dacã nici pe teritoriul Þãrii Bârsei. Cele mai numeroase toponime sunt cele care denumesc formele montane, cel mai cunoscut ºi des întâlnit fiind mãgura. Astfel de denumiri, care denotã numele unui munte sau deal, regãsim în zona Branului: Mãgura Mare, Mãgura Micã, Mãguriþa, Padina Mãgurii, Mãgura Codlei, apoi în zona Sãcele: Muntele Mãgura, Poiana Mãgura Mare, Tãietura Mãgura, Poalele Mãgurii, Muchia Mãgurii.26 O altã denumire de munte este Tâmpa, dintr-un termen preroman sau cu înþeles de munte stâncos. Oronimele au constituit o altã categorie de toponime care au demonstrat perpetuarea elementelor traco-dacice. Vom sublinia existenþa oronimelor Strunga, Strungãriþa ºi Colþii Strungii, care reflectã una din principalele ocupaþii ale bãºtinaºilor. Tot un cuvânt care reflectã aceastã veche ocupaþie îl reprezintã cel de þap, identificat în Colþii Þapului. Alte cuvinte care desemneazã anumite forme fizico-geografice ºi care sunt folosite ºi pe teritoriul Þãrii Bârsei sunt groapã, curmãturã, Alutus (vechea denumire a Oltului), Timiº (sub forma Tibisis, în cuvinte ca Valea Timiºului, pasul Timiº), Buzãu, pârâu (Pârâul Negru, Pârâul Tesla), Bârsa.27 În ceea ce priveºte termenul Bârsa, au existat destul de multe ipoteze care sã ateste fie originea traco-dacã (W. Tomaschek28, I. Melich, I. Moºoiu, N. Iorga, S. Puºcariu, C. Lacea), fie originea slavã a acestuia (R. Rösler, E. Fischer, S. Opreanu). N. Drãganu va argumenta faptul cã formele sãseºti (Burza ºi Burzenland) ºi ungureºti (Barcza) au originea în cele româneºti.29 Alþi termeni care vin sã demonstreze existenþa tracilor pe teritoriul Þãrii Bârsei sunt brusture (Cheia Brusturetului, Valea Brusturetului), gãlbeazã, cioarã (muntele Cioara), coliba (Pârâul Coliba, Valea Coliba), stâna (Stâna Vlãdoaia, Stâna lui Nistor, Valea Stânii, Muchia Stânii etc.), þarc, urdã (satul Urdia), baciu (Piscul Baciului).30 Se observã clar existenþa uneia din cele mai vechi ocupaþii, cea a pãstoritului, care a fost principala activitate de creºtere a animalelor de cãtre traco-daci. S-au imprimat ºi aici aceleaºi elemente ale latinitãþii, la nivel lingvistic. Numeroase toponime latine demonstreazã influenþa elementelor romane pe teritoriul bârsan. Ca ºi în cazul toponimelor traco-dace, majoritatea cuvintelor latine denumesc forme de relief: munte, piatrã (Muntele Piatra Craiului, Muntele Piatra Galbenã, Piatra Mare), cãpãþânã, vecul (Vecul), cavula (Muntele Gaura), lepedat (Muntele Lepedatu), fund (Fundata, Fundãþica, Stâna Fundurilor), vale (Valea Lungã, Valea Porþii, Valea Strâmbã, Valea Rece etc.), râu (Râul Negru), pârâu, cheie (Cheia, Cheile de la Plaiul Mare). Alte toponime desemneazã diferite plante (fãget, carpen, ulm, mesteacãn), nume de animale (gãinã, miel) sau aºezãri omeneºti. 24 25

26 27 28 29 30

Vezi Fl. Salvan, Contribuþii cu privire la voievodatul din Þara Bârsei, în „Cumidava”, Braºov, XV-XIX (1990-1994), pp. 59-65; ªt. Pascu, op. cit., pp. 115-129. Fl. Salvan, Fl. Costea, Civilizaþie ºi continuitate româneascã în Þara Bârsei (Din cele mai vechi timpuri pânã spre amurgul Evului Mediu timpuriu), Braºov, Ed. Orientul Latin, 1999, p. 42 – afirmau cã, în conformitate cu studiile efectuate de I. I. Russu, existã 160-170 cuvinte de origine traco-dacã. Ibidem, p. 43. Ibidem, p. 47. Citat de C. Lacea, Þarã, Þara Bârsei ºi Ardeal, în revista „Þara Bârsei”, Anul I, 1929, Iulie-August, no. 2, p. 143 (susþinea originea traco-dacã a cuvîntului Bârsa, însemnând cuvântul „Birkenbach”, adicã „pârâul mesteacãnului”. N. Drãganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei ºi a onomasticei, Bucureºti, 1933, pp. 549-550. Ibidem, pp. 49-52.

103

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ana-Maria Pop

Mãrturie a continuitãþii populaþiei stau ºi o serie de toponime slave, în principal nume de munþi sau alte forme de relief (Muntele Vlãduºca, valea Vlãduºca, muntele Vlãdoaia, comuna Vlãdeni, muntele Velicanu, Valea Brãtoaia, masivul Bucegi, valea lui Neagu, muntele Drãgoi etc.). Un alt element care a „sudat” populaþia româneascã de spaþiul bârsan a fost religia ortodoxã (de exemplu Biserica Sf. Nicolae din Braºov) ºi cea greco-catolicã. Atât prin intermediul bisericii, cât ºi al ºcolii, s-au transmis, din generaþie în generaþie, elementele folclorului autentic românesc. Este binevenitã reamintirea unor instituþii româneºti, care au jucat ºi continuã sã joace rolul unui centru polarizator al spiritualitãþii româneºti, respectiv, Muzeul de Istorie din Braºov, Liceul „Andrei ªaguna”, muzeele etnografice etc. Originalitatea portului popular sau a datinilor româneºti marcheazã trecerea dinspre profan spre sacru, într-o perfectã comuniune a omului cu natura sau cu divinitatea. Din multitudinea de obiceiuri populare româneºti, amintim doar câteva: Obiceiul Junilor din ªcheii Braºovului, Mãsura laptelui din Bran, „Dardaica” (sãrbãtoarea coacerii holdelor) în Feldioara, „Focul lui Sumedru” din Moieciu sau „Borda” (un obicei al recunoºtinþei ºi al preþuirii hãrniciei oamenilor la terminatul seceriºului). Practicarea unor meºteºuguri proprii (dulgheritul, olãritul – valorificat prin intermediul ceramicii de la Tohan, pãstoritul etc.) denotã câteva trãsãturi umane ale românilor: hãrnicia, spiritul organizatoric etc. Nu trebuie omisã nici prezenþa unor diferite forme de manifestare literare, artistice. În Braºov au fost puse bazele formãrii limbii române literare, de cãtre Coresi, sau, tot aici, s-a introdus prima datã alfabetul latin în scrisul românesc. b) Populaþia de etnie maghiarã Înainte de a fi colonizaþi pe teritoriul românesc, secuii au participat la luptele pentru ocuparea Pannoniei, în anii 895-896, alãturi de maghiari. Aºezaþi la început în pãrþile Bihorului, participând la lupte, uneori chiar în fruntea cetelor maghiare (Cosmas Pragensis subliniazã existenþa a trei unitãþi militare de oaspeþi din armata maghiarã: „Illi autem hoc indigene ferentes et aliter fieri suspicantes, tres armatas quas vocant hospitum legiones iubent extra castra ire et pro defensione sua stare ex adversa parte amnis”31), aceºtia vor pãtrunde spre interiorul Transilvaniei. Astfel, regii unguri, cucerind diferite teritorii, i-au lãsat pe secui drept pãzitori ai hotarelor cucerite. Datoritã unei penurii a mãrturiilor sub formã scrisã, putem estima faptul cã aceste colonizãri au fost realizate mult mai repede decât apar menþionate în documentele istorice. Un exemplu relevant în acest sens îl oferã tocmai faptul cã secuii au fost colonizaþi, cu certitudine, înainte de saºi, însã în documentele istorice saºii apar în documente mult mai repede (în 1191), în timp ce secuii sunt pomeniþi pentru prima datã doar într-un document din 1210. Primele atestãri documentare dateazã din secolul al XII-lea, prin prezentarea unui conflict armat dintre regele Ungariei, ªtefan al II-lea, ºi prinþul ceh Vladislav32, sau a aceluia dintre regele Geza al II-lea ºi markgraful Henrik al Austriei: „Bisseni vero pessimi et siculi vilissimi omnes pariter fugierunt sicut oves a lupis, qui more solito preibant agmina Hungarorum”33. În documentele privind colonizarea, în 1211, a cavalerilor teutoni în Þara Bârsei, cu scopul apãrãrii regatului împotriva cumanilor, sunt menþionaþi ºi secuii, ca vecini ai cavalerilor teutoni. Regele Andrei al II-lea spunea: „În afarã de ungurii sau secuii ce vor vrea sã treacã în numita þarã ºi cari în privinþa dijmelor rãmân datori de noi ºi biserica noastrã”34. În Diploma andreanã, din 1224, se acordã saºilor „terra Siculorum de Sebus”. Ca ºi în cazul scaunelor sãseºti, scaunele secuieºti au fost denumite o perioadã, în documentele istorice, drept districte, pentru a ajunge la forma finalã de instituþie scãunalã. Organizarea scãunalã a 31 32 33 34

K. Vekov, Structuri juridico-militare ºi sociale la secui în Evul Mediu, Cluj-Napoca, Ed. Studium, 2003, p. 41. Ibidem, p. 41. Ibidem, p. 41. Ibidem, p. 43.

104

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

secuilor era complet diferitã de cea a saºilor, bazându-se pe o organizare tipicã populaþiilor bulgaro-turcice.35 În schimb, în fruntea acestei organizãri era ales un jude regal. Cele trei scaune care se aflau în jumãtatea esticã a regiunii Þara Bârsei erau Scaunul Sepsi, Scaunul Kézdi ºi Scaunul Orbai, toate situate pe cursul Râului Negru, care au stat la bazele creãrii scaunului Trei Scaune (în secolul al XVII-lea). Autoritatea supremã a acestor scaune era cunoscutã ºi sub denumirea de Universitas Siculorum, fiind guvernatã de un comite al secuilor. La conducerea scaunelor secuieºti, rolul principal era deþinut de cãpitanul scãunal/capitaneuss sedis (faptul nu este deloc surprinzãtor, fiind pe deplin justificat datoritã importanþei militare pe care o avea organizarea scãunalã), urmat de un jude scãunal, mai târziu (secolul XIV) apãrând ºi judele regal. Înainte de a prezenta alte aspecte particulare ale populaþiei maghiare, se cuvine a menþiona faptul cã, dacã la nivel de recensãmânt nu se face diferenþa între maghiari ºi secui, toþi fiind declaraþi maghiari, existã totuºi o delimitare clarã a arealului locuit de maghiari, grupaþi în jurul Braºovului, spre deosebire de secui, regãsiþi în Depresiunea Târgu Secuiesc ºi Depresiunea Sfântu Gheorghe, în jurul centrelor urbane Târgu Secuiesc, Covasna ºi Sfântu Gheorghe. Pe lângã particularitãþile lingvistice diferite, existã ºi alte elemente (arhitecturale, etnografice) care accentueazã aceastã diferenþiere. Cazul cel mai concret este oferit de deþinerea unui propriu alfabet secuiesc de cãtre secui, întâlnindu-se ºi în prezent multe familii secuieºti care au transmis pe cale oralã tinerelor generaþii moºtenirea lingvisticã a strãmoºilor lor. Coloniºtii maghiari au impus în spaþiul regional cultural propriile valori, pornind de la edificarea unor aºezãri specifice, cu o arhitecturã originalã, pânã la conservarea limbii sau a religiei. Privite din punct de vedere arhitectural, locuinþele maghiare, în special cele secuieºti, au o fizionomie proprie, reprezentative fiind renumitele porþi secuieºti, unice în spaþiul carpato-danubiano-pontic. De o arhitecturã specificã au beneficiat nu numai casele din mediul rural, ci ºi cele din centrele urbane, exemplul cel mai edificator pentru spaþiul urban fiind cel al centrului orãºenesc Târgu Secuiesc, dispus sub formã de „roatã”, din care pornesc 73 de strãzi „înfundate”. Reformaþi sau romano-catolici (într-o mãsurã mai micã), populaþia maghiarã ºi-a edificat propriile lãcaºuri de cult, existente ºi astãzi, unele dintre ele conservate foarte bine. Unele instituþii secuieºti au constituit de asemenea edificii de pãstrare a spiritualitãþii; amintim în acest sens Muzeul Carpaþilor Rãsãriteni din Târgu Secuiesc (mãrturie a diferitelor ocupaþii meºteºugãreºti ale breslelor), Muzeul Carpaþilor Rãsãriteni din Sfântu Gheorghe sau diferite biserici ºi conace, rãsfirate în spaþiul rural, în jurul cãrora locuitorii ºi-au „þesut” propriile valori. Fãrã a intra prea mult în detalii, semnalãm existenþa unor dansuri populare specifice, însoþite de existenþa unui port popular, cât ºi a unor datini, precum: „Boriþa” (Baricajaras) la Purcãreni ºi Zizin, „Ludnyakszoritás” sau „Tyuknyakszoritás” (ruperea gâtului gâºtei sau gãinii) în satele Crizbav ºi Satul Nou, „Kakasütés”(omorârea cocoºului) la Sãcele, Tãrlungeni etc. c) Populaþia de etnie germanã Rolul populaþiei germane în sfera culturalã regionalã a Þãrii Bârsei este incontestabil. În contextul unor colonizãri masive în multe zone ale Europei, colonizarea germanilor în Ungaria ºi Transilvania, caracterizatã prin sintagma „Drang nach Osten”, s-a desfãºurat în mod paºnic. Aºezarea germanilor în Regatul Ungariei s-a realizat în secolele XII-XIII, în douã valuri de coloniºti: Ø în timpul consolidãrii puterii centrale (prin implementarea unor enclave în spaþiul rural); Ø aºezarea coloniºtilor germani în oraºe. Regele Andrei lanseazã, în 1211, o invitaþie Ordinului Cavalerilor Teutoni de a veni în Þara Bârsei, ba mai mult, le-o oferã cu scopul de a o apãra, Þara Bârsei suprapunându-se teritoriului 35

Ibidem, p. 93.

105

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ana-Maria Pop

cuprins între cetatea Hãlmeag, mergând apoi pe cursul Oltului (pânã la Prejmer), ajungând la obârºia Timiºului, pânã în dreptul localitãþilor Bârsa ºi Hãlmeag36: „Quandram terram versus Cumaos, licet disertam et inhabitatem, contulimus pacifice inhabitandam et in perpetuum libere posidendam”37. Locuitorii germani colonizaþi erau organizaþi în centurii, o centurie cuprinzând 3-4 aºezãri, care formau un scaun de judecatã (Scaunul Braºovului, Scaunul Feldioara, Scaunul Prejmer, Scaunul Râºnov ºi Scaunul Codlea).38 Odatã cu alungarea cavalerilor teutoni, acþiunea de colonizare nu a încetat, fiind colonizaþi saxoni (franconi, flamanzi ºi valoni). Cele 7 scaune (Scaunul Sibiului, Scaunul Nocrich, Scaunul Cincu, Scaunul Miercurea, Scaunul Sebeº, Scaunul Orãºtie, Scaunul Kozd – Rupea, Scaunul Sighiºoara), plus 2, anexate ulterior (Scaunul Mediaº, Scaunul ªinca) aveau autonomie proprie, spre sfârºitul secolului al XV-lea luând naºtere Obºtea sau Universitatea sãseascã (Universitas Saxonum).39 Important este faptul cã scaunele locuite de germani nu au fost subordonate unei conduceri centrale, acestea fiind rezultatul luptei necontenite a saºilor pentru a beneficia de o asemenea organizare. Pentru a se apãra împotriva diferiþilor invadatori, populaþia germanã va edifica refugii, pentru a-ºi asigura ºi bunurile materiale necesare existenþei cotidiene. Pe durata perioadei feudale, fortificaþiile construite au evoluat de la formele cele mai simple la cele mai complexe ansambluri arhitecturale, unele reuºind sã suporte intemperiile vremii ºi sã se conserve mai bine, pentru altele au rãmas ruinele ca dovadã vie a existenþei lor. Luând în calcul criteriul tipologic, pe parcursul Þãrii Bârsei se pot identifica urmãtoarele tipuri de fortificaþii, edificate de coloniºtii germani40: - cetãþi þãrãneºti (Râºnov); - biserici fortificate sau biserici-cetãþi (Prejmer, Hãrman, Codlea); - castele-cetãþi (Prejmer); - cetãþi feudale, nobiliare, cneziale, voievodale sau regale (Kreuzburg – Prejmer, Marienburg – Feldioara, Schwarzburg – Codlea, Törzburg – Bran, Brassoviaburg – Braºov). Toate aceste fortificaþii aveau în centrul lor o clãdire impunãtoare ºi rezistentã – biserica evanghelicã – exponentã a spiritualitãþii. Pe lângã toate aceste fortificaþii medievale, în cadrul localitãþilor rurale ºi urbane se regãsesc urme ale saºilor ºi în plan urbanistic, respectiv, în tipul de locuinþe cu o curte interioarã închisã, specifice aºezãrilor de tip adunat. Biserica evanghelicã, alãturi de particularitãþile lingvistice sau de cele etnografice (vizibile în portul popular, atât feminim cât ºi bãrbãtesc, dansuri sau obiceiuri populare – Keronenfest din Codlea, Fasching-ul din Prejmer) au reprezentat elemente de perpetuare ale populaþiei de etnie germanã. În plan socio-cultural s-a remarcat ca instituþie proprie sãseascã vecinãtatea (Nachbarschaft) 41, o instituþie bazatã pe principiul spaþialitãþii, ºi nu pe cel al gradelor de rudenie. Principalul scop pentru care s-a instituit a fost ajutorul reciproc oferit tuturor membrilor comunitãþii, în momentele de rãscruce la care fiecare era dator sã participe (botez, cãsãtorie, înmormântare) sau în caz de boalã, catastrofã. Concluzii Armonia diversitãþii interculturale nu a fost uºor de menþinut, mai ales þinându-se cont de frãmântãrile politice la care a fost supus acest spaþiu regional. Membrii fiecãrei etnii au încercat sã-ºi impunã propriile moºteniri culturale, sã-ºi promoveze propriile valori. Interesul comunitãþilor etnice 36 37 38 39 40 41

***Þara Bârsei, loc. cit., p. 46. Teutsch ºi Finhaber, citaþi de N. Pop, Schiþã din istoria populãrii Braºovului, în „Revista Geograficã Româneascã”, Bucureºti, Tipografia ziarului Universul, an III, 1940, fascicul 2-3. ªt. Pascu, op. cit., p. 74. Ibidem, p. 88. E. Bader, R. Gurãu, Fortificaþiile medievale din Transilvania, Bucureºti, Ed. Sfera, 2001, pp. 27-161. V. Mihãilescu ºi colab., Vecini ºi vecinãtãþi în Transilvania, Bucureºti, Ed. Paideia, 2003, p. 19 ºi p. 145.

106

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

pentru impunerea valorilor spirituale s-a grefat pe direcþia câtorva obiective42, respectiv: afirmarea sau conservarea identitãþii (întâlnitã la nivelul tuturor etniilor existente) sau dezvoltarea economicã ºi culturalã (evidenþiatã în special la saºi). Odatã cu pãtrunderea unor influenþe (americane sau vest-europene) în cultura, mentalitatea ºi comportamentul social al locuitorilor, am fost „invadaþi” de obiceiuri ºi sãrbãtori strãine, la care populaþia a fost mai receptivã, mai ales în cazul românilor. Toate aceste obiceiuri împrumutate au estompat, într-o anumitã mãsurã, cutumele autohtone. În egalã mãsurã, migraþiile înregistrate în ultimele decenii au avut drept consecinþã eliminarea unor purtãtori ai obiceiurilor acestora, cu predilecþie în cazul saºilor. Cu toate acestea, din fericire, aceste obiceiuri s-au transmis din generaþie în generaþie, de la o etnie la alta. Este evident transferul cultural transmis românilor de cãtre reprezentanþii populaþiei germane. Dispariþia unor valori culturale impune o anumitã crizã de identitate, care poate fi depãºitã nu printr-o încercare de reconstrucþie a trecutului, ci printr-o conservare ºi o perpetuare a elementelor socio-culturale moºtenite. Astfel, chiar dacã aceastã multiculturalitate etnicã este mai puþin pregnantã în zilelele noastre, ea are diferite forme de manifestare. Existã diferenþe în ceea ce priveºte importanþa acordatã spaþiului urban ºi rural, spaþiul rural fiind mai dezavantajat spre deosebire de habitatul urban. Un prim pas, care ar trebui realizat în toate localitãþile rurale, ar fi reorganizarea cãminelor culturale, adevãrate instituþii de culturã autonome, prin care locuitorii sã îºi exercite datinile strãmoºeºti. Pentru o mai bunã perpetuare a valorilor culturale existente, se impune atât o implicare din partea actorilor locali, cât ºi o participare ridicatã din partea locuitorilor. Fiecare etnie a contribuit la individualizarea culturalã a regiunii Þara Bârsei, prin crearea unor peisaje culturale tipice. În ciuda diferitelor evenimente politice, care au dus la oscilaþii ale ponderii locuitorilor spaþiului bârsan, important este cã membrii fiecãrei etnii au reuºit sã ducã mai departe moºtenirea culturalã primitã, astfel încât astãzi, în urma integrãrii în spaþiul european, Þara Bârsei se remarcã printr-o clarã originalitate, diversitatea culturalã fiind unul din elementele distincte ale acesteia. Résumé Espace de coexistence de plusieurs nationalités, le Pays de Barsa a été individualisée par une continuité des éléments spirituels hérités. À partir de la description du cadre ethnique actuel de l’étendue de Barsa et en faisant une incursion temporelle et spatiale, pour la mise en évidence des facteurs dont l’influence est toujours visible, on a envisagé la présentation des valeurs culturelles spécifiques pour les trois populations (roumaine, allemande et hongroise). On peut souligner aussi le fait que chaque nationalité a ses propres éléments culturels, illustrés soit linguistiquement ou religieusement, à l’aide de quelques ensembles architecturaux, costumes nationaux, coutumes, mythes ou différents métiers. Chaque nationalité a essayé d’imposer ses propres valeurs, conduite par la tendance d’affirmation et de conservation de son identité ou dirigée par le désir de s’assurer un développement socio-économique et culturel. Ainsi, l’un des éléments qui donne spécificité et originalité au Pays de Barsa c’est le multiculturalisme ethnique, plus présent qu’ailleurs, par rapport aux autres régions géographiques roumaines.

42

N. Popa, Frontiere, Regiuni transfrontaliere ºi dezvoltare regionalã în Europa medianã, Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest, 2006, p. 186.

107

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Carmen-Florentina Olteanu

Carmen-Florentina OLTEANU VIAÞA SPIRITUALÃ A EVREILOR BRAªOVENI REFLECTATÃ ÎN PRESA BRAªOVEANÃ ROMÂNEASCÃ INTERBELICÃ Studierea istoriei evreilor reprezintã un subiect care încã stârneºte interes din partea istoricilor, analiºtilor, mass-media. În þara noastrã au apãrut o serie de centre de studiere a istoriei evreilor, cum sunt cele de la Cluj, Bucureºti, Iaºi. De asemenea, existã ºi publicaþii periodice destinate acestui subiect, cum sunt Studia Iudaica de la Cluj sau Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae. Tot aici trebuie sã mai amintim ºi volumele de documente apãrute la editura Hasefer. Cu toate acestea, am constatat cã presa româneascã interbelicã, ca izvor documentar, a fost prea puþin folositã. În lucrarea de faþã am abordat viaþa spiritualã a evreilor braºoveni în perioada interbelicã, având în vedere faptul cã acest subiect nu a fost cercetat ºi din perspectiva presei româneºti braºovene. Aceastã scurtã prezentare oferã informaþii cu privire la învãþãmântul evreiesc, sinagogile evreieºti ºi oamenii de culturã evrei din Braºov. Pentru studierea acestui subiect am folosit ca bazã documentarã o serie de publicaþii româneºti braºovene, mai ales cele care au apãrut fãrã întrerupere pe tot parcursul perioadei interbelice, cum au fost „Gazeta Transilvaniei” – care a fost fãrã îndoialã cel mai important ziar braºovean interbelic, „Ardealul”, „Carpaþii”, cel din urmã apãrând pe o perioadã de 10 ani, din 1922 pânã în 1932. De asemenea, am folosit ºi informaþii din anuarele celor mai importante licee braºovene, cum au fost „Principesa Elena” (Liceul „Unirea”) sau Liceul Ortodox Român din Braºov (Colegiul „Andrei ªaguna”). În ceea ce priveºte literatura de specialitate, am folosit cu precãdere lucrãri scrise de autori evrei, apãrute în marea majoritate la editura Hasefer. Cei mai des citaþi autori sunt: Ladislau Gyemant ºi Hary Kuller. Un important domeniu în cercetarea noastrã l-a constituit folosirea de informaþii din Arhiva Comunitãþii Evreieºti din Braºov, dar ºi din Arhivele Naþionale ale României, Direcþia Judeþeanã Braºov. De aici, cele mai importante documente cercetate au fost: Cronica lui Aron Lobl, Corespondenþã 1922-1935 ºi 1936-1941, Fondul Liceului „Unirea”. 1. Învãþãmântul evreiesc Învãþãmântul tradiþional, hadarim, cuprindea obligatoriu pe toþi copiii evrei din localitate ºi din împrejurimi ºi era particular, fiind controlat de rabini sau de persoane de vazã ale comunitãþii. În prima etapã (4-5 ani), bãieþii ºi fetele învãþau literele, apoi cititul rugãciunilor (fãrã traducere) ºi memorau principalele binecuvântãri. Dupã unu-doi ani, se trecea la studiul Pentateuhului, apoi, pentru avansaþi, se studia ºi comentariul celebrului Raºi. Aºa se continua pânã la majoratul religios, la 13 ani.1 ªcoala publicã evreiascã a vremii se manifesta prin ºcoala israelito-românã, o ºcoalã primarã de 3-4 clase, al cãrei principiu de bazã era realizarea unui echilibru între materiile specifice evreieºti (limbã ebraicã, religie mozaicã) ºi cele din ºcoala româneascã (limba românã, istoria ºi geografia României).2 ªcoala secundarã evreiascã apare sub forma de ºcoli profesionale de trei feluri: ºcoalã pentru ucenici, ºcoalã secundarã ºi ºcoalã de gospodãrie pentru fete.3 1 2 3

Hary Kuller, Contribuþia evreilor din România la culturã ºi civilizaþie, Bucureºti, Editura Hasefer, 2004, p. 747. Liviu Rotman, Tipologia învãþãmântului evreiesc în a doua jumãtate a secolului XIX ºi începutul secolului XX, în „Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae”, Bucureºti, Editura Hasefer, 2000, vol. V, p. 175. Ibidem, pp. 179-180.

108

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Înainte de rãzboi, ºcolile evreieºti nu aveau drept sã elibereze diplome de absolvire a studiilor, elevii fiind obligaþi sã susþinã examenul de sfârºit de an în faþa unei comisii numite de Ministerul Instrucþiunii. Elevii trebuiau sã plãteascã niºte taxe ridicate pentru a susþine acest examen. Abia în 1925 s-a elaborat o lege a învãþãmântului particular din România. Potrivit proiectului, instituþiile ºcolare private erau autorizate numai dacã fondatorii erau supuºi români ºi dacã aveau personalitate juridicã. Erau vizate doar grãdiniþele, ºcolile primare ºi liceele. Universitãþile ºi ºcolile pedagogice continuau sã depindã de stat. Paragraful 35 garanta dreptul minoritãþilor la un învãþãmânt în limba maternã, cu excepþia evreilor. Pentru evrei, limba maternã era consideratã limba þãrii. Urmarea acestei legi a fost desfiinþarea ºcolilor evreieºti în care se preda ebraica ºi idiº. Paragraful 36 prevedea ca în limba ebraicã sã se predea doar religia ºi limba în sine. Acest paragraf urmãrea românizarea ºcolilor evreieºti din Basarabia, Bucovina ºi Transilvania. În ciuda protestelor parlamentarilor evrei, legea a rãmas în vigoare pânã în 1940.4 Începând cu 1929, pânã în 1939, ºcolile evreieºti au primit subvenþii din partea statului român. Ele au continuat sã primeascã ºi dupã aceastã datã subvenþii din partea municipalitãþii.5 Limba de predare în ºcolile evreieºti era limba românã sau evreiascã (ebraicã sau idiº). Profesorii evrei au fost obligaþi sã dea un examen de limbã românã. În Transilvania, în 1931-1932 erau 45 de ºcoli evreieºti cu 224 de profesori ºi 5.000 de elevi, la o populaþie evreiascã de 200.000 de persoane.6 Tot în Transilvania, în 1939, erau 6 grãdiniþe israelite, 32 de ºcoli elementare, douã licee de bãieþi, 3 gimnazii ºi 6 ºcoli comerciale.7 Evreii au frecventat în numãr mare ºi universitãþile româneºti, ceea ce a dus la declanºarea, în anii ’20, a unei puternice miºcãri antisemite studenþeºti în toatã þara. Evreii au fost prezenþi în numãr mare în universitãþi ºi în anii ’30. Astfel, în anul ºcolar 1936-1937, erau înscriºi 917 studenþi unguri, 553 germani ºi 3.317 evrei.8 De-a lungul perioadei interbelice, evreii au beneficiat de dreptul de a înfiinþa ºcoli ºi grãdiniþe, iar comunitãþile evreieºti au spijinit participarea într-un numãr cât mai mare a copiilor evrei la aceste instituþii de învãþãmânt. Evreii au avut o ºcoalã evreiascã la Braºov ºi încã una la Fãgãraº. 1.1. ªcolile israelite din judeþul Braºov În 1815 se vorbeºte de o ºcoalã micã evreiascã în zona Curmãtura, azi strada Constantin Dobrogeanu-Gherea. Pielarul Fleischer pune la dispoziþia micii comunitãþi evreieºti, gratuit, o încãpere în care putea funcþiona o ºcoalã în limba idiº ºi un loc de rugãciune. Ulterior, aceastã ºcoalã s-a mutat în Þarcul Lãcãtuºilor de pe strada Porþii.9 În 1860, comunitatea evreiascã a înfiinþat o ºcoalã confesionalã iudaicã condusã de Sigismund Steinhart.10 Din 1920 cele douã comunitãþi au subvenþionat împreunã o ºcoalã primarã evreiascã condusã de David Cain11 Aceastã ºcoalã s-a înfiinþat pe baza autorizaþiei nr. 682/920 din 9 iulie 1920, eliberatã de Revizoratul ªcolar Braºov. Era o ºcoalã mixtã, confesionalã mozaicã. În perioada 1927-1948, ºcoala a avut 4 clase ºi 4 învãþãtori. Aceºtia au fost: David Cain, Wilhelmina Fahndrich, Barbara Palfi, Lina Lowenfeld. Limba de predare era limba ebraicã. Veniturile acestei ºcoli proveneau de la comunitatea de rit occidental (277.500 lei), comunitatea de rit ortodox (48.000 de lei), din taxele ºcolare (65.000 de lei) ºi din subvenþia acordatã de autoritãþile braºovene (45.000 4 5 6 7 8 9 10 11

Gabriel Asandului, Istoria evreilor din România 1866-1938, Iaºi, Editura Institutului European, 2003, pp. 52-53. Ibidem. Ladislau Gyémánt, Evreii din Transilvania, Cluj, Editura Institutului Cultural Cluj-Napoca, 2004, p. 106. Virgil Panã, Minoritãþi etnice din Transilvania 1918-1940. Drepturi ºi privilegii, Târgu Mureº, Editura Tipomur, 1996, anexa VI, p. 231. Istoria românilor (coord. Ioan Scurtu), Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2003, vol. VIII, p. 62. Dan Pavalache, Cronica de Braºov, Braºov, Editura Haco Internaþional, 2005, p. 285. Ibidem, p. 337. Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, Etnovember ’98, Braºov, Editura Aldus, 1998, p. 73.

109

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Carmen-Florentina Olteanu

de lei). În anii ’20 numãrul de elevi a variat de la 9 la 20 de elevi. În anii ’30 numãrul creºte, depãºind 100 de elevi. De exemplu, în anul ºcolar 1930-1931 erau 125 de elevi, în urmãtorul an ºcolar numãrul a crescut la 131 de elevi, iar în 1933 numãrul elevilor era de 124. Trei ani mai târziu, numãrul de elevi a crescut la 138.12 ªcoala va fi desfiinþatã în 1948. Despre aceastã ºcoalã nu avem nicio informaþie în presa braºoveanã. În Fãgãraº, funcþiona încã din 1840 o ºcoalã elementarã realã.13 Nici despre aceastã instituþie nu am gãsit nicio referire în presa braºoveanã. 1.2. Prezenþa evreilor în liceele braºovene ºi miºcãrile studenþeºti Chiar dacã au avut o ºcoalã evreiascã primarã, evreii au fost prezenþi în liceele româneºti braºovene încã din clasele primare. De exemplu, la Liceul „Principesa Elena”, numãrul de elevi evrei în clasele I-IV a variat, în perioada interbelicã, între 0 ºi 8, în fiecare clasã fiind un total de peste 30 de copii.14 Pentru clasele IV-VIII, numãrul de elevi evrei varia între 0 ºi 3 în fiecare clasã. Aici numãrul total de elevi era între 14 ºi 40. Mulþi elevi evrei nu reuºeau sã promoveze cursurile.15 ªi la Liceul Român Ortodox din Braºov numãrul de evrei a variat. De exemplu, la sfârºitul anilor ’20 numãrul de elevi evrei a ajuns la 34 în cursul superior ºi 15 în cel inferior. În anii ’30 numãrul elevilor evrei a scãzut treptat, în 1939 nu mai era înscris niciun elev evreu la cursul inferior sau cel superior.16 Despre prezenþa evreilor în liceele româneºti braºovene gãsim câteva informaþii ºi în presa vremii. De exemplu, în articolul Carnet, aflãm cã Mitropolitul Bãlan din Sibiu a cerut liceului braºovean „Andrei ªaguna” sã nu mai primeascã elevi de altã confesiune decât cea ortodoxã. Publicaþia „Ardealul” considera cã aceastã iniþiativã era binevenitã, „o iniþiativã care nu poate decât sã ne bucure”, deoarece se considera cã numãrul de elevi evrei era ridicat, ei reprezentând 50% din totalul numãrului de elevi. Tonul articolului este antisemit.17 Despre aceastã mãsurã gãsim informaþii ºi în „Gazeta Transilvaniei”, unde se afirmã cã aceastã hotãrâre s-a aplicat ºi la liceul braºovean „Ioan Meºotã”. Aceastã decizie, susþine publicaþia amintitã, a nemulþumit pe evrei. Tonul articolului e mai violent decât cel din articolul menþionat precedent, afirmându-se cã liceul „A. ªaguna e inundat de jidani”. Publicaþia considerã cã, prin primirea unui numãr mare de elevi evrei în acest liceu, mulþi fii de þãrani români au fost „trimiºi la vatrã”, nebeneficiind de educaþie ºi culturã.18 Totuºi, constatãm cã cifrele prezentate în presã sunt exagerate; aºa cum am arãtat mai sus, elevii evrei nu erau într-un numãr aºa de mare, ei reprezentând cel mult o pãtrime din total. Un alt aspect surprins în presã este legat de numãrul mare de studenþi evrei din universitãþile româneºti. Ponderea evreilor în studenþime depãºea cu mult ponderea lor din populaþie (în 1927, 15% din studenþii universitãþilor româneºti erau evrei, în condiþiile în care ponderea lor era de 4,2% din populaþie). În anumite facultãþi, precum Medicina ºi mai ales Farmacia, procentul lor depãºea 50%.19 Miºcãrile studenþeºti antisemite reprezintã un important aspect ce este surprins în presa româneascã braºoveanã a vremii, mai ales în anul 1923. Observãm cã articolele se axeazã mai mult pe agitaþiile antisemite din Cluj. 12 13 14 15 16 17 18 19

Arhiva Comunitãþii Evreieºti din Braºov, Corespondenþe 1922-1935 ºi 1936-1941. Moshe Carmilly-Weinberger, Istoria evreilor din Transilvania 1623-1944, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1994, p. 102. Arhivele Naþionale ale României, Direcþia Judeþeanã Braºov, Fond Liceul Unirea Braºov, Registrele matricole din anii 1919-1936. Ibidem Anuarele Liceului Ortodox Român din Braºov, anii 1928-1939. „Ardealul”, Braºov, anul XIV, nr. 37, 14 septembrie 1935, p. 4. Mãsurã stupidã – Stat þãrãnesc sau Canaan Jidovesc, în „Gazeta Transilvaniei”, anul XCVIII, nr. 71, 12 septembrie 1935, p. 4. Maria Someºan, Miºcarea studenþeascã din 1922, în „Anuarul Institutului de Istorie Recentã”, Iaºi, Editura Polirom, 2003, vol. I, p. 187.

110

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Presa abundã în articole care prezintã pe larg cum studenþii români organizau marºuri împotriva evreilor, fredonând cântece patriotice ºi strigând lozinci antisemite.20 Un alt motiv de tensiune între studenþii români ºi cei evrei l-a constituit lipirea de afiºe cu mesaje antisemite pe strãzi.21 De asemenea, ne sunt prezentate ºi discuþiile care au loc cu ocazia congreselor studenþeºti, unde problema evreiescã era consideratã a fi „cea mai importantã chestiune” ºi unde s-a hotãrât primirea în societãþile studenþeºti doar a studenþilor de naþionalitate românã.22 Studenþii cereau introducerea lui numerus clausus, adicã limitarea numãrului de studenþi evrei, astfel încât ponderea lor în universitãþi sã nu depãºeascã pe cea care revenea evreilor din populaþia þãrii.23 Tot din presã aflãm cã au avut loc congrese studenþeºti ºi la Braºov. Aici, studenþii braºoveni care studiau în centrele universitare din Cluj, Iaºi sau Bucureºti au semnat o moþiune prin care au hotãrât „luarea de mãsuri pentru apãrarea ºi propãºirea culturalã prin introducerea lui numerus clausus în universitãþi, ºcoli speciale ºi organizaþii profesionale, prin urgenta votare a legii numerus clausus din iniþiativã parlamentarã”24. Unele publicaþii încearcã sã gãseacã o explicaþie pentru existenþa antisemitismului în ºcolile ºi universitãþile româneºti. Astfel, ziarul „Carpaþii” considerã cã aceastã situaþie se datoreazã reformei învãþãmântului particular înfãptuitã de Take Ionescu, reformã care a introdus taxe ºcolare mai mari pentru elevii evrei. Ca rezultat, aceºtia s-au retras din ºcolile româneºti ºi s-au îndreptat spre cele confesionale. Din cauza educaþiei separate, în mentalitãþi diferite, se considerã cã a apãrut antisemitismul în universitãþi.25 2. Oameni de culturã evrei la Braºov Despre oamenii de culturã evrei din Braºov, în perioada interbelicã, existã puþine informaþii. De exemplu, în anii ’20 este menþionatã prezenþa unui artist evreu braºovean, fãrã a i se preciza numele.26 Tot la Braºov a trãit în perioada interbelicã ºi scriitorul Pap Josef. Acesta a publicat în 1924 volumul Prima carte, iar un an mai târziu, lucrarea Strigãt pentru prieten. În ceea ce priveºte scrierile cu caracter religios, trebuie amintit dr. Deutsch Ernest, care a fost rabin între 1927 ºi 1948 ºi care a scris studii importante despre literatura ebraicã modernã. Cuvântãrile sale au fost publicate în volume.27 În Fãgãraº, este menþionat Aron Dorn Zweig, care se ocupa cu educaþia copiilor ºi care a publicat trei volume de versuri în limba ebraicã. Primul volum, Harpa ºi Vioara, a apãrut la Sibiu în 1873 ºi se considerã a fi prima creaþie ebraicã cu autor evreu apãrutã în Transilvania.28 În presa braºoveanã nu gãsim niciun articol referitor la aceºti oameni de culturã evrei. 3. Influenþa evreilor asupra culturii reflectatã în presã În presa româneascã braºoveanã interbelicã întâlnim articole în care se afirmã, pe de o parte, cã evreii nu reprezintã un pericol pentru cultura românã, iar pe de altã parte, ºi articole în care evreii sunt consideraþi principalii prigonitori ai culturii române, de pildã articolul Defãimãtori?, în care se precizeazã cã un scriitor ºi critic evreu cunoscut, ale cãrui iniþiale erau H. S., atribuia în lucrãrile sale

20 21 22 23 24 25 26 27 28

Agitaþia studenþimei, în „Gazeta Transilvaniei”, anul LXXXVI, nr. 87, 26 aprilie 1923, p. 3. Manifeste antisemite la Cluj, în „Ardealul”, anul IV, nr. 180-72, 3 noiembrie 1923, p. 1. Congresul naþional studenþesc de la Cluj, în „Gazeta Transilvaniei”, anul 83, nr. 204, 26 septembrie 1920, p. 1. Maria Someºan, op. cit., p. 193. Congresul studenþesc de la Braºov, în „Gazeta Transilvaniei”, anul XCV, nr. 98, 1 decembrie 1932, p. 1. Reforma Învãþãmântului particular, în „Carpaþii”, anul V, nr. 282, 14 iunie 1925, p. 1. Hary Kuller, op. cit., p. 808. Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, op. cit., p. 74. Mosche Carmilly-Weinberger, op. cit., p. 122.

111

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Carmen-Florentina Olteanu

þãrãnimii române felurite defecte. Ziarul adoptã o poziþie criticã la adresa lucrãrilor acestui scriitor, care relevã în opera sa „specificul evreu ºi cel strãin în dauna specificului etnic indigen”.29 De asemenea, în presã se lanseazã ºi ideea cã poporul român ºi-a pierdut obiceiurile, portul, tradiþiile din cauza influenþei strãinilor, mai ales a evreilor, iar economia þãrii noastre era controlatã tot de cãtre aceºti minoritari.30 Am constatat în presã o atitudine de indignare cu privire la folosirea de cãtre evrei a teatrelor româneºti. O astfel de situaþie este relatatã de ziarul braºovean „Ardealul”, de unde aflãm cã timp de douã zile la Teatrul Naþional din Braºov a rulat un film cu subiect evreiesc, menit sã „ridice moralul evreilor”. Ziarul considerã cã teatrul nu trebuia folosit în favoarea evreilor ºi cã aceºtia trebuiau mai degrabã sã vizioneze filmul într-un loc particular.31 Presa nu este de acord ca teatrul românesc sã fie folosit de evrei în scopuri propagandistice. În „Gazeta Transilvaniei” am întâlnit ºi un articol care face referire la existenþa la Braºov a unui Cerc Cultural Evreiesc. Acesta a participat la serbarea centenarului Casinei. Publicaþia afirmã cã reprezentanþii acestui cerc cultural au cerut organizatorilor sã aibã ºi ei posibilitatea sã ia cuvântul, dar aceastã cerere a nemulþumit pe organizatori, care doreau ca reprezentanþii Cercului doar sã asiste, nu sã ia cuvântul la aceastã manifestare ºi, în consecinþã, le-a refuzat cererea. Cercul a adresat o telegramã regelui, protestând împotriva refuzului de a lua cuvântul, refuz considerat o jignire publicã la adresa populaþiei evreieºti. Acest protest a tensionat desfãºurarea festivitãþilor. În finalul articolului, publicaþia apreciazã drept „obrãznicie” modul în care evreii au rãspuns invitaþiei (consideratã un act de curtoazie), prin plângeri adresate Tronului.32 Aºa cum am precizat de la început, existã ºi ziare care adoptã o atitudine conciliatoare cu privire la evrei, considerând cã aceºtia nu reprezintã un pericol pentru cultura românã ºi nu au „pus în stare de inferioritate elementele româneºti”33. Publicaþia „Carpaþii” enumerã câteva domenii de ºtiinþã ºi culturã prin care încearcã sã demonstreze cã evreii nu au fost mai cunoscuþi sau mai influenþi decât românii. Astfel, în medicinã se afirmã cã evreii au avut reprezentanþi „de o valoare memorabilã”, dar niciodatã nu au „dat o superioritate medicalã ca domnii Marinescu, Babeº, Ionescu”. Tot astfel, ºi în literaturã evreii au avut reprezentanþi importanþi, dar nu „au putut produce genii ca Alexandri (sic!) ºi Eminescu”. Publicaþia considerã cã nu sunt justificate mãsurile luate de autoritãþi împotriva evreilor.34 4. Sinagoga evreiascã Sinagoga a fost centrul vieþii comunitãþilor evreieºti în formare, alãturi de care au fost organizate ºi ºcoli. Evreii din Transilvania au fost nevoiþi multã vreme sã-ºi þinã slujba religioasã în amenajãri provizorii ºi în case particulare.35 Sinagogile erau locuri de adunare ale credincioºilor mai cu seamã în zilele de post, devenind centre ale vieþii civile ºi religioase evreieºti. Ele erau în acelaºi timp primãria, tribunalul, casa obºteascã ºi locul de rugãciune al comunitãþii.36 La evrei lãcaºul de cult este de douã feluri: templu mare sau sinagogã ºi templu mic sau casã de rugãciune. Pe lângã fiecare sinagogã sau casã de rugãciune se aflã câte unul sau mai mulþi rabini. Rabinul trebuie sã fie absolvent al unui seminar teologic ieºivot, angajat cu contract de comunitate. Îndatoririle lui sunt de a da toate explicaþiile legate de cultul mozaic, de a judeca ºi hotãrî în divorþurile religioase, de a supraveghea pe hahami în ceea ce priveºte prepararea cãrnii curate, de a 29 30 31 32 33 34 35 36

„Ardealul”, anul XI, nr. 14, 10 aprilie 1932, p. 3. C. D. Diaconu-Vãleni, Cultura moralã a tineretului, în „Ardealul”, anul XIV, nr. 7, 10 februarie, 1935, p. 3. Propaganda evreiascã la Teatrul Naþional, în „Ardealul”, anul V, nr. 260-152, 15 februarie, p. 3. Obrãznicie evreiascã, în „Gazeta Transilvaniei”, anul XCIX, nr. 4, 16 ianuarie 1936, p. 6. Rostul Bacalaureatului, în „Carpaþii”, anul V, nr. 270, 15 martie 1925, p. 1. Ibidem. Moshe Carmilly-Weinberger, op. cit., pp. 94-100. Hary Kuller, op. cit., p. 706.

112

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

observa prepararea azimilor de Pesah ºi de a þine cuvântãri de învãþãturã religioasã. Fiecare templu mai are un predicator (care nu este indispensabil), unul sau mai mulþi hahami însãrcinaþi cu tãierea ritualã a pãsãrilor ºi animalelor ºi un cantor care citeºte rugãciunile cu voce tare.37 Templul are o structurã compoziþionalã simplã. Planul este dreptunghiular ºi are 3 compartimente: un vestibul numit ºi ulcam sau puliº, o încãpere mare dreptunghiularã numitã heikal sau salã de adunare ºi o casetã de tip dulap numitã chivot, unde se þin sulurile sfinte. Chivotul este cel mai important element component al sinagogii.38 Accesul în sinagogã pentru femei este separat de cel al bãrbaþilor. Astfel, accesul bãrbaþilor se face frontal pe uºile principale, iar cel al femeilor pe uºile laterale, de unde, prin casa scãrilor, se ajunge la nivelul superior.39 Cele douã comunitãþi înfiinþate la Braºov au sprijinit viaþa religioasã. În 1815 se izbuteºte obþinerea primului lãcaº de rugãciune într-o încãpere sub Tâmpa. Dupã întemeierea comunitãþii în 1826, se închiriazã pentru a fi folositã ca lãcaº de rugãciune Hala Lãcãtuºilor. În 1852, aceasta devenind neîncãpãtoare, se închiriazã de la Breasla Tâmplarilor clãdirea Tischler Zwinger. În 1860-1861, numãrul membrilor comunitãþii crescând, se cumpãrã ºi se amenajeazã o clãdire situatã pe str. Spitalului.40 În 1877 se desprinde din comunitatea existentã o nouã comunitate, de rit ortodox, sub denumirea de Comunitatea Bisericeascã Ortodoxã Autonomã. Cealaltã rãmâne sub denumirea de Comunitatea Evreilor de Rit Occidental.41 În judeþul Braºov evreii au construit mai multe temple: douã în oraº ºi unul în Fãgãraº. În „Buletinul Municipiului Braºov” gãsim informaþii cu privire la numãrul de biserici ºi case de rugãciune, pe culte, din acest municipiu unde, pe lângã cele douã temple mozaice, mai existau opt biserici ortodoxe, una greco-catolicã, cinci biserici catolice, tot cinci evanghelice, patru reformate, câte una unitarianã, adventistã ºi baptistã.42 Acest articol demonstreazã cã minoritãþile etnice ºi-au putut desfãºura cultul religios fãrã a întâmpina opoziþie din partea autoritãþilor. 4.1. Sinagogile din oraºul Braºov Primul templu din oraºul Braºov a fost construit de comunitatea de rit occidental, askenazit, pe str. Poarta ªchei nr. 27, dupã planurile arhitectului Leopold Baumhorn, un bine-cunoscut arhitect al timpului format la ºcoala vienezã. Sinagoga a fost inauguratã la 20 august 1901, de cãtre primul rabin al comunitãþii din Braºov, Ludovic Pap-Rosemberg43 Construcþia îmbinã un stil propriu cu elemente maure, utilizând pentru ornamentarea faþadei cãrãmida roºie ºi tencuiala albã.44 Templul a fost construit între 1898 ºi 1901, iar lucrarea a costat 1.200.000 coroane de aur. Clãdirile comunitãþii învecinate Templului (birouri, cantina, ºcoala israelitã, locuinþe pentru angajaþii comunitãþii) s-au construit în aceeaºi perioadã, formând un ansamblu arhitectural unitar. Templul este amplasat în interiorul unui cvartal, iar perspectiva sa, privind spre stradã, este flancatã de douã clãdiri similare, formând o trenã, o încadrare a intrãrii principale. Faþada este marcatã de influenþe maure (turnuleþe faþetate cu asize tencuite, alternate cu altele de cãrãmidã), care se combinã cu altele de inspiraþie goticã (ancadramentele ferestrelor) ºi romanicã (arce în plin cintru, exterior ºi interior). La impresia de monumentalitate contribuie ºi înãlþimea mare a navei centrale. Între 1940 ºi 1944, Templul a fost devastat, orga mare a fost distrusã, vitraliile sparte, iar clãdirea folositã ca depozit. Dupã 1944, 37 38 39 40 41 42 43 44

Enciclopedia României, Bucureºti, Imprimeria Naþionalã, 1938, vol. I, pp. 437-438. Aristide Streja, Lucian Schwartz, Sinagogi din România, Bucureºti, Editura Hasefer, 1996, p. 10. Ibidem, p. 13. Cronica lui Lobel, Arhiva Comunitãþii Evreieºti din Braºov, manuscris nepaginat. Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, op. cit., p. 73. Date statistice privind municipiul Braºov în perioada 1931-1938, în „Buletinul Municipiului Braºov”, anul II, nr. 2, 16 mai 1939, p. 2. Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, op. cit., p. 73. Ion Dumitraºcu, Mariana Maximescu, O istorie a Braºovului, Editura Phoenix, 2001, p. 194.

113

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Carmen-Florentina Olteanu

Templul este refãcut. Dupã cutremurul din 1977 Templul este reparat cu sprijinul Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România.45 Inaugurarea acestui templu este relatatã obiectiv ºi de ziarul braºovean „Gazeta Transilvaniei”. Din coloanele acestei publicaþii aflãm cã, la inaugurare, s-a adunat lume multã, curioasã sã vadã cum decurge ceremonia religioasã. Au fost de faþã la acest eveniment toate autoritãþile civile ºi militare. Onorurile militare au fost fãcute de o companie de honvezi comandatã de un cãpitan. De asemenea, ziarul ne mai informeazã cã serbarea inaugurãrii a început la ora patru dupã-amiazã, cu o procesiune cu Tora împrejurul Templului. Punctul culminant l-a reprezentat cuvântarea rabinului, care a explicat un text al profetului Isaia, apoi a binecuvântat oraºul, þara ºi noul Templu. La sfârºitul inaugurãrii s-au cântat imnuri ºi s-au citit rugãciuni.46 Între anii 1925 ºi 1929 s-a mai construit la Braºov un templu de mari proporþii, pe strada Castelului nr. 64, de cãtre comunitatea de rit ortodox. Pe lângã templu, comunitatea mai dispunea ºi de o baie ritualã.47 4. 2. Sinagoga din Fãgãraº Templul din Fãgãraº este unul din cele mai vechi din sud-estul Transilvaniei, fiind construit în 1848. Are toate caracteristicile unei clãdiri de tip mediu, cu o singurã navã mãrginitã, pe trei laturi, de balcoanele etajului. În interior, volumul este tratat unitar, marcat de pilaºtri pe toatã înãlþimea clãdirii. Templul ºi-a încetat activitatea funcþionalã în jurul anilor ’90, ca urmare a micºorãrii numãrului de evrei. În 2003 obºtea din Fãgãraº, care numãra 5 membri, nu mai avea nicio casã de rugãciune.48 Alte surse indicã faptul cã la Fãgãraº s-ar mai fi construit un templu încã din 1829, dar în anul 1836 acest templu a fost demolat. În mai 1838, Guberniul Transilvaniei a admonestat oficiolatul districtului Fãgãraº pentru cã a permis amestecul forurilor orãºeneºti în probleme de administraþie publicã ce nu erau de competenþa lor, dând prilej unor tulburãri violente care au dus la demolarea acestei sinagogi. Guberniul a dispus despãgubirea evreilor pentru daunele suferite, restituirea materialelor de construcþie ºi a mobilierului sinagogii dãrâmate ºi dreptul de exercitare a cultului în case particulare.49 Am constatat cã informaþiile cu privire la viaþa spiritualã a evreilor sunt foarte puþine. O explicaþie ar putea fi aceea cã, la Braºov, evreii nu au fost în numãr mare. Conform recensãmântului din 1930, erau 2.438 de locuitori evrei, ei reprezentând 1,5% din populaþia acestui judeþ, în urma românilor (83.948 loc.), maghiarilor (44.761 loc.) ºi germanilor (33.348 loc.).50 Cu toate acestea, evreii au reuºit sã înfiinþeze 2 comunitãþi ºi o ºcoalã cu predare în limba ebraicã. Presa braºoveanã nu ne oferã niciun fel de informaþii cu privire la aceastã ºcoalã, ci gãsim articole despre prezenþa elevilor evrei în instituþiile româneºti. În acest caz am constatat cã presa are o atitudine antisemitã, exagerând în ceea ce priveºte numãrul de elevi evrei din liceele româneºti. Participarea evreilor la sistemul educaþional românesc aratã dorinþa acestora de a asimila cultura româneascã ºi de a se face acceptaþi de români. În general, oamenii de culturã evrei din Braºov au fost rabinii. Ei au publicat scrieri religioase ºi au supravegheat activitatea comunitãþii evreieºti. Presa nu ne oferã niciun fel de informaþii despre 45 46 47 48 49 50

Aristide Streja ºi Lucian Schwartz, op. cit., p. 128. Inaugurarea templului israelit, în „Gazeta Transilvaniei”, anul LXIV, nr. 175, 9-22 august 1901, p. 3. Czika Antonia, Popelea Simona, Szabo András, op. cit., p. 73. Aristide Streja ºi Lucian Swartz, op. cit., p. 148. Ladislau Gyémánt, Lya Benjamin, Izvoare ºi mãrturii referitoare la evreii din România, Bucureºti, Editura Hasefer, 1998, vol. III/2, pp. 17-19. Sabin Manoilã, Recensãmântul general al populaþiei României în anul 1930, Bucureºti, Imprimeria Naþionalã, 1938, vol. II, p. 84.

114

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

vreo personalitate marcantã a evreilor braºoveni. Articolele au un caracter general ºi se exprimã teama de o eventualã contaminare a culturii române cu elemente evreieºti. Am constatat de asemenea cã evreii au avut, în perioada interbelicã, ºi un Cerc Cultural Evreiesc, care participa la diverse manifestãri culturale ºi sociale din Braºov, cum a fost serbarea centenarului Casinei. Presa privea însã organizaþiile culturale evreieºti cu suspiciune. Sinagogile au reprezentat centrul vieþii spirituale evreieºti. Despre acestea presa face o singurã referire, ºi anume, când are loc sfinþirea templului israelit de pe strada Poarta ªchei. În judeþul Braºov evreii ºi-au putut desfãºura viaþa spiritualã, mãrturie stau cele 3 sinagogi construite pe cheltuialã proprie, care ºi-au adus ºi un important aport în ceea ce priveºte înfrumuseþarea peisajului arhitectonic braºovean. Abstract There is not much information about the spiritual life of the Jews living in Brasov. One explanation would be the fact that they represented only 1.5% of the population of this county. In the interwar period in Brasov County there were two Jewish communities. They financed one primary Jewish school which functioned until 1948 in one of the buildings next to the Synagogue from Schei Street. In the 30’s, that school had 4 teachers and more than 100 pupils. We found no information about it in the Romanian press of the time. Jewish pupils attended Brasov Romanian High Schools. We noticed that the press had an anti-Semitic attitude concerning the number of the Jewish pupils in those institutions and suggested the authorities that they should reduce their number. We noticed the same attitude concerning the number of the Jewish students. In some Faculties (such as Medicine Faculty), they represented 50% of the total number of the students. In the 20’s there were many anti-Semitic movements of the Romanian students who wanted to cut down the number of the Jewish students. The press presented us those anti-Semitic movements that took place in Cluj, where the Romanian students organized anti-Semitic marches and sang anti-Semitic songs. The rabies had an important cultural contribution in the interwar period. They published religious works and controlled the activity of the Jewish communities. One good example is Deutsch Ernest. The spiritual life of the Jews was organized around the Synagogues. The Jews living in Brasov built two synagogues in the city and one in Fagaras. The press offered us information about the inauguration of the Synagogue from Schei Street in August 1901.

115

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gheorghe Faraon

Gheorghe FARAON VALER LITERAT, PÃRINTELE MUZEULUI FÃGÃRêEAN Începuturile Muzeului din Fãgãraº se leagã de munca pe care profesorul Valeriu Literat a depus-o în calitate de membru ºi conducãtor al despãrþãmântului local al ASTREI. Pentru aceastã comunicare, am fãcut o cercetare în arhiva muzeului nostru, unde se pãstreazã documentele ASTREI din Fãgãraº. Acest fond cuprinde un numãr de 1970 de documente din 1871-1947, dintre acestea un numãr important referindu-se la eforturile depuse de V. Literat pentru înfiinþarea Muzeului Etnografic al Þãrii Fãgãraºului. Primul pas în acest sens a fost fãcut în anul 1920, când ASTRA Sibiu face un apel „cãtre despãrþãmintele ºi agenturile sale” ºi mai ales cãtre membrii ºi conducãtorii acestora, solicitându-le înfiinþarea unor „biblioteci regionale, unor muzee, care trebuie sã fie icoana fidelã a þinutului respectiv, a unor case naþionale, unde sã se concentreze întreaga viaþã culturalã ºi economicã a despãrþãmântului”1. Urmãtorul pas este realizat în 1923. În acel an profesorul V. Literat, într-un articol din presa localã, mai precis din ziarul „Glasul Oltului” nr. 159 din 16 mai 1923, subliniazã: „În problemele care vor trebui sã preocupe mai cu deadinsul, despãrþãmântul nostru local, locul întâi îl va avea un început de muzeu regional al Þãrii Oltului, care sã se completeze succesiv, cãci e pãcat sã se piardã atâtea lucruri frumoase ºi interesante din punct de vedere istoric ºi etnografic, câte s-ar putea mântui de pierderi, din satele noastre”. În anul 1925 apare pentru prima datã menþionat, în documentele ASTREI apariþia muzeului. Acest document este Raportul de activitate pentru anul 1924. Se aratã cã, în octombrie 1923, a fost emisã ideea (în Fãgãraº) înfiinþãrii unui muzeu în cadrul Adunãrii generale, care o aprobã în unanimitate, iar de atunci, conducerii Liceului „Radu Negru” i-a fost acordatã suma de 10 mii lei pentru acest scop din partea Ministerului Cultural ºi Artelor.2 În acelaºi document se menþioneazã cã „la liceu au fost aduse de cãtre elevi câteva obiecte, iar în numele ASTREI directorul despãrþãmântului prof. V. Literat a colectat spre acest scop câteva obiecte de la locuitorii din Beclean. Este vorba de trei ulcioare de pãmânt, patru fotografii cu oameni în port popular, iar mai jos este o listã cu 120 de obiecte dintre care un set de 80 fotografii”3. Din pãcate, în perioada de timp cuprinsã între 5 dec. 1925 ºi 3 ian. 1934 Valeriu Literat nu se mai aflã în fruntea despãrþãmântului, în locul lui fiind ales profesorul ªtefan Danian, directorul Liceului „Radu Negru”. În aceastã perioadã informaþiile despre muzeu apar mai ales în dãrile de seamã pentru fiecare an. Dar un lucru esenþial este faptul cã profesorul V. Literat continuã sã strângã ºi sã doneze obiecte pentru muzeu. Din Raportul de activitate pe anul 1927 rezultã cã profesorul Valer Literat doneazã muzeului urmãtoarele piese: fotografii 4 buc, þinãtoare de ouã 1 bucatã, þinãtoare de scobitori 1 buc, o cutie cu ouã încondeiate.4 În anul 1932 dânsul face o nouã donaþie, constând în douã icoane ºi un liturghier.5 Tot pentru aceastã perioadã trebuie evidenþiat ºi faptul cã acest proiect trezeºte interes pentru persoane originare din zona Fãgãraºului dar care locuiesc în alte pãrþi. Amintim aici pe unul dintre primii donatori ai muzeului, Zevedeiu Criºan, din ªinca Veche (25 km de Fãgãraº), dar domiciliat în Braºov ºi care aflã din presa vremii de iniþiativa aceasta ºi trimite mai multe scrisori preºedintelui 1 2 3 4 5

Muzeul Þãrii Fãgãraºului „Valer Literat”, Doc. I. I, doc. nr. 323 (emitent Astra Sibiu), 1920. Ibidem, doc. nr. 365, Raport de activitate nr. 15/15 nov. 1925, f. 3. Ibidem. Ibidem, doc. nr. 444, 10 nov. 1928. Ibidem, doc. nr. 522, 30 august 1931.

116

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

ASTREI. În una din ele spune: „Sunt interesat de lucrurile bune care se realizeazã în locurile natale (Bv. nov 1927)”. În Raportul din 1927, acelaºi în care este menþionatã donaþia V. Literat, este consemnatã ºi donaþia lui Z. Criºan, care consta „în trei tablouri ºi un sãculeþ de bani”6. Aceastã donaþie ne este confirmatã de o copie a actului de donaþie7 aflat în arhiva personalã a familiei Criºan din ªinca Veche – pus la dispoziþie de dl. prof. I. Poliþã. Deºi profesorul V. Literat nu se mai afla în fruntea despãrþãmântului, el fãcea parte dintre membrii de bazã ai acestuia. Acest lucru reiese din „Convocarea membrilor” din 26 dec. 1933, în care „membrii fondatori sunt rugaþi sã se prezinte pentru a se discuta printre altele reorganizarea despãrþãmântului”. Pe lista respectivã se aflã ºi V. Literat.8 În luna ianuarie a anului urmãtor a avut loc adunarea generalã a despãrþãmântului unde V. Literat a fost ales printre cei trei verificatori care urmau sã se ocupe de mãrirea câmpului de acþiune al Asociaþiunii. În aceastã acþiune se înscria ºi culegerea de materiale istorice legate de evenimentele de seamã ce aveau loc pe teritoriul diferitelor despãrþãminte. Un alt document face urmãtoarea menþiune despre Muzeul Etnografic al Þãrii Oltului: „Aºezat în localul liceului «Radu Negru», este înzestrat în momentul de faþã cu 242 de piese, arme vechi, icoane, vase ºi diferite produse de artã þãrãneascã”9. Tot cu aceastã ocazie este reales în unanimitate în fruntea despãrþãmântului, ca preºedinte, profesorul V. Literat. Odatã cu revenirea lui V. Literat în fruntea ASTREI Fãgãraº putem spune cã ºi efortul depus pentru strângerea pieselor se intensificã. Din Darea de seamã pentru anul 1934 aflãm intenþiile Asociaþiunii pentru anii urmãtori: „Comitetul despãrþãmântului nostru va trebui sã se sileascã din toate puterile ca sã adune cât mai multe obiecte pentru acest muzeu ºi cât mai repede, pânã ce nu se distrug toate urmele trecutului atât de interesante al acestui þinut”. Mai multe informaþii gãsim în scurta dare de seamã din 25 martie 1936. „Ca ceva specific þinutului nostru s-a iniþiat un Muzeu regional al Þãrii Oltului, pornit prin decizia adunãrii generale a despãrþãmântului nostru þinutã la 24 nov. 1923. (...) Muzeul regional este gândit sã aibã trei secþii: etnograficã, istoricã ºi de ºtiinþe naturale. (...) În 1936 se vor întrebuinþa toate disponibilitãþile bugetului ca sã sporeascã colecþiile muzeului, mai ales cele ce privesc etnografia (...).” În darea de seamã din anul urmãtor, la capitolul destinat muzeului, se spune cã, de la ultimul raport, „colecþiunile secþiunii etnografice ale muzeului s-au înmulþit îmbucurãtor, fiind cheltuite pentru muzeu 14.700 lei”. Într-un document al Reuniunii Ortodoxe a Femeilor din Fãgãraº îl anunþã pe preºedintele ASTREI cã „încã de la reînfiinþarea Reuniunii ortodoxe a femeilor din Fãgãraº am pus bazele înfiinþãrii unui muzeu de artã naþionalã cu specific românesc”. În Darea de seamã pe anul 1938 a ASTREI, la punctul G, se face referire la Muzeul Regional al Þãrii Oltului. „Colecþiile muzeului sporesc normal, mai ales prin dãrile de preferinþã cu obiecte de îmbrãcãminte.” Totalul acestor donaþii a fost de 49 de obiecte, în valoare de 3.905 lei; au fost cumpãrate încã 12 obiecte în valoare de 955 lei.10 Se aminteºte ºi faptul cã Reuniunea Ortodoxã a Femeilor Române dãruieºte ASTREI întreaga colecþie de piese de port popular (270 de obiecte), aceastã donaþie fiind consideratã ca un pas înainte spre înfiinþarea muzeului.11 Tot acum se afirmã necesitatea sporirii eforturilor de a cãuta mijloacele necesare organizãrii ºi deschiderii muzeului. 6 7 8 9 10 11

Ibidem, doc. nr. 444, 10 mai 1928. Arhiva personalã a familiei Criºan – ªinca Veche. Muzeul Þãrii Fãgãraºului „Valer Literat”, Doc. I. I, doc. nr. 570, 26 dec. 1933. Ibidem, doc. nr. 583, 3 ian. 1934. Ibidem, doc. nr. 1203, 8 iunie 1938, p. 4. Ibidem.

117

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gheorghe Faraon

Pentru acest scop se preconizeazã convingerea autoritãþilor ºi a celorlalte fundaþii culturale sã îºi uneascã forþele pentru a construi un palat cultural în Fãgãraº, unde ar urma sã fie plasate Muzeul, o bibliotecã ºi asociaþiile culturale din oraº. La capitolul de cheltuieli se menþioneazã cã pentru muzeu a fost cheltuitã suma de 10.021 lei.12 În acelaºi an, în urma eforturilor depuse de ASTRA ºi de Fundaþia Culturalã „Principele Carol”, este pus la dispoziþia ASTREI, în localul fostei ªcoli Normale, un spaþiu în care sã se poatã organiza Muzeul Regional ASTRA al Þãrii Oltului. Aceastã informaþie este transmisã de V. Literat cãtre preºedintele Comitetului Central al ASTREI din Sibiu, la 9 octombrie 1938.13 La 17 noiembrie 1938, Direcþia Generalã a Fundaþiei „Principele Carol” îºi dã acordul ca anumite sãli din localul secþiei din Fãgãraº sã fie predate pentru muzeu, cu toate secþiunile12, iar o lunã mai târziu V. Literat este înºtiinþat de aceeaºi direcþie cã „este numit director al muzeului cu toate secþiunile14, ºi al arhivei istorice ce binevoieºte a le înfiinþa în cadrul Cãminului Cultural orãºenesc «Radu Negru», în încãperile ce le pune la dispoziþie, în mod permanent, din localul nostru”15. În 29 decembrie 1938, V. Literat face un apel cãtre prefectul judeþului în care, dupã ce îi aduce la cunoºtinþã acþiunea Fundaþiei Regale „Principele Carol”, îl roagã „sã punã la dispoziþie acte vechi din arhiva judeþului Fãgãraº, care ar putea lumina pãrþi din trecutul acestui interesant colþ de Þarã Româneascã”16. Rãspunsul afirmativ la aceastã cerere a venit la 10 ianuarie 1938. Între documentele din arhiva ASTREI se gãseºte ºi o chitanþã provenitã de la Farmacia „Vicenþiu P. Grama” din Fãgãraº, de unde a fost achiziþionat, contra sumei de 6 lei, un kilogram de naftalinã pentru Muzeul ASTRA17. Acest fapt reprezintã o primã încercare de conservare a patrimoniului muzeului. Pregãtirile pentru realizarea muzeului continuã în aceastã perioadã – sunt cumpãrate materiale pentru organizarea expoziþiei: ºnur, lac incolor, pensule etc. Un document important este cel adresat de preºedintele ASTRA Fãgãraº lui Romulus Vuia, directorul Muzeului Etnografic Cluj, în 24 iunie 1939. Dupã ce prezintã eforturile fãcute pentru realizarea unui muzeu etnografic regional al Þãrii Oltului, V. Literat îl roagã pe R. Vuia sã trimitã schiþele pentru dulapuri ºi vitrine pe care el le-a folosit în organizarea muzeului din Cluj. În rãspunsul pe care R. Vuia îl dã la 7 iulie 1939, acesta îl asigura de tot sprijinul pentru realizarea de dulapuri, vitrine, recomandându-i pe specialiºtii I. Chelcea, I. Handrea de la muzeul din Cluj. Într-un scurt raport despre activitatea ASTREI Fãgãraº pe anul 1939 ºi înaintat ºefului Poliþiei Fãgãraº se spune cã „s-au stabilit principiile dupã care urmeazã sã se organizeze muzeul. S-au cerut îndrumãri pentru aceastã organizare de la muzeul din Cluj”. Într-un document din 15 decembrie 1939 sunt sintetizate intenþiile ASTRA Fãgãraº din ultimii ani – protejarea portului popular specific Þãrii Oltului ºi înfiinþarea unui muzeu regional. Pentru realizarea acestor obiective sunt invitate sã se înscrie în Asociaþiune mai multe persoane.18 Într-o adresã cãtre Inspectorul-ªef ªcolar al Þinutului Mureº ºi Alba Iulia, Valer Literat îl informeazã cã, printre alte activitãþi ale Asociaþiunii se numãrã ºi „selecþionarea de obiecte pentru organizarea unui Muzeu Regional al Þãrii Oltului” ºi propune „Onorata Rezidenþã a þinutului Mureº, sã ne poatã pune la îndemânã, pe mãsurã ce s-ar ivi trebuinþele, fonduri între 150.000-200.000 lei,

12 13 14 15 16 17 18

Ibidem. Ibidem, doc. nr. 1216, 9 oct. 1938. Ibidem, doc. nr. 1230, Bucureºti, 17 nov. 1938. Ibidem, doc. nr. 1253, 17 dec. 1938. Ibidem, doc. nr. 1257. Ibidem, doc. nr. 1345, 18 martie 1938. Ibidem, doc. nr. 1438, 15 dec. 1939.

118

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

pentru ca sã putem vedea înfiinþat cu un ceas mai devreme Muzeul care ar fi un aºezãmânt important nu numai pentru localnici”19. În Raportul Anual este menþionat faptul cã pânã „la 15 iunie 1939 colecþiile muzeului s-au mai sporit cu 62 de bucãþi, în valoare de 12.000 lei, deci la aceastã datã valoarea bunurilor din muzeu este de 46.360 de lei”20. Din Darea de seamã pe anul 1939, din 3 iulie 1940, despre situaþia muzeului aflãm urmãtoarele (de la punctul II/subpunctul C): „La sfârºitul anului 1939 muzeul avea 773 de obiecte, în valoare de 55.777 lei. În decursul anului 1939 ºi-a sporit colecþiile cu 134 de obiecte în valoare de 21.416 lei. S-a început întocmirea unui interior þãrãnesc de casã din Þara Oltului, în una din sãli”. Începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a modificat planurile ASTREI, fiind nevoitã sã elibereze localul în care se depusese atâta efort pentru organizarea muzeului pânã atunci. Bunurile au fost evacuate la Liceul „Radu Negru” (perioadã în care o parte din piese se pierd). Pentru anul 1941, în legãturã cu soarta muzeului aflãm urmãtoarele: „... n-avem încãperi în care sã expunem bogatul material adunat, pentru ca sã înfãþiºãm, într-un muzeu regional, icoana acestui interesant þinut de veche mândrã Românie, cunoscut sub numele de Þara Fãgãraºului”21. În Darea de seamã din 15 iulie 1942 se scrie: „Muzeul Regional al Þãrii Oltului încã a fost adânc zdruncinat de nenorocirile abãtute peste neam ºi þarã. Încãperea de la fosta ªcoalã Normalã, acum cazarma «Þiganca», unde începusem sã întocmim un interior de casã þãrãneascã a trebuit sã o evacuãm ...”22. Din anul 1943 ne parvine un document deosebit de interesant, intitulat „Memoriu pentru întemeierea Muzeului Regional al Þãrii Oltului”, memoriu adresat mai multor oameni cu funcþii din judeþul Fãgãraº. În prima parte a acestuia este prezentat proiectul muzeului ce va cuprinde casa þãrãneascã, port popular, obiecte gospodãreºti pentru prima secþiune; secþiunea a doua, cea istoricã: documente, eventual obiecte preistorice; a treia secþie urma sã se ocupe de ºtiinþele naturale, flora ºi fauna þinutului.23 Acelaºi memoriu este înaintat, peste o lunã, ºi Ministrului Afacerilor Interne, în care sunt, însã enumerate ºi piesele strânse (500 de obiecte): 10 piese de port, 101 podoabe, 31 icoane (27 pe sticlã), 90 de ceramicã, 21 – mobilier þãrãnesc, 11 cãrþi ºi documente ... . La final, preºedintele ASTRA roagã pe Ministrul Afacerilor Interne sã „introducã în bugetul pe exerciþiu 1943/1944 al Prefecturii Fãgãraº subvenþia cerutã pentru muzeu – 30.000 lei”24 (bani care vor fi primiþi). Este de apreciat efortul pe care V. Literat l-a depus pentru obþinerea finanþãrii din diferite surse, dupã cum rezultã ºi din al patrulea memoriu adresat ASTREI Sibiu. La 12 aprilie vine rãspunsul la acest memoriu, ASTRA Sibiu acordând suma de 100.000 lei. În Raportul de activitate dintre 30 iulie 1942-15 iulie 1943, la punctul II, cel dedicat Muzeului, se aratã urmãtoarele: „Au fost închiriate în Piaþa Unirii 2 încãperi care urmau sã se treacã drept început de muzeu”. Se poate aprecia cã în aceastã perioadã s-a pus accentul pe partea organizaþionalã, dar nu trebuie uitat faptul cã România se afla în plin rãzboi ºi este de apreciat efortul depus de membrii ASTREI, în frunte cu V. Literat. La 31 martie 1944, ASTRA pãrãseºte localul închiriat, iar obiectele destinate organizãrii muzeului au fost depozitate în locuinþa lui V. Literat. În perioada urmãtoare activitatea ASTREI s-a diminuat simþitor datoritã evoluþiei politice a societãþii româneºti. În februarie 1947, Prefectura judeþului Fãgãraº cere lui V. Literat sã trimitã la Inspectoratul General al Artelor din Ministerul Artelor date despre evaluarea muzeelor din judeþ. În rãspunsul lui V. Literat, din 1 martie 1947, se apreciazã cã în judeþ nu mai existã alt muzeu decât cel 19 20 21 22 23 24

Ibidem, doc. nr. 1444, 30 dec. 1939. Ibidem, doc. nr. 1467, Raport anual. Ibidem, doc. nr. 1616, 18 dec. 1941. Ibidem, doc. nr. 1657, 15 iulie 1942, f. 2. Ibidem, doc. nr. 1682, 29 ian. 1943. Ibidem, doc. nr. 1688, 19 feb. 1943.

119

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gheorghe Faraon

pe care ASTRA a încercat sã-l organizeze. La acea datã (1 martie 1947), muzeul, ale cãrui obiecte au fost depozitate la început într-o salã micã a Liceului de bãieþi „Radu Negru”, avea 784 de obiecte achiziþionate sau donate. Acesta este ultimul document din arhiva ASTRA care menþioneazã muzeul. Între 1947 ºi 1950 nu avem nicio informaþie. Din lucrarea Istoria muzeelor din România25 aflãm cã, în 1950, muzeul funcþiona în casa ªenchea, deschiderea oficialã fiind în 21 februarie 1951. În concluzie, putem spune fãrã sã greºim cã profesorul Valer Literat este pãrintele Muzeului din Fãgãraº. Abstract The beginnings of the Fagaras Museum are related to the work made by the teacher Valer Literat in his capacity as a member and leader of the local section of Astra Fagaras. The Museum of Fagaras County “Valer Literat” preserves in its archives the Astra documentary fund of the local section. This fund includes a number of 1970 documents for the period between 1871 and 1947, a large number of those referring to the efforts made by the teacher Valer Literat for the creation of the Ethnographic Museum of Olt County. There are three major distinguishable stages in his endeavor: The first, between 1923 and 1925, when he had the idea of the realization of a museum and he took the first steps in collecting objects. The second, between 1925 and 1934, when he was replaced as a leader of the local section, but he continued to collect and to donate objects to the museum. The third and the last stage, between 1934 and 1937, when he made efforts to prepare, conserve and open the museum. One can legitimately say, taking into consideration all his activity, that Valer Literat is the founder of the Fagaras Museum.

25

Ioan Opriº, Istoria muzeelor din România, Bucureºti, Ed. Museion, 1994, p. 82.

120

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Marin POP ASPECTE PRIVIND ACTIVITATEA ASOCIAÞIILOR CULTURALE SÃLÃJENE ÎN PRIMII ANI DUPà MAREA UNIRE (1919-1924) Judeþul Sãlaj, ca de altfel toate judeþele, s-a confruntat cu numeroase probleme la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial. Cea mai acutã a fost cea agrarã. Ea era mult mai veche, iar amânarea ei a generat numeroase conflicte sociale. Acestea au culminat cu revoltele care au izbucnit, în întreaga Transilvanie, la începutul lunii noiembrie 1918, pe fondul anarhiei care se instaurase, în întreaga monarhie austro-ungarã, în aceastã perioadã.1 Ca ºi problemele de ordin economic ºi social2, acestea existau ºi în domeniul învãþãmântului ºi culturii. Din pãcate, dupã rãzboi, pentru un timp, cultura a trecut pe plan secundar. Membrii marcanþi ai asociaþiilor culturale au primit alte însãrcinãri. Era urgent sã se reconstruiascã þara, iar Consiliul Dirigent avea nevoie de oameni, de funcþionari români. Învãþãmântul se gãsea într-o situaþie deosebitã datoritã faptului cã multe ºcoli, din satele sãlãjene, au fost distruse în timpul evenimentelor, din noiembrie 1918 sau cu ocazia trecerii frontului, ºi trebuiau reparate. De asemenea, numãrul învãþãtorilor era mic ºi nu existau locuinþe pentru aceºtia în multe sate. Lipseau manualele ºi rechizitele ºcolare, care erau din ce în ce mai scumpe, iar þãranii nu-ºi trimiteau copiii regulat la ºcoalã, folosindu-i la muncile agricole. De aceea, se prevedea „a se ridica din partea statului edificii ºcolare ºi locuinþe învãþãtoreºti în toate comunele unde azi lipsesc ºi sã se creascã învãþãtori în mod corespunzãtor”. De asemenea, „învãþãtorii sã fie bine pregãtiþi la ºcoala normalã, care este a se completa la 8 ani ºi sã fie corespunzãtor salariaþi, ca scutiþi de grijile existenþei sã se poatã dedica cu totul carierei”. În privinþa frecvenþei copiilor la ºcoalã, „sunt a se aplica mijloace mai eficiente” ºi se prevedea achiziþionarea de manuale ºi rechizite ºcolare.3 Destul de greu s-a realizat ºi reorganizarea instituþiilor de culturã ºi a vechilor despãrþãminte ale Astrei. În judeþul Sãlaj existau 6 despãrþãminte ale Astrei, ºi anume: ªimleu, Bãseºti, Jibou, Tãºnad, Buciumi ºi Crasna. Este de remarcat faptul cã din cele 8 despãrþãminte, care au þinut sã voteze, prin delegaþi speciali, actul Unirii de la 1 Decembrie 1918, trei au fost din Sãlaj: ªimleu (Nicolae Munthiu ºi dr. Iuliu P. Mureºian), Buciumi (Ioan Nossa ºi Petru Tulbure) ºi Crasna (Ioan Perenyi). Tot din Sãlaj au participat delegaþi ai celorlalte societãþi culturale existente. Din partea Reuniunii Femeilor Române Sãlãjene au participat Cornelia Maniu, sora lui Iuliu Maniu, Lazãr Maior din Pericei ºi, ca supleant, Emanoil Stoica din ªimleu, iar din partea Societãþii pentru Fond de Teatru Român a participat, ca delegat, dr. Pompeiu Fãrcaº din ªimleu.4 Adunarea de reconstituire a Despãrþãmântului ªimleu a avut loc, pe data de 26 decembrie 1920, la ªimleu. La ea a participat preoþimea de la sate, corpul didactic, precum ºi „poporul de pe uliþa româneascã”. Adunarea s-a þinut în sala Primãriei, la ea participând peste 70 de persoane. Acum se iau decizii importante, privind reorganizarea despãrþãmântului ºi programul asociaþiei pentru viitor. Se prevedea înfiinþarea de noi agenturi, biblioteci ºi cooperative sãteºti, fiind aleºi în acest scop 31 de delegaþi, printre ei numãrându-se ºi preotul Valentin Coposu din Bobota. Fiecare delegat, ca preºedinte al agenturii, dispunea sã fie aleºi, în comuna sa, 4 membri în comitetul agenturii, 1 2 3 4

Vezi C. Grad, D. E. Goron, 1918-1919. Contribuþii sãlãjene la Marea Unire, Zalãu, Ed. Limes, 2000, pp. 17-34. Vezi Marin Pop, Evoluþia lucrãrilor de reformã agrarã ºi arendãrile forþate în judeþul Sãlaj în perioada 1918-1921, în „Acta Mvsei Porolissensis”, Zalãu, XXIV, 2002, pp. 395-452. Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Sãlaj (în continuare, D.J.A.N.Sj.), Fond Prefectura jud. Sãlaj – Subprefect, dos 127/1921. *** Marea Unire dela 1 Decembrie 1918, Bucureºti, 1943, p. 55 ºi p. 59.

121

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Marin Pop

învãþãtorii locali fiind secretari sau bibliotecari.5 De acest despãrþãmânt aparþineau 30 de comune, cu 15 agenturi ºi 22 de biblioteci. Director al despãrþãmântului a fost ales Alexandru Aciu.6 Despãrþãmântul Bãseºti avea în subordine 48 de comune ºi doar douã biblioteci, la Bãseºti ºi Oarþa de Jos. El a fost reorganizat pe data de 20 august 1919. Director al despãrþãmântului a fost ales preotul Vasile Gavriº.7 Despãrþãmântul Jibou avea 69 de comune, douã agenturi ºi douã biblioteci. Cu reorganizarea acestui despãrþãmânt a fost rugat sã se ocupe directorul sãu, Teofil Dragomir, proprietar în Lupoaia.8 Adunarea cercualã de reorganizare are loc pe data de 18 septembrie 1921, la Jibou. La ea au luat parte generalul de brigadã Daschievici, împreunã cu familia sa, colonelul Regimentului 14 Cãlãraºi, Sâmbãteanu, precum ºi un numãr mare de ofiþeri, subofiþeri ºi soldaþi. Director al despãrþãmântului a fost ales preotul Laurenþiu Bran ºi un nou comitet de conducere. Fostului director, Teofil Dragomir, care s-a retras din funcþie, i se aduc mulþumiri pentru faptul cã a fost un organizator bun. În anul 1922, pe data de 18 aprilie, are loc o nouã adunare extraordinarã în care s-a discutat problema împãrþirii acestui despãrþãmânt în douã, Despãrþãmântul Jibou ºi Despãrþãmântul Zalãu. Oraºul Zalãu, care era capitala judeþului Sãlaj, nu avea un despãrþãmânt al Astrei, aºa cã s-a luat decizia înfiinþãrii unuia ºi în acest oraº. Tot acum s-a discutat problema organizãrii prelegerilor poporale ºi a înfiinþãrii de cooperative ºi bãnci populare.9 Adunarea de reconstituire a Despãrþãmântului Tãºnad a avut loc pe data de 5 iunie 1921. Acest despãrþãmânt avea 30 de comune ºi 5 biblioteci. La aceastã adunare cercualã, care a avut loc la Tãºnad, au asistat generalul Marcel Olteanu, comandant al Diviziei 17, corpul ofiþeresc de la Regimentele 85 Infanterie ºi 34 Obuziere. Din ªimleu au participat la acest eveniment de culturã corul Liceului „Simion Bãrnuþiu” din ªimleu, în frunte cu directorul acestuia, ºi corpul profesoral de la ªcoala civilã de fete din ªimleu, în frunte cu Elena Aciu. De asemenea, a participat ºi un numeros public. Cu aceastã ocazie s-au înscris 76 de membri ºi s-a încasat suma de 1896 lei. Printre alþii, au luat cuvântul generalul Olteanu ºi directorul despãrþãmântului Tãºnad, protopopul Demetriu Coroianu. Pe timpul desfãºurãrii acestor manifestãri culturale atmosfera a fost întreþinutã de cãtre corul amintit mai sus.10 Despãrþãmântul Buciumi avea în componenþã doar 13 comune ºi avea ca director pe protopopul din Sângeorgiu de Meseº, Vasile L. Pop. Însã, pânã în anul 1922 el nu înaintase Comitetului de conducere din Sibiu raportul privind reorganizarea acestui despãrþãmânt. La fel ºi Despãrþãmântul Crasna, care cuprindea 33 de comune. Deºi directorul acestui despãrþãmânt, protopopul Graþian Flonta, s-a înscris ca membru pe viaþã al Asociaþiunii, el nu trimisese, încã, raportul privind reorganizarea ºi activitatea depusã de acest despãrþãmânt.11 Despãrþãmântul Buciumi a hotãrât, pe data de 25 noiembrie 1923, sã fuzioneze cu Despãrþãmântul Zalãu, precum ºi cu o parte a celui din Crasna, la 20 noiembrie 1923.12 Despãrþãmântul Zalãu luase fiinþã pe data de 29 iunie 1923. Director al acestui despãrþãmânt a fost ales dr. Nicodim Cristea (primarul oraºului Zalãu), secretar – Nicolae Nistor (revizor ºcolar), casier – dr. Dumitru Mureºan, iar ca bibliotecar a fost ales profesorul Vasile Timbuº. Încã din primul an acest despãrþãmânt a desfãºurat o activitate deosebitã. Astfel, doar într-un an de zile au fost înfiinþate 13 biblioteci poporale ºi 13 agenturi cu 406 membri activi ºi 4 membri pe viaþã. Biblioteca de la Zalãu avea 300 de volume. 5 6 7 8 9 10 11 12

„Gazeta de Duminecã”, nr. 1-2, 10 ian. 1921. „Transilvania”, an LII, nr. 7-8, iulie-august, 1921, pp. 574-575. Ibidem, p. 550. Ibidem, p. 561. Ibidem, an LIII, nr. 7-8, iulie-august 1922, p. 501. Ibidem, an LII, nr. 7-8, iulie-august, 1921, p. 575. Ibidem, an LIII, nr. 7-8, iulie-august 1922, p. 488 ºi p. 491. Ibidem, nr. 10-11 din 1925, p. 470.

122

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Au fost þinute urmãtoarele prelegeri: dr. Nicolae Cristea, 11 prelegeri despre Astra; Nicolae Nistor, 11 prelegeri despre ºcoalã; Gheorghe Pop, prim-pretor, douã prelegeri despre meserii; Gheorghe Matieºanu, profesor, douã prelegeri despre nãcazurile noastre; Gheorghe Dunca, profesor, ºi Valer Iuga, câte douã prelegeri despre meserii. Toate aceste prelegeri, þinute în cele 58 de comune ale noului despãrþãmânt, au avut loc în cadrul unor adunãri poporale, în acþiunea de culturalizare a satelor iniþiatã de cãtre despãrþãmintele sãlãjene.13 Dupã anul 1918 îºi reia activitatea ºi Reuniunea Femeilor Române Sãlãjene (R.F.R.S.). În perioada interbelicã, pe lângã scopul ei principal – de educare a femeii române, activitãþile sociale ºi caritative au reprezentat direcþii importante ale acestei societãþi culturale, deoarece se simþea o mare nevoie de astfel de activitãþi în întreaga societate româneascã. S-a pus accent pe domeniile caritãþii publice, ca ocrotirea orfanilor ºi a vãduvelor, înfiinþarea de orfelinate, asistenþa socialã ºi sanitarã sau ajutoare date sinistraþilor, copiilor sãraci ºi bãtrânilor.14 În anul 1919 preºedintã a R.F.R.S. a fost aleasã Elena Gheþie, soþia vicarului Silvaniei, Alexandru Gheþie. Ea a condus destinele acestei societãþi culturale pânã în anul 1923. La adunarea generalã din 18 februarie 1923 ea anunþã faptul cã lasã pe altcineva sã conducã societatea, probabil ºi datoritã faptului cã, înainte cu un an, soþul sãu (vicarul Silvaniei ºi senator P.N.R. de Sãlaj) decedase, la vârsta de numai 53 de ani. Ca preºedintã judeþeanã a R.F.R.S. a fost aleasã Laura Pop din Zalãu, soþia fostului prefect de Sãlaj Gheorghe Pop, iar ca preºedintã a centralei din ªimleu, Adela Meseºian, directoarea ªcolii medii de fete din ªimleu, soþia altui fruntaº sãlãjean, Coriolan Meseºian. În funcþia de vicepreºedinte au fost alese Elena Aciu ºi Aurora Vicaº.15 În anul 1924 este aleasã o nouã preºedintã a R.F.R.S. în persoana Elenei Aciu, care va conduce destinele acestei societãþi culturale pânã în anul 1934, când se pensioneazã ºi se mutã la Cluj.16 Pe data de 3 martie 1923 are loc ºi Adunarea generalã a Casinei Române din ªimleu. Cu aceastã ocazie au fost modificate statutele vechi, care datau din anul 1901, a fost aleasã o nouã conducere ºi a fost votat bugetul de venituri ºi cheltuieli pe anul financiar 1923. Preºedintele în funcþie, Coriolan Meseºian, a demisionat datoritã multiplelor activitãþi ºi funcþii pe care le avea de îndeplinit ºi a declarat cã doreºte sã rãmânã doar simplu membru. Directorul Liceului „Simion Bãrnuþiu” din ªimleu, Ioan Ossian, a fost ales, cu unanimitate de voturi, în funcþia de preºedinte, el dovedindu-se „ºi în trecut a fi un neobosit luptãtor pe terenul culturalo-naþional”. Ca vicepreºedinþi au fost aleºi Constantin Teodorescu, directorul Bãncii Naþionale din ªimleu, ºi dr. Valer Vicaº, notar public. Secretar a fost ales profesorul Tãnase Puºcã, iar substitut de secretar, profesorul Eugen Torok. În funcþia de bibliotecar a fost ales profesorul Ioan Oprea, iar majordom Virgil Barboloviciu, consilierul economic al oraºului ªimleu.17 Altã societate culturalã româneascã, înfiinþatã în anul 1881, cea a învãþãtorilor, îºi continuã activitatea ºi ea dupã 1918. Pe data de 10 iunie 1919, în cadrul unei adunãri care a avut loc la Zalãu, se schimbã denumirea societãþii din Reuniunea Învãþãtorilor Români Sãlãjeni în Asociaþia Învãþãtorilor Români Sãlãjeni, ca secþie a asociaþiei transilvãnene. Cu aceastã ocazie a fost aleasã noua conducere. Preºedinte a fost ales Emil Pocola, care era ºi membru în Comitetul de conducere al Asociaþiei Învãþãtorilor din Transilvania. Vicepreºedinte a fost ales George Nichita, secretar – P. Marchiº, casier – I. Guþiu ºi patru membri: P. Pop, L. Heletca, A. Precup ºi I. Filip.

13 14 15 16 17

„Sãlajul”, nr. 6, 12 aprilie 1924. Anuarul Reuniunii Femeilor Române Sãlãjene. 1925-1929, ªimleu Silvaniei, Tipografia „Lazãr”, 1929, p. 68. „Gazeta de Duminecã”, nr. 8, 24 februarie 1923. Vezi Marin Pop, Culturã ºi politici culturale în viaþa ºi opera Elenei Aciu (1875-1955), în “Þara Bârsei”, Braºov, nr. 5, 2006, pp. 26-41. „Gazeta de Duminecã”, nr. 11, 18 martie 1923.

123

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Marin Pop

Ca ºi celelalte societãþi culturale româneºti, asociaþia învãþãtorilor avea ca principal scop rãspândirea culturii, ridicarea moralã ºi culturalã a satelor sãlãjene.18 Totodatã, societatea s-a preocupat de reorganizarea ºcolilor din judeþ, de asigurarea bazei materiale a lor ºi de bunul mers al procesului de învãþãmânt. Dupã anul 1918 continuã ºi activitatea asociaþiilor culturale ale minoritãþilor etnice din judeþul Sãlaj. La data de 13 februarie 1920, vãduva Unger Augustin din Zalãu se adreseazã prefectului de Sãlaj, Gheorghe Pop, întrebându-l dacã Reuniunea Femeilor Maghiare din Zalãu poate sã-ºi continue activitatea „între cadrele de pânã acum”, spune aceasta. Prefectul rãspunde cã societatea poate funcþiona „între limitele legilor ºi ordonanþelor”19. Într-un raport al Poliþiei de Stat din ªimleu, datat 28 noiembrie 1922, se precizeazã situaþia societãþilor minoritãþilor din acest oraº. Astfel, urmãtoarele societãþi nu aveau încã statute noi: Societatea Ciobotarilor, Casina Industriaºilor Maghiari, Corpul Industrial, Corpul Tãbãcarilor ºi Societatea Diletanþilor. Înaintaserã statute Ministerului de Interne urmãtoarele societãþi: Hala Comercianþilor, Societatea Vânãtorilor, Casina Maghiarã, Reuniunea Femeilor Izraelite ºi Reuniunea Fetelor Izraelite. Singura societate care avea deja statutele aprobate era Societatea de cântãri maghiarã. Tot în acest raport se mai menþioneazã faptul cã Societatea Zidarilor Constructivi era filialã a Societãþii Centrale din Cluj ºi avea statutele în Cluj, iar Societatea „Lorantffy Zsuzsanna” ºi-a sistat activitatea, în urma ordinului confidenþial al prefectului adresat poliþiei din ªimleu20. O altã caracteristicã a acestei perioade este faptul cã se înfiinþeazã noi societãþi culturale, ºi anume, Societatea culturalã „General David Praporgescu” ºi Societatea Culturalã a Studenþilor Sãlãjeni de la Universitatea din Cluj. De asemenea, se înfiinþeazã ºi societãþi sau reuniuni profesionale, cum a fost cea a pantofarilor ºi ciubotarilor români din ªimleu. Aceasta din urmã a luat fiinþã în anul 1920, la iniþiativa învãþãtorului Valentin Câmpean, director al ªcolii de ucenici din ªimleu ºi sub patronajul primarului oraºului, Ioan Deleu. Preºedinte al Reuniunii Pantofarilor ºi Ciubotarilor Români a fost ales George Ardelean, iar notar, Teodor Matei. Statutele societãþii au fost aprobate de cãtre Consiliul orãºenesc din ªimleu ºi înaintate spre aprobare ºi Consiliului Dirigent. Membrii reuniunii erau toþi pantofarii ºi ciubotarii români din ªimleu.21 Societatea culturalã „General David Praporgescu” s-a înfiinþat pe data de 1 decembrie 1920, la iniþiativa comandantului Diviziei I Cavalerie, generalul R. Scãriºoreanu, ºi a maiorului Pleniceanu, cu ocazia sãrbãtorilor dedicate Unirii, care au avut loc în acel an la ªimleu. Preºedinte al noii societãþi a fost numit Alexandru Aciu. Acesta convoacã adunarea generalã de constituire a noii societãþi pe data de 12 decembrie 1920, la ªimleu, pentru a adopta ºi aproba statutele de funcþionare. La aceastã adunare au participat 40 de persoane, în frunte cu generalul Scãriºoreanu. Alexandru Aciu propune sã fie ales un alt preºedinte, deoarece el avea mai multe funcþii, printre care ºi pe aceea de director al Bãncii Silvania. Preºedinte de onoare al noii societãþi a fost ales generalul Scãriºoreanu, iar preºedinte executiv, Ioan Deleu. Din conducerea noii societãþi mai fãceau parte Coriolan Meseºian, ca director al coriºtilor, Ioan Ossian ºi Valer Vicaº, vicepreºedinþi, maiorul Pleniceanu ºi vicarul Alexandru Gheþie, membri de onoare. Ca membri în Comitetul de conducere au fost aleºi Alexandru Aciu, I. Mureºan ºi V. Boþan. Secretar a fost ales profesorul Tãnase Puºcã, bibliotecar – V. Pop ºi casier – Virgil Barboloviciu. Alexandru Aciu propune, apoi, ca sã se facã demersuri pentru ca aceastã nouã societate culturalã sã fuzioneze cu Casina românã din ªimleu, propunere primitã de cãtre cei prezenþi. Tot la propunerea 18 19 20 21

„ªcoala Noastrã”, nr. 18-20, decembrie, 1930, p. 642. Arhivele Statului din România, Minoritãþile naþionale din România (1918-1925), Bucureºti, doc. 25. D.J.A.N.Sj, Fond Prefectura judeþului Sãlaj, Prefect – Confidenþiale, dos. 142/1922, f. 8. „Gazeta de Duminecã”, nr. 4, 9 mai 1920.

124

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

lui Al. Aciu societatea se înscrie ca membru al Reuniunii Femeilor Române Sãlãjene ºi al Despãrþãmântului ªimleu al Astrei. Divizia I Cavalerie, prin comandantul sãu, a promis sprijin noii societãþi, dar urma, spre regretul ºimleuanilor, sã pãrãseascã oraºul. De asemenea, societatea civilã din ªimleu „s-a ataºat cu drag la noua societate”. Ioan Ossian a alcãtuit statutele, Coriolan Meseºian corul societãþii, iar Al. Aciu a ajutat la organizarea practicã a noii societãþi culturale.22 Prima ºedinþã a noii societãþi culturale are loc abia pe data de 28 decembrie 1921, în sala Cazinoului român din ªimleu. Preºedintele societãþii, Ioan Deleu, aratã în cuvântul sãu menirea acesteia. Activitatea societãþii se desfãºura în cadrul a douã secþii: cea a bibliotecilor poporale ºi cea coralã. Cu aceastã ocazie s-a hotãrât ca în fiecare sâmbãtã seara sã fie organizatã câte o conferinþã. A fost desemnat un comitet, care urma sã se ocupe cu organizarea fiecãrei serate culturale. La câteva zile dupã aceastã ºedinþã, pe data de 31 decembrie, are loc prima seratã organizatã de cãtre aceastã societate, în prezenþa unui public numeros. Conferenþiar a fost Alexandru Aciu, care a vorbit despre Spiritul stãpânitor dupã rãzboiul mondial. Aceasta a avut „un succes grandios” la public. Ziarul ºimleuan „Gazeta de Duminecã”, care publicã acest articol, fãcea un apel cãtre toþi iubitorii de culturã din oraº ºi din împrejurimi sã participe în numãr cât mai mare la aceste conferinþe.23 Dupã anul 1918, în viaþa culturalã ºi socialã a judeþului Sãlaj un rol deosebit l-au jucat studenþii. Mulþi dintre ei trecuserã proba de foc a Primului Rãzboi Mondial, unde s-au cãlit atât fizic, cât ºi spiritual, deoarece li s-a adâncit sentimentul apartenenþei la neamul românesc. Dupã terminarea rãzboiului, studenþii au înþeles cã menirea lor în cadrul României întregite va fi una dificilã, dar în acelaºi timp ºi nobilã, ºi anume aceea „a propagãrii culturii ºi înfrãþirii sociale”24. Studenþimea sãlãjeanã vedea marea necesitate care se impunea în acel moment, ºi anume, acela „de a se coborî în mijlocul acelora de unde s-a smuls ºi sã împrãºtie acolo din modestul patrimoniu studenþesc, ce a achiziþionat în anii lungi de ºcoalã”. De asemenea, ei îºi dãdeau seama de faptul cã „poporul dela þarã formeazã isvorul de regenerare a neamului” ºi de aceea ei au crezut cã au „o datorie sfântã sã-l ridice din toropeala în care au fost aruncaþi de cãtre asupritori în anii lungi de oprimare, ºi sã-l înalþe moraliceºte, culturaliceºte ºi economiceºte”25. În acest context, în care întreaga societate româneascã se gãsea într-o perioadã de tranziþie, studenþii sãlãjeni au hotãrât sã-ºi aducã ºi ei aportul la consolidarea societãþii româneºti, prin propagarea actului cultural în lumea satului românesc, vitregit de acest lucru înainte de 1918. În acest sens, studenþii ºi-au propus sã înfiinþeze o societate, care sã dezvolte activitãþi socio-culturale pe teritoriul judeþului de origine, atât de necesare „în acest colþiºor românesc”26. Fiecare student sãlãjean s-a angajat voluntar la aceastã grea misiune. Ideea a fost lansatã în anul 1919, însã multiple cauze au împiedicat constituirea societãþii studenþeºti. În acel an activitatea lor s-a rezumat la „simple discuþii prieteneºti ºi fãurind planuri de viitor”27. În anul 1920, un comitet studenþesc sãlãjean, format ad-hoc, avându-l în frunte pe Ioan Petruca, a organizat o petrecere la Zalãu, la care s-a hotãrât înfiinþarea Societãþii Studenþilor Universitari Sãlãjeni, care sã contribuie la ridicarea nivelului cultural al Sãlajului. Crearea acestei societãþi contribuia, în opinia studenþilor, atât la realizarea nobilului scop propus, dar ºi la strângerea relaþiilor de prietenie dintre membrii viitoarei societãþi.

22 23 24 25 26 27

Ibidem, nr. 34, 19 decembrie 1920. Ibidem, nr. 1, 8 ianuarie 1922. Ibidem, nr. 16-17, 27 aprilie 1924. Ibidem, nr. 1-2, 15 ianuarie 1934. Ibidem, nr. 16-17, 27 aprilie 1924. Ibidem, nr. 1-2, 15 ianuarie 1934.

125

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Marin Pop

Odatã cu începerea noului an ºcolar a avut loc, la Cluj, adunarea de constituire a societãþii, alegându-se primul sãu comitet de conducere, care era compus din urmãtorii studenþi: Ioan Petruca, preºedinte, ºi Al. Vaida, Ioan Filep, F. Cocian, I. Cionca, Al. Iuga, Ioan Gheþie, membri. Principalele obiective care au fost cuprinse în statutele societãþii erau urmãtoarele: 1. Ridicarea culturalã a poporului român, cu deosebire a celui sãlãjean, prin înfiinþarea de case naþionale, biblioteci populare, þinerea de conferinþe ºi ºezãtori culturale la sate. 2. Aducerea cultului cuvenit oamenilor mari ai Sãlajului, ridicându-le monumente ºi publicând studii asupra vieþii ºi activitãþii lor. 3. Crearea ºi pãstrarea de strânse legãturi de prietenie între intelectualii judeþului nostru ºi studenþii-membri ai societãþii prin aranjarea de serate de cunoºtinþe etc. 4. Ajutorarea reciprocã a membrilor societãþii, facilitându-le astfel posibilitatea de studiu la Universitate. Alte prevederi cuprinse în statute au fost cele referitoare la comitetul de conducere, care urma sã fie ales anual. Din el urma sã facã parte un preºedinte, un secretar general, un casier, un bibliotecar ºi câþiva membri. De asemenea, se crea o comisie de verificatori.28 Mai târziu, din cauza miºcãrilor studenþeºti antisemite, fiecare societate culturalã studenþeascã trebuia sã fie sub tutela unui profesor universitar. Sãlãjenii l-au avut ca îndrumãtor pe renumitul profesor universitar clujean Ioan Cãtuneanu. Din punct de vedere organizatoric, remarcãm în activitatea societãþii câteva momente-cheie. La data de 20 august 1922 a avut loc, la ªimleu, Congresul general al studenþilor universitari sãlãjeni. Cu aceastã ocazie, Iuliu Maniu, „marele fiu al Sãlajului ºi al neamului românesc”, a fost ales preºedinte de onoare al acestei societãþi. La acest congres distinºii fruntaºi ai Sãlajului ºi ai altor judeþe au acceptat sã devinã membri fondatori ai societãþii. Îi amintim aici pe Victor Deleu, deputat, Alexandru Aciu, senator, Sever Dan, deputat de Cluj, Ioan Coltor, deputat de Blaj, Ioan Deleu, primar al oraºului ªimleu, Valer Vicaº, notar public în ªimleu, Augustin Pintea, avocat în Zalãu, ºi Gavril Filep, fost notar cercual din Craidorolþ. Comitetul nou-format ºi-a propus sã revizuiascã statutele, care au fost aprobate cu ocazia congresului de la ªimleu. La congres s-au discutat problemele sociale ºi culturale care existau în judeþul Sãlaj la data respectivã, de care societatea avea în intenþie sã se ocupe pe viitor. Se poate afirma faptul cã la acest congres s-au pus bazele solide ale acestei societãþi culturale. În anul 1922 societatea a mai organizat ºi o serie de petreceri dansante, pentru a-ºi mãri fondul financiar. Era o altã modalitate prin care se urmãrea strângerea de fonduri, dar o ºi mai strânsã coeziune socialã a fost organizarea, din iniþiativa studenþilor sãlãjeni, a unor mari serbãri. Aceste serbãri, urmate de serate dansante, nu erau doar simple baluri, ci ocazii de a populariza cunoºtinþele pe care ei le dobândiserã în diverse domenii. Ele se organizau în vacanþele studenþeºti ºi erau gãzduite de cãtre localitãþile sãlãjene, în special cele mari. La ele participau intelectualii, notabilitãþile, foºti membri ai societãþii studenþeºti, precum ºi poporul de rând din localitatea respectivã sau din apropiere. Programul cultural-artistic, conferinþele bine pregãtite, atmosfera sãrbãtoreascã ºi seratele dansante atrãgeau un numãr mare de participanþi. Prima petrecere din anul 1922 s-a þinut a treia zi de Paºte, la Tãºnad, obþinându-se un venit considerabil. Pe 12 iulie 1922, în oraºul Cehul Silvaniei, s-a organizat o seratã artisticã ºi dansantã, care a avut un bogat program ºi s-a bucurat de un succes deplin. 28

Ibidem.

126

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

La data de 28 august 1922 studenþii sãlãjeni au participat la sfinþirea bisericii greco-catolice din Santãu. Ei au organizat serata dansantã ºi un program artistic, iar „rezultatul în toate privinþele a fost foarte mulþumitor”. La ªimleul Silvaniei, pe data de 3 septembrie 1922, studenþii au organizat o nouã petrecere, cu un bogat program artistic, oferit de cãtre membrii societãþii, obþinându-se un succes remarcabil pe toate planurile. La aceastã petrecere a participat majoritatea intelectualitãþii din ªimleu ºi din satele apropiate, manifestându-ºi „din nou cu prisos simpatia pe care o nutreºte faþã de societatea zeloºilor ºi entuziaºtilor fii ai Sãlajului”29. Alt moment-cheie l-a constituit anul 1923 când, în urma miºcãrilor studenþeºti antisemite care au cuprins întreaga þarã, se adoptã un nou regulament universitar. Astfel, ºi societatea studenþeascã sãlãjeanã a trebuit sã redacteze alte statute ºi ºi-a schimbat denumirea în Societatea culturalã „Sãlãjana”, cu sediul în Cluj. Pânã în anul 1930 o mai întâlnim ºi sub titulatura de Societatea culturalã „Sãlãgeana”. În anul universitar 1922/1923, atât la Cluj, cât ºi în celelalte centre universitare din þarã, au avut loc puternice miºcãri antisemite. Astfel de miºcãri s-au înregistrat ºi la Universitãþile din Praga, Budapesta, Viena ºi Berlin, de unde probabil acest focar a trecut în România. În centrele studenþeºti occidentale aceste miºcãri au fost mult mai violente decât cele înregistrate la noi în þarã. ªi la Cluj s-au înregistrat perturbãri care au dus la întreruperea cursurilor, dar s-au luat mãsuri disciplinare severe, ceea ce a dus la restabilirea ordinii ºi a disciplinei. Senatul universitar, întrunit pe data de 8 iunie 1923, dupã terminarea miºcãrilor studenþeºti, a luat hotãrâri importante cu privire la examene ºi la validarea anului ºcolar. Astfel, s-a luat urmãtoarea hotãrâre: „Se recunoaºte frecvenþa tuturor acelor studenþi care au urmat cursurile. Studenþii care nu au urmat vor fi obligaþi sã asculte cursurile de completare care urmeazã a fi instituite. Se admite o sesiune extraordinarã de examene în luna iulie 1923”30. Relevant pentru starea de spirit care exista în rândul studenþilor ºi pentru modul cum ar trebui înþeles patriotismul este Raportul Comisiei disciplinare universitare, care sublinia, printre altele, faptul cã ea „înþelege sã aprecieze orice miºcare patrioticã, pornitã din cel mai curat idealism, dar nu înþelege ca aceste miºcãri sã degenereze pânã la compromiterea demnitãþii de om, ºi la tulburãri, insubordonãri sau lipsã de respect cãtre autoritãþi etc. Patriotismul luminat totdeauna trebuie sã fie în serviciul aspiraþiunilor umanitare, evitând apelul la violenþã ºi ilegalitãþi”31. În ceea ce priveºte motivul acestor miºcãri studenþeºti, este vorba, în principal, de numerus clausus, adicã de o reprezentare a studenþilor în universitãþi în funcþie de proporþia pe care o aveau ca etnie. Studenþii considerau cã centrele universitare erau invadate de cãtre etnia evreiascã, iar acest numerus clausus era considerat ca o mãsurã dreaptã, „cãci nu se cade ca o naþionalitate sã ocupe locuri prea numeroase împiedecând astfel pe celelalte naþionalitãþi de a se cultiva”. Graþian Mãrcuº, unul dintre membrii fondatori ai societãþii culturale a studenþilor sãlãjeni, sublinia într-un articol din ziarul „Gazeta de Duminecã”, referitor la aceastã problemã, faptul cã „nu putem admite cã în România Mare, care a fost fãcutã de cãtre Români prin munca ºi sângele lor, luptând în contra diferitelor naþionalitãþi care azi conlocuiesc cu noi ºi în special contra jidanilor, care fie cã erau cetãþeni unguri, ori austrieci, ori supuºi ruºi sau români au lucrat pe capete, fie în mod direct, sau în mod indirect sã împiedice îndeplinirea idealului naþional românesc”. Din aceastã cauzã, el afirma cã „nu putem admite ca elementul românesc sã fie dominat de jidani”, subliniind faptul cã 29 30 31

Ibidem, nr. 16-17, 27 aprilie 1924. Stelian Neagoe, Viaþa universitarã clujeanã interbelicã, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980, vol. I, p. 207. Ibidem, p. 214.

127

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Marin Pop

evreii „invadeazã în mod sistematic universitãþile noastre, care sã le permitã în urma obþinerii unui titlu academic sã punã mâna pe barou, pe medicinã ºi într-un cuvânt pe toate carierele liberale, dupã cum au pus mâna pe comerþ, pe industrie ºi pe presã”. De aceea, el afirma cã „numerus clausus este o mãsurã de apãrare luatã din partea românilor ºi a creºtinilor în contra rasei parazitare jidoveºti”. Graþian Mãrcuº considera numerus clausus ca fiind „o lozincã naþionalã” ºi cerea ca el sã fie aplicat la întreaga societate româneascã, deci nu numai în universitãþi, „dacã vrem ca sã menþinem acestei þãri caracterul ei românesc”32. În capitalã, în februarie 1923, la sosirea profesorului A. C. Cuza, au avut loc manifestaþii studenþeºti, însã ele au fost oprite de poliþie ºi cordoanele armatei. La conferinþa pe care Nicolae Iorga a þinut-o la Ateneul Român, acesta a fost huiduit, motiv pentru care a demisionat din învãþãmânt. Mãsura luatã atunci de cãtre guvern, de a-i trimite pe studenþi acasã, în judeþele lor, era consideratã ineficientã, deoarece ei puteau sã formeze ºi aici un curent de opinie favorabil miºcãrii lor. Aceste miºcãri studenþeºti au afectat într-o oarecare mãsurã ºi activitatea societãþii culturale a studenþilor sãlãjeni, dar ea, conform statutelor sale, îºi desfãºura activitatea doar pe plan cultural, neimplicându-se în aceste miºcãri studenþeºti. Acest fapt i-a atras o ºi mai mare simpatie din partea intelectualitãþii româneºti din judeþul Sãlaj, ºi nu numai, fapt dovedit la serata dansantã organizatã în primãvara anului 1923, pe data de 9 aprilie, a treia zi de Paºte, la Jibou, unde s-a bucurat de un real succes. Aici „rezultatul moral ºi material a întrecut orice prevederi”. Banii care s-au strâns la aceastã seratã urma sã fie folosiþi pentru înfiinþarea de biblioteci poporale.33 În ºedinþa din data de 14 decembrie 1923, Senatul universitar din Cluj a luat o serie de hotãrâri, printre care ºi unele referitoare la societãþile studenþeºti. Astfel, în urma acestor decizii, societãþile studenþeºti aveau obligaþia sã-ºi revizuiascã statutele. De asemenea, se mai hotãrãºte ca societãþile studenþeºti, care erau organizate pe regiuni, cum era ºi cazul societãþii studenþilor sãlãjeni, sã fie extrauniversitare. Ele nu mai aveau voie sã se intituleze universitare sau studenþeºti, ci numai culturale sau academice. Societãþile studenþeºti intrau, din acel moment, în sfera de acþiune a organelor administrative de stat, nemaiavând nevoie de recunoaºterea Senatului universitar.34 În urma acestor dispoziþii ale Senatului universitar, Societatea Studenþilor Universitari Sãlãjeni a convocat, tot în luna decembrie 1923, adunarea generalã a societãþii, unde s-a hotãrât desfiinþarea acestei societãþi ºi crearea uneia noi, care sã corespundã noului regulament universitar. Membrii comitetului de conducere al societãþii au fost însãrcinaþi sã punã bazele unei noi societãþi culturale, care sã fie în conformitate cu legile nou apãrute. Totodatã, comitetul de conducere a redactat statute noi ºi a propus un nou nume pe care societatea urma sã-l aibã, ºi anume: „Sãlãgeana, societate culturalã, Cluj”. Acest lucru este fãcut public prin intermediul ziarului „Gazeta de Duminecã”, pe data de 25 februarie 1924, societatea obþinând, pânã la acea datã, personalitate juridicã.35 Membrii societãþii studenþeºti erau convinºi de faptul cã, astfel constituitã, ea îºi va mãri cercul de activitate ºi totodatã ºi numãrul de membri. În noile condiþii care le fuseserã impuse, ei erau convinºi de faptul cã societatea studenþeascã ar „putea progresa în direcþia unei coheziuni din ce în ce mai strânsã a poporului ºi a desvoltãrii sentimentului naþional român”, ea devenind „din ce în ce mai aptã sã realizeze, sã rezolve problemele 32 33 34 35

„Gazeta de Duminecã” nr. 7, 17 februarie 1923. Ibidem, nr. 13, 10 aprilie 1923. Stelian Neagoe, op. cit., p. 212. „Gazeta de Duminecã”, nr. 20-21, 25 mai 1924.

128

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

cele mai ardente ca: ridicarea nivelului cultural, stabilirea unei legãturi mai strânse între diferitele clase sociale ale judeþului nostru Sãlaj”. Noul comitet de conducere al societãþii îl avea ca preºedinte pe studentul Mihail Gurzãu, viitor prefect liberal al judeþului Sãlaj, iar ca secretar general, pe Augustin Cerban.36 Continuând programul Societãþii Studenþilor Sãlãjeni, a cãrei moºtenitoare era, Societatea culturalã Sãlãgeana a dezvoltat ºi în anul 1924 o prodigioasã activitate. Sub noua titulaturã, societatea studenþilor sãlãjeni începe ºi organizarea unor programe artistice, care erau urmate de serate dansante, în scopul de a-ºi mãri fondurile financiare. Prin aceste genuri de manifestãri se spera sã se strângã mai puternic rândurile societãþii româneºti din judeþ, iar membrii ei sã fie sensibilizaþi în privinþa scopurilor nobile pe care le urmãreau studenþii sãlãjeni. Activitãþile ºi manifestãrile culturale ale societãþii studenþeºti erau organizate, în general, în vacanþe. În mare parte, ei îºi petreceau vacanþele în mijlocul poporului, unde organizau ºezãtori culturale ºi susþineau conferinþe pe diferite teme: istorice, culturale, medicinã, igienã etc. De asemenea, cu aceste ocazii distribuiau cãrþi ºi materiale didactice satelor sãlãjene. Astfel, au înfiinþat numeroase biblioteci poporale. În ceea ce priveºte cultul pentru strãmoºi, ei au reuºit, în anul 1930, pe data de 7 septembrie, sã ridice, la ªimleu, un bust marelui nostru înaintaº sãlãjean, Simion Bãrnuþiu, în faþa liceului care-i poartã numele. Aceasta a fost cea mai mare realizare a societãþii studenþeºti în primul ei deceniu de activitate. În deceniul 4, considerãm cã societatea a avut cele mai mari realizãri, poate din întreaga sa activitate, în anul de excepþie 1933. În acel an, societatea a reuºit, dupã intervenþiile preºedintelui ei de onoare, Iuliu Maniu, la ministrul Instrucþiunii publice, Dimitrie Gusti, sã primeascã 135 de bibioteci, fiecare constând din 80 de volume, 40 de tablouri intuitive ºi 10 hãrþi. Acestea au fost distribuite în 135 de sate sãlãjene, în cadrul a 10 turnee de propagandã, într-un timp foarte scurt, respectiv, în vara anului 1933. Tot în acel an s-a reuºit ridicarea unei Case naþionale la Bãdãcin, al cãrei act fundaþional a fost sfinþit pe data de 10 septembrie 1933 ºi, tot aici, au organizat un Congres studenþesc naþional, pe data de 1 decembrie 1933. Nu în ultimul rând, petrecerile pe care le organizau în fiecare varã în satele sãlãjene au contribuit, pe lângã strângerea de fonduri, la realizarea unei coeziuni sociale între studenþii sãlãjeni, intelectualitatea ºi þãrãnimea satelor. În concluzie, putem afirma cã problemele deosebite cu care s-a confruntat judeþul Sãlaj, în aceastã perioadã de grele încercãri, datoritã consecinþelor dezastruoase pe care le-a avut rãzboiul asupra satelor sãlãjene, au fost depãºite cu bine. Prioritare, în aceastã perioadã tulbure, au fost problemele legate de lipsa personalului calificat în administraþia localã, aprovizionarea populaþiei cu cereale ºi articole de primã necesitate ºi, în special, problema agrarã. Pânã în anul 1923 s-a reuºit ºi reorganizarea vieþii culturale sãlãjene ºi o mai bunã împãrþire a despãrþãmintelor Astrei. Se creeazã un nou despãrþãmânt central, la Zalãu, care era capitala judeþului, ºi iau fiinþã noi societãþi culturale. Cu toate acestea, cel mai important despãrþãmânt al Astrei sãlãjene, credem noi, rãmâne, ºi în perioada interbelicã, cel al ªimleului, oraº care în acea perioadã mai era numit ºi „Braºovul Vestului” sau „Micul Braºov”. Abstract Salaj County, as well as the other counties, confronted with several problems at the end of the World War I. As well as economical and social problems, there were also problems in the field of 36

Ibidem, nr. 10, 9 martie 1924.

129

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Marin Pop

education and culture. Unfortunately after the war, for a short time, the culture was transferred to a second level. The outstanding members of cultural associations got other assignments. It was urgent to rebuild the country and Consiliul Dirigent (Leading Council) needed people, Romanian office workers. In the first years after the Great Union, there were reorganized the cultural associations that came into being before 1918, and not only the Romanian ones (ASTRA, Reunion of Romanian Women from Salaj, Reunion of Romanian Teachers from Salaj, Romanian Casina), but also those of Hungarian and Jewish minorities. Another feature of that period is the fact that new cultural societies came into being, such as: General David Praporgescu Cultural Society and Cultural Society of Students from Salaj county activating at the University of Cluj. There also came into being professional societies and reunions such as the one of Romanian shoemakers and boot makers from Simleu. In conclusion, we can state that the special problems Salaj County confronted with, during that period of great difficulties, due to devastating effects the war made upon the villages from Salaj, have been successfully overcome. In that troubled period, the first priority were the problems concerning with the lack of qualified personnel in local administration, the supplying of population with cereals and products of first necessity and most of all, the agricultural problem. Until 1923, the cultural life in Salaj County had already been reorganized and a better distribution of Astra divisions had been made. It was created a new central division in Zalau, the Municipality of Salaj County and new cultural societies came into being. Nevertheless, we believe that the most important Astra division from Salaj County, between the two wars, was the one from Simleu, a town which on that period was also named “the Western Brasov”, or “the Little Brasov”.

130

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Lucia BUNACIU UN OM DE SEAMÃ: DR. JOE GHERMAN În aceastã varã (2007 – n.r.) se împlinesc 40 de ani de când dr. Joe Gherman, omul providenþial pentru Muzeul „Casa Mureºenilor” din Braºov, a pãrãsit aceastã lume. Spun „providenþial” pentru cã, fãrã munca, interesul ºi dãruirea sa, Braºovul nu s-ar fi putut mândri cu aceastã instituþie de culturã de mare valoare ºi importanþã pentru þara noastrã. Încerc sã evoc pe acela care a fost unul din bãrbaþii de valoare incontestabilã ai Transilvaniei, pe drept fãcând parte din familia Mureºenilor. Desigur, prezentarea mea va fi subiectivã, pentru cã dr. Joe Gherman a fost prietenul ºi camaradul de arme al tatãlui meu; amândoi au fost prizonieri de rãzboi (la Darniþa, în Rusia, în 1917) ºi amândoi s-au întors în þarã ca voluntari în armata românã. Mai apoi, s-au cãsãtorit cu cele douã fiice ale compozitorului Iacob Mureºianu, tatãl meu cu Lucia ºi Joe Gherman cu Sevastia, devenind astfel, pe lângã prieteni, ºi cumnaþi. Tatãl meu, medicul Iulian Bene, a murit tânãr, iar cel care s-a ocupat în mod deosebit de educaþia mea ºi a fratelui meu a fost Nenea Joe, naºul meu de botez ºi de cununie ºi unchiul meu mult iubit ºi admirat, cãruia îi datorez nespus de mult ºi îi sunt recunoscãtoare pânã astãzi pentru tot ceea ce a fãcut pentru mine. Cu toate acestea, voi încerca sã-mi înving – pe cât pot! – subiectivitatea pentru cã, fãrã doar ºi poate, ceea ce am de spus nu se datoreazã doar dragostei ºi admiraþiei pe care i-o port, ci în primul rând cercetãrii pe care am întreprins-o asupra acestei mari personalitãþi în nenumãratele acte ºi documente pe care le-am avut la dispoziþie. Fiu al Munþilor Apuseni, deci „moþ”, crescut în dragostea de tradiþie, neam ºi þarã, aparþinea unei familii de intelectuali români cu stare. Mama lui, Sofia, a fost fiica unui negustor foarte bogat din Brad (oraº al minelor de aur), iar tatãl sãu, Ioan Gherman, a fost protopop ortodox ºi profesor de latinã ºi istorie la Liceul „Avram Iancu” din Brad, liceu înfiinþat sub oblãduirea lui Andrei ªaguna, dupã cel din Braºov. Ioan Gherman, ca profesor, a avut un rol de cãpetenie în educarea moþilor, ºi nu numai. Sofia ºi Ioan Gherman au avut trei fii: Dante, Joe ºi Horaþiu. Poate este puþin neobiºnuit ca feciorii unui preot sã poarte nume de botez în afara calendarului ortodox, însã alegerea acestor nume – sã nu uitãm cã Ioan Gherman a fost ºi profesor de latinã – a reprezentat felul cum a înþeles el sã evite maghiarizarea prenumelor românilor, atât de frecventã în acea vreme. Toþi trei feciorii Gherman, deºi cu studii în alte specialitãþi, au fost buni cunoscãtori ai limbii ºi ai istoriei neamului din care fãceau parte. De asemenea, toþi erau cunoscãtori de limbi strãine; afarã de cele clasice (latina ºi greaca), le ºtiau pe cele ce se vorbeau în Transilvania, maghiara ºi germana, ºi totodatã limbile francezã ºi italianã. Ca profesii, Dante Gherman a urmat Literele ºi Filosofia, Joe Gherman, Dreptul, iar Horaþiu, Politehnica (a fost inginer naval), toþi urmând cursurile universitãþilor din Budapesta ºi Viena. Pe lângã activitãþile lor profesionale, au militat, prin acþiuni directe, prin scris sau susþinere materialã, în lupta naþionalã, în vederea Marii Uniri din 1918. Aºa, de pildã, fratele mai mare, dr. Dante Gherman (profesor la Liceul „Andrei ªaguna” din Braºov), a fost trimis, ca reprezentant al Partidului Naþional Român, la Budapesta, ca sã predea ºi sã susþinã un Memoriu al românilor din Braºov ºi Þara Bârsei, în care se cerea delegaþilor români din Parlamentul maghiar sã solicite ºi sã pledeze pentru despãrþirea Ardealului ºi a Banatului de Ungaria, iar în cazul în care nu li se îndeplinea cererea, ei, delegaþii, sã pãrãseascã forumul budapestan – ceea ce au ºi fãcut.1 1

Alexandru Surdu, ªcheii Braºovului, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1992.

131

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Lucia Bunaciu

Dr. Dante Gherman a renunþat la profesia de dascãl la Braºov – aici a fost ºi un important gazetar – ºi s-a dedicat meseriei de avocat, practicatã la Arad ºi la Brad, dar mai ales ca pledant strãlucit la Înalta Curte de Casaþie a þãrii, unde pledoariile sale au rãmas în istorie. În acelaºi spirit naþional, dr. Joe Gherman (un emerit matematician), ca prizonier la Darniþa – fapt pomenit ºi mai sus – în Primul Rãzboi Mondial, fiind ofiþer de artilerie ºi rezervist în armata austro-ungarã, s-a înrolat în corpul de voluntari români pentru a lupta în continuare, de data aceasta pe frontul românesc, convins fiind cã lupta armatei române va duce la unirea tuturor românilor într-o singurã þarã, pe care ºi-o doreau de veacuri: România. Dintre cei trei fraþi Gherman, Horaþiu a murit tânãr, de o boalã neiertãtoare în acele vremi – tuberculoza –, departe de dragii sãi Munþi Apuseni, pe o navã a flotei austriece, unde lucra ca inginer mecanic. Ca sã revin la dr. Joe Gherman, cum am mai spus, a studiat Dreptul la Budapesta, a dat doctoratul la Viena ºi apoi încã un doctorat administrativ, de data aceasta la Universitatea din Cluj, numit în epocã „piccolo doctorat”. Aceastã ultimã, sã zic aºa, „calificare” i-a fost necesarã pentru cã, dupã Unire, a lucrat în Administraþie, unde a ajuns sã deþinã funcþia importantã de Inspector general administrativ în Ministerul de Interne, pentru tot cuprinsul þãrii. Ca un specialist de marcã în Administraþie, dr. Joe Gherman nu s-a mulþumit sã fie doar un funcþionar – chiar ºi de grad înalt – care sã foloseascã legi ºi sã urmãreascã justa lor aplicare. Preocupãrile lui au mers mai departe, aducând îmbunãtãþiri, idei noi ºi lucrãri în domeniu. Voi menþiona aici doar o parte dintre cele care au fost publicate ºi adoptate ºi, de asemenea, o serie de titluri din cele pe care le-a elaborat: – Reforma Administrativã 1919-1931; – Regulament-tip pentru organizarea pompierilor rurali, prevenirea ºi stingerea incendiilor; – Regulament-tip pentru organizarea corpului ºi serviciilor hornarilor; – Organe administrative în Ardeal ºi Banat pânã la 1918; – Observaþiuni asupra proiectului Legii administrative 1936; – Organizarea judecãtoriilor comunale ºi a judecãtorilor de pace în Ardeal, Banat pânã la 1 ianuarie 1925 ºi în Vechiul Regat pânã la 1907. A organizat ºi a condus diverse lucrãri ºi conferinþe administrative cu prefecþii ºi primarii Regiunilor pe care le avea în subordine. Un exemplu: Conferinþa de la Regiunea a III-a administrativã Braºov, expunerea d-lui Dr. Joe Gherman, inspector general administrativ (articol apãrut în ziarul „Universul” din Bucureºti, 6 februarie 1943). Sigur, toate aceste preocupãri erau în cadrul funcþiei sale dar, prin ideile noi pe care le aduceau, depãºeau cu mult atribuþiile stricte de serviciu. Un alt capitol care l-a interesat ºi cãruia i s-a devotat de-a lungul întregii sale vieþi a fost cultura, ºi a activat încã de tânãr în domeniu, ca ziarist, cercetãtor, sprijinitor a tot ceea ce era activitate artisticã, muzicalã, istoricã, literarã. Aºa, a susþinut, moral ºi mai ales material, sãpãturile arheologice de la Porolissum (scrisoare de mulþumire a Prof. univ. Constantin Daicoviciu din 17 iulie 1939, Cluj). A publicat, pe spese proprii, lucrarea Viaþa ºi opera compozitorului Iacob Mureºianu, cu ocazia comemorãrii, la Cluj, a 75 de ani de la moartea acestuia. De-a lungul anilor a scris nenumãrate lucrãri cu subiecte diferite ºi interesante, apãrute în periodicele vremii la Cluj, la Braºov sau în alte oraºe ale þãrii. Voi menþiona doar câteva dintre acestea: – Statuia de la Iaºi a lui ªtefan cel Mare, în care prezintã valoarea ºi importanþa sculptorului francez Emmanuel Fremiet, cel care este autorul acestui valoros monument;

132

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

– Eminescu la Braºov, conferinþã prezentatã, în 12 noiembrie 1964, la Filiala Secþiei de Istoria Medicinii la Braºov; – Muzica instrumentalã în Biserica Româneascã, lucrare publicatã în ziarele „România Nouã” ºi „Patria” din Cluj, în anul 1940; dupã mulþi ani, Joe Gherman noteazã, cu privire la aceastã lucrare a sa: „9 iunie 1952, a doua zi de Rusalii. Din tot ce am publicat, aceste douã articole mi-au plãcut cel mai mult. Le-am recitit de multe ori”; – Începuturile presei româneºti în Transilvania, lucrare amplã, fãcând obiectul conferinþei þinute la 30 noiembrie 1965, la Braºov. Încã din 1943, mult înainte de a se implica în aplicarea „Lãsãmântului” lui Iacob Mureºianu, a întreprins o acþiune de înfiinþare a unei instituþii la Braºov, care sã cuprindã: muzeu, loc de cercetare în diverse domenii, revistã etc., întocmind pentru aceasta memorii (nr. 2167/1943) ºi documentaþii justificative. A rãmas însã doar un proiect, în acele timpuri neprielnice, din cauza celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, în care era angrenatã ºi patria noastrã. Fiind cãsãtorit cu Sevastia, fiica lui Iacob Mureºianu, dupã cum am spus ºi mai înainte, desigur cã spiritul sãu iubitor de culturã ºi interesul pe care-l purta istoriei noastre s-a îndreptat spre familia Mureºenilor, încã din tinereþe. Venit la Braºov, în urma nefericitului Dictat de la Viena din 1940, legãturile cu moºtenirea spiritualã a familiei s-au întãrit, în special datoritã prieteniei dintre el ºi vãrul primar al soþiei sale, Aurel A. Mureºianu, apropiat ca vârstã ºi preocupãri. Împreunã, au decis punerea în aplicare a atât de original intitulatului „Lãsãmânt” spiritual ºi material al Mureºenilor. Iacob Mureºianu, proprietarul „Gazetei Transilvaniei”, a dorit ca întreg patrimoniul familiei sale – casã, documente, bibliotecã, obiecte de artã, mobilier etc. – sã rãmânã „intact ºi indiviz”, sã foloseascã întregului neam, nu doar succesorilor sãi. De aceea, la moartea sa, cel care a rãmas sã se ocupe de întreaga moºtenire a fost dr. Aurel Mureºianu, directorul de atunci al „Gazetei”, ceilalþi urmaºi renunþând la drepturile lor de moºtenire pentru a nu se împrãºtia acest tot unitar. Astfel, dr. Aurel Mureºianu a gospodãrit moºtenirea în spiritul „Lãsãmântului”, pânã la moartea sa. Fiul sãu, istoricul ºi publicistul Aurel A. Mureºianu, a avut în continuare grijã de prezervarea patrimoniului. Neavând urmaºi direcþi, sfãtuindu-se cu vãrul sãu prin alianþã, dr. Joe Gherman, întocmeºte un act notarial în 1950, prin care-l împuterniceºte pe acesta, ca reprezentant al familiei, cu „preluarea, pãstrarea ºi organizarea patrimoniului, în scopul înfiinþãrii unui aºezãmânt ce urma sã poarte numele «Fundaþiunea Casei Mureºenilor»: bibliotecã, muzeu, institut de cercetãri istorice, ºtiinþifice, lingvistice, conform dorinþei înaintaºilor”. Abia a închis ochii Aurel A. Mureºianu, cã organele Securitãþii Statului – proaspãt înfiinþatã de regimul comunist – s-au ºi prezentat, pentru a ridica tot ceea ce reprezenta tipãriturã sau înscris, spre a le duce la Fabrica de hârtie din Zãrneºti, la topit. Pentru puterea comunistã, acest patrimoniu reprezenta un pericol de necontestat. E ironicã soarta câteodatã, cãci aceastã fabricã a fost cumpãratã, în trecut, de Mureºeni, pentru a asigura hârtia necesarã la tipãrirea „Gazetei Transilvaniei”, iar Gheorghe Bariþiu a fost timp de 20 de ani director comercial al acestei fabrici. Acum urma ca, printre altele, ºi colecþia „Gazetei” sã fie topitã aici. Dar sã trec din nou la întâmplãrile vremii. În faþa unui asemenea pericol – preluarea doritã de Securitate – dr. Joe Gherman, în calitatea sa oficialã de succesor al lui Aurel A. Mureºianu, a reuºit sã obþinã o amânare de 24 de ore, dupã care urma sã se facã predarea. Cum i-a putut convinge pe cei trimiºi sã execute ordinul de ridicare a „materialului”, numai el a ºtiut. Asumându-ºi tot riscul ºi primejdia personalã (nu demult fusese eliberat din închisoarea comunistã a Ministerului de Interne), a reuºit, într-o singurã noapte, ajutat de toþi membrii familiei, sã

133

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Lucia Bunaciu

transporte totul la Biblioteca Municipalã unde, prin omul de culturã ºi înþelegere care a fost profesorul Ion Colan, prieten apropiat, s-a preluat acest patrimoniu de valoare, prezentând un act oficial celor de la Securitate, care nu au mai insistat, considerând Biblioteca o instituþie oficialã a Statului. În acest fel, destul de neobiºnuit pentru epoca respectivã, chiar incredibil, patrimoniul Mureºenilor a fost salvat ºi asta datoritã exclusiv lui Joe Gherman. De acum înainte îºi va urmãri neabãtut scopul propus: realizarea aºezãmântului cultural dorit de Mureºeni. În baza actului notarial din care rezulta calitatea sa de reprezentant ºi gestionar al întregului patrimoniu ce urma a fi donat Statului, va începe un lung ºi obositor „rãzboi al hârtiilor”. Memorii, nenumãrate memorii, referate, cereri, scrisori la cei pe care-i socotea cã ar putea ajuta acþiunea întreprinsã. La orice refuz fãcea revenire cu alte ºi alte argumente, mergea în audienþã, cãci, ca un bun jurist ce era, pleda cu atâta convingere încât nu putea fi refuzat, ºi toate astea de-a lungul foarte multor ani, fãrã sã oboseascã sau sã renunþe. La vremea respectivã mai existau urmaºi ai familiei, în þarã ºi strãinãtate, ºi în urma împuternicirilor date de aceºtia, reuºeºte sã fie numit de cãtre Sfatul Popular Braºov ca delegat al familiei ºi custode, pentru a inventaria în mod ºtiinþific acest patrimoniu. Cu pregãtirea pe care o avea ca specialist în administraþie, era cel mai potrivit pentru o asemenea sarcinã, pe care a îndeplinit-o în mod exemplar, ca de altfel tot ce întreprindea. Nu s-a mãrginit însã doar la aceastã muncã, necesarã dar nu hotãrâtoare pentru þelul sãu: „Casa Mureºenilor”. A continuat a se adresa la toate forurile competente, explicând importanþa cererilor pentru a înfiinþa o asemenea instituþie, ce urma sã fie o mândrie pentru þarã. A întreprins nenumãrate cãlãtorii, pe spese proprii, la Bucureºti, la Academia Românã ºi la Muzeul Literaturii Române, la Cluj ºi la Iaºi, la filialele Academiei, pentru a se consulta cu specialiºti, lucrând fãrã preget, fãcând o muncã sisificã de multe ori, care a durat timp de 17 ani. Greutãþi au fost fãrã numãr ºi de variate feluri. De multe ori, când obþinea o micã reuºitã, în scurt timp era anulatã ºi totul trebuia luat de la început. Dar dr. Joe Gherman nu s-a lãsat niciodatã învins. A dorit din tot sufletul sã-ºi realizeze visul ºi, oricâte greutãþi a întâmpinat, nu s-a descurajat. Mã întreb oare câþi oameni ar fi avut aceastã tãrie de caracter. Pe acest drum pe care ºi l-a ales a fost un adevãrat urmaº al vajnicului Iacob Mureºianu. Impedimentele nu au fost numai în legãturã cu obþinerea aprobãrilor, datã fiind convingerea celor de care depindea apariþia unui asemenea aºezãmânt, ci ºi în eliberarea spaþiului pentru muzeu ºi chiar în recuperarea patrimoniului, care fusese împrãºtiat la diverse alte instituþii din Braºov sau din capitalã. Cu câtã greutate ºi alergãturã a recuperat arhiva, tablourile – câte a putut –, mobilierul depozitat incorect ºi deteriorat, îndreptând multiplele greºeli ce s-au fãcut în timp. Din pãcate, chiar pânã în ziua de azi sunt valori din patrimoniul Mureºenilor care nu s-au mai întors la locul lor de baºtinã, „Casa Mureºenilor”, de unde au fost silnic înstrãinate. Pentru a reliefa mai pregnant caracterul omului Joe Gherman, aº menþiona un fapt ce-l defineºte. Dupã ce a fost eliberat din detenþie (deoarece nu s-a gãsit niciun motiv plauzibil de condamnare, cãci nu fãcuse parte din niciun partid politic – fiind funcþionar public, acest lucru era de altfel interzis –, nu avusese nicio activitate ca „exploatator”; fiind tolerant ºi iubitor al semenilor sãi, a apãrat pe evreii oprimaþi în regimul nazismului, de altfel i-au ºi fost recunoscãtori, depunând mãrturie pentru eliberarea sa), a fost epurat din administraþie ca indezirabil, înainte de vârsta pensionãrii ºi, astfel, i s-a refuzat, dupã o muncã de ani buni, dreptul la pensie. Atunci, în 1959, nu avea niciun fel de venit, trãia din vânzarea lucrurilor din casã ºi din puþinul ajutor pe care-l avea din salariul fiului sãu. Arhivele Statului din Braºov i-au oferit un post bine plãtit, cu condiþia ca patrimoniul arhivistic al Mureºenilor, de care dispunea ca reprezentant al familiei, sã treacã la aceastã instituþie, dispusã

134

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

totodatã a-l achiziþiona de la urmaºi. Având ca imbold conducãtor îndemnul lui Avram Iancu, moþ de al lui: „Iubiþi-vã þara ºi neamul, ca sã nu vã batã Dumnezeu!”, dr. Joe Gherman a declinat oferta Arhivelor Statului, continuând sã activeze, fãrã preget, pentru înfiinþarea „Casei Mureºenilor”, cu tot patrimoniul lãsat „intact ºi indiviz”, cum au dorit înaintaºii ºi urmaºii care mai erau în viaþã. Abia în 1957, în urma unui nou memoriu (cine ºtie al câtelea!) întocmit într-un mod ºtiinþific ºi de un înalt nivel cultural – o adevãratã lucrare de referinþã –, a determinat conducerea Academiei sã trimitã un delegat la faþa locului. Acesta a fost eruditul profesor Alexandru Husar, care se documenteazã ºi raporteazã cele constatate. Pe baza acestora, preºedintele filialei din Cluj, profesor Raluca Repan, cu care Joe Gherman luase legãtura, fiind o veche ºi dragã cunoºtinþã, înainteazã un raport (nr. 858/1959) Academiei Române, prin care conclude cã: „Având în vedere importanþa acestui patrimoniu, aprobã ºi susþine iniþiativa tov. Dr. Joe Gherman”, propunând studierea problemei ºi luarea mãsurilor de cuviinþã. Sã revin asupra faptului cã dr. Joe Gherman a fost o personalitate cunoscutã în perioada interbelicã, având multe legãturi cu intelectualitatea timpului. Aºa se explicã înþelegerea pe care a gãsit-o ºi dupã instaurarea comunismului la oameni de valoare, ce nu au putut fi înlãturaþi sau înlocuiþi imediat cu proletcultiºti, regimul având încã nevoie de priceperea lor. Aceasta este ºi explicaþia cã a fost sprijinit necondiþionat de Academia Românã, unde, în urma discuþiilor pe care le-a avut cu preºedintele din acel timp, profesorul Iorgu Iordan, acesta susþine valorificarea patrimoniului Mureºenilor. De asemenea, profesorul Panaitescu-Perpessicius, academician ºi el, cere conservarea ºi popularizarea glorioasei familii a Mureºenilor, prin înfiinþarea unui aºezãmânt cultural consacrat acestui scop. În decursul celor 17 ani în care Joe Gherman a lucrat pentru punerea în practicã a amintitului „Lãsãmânt” a lui Iacob Mureºianu, el nu s-a mãrginit doar în a convinge autoritãþile ºi forurile intelectuale ale vremii de necesitatea pentru neam a unui asemenea aºezãmânt, ci s-a ocupat ºi de lucrãrile de ordin strict tehnic, ºi anume: eliberarea spaþiului donat, reparaþiile ºi amenajãrile necesare, problemele de restaurare a obiectelor ce urmau sã fie expuse, alcãtuirea de fiºe de arhivã, supravegherea celor ce lucrau ca zugravi, constructori, parchetari etc. ºi achiziþionarea bunurilor necesare unui asemenea muzeu, ca: perdele, covoare, diverse alte materiale, ceea ce a solicitat o permanentã alergãturã. Zile, luni ºi ani pleca de dimineaþã, la prima orã, ºi se întorcea seara târziu, extenuat dar fericit, ca sã ne spunã cã încã un punct din rigurosul sãu program, pe care ºi-l impusese singur, a fost realizat. ªi toate acestea, în timpuri nespus de vitrege, când nu întotdeauna munca lui era apreciatã la valoarea ei. A fost însã un optimist, care nu s-a lãsat niciodatã înfrânt de vicisitudinile pe care le-a avut de întâmpinat. Pe ultima sutã de metri, atunci când idealul sãu, „Casa Mureºenilor”, era realizat, adicã spaþiul era amenajat conform planului, cu tablourile pe pereþi, mobilele stil la locul lor, cu vitrine ºi panouri reprezentative pentru Mureºeni ºi munca lor, actele din arhivã erau în mare parte înregistrate – totul gata pentru inaugurare –, dr. Joe Gherman a pãrãsit aceastã vale a plângerii, rãpus de o boalã necruþãtoare, pe care nu a putut-o învinge ca pe toate celelalte greutãþi pe care le întâmpinase cu atât curaj în viaþã, poate tocmai datoritã eforturilor prea mari în felul cum a înþeles sã munceascã pentru Mureºeni. La înmormântarea sa, din luna iulie a anului 1967, în cripta nr. 1 pe care ºi-o cumpãrase ºi construise în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae din Braºov, pãrintele Iºa, în panegiricul sãu, spunea: „Purtarea sa de grijã s-a revãrsat îndeosebi asupra bisericilor strãbune, cunoscând rosturile lor în devenirea neamului românesc. Printre aceºti beneficiari ai dragostei faþã de valorile trecutului istoric se numãrã ºi biserica aceasta, în preajma cãreia i-a fost dat sã fie aºezat spre veºnica odihnã”.

135

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Lucia Bunaciu

Din pãcate, nu a fost sã fie aºa. Cripta în care a fost îngropat în 1967, iar mai apoi toþi membrii familiei sale decedaþi de-a lungul anilor ºi nimeni altcineva, îi fusese atribuitã spre achiziþie de conducerea bisericeascã încã din anii ’40, drept recunoºtinþã pentru sprijinul constant primit de la dr. Joe Gherman. Dupã ce, timp de 50 de ani, în afarã de familia sa nu a mai fost nimeni îngropat acolo, în anul 1985 cripta a fost spartã din dispoziþia forurilor bisericeºti ale timpului, pentru a fi înhumaþi diverºi strãini, care nici mãcar nu ºtiau cine au fost dr. Joe Gherman ºi Mureºenii. Binenþeles, toate acestea s-au întâmplat din dorinþa unora de a încasa cât mai mulþi bani. Un adevãrat sacrilegiu fãcut de un for bisericesc, dupã pãrerea tuturor celor care l-au cunoscut pe dr. Joe Gherman ºi i-au apreciat activitatea. Mai sperãm cu toþii ca, mãcar pe viitor, sã se opreascã aceastã necreºtineascã faptã, pentru respectul ce i se cuvine unui credincios ºi demn fiu al Bisericii. Am þinut sã scriu acest articol pentru cã, fãrã entuziasmul, munca ºi dãruirea lui Joe Gherman, nu ºtiu când ºi cum ar fi putut lua fiinþã „Casa Mureºenilor”, muzeul memorial de astãzi. El a fost acela care s-a dedicat, cu trup ºi suflet, realizãrii acestui þel, pentru a duce la bun sfârºit ceea ce ºi-a propus, ºi consider cã trebuie sã fie cunoscutã aceastã activitate a sa de cãtre toþi cei care se bucurã astãzi de existenþa acestei instituþii de frunte în viaþa noastrã culturalã. Résumé Joe Gheman, le fils de Sophie et de Jean Gherman, est né à Brad et il a suivi les cours de la Faculté de Droit. Il a milité par des actions directes, par écrit ou par une contribution matérielle à la Grande Union de 1918 (il a été un représentant important de la lutte nationale). Après une période dans laquelle il a été prisonnier à Darnita pendant la Première Guerre Mondiale, il épouse Sevastia Muresianu (descendante de la renommée famille des intellectuels de Transylvanie). Après L’Union, il publie plusieurs essais dont la plupart sur l’administration de la Transylvanie. Un intellectuel raffiné – il a été journaliste, chercheur scientifique – il a soutenu la musique, la littérature et l’histoire et, financièrement, les fouilles archéologiques de Porolissum. Il a écrit plusieurs essais ayant des thèmes divers sur la culture, mais la plus importante est La vie et l’oeuvre du compositeur Jacob Muresianu. La plus grande préoccupation de sa vie a été – continuant la mission d’Aurel A. Muresianu – la réalisation du testament de cette famille, c’est-à-dire la fondation à Brasov d’une institution qui puisse comprendre un musée, un espace de recherche dans de divers domaines et la publication de revues. Ainsi le musée „La Maison des Muresianu” est-il né. Joe Muresianu a réussi à sauvegarder tout le patrimoine de la famille, mais malheureusement il n’a plus vécu pour voir l’inauguration du musée car il est mort au mois de Juillet du 1967 (il est enterré dans le cimetière de l’Eglise de Saint Nicolas de Brasov).

136

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

ADDENDA GENERALUL POMUÞ ªI CÃPITANUL DUNCA Doi români, eroi ai armatei americane, comemoraþi în Statele Unite Românii din America au comemorat zilele trecute pe doi români care au jucat un rol însemnat în luptele pentru unitatea politicã a Statelor Unite. Dintr-un articol al domnului G. Stãnculescu apãrut cu acest prilej în ziarul „America” din Cleveland, Ohio, spicuim urmãtoarele date în legãturã cu acest important eveniment. Se împlinesc la 12 octombrie 50 de ani de la moartea generalului George Pomuþ, iar la 8 iunie s-au împlinit 70 de ani de la moartea cãpitanului Nicolae Dunca. Ambii au luptat în Rãzboiul Civil american (1861-1865). Primul a murit mai târziu la Petrograd unde fusese ambasador al Americii iar cel de-al doilea a murit chiar pe front, în bãtãlia de la Cross Keys, Virginia. Sunt primii români despre care se ºtie cã au fost pe aceste plaiuri, primii care sã reprezinte contribuþia poporului român la unitatea naþionalã ºi politicã a Statelor Unite. Se iscase în 1861 mare neînþelegere între statele din Sud ºi cele din Nord pe chestia robiei negrilor, neînþelegere care a dus la lupta armatã între cele douã grupuri de fii ai aceluiaºi neam. Deoparte era Uniunea, care vrea ca Statul american sã rãmânã unul ºi nedespãrþit. De altã parte era Confederaþia statelor din Sud care voia sã fie þarã aparte de statele din Nord ºi care dorea ca negrii sã rãmânã ºi pe mai departe robii oamenilor bogaþi, mai ales ai plantatorilor de bumbac din Sud. În acest rãzboi s-au înrolat ca voluntari ambii români mai sus numiþi ºi ambii de partea Uniunii. Cãpitanul Dunca a murit ciuruit de gloanþe pe front, iar generalul Pomuþ a murit mai târziu în capitala Rusiei, unde, pentru valoroasele servicii aduse în rãzboi ºi pentru vastele sale cunoºtinþe, fusese trimis sã reprezinte Statele Unite ca consul general, post ce pe atunci era egal cu acela de ambasador, fiindcã America nu avea încã ambasadã. ªeful Serviciului Consular era ºi ºeful serviciului diplomatic. Ziarul „America” a publicat în limba englezã informaþii ample asupra vieþii ºi vitejiei acestor doi oameni cu scopul ca cititorii sã arate ºi prietenilor lor americani vrednicia acestor români. În ziua de „Memorial Day” (Ziua Amintirii Eroilor, în America) s-au pomenit Generalul Pomuþ ºi Cãpitanul Dunca, prin slujbe speciale în toate bisericile româneºti din America. Tot atunci secþia din Detroit a Asociaþiunii Studenþilor Români Americani, împreunã cu poporul român de acolo, au sãrbãtorit amintirea lor printr-un festival, pe lângã serviciul religios. Iar în ziua de 5 iunie, poporul român din Cleveland, ºi jur, a slãvit amintirea celor doi fii ai neamului nostru printr-un dineu-festival într-una din sãlile hotelului Cleveland la care au participat ºi mulþi oameni marcanþi din viaþa americanã. Alte colonii româneºti urmeazã sã le cinsteascã memoria în alte zile, când au posibilitatea, de acum ºi pânã la 12 octombrie, ziua în care a murit Generalul Pomuþ. D. Stãnculescu îºi încheie articolul din care am extras datele de mai sus, cu urmãtoarele cuvinte: „Se cade sã trimitem, fiecare din noi, un gând pios cãtre sufletul acestor viteji români, care oferindu-ºi viaþa, pentru marea cauzã a unitãþii Statelor Unite, au fãcut ºi neamul nostru pãrtaº la izbânda ideii de solidaritate asupra ideii de egoism ºi destrãmare naþionalã. Fie ca jertfa ºi vitejia lor sã înalþe sufletele noastre.” (Muzeul „Casa Mureºenilor”, Arhiva Mureºenilor, Fond Joe Gherman, Dosar nr. 19, dactilogramã, 2 file)

137

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mihaela Voinea

Mihaela VOINEA VALENÞE POSTMODERNE ALE ªCOLII ROMÂNEªTI ACTUALE Postmodernismul, curentul cultural-ºtiinþific dominant al epocii noastre, se vrea o soluþie a tuturor neîmplinirilor modernitãþii. De aceea, mulþi teoreticieni ai postmodernismului vãd aceastã miºcare fie ca o „revoltã” împotriva modernitãþii, fie ca o continuare a modernitãþii, dar pe alte coordonate. David Lyon subliniazã cã acest concept „ne atrage atenþia asupra unor probleme importante privind schimbãrile sociale contemporane”, un concept care „invitã la participarea la o dezbatere asupra naturii ºi direcþiilor societãþii actuale, într-un context golabalizat”1 ºi care atrage atenþia asupra faptului cã „socialul ºi culturalul trebuie luate împreunã”2. Ca efect al societãþii postmoderne, apar anumite paradoxuri cum sunt: individualismul într-o societate care aspirã spre globalizare; comunicare universalã ºi lipsa/dificultatea comunicãrii interpersonale; posibilitatea de a intra uºor în legãturã cu semenii fãrã limite de spaþiu ºi timp; înstrãinarea resimþitã în relaþiile interpersonale etc. Postmodernismul, afirmã acelaºi autor, „este asociat pe bunã dreptate cu o societate în care stilul de viaþã al consumatorului ºi consumul în masã dominã viaþa conºtientã a membrilor ei. .... Totul este transformat în marfã”3. ªcoala, ca o oglindã a societãþii, reflectã „în mic” ceea ce, la nivelul colectivitãþii, întâlnim la alte dimensiuni: crize, succcese, mentalitãþi, stereotipuri, speranþe, neîmpliniri. Ca urmare, însãºi ºcoala a început sã funcþioneze dupã logica economiei de piaþã. Educaþia este un „bun” care trebuie sã satisfacã nevoile „clienþilor” sãi. Deºi unii specialiºti în educaþie nu sunt de acord cu viziunea instrucþiei ca „bun de consum”, se pare cã aceastã perspectivã este cea mai profitabilã, deocamdatã, deoarece aºa se stimuleazã creºterea calitãþii în învãþãmânt. Funcþionând dupã logica economiei de piaþã ºi în spiritul postmodern al vremii, ºcoala româneascã actualã, pentru a satisface cu adevãrat exigenþele societãþii, cu caracteristicile prezentate mai sus, trebuie sã facã faþã unei adevãrate provocãri, ºi anume: postmodernizarea ºcolii. Aceasta este soluþia propusã de majoritatea specialiºtilor în ºtiinþele educaþiei, impusã de faptul cã – aºa cum remarcã membrii Comisiei Internaþionale pentru Educaþie în secolul XXI, coordonator J. Delors – ºcolile ºi profesorii „ºi-au pierdut în mare mãsurã poziþia de lideri în formarea educativã a copiilor, se vãd nevoiþi sã facã faþã unei noi provocãri: aceea de a face ºcoala mai atractivã pentru copii”4. Într-adevãr, astãzi ºcoala nu mai este aceea care deþine monopolul în formarea tinerei generaþii, dar rolul ei ºi al profesorilor nu poate fi pus la îndoialã. Acest rol însã capãtã noi dimensiuni, care decurg din problemele complexe ale lumii în care trãim: tehnologizarea, globalizarea, comunicarea universalã, multiculturalitatea. Postmodernismul impune în educaþie o nouã paradigmã, cea existenþial-umanistã, care pune în centrul preocupãrilor sale persoana. Unele dintre consecinþele acestei paradigme sunt descrise pe larg de cãtre E. Pãun, într-un capitol intitulat sugestiv O lecturã a educaþiei prin grila postmodernitãþii 5. Acestea sunt: „– revalorizarea dimensiunii subiective a actului educaþional; 1 2 3 4 5

David Lyon, Postmodernitatea, Bucureºti, Ed. Du Style, 1999, p. 131. Ibidem, p. 132. Ibidem, p. 98. Jacques Delors (coord.), Comoara lãuntricã, Iaºi, Ed. Polirom, 2000, p. 120. Emil Pãun, Dan Potolea, Pedagogie. Fundamentãri teoretice ºi demersuri aplicative, Iaºi, Ed. Polirom, 2002, pp. l9-20.

138

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

– educaþia centratã pe elev în calitate de persoanã cu caracteristicile sale specific-diferenþiatoare; – relaþia educaþionalã este vãzutã ca o interacþiune cu o dimensiune simbolicã ºi interpretativã dominantã, o relaþie în care profesorul ºi elevul sunt «constructori» de sensuri ºi semnificaþii ºi care genereazã ºi se bazeazã pe o puternicã investiþie cognitivã dar ºi afectivã. ... Profesorul nu lucreazã asupra elevilor, ci cu elevii ºi pentru aceºtia, pare a fi mesajul esenþial al orientãrilor postmoderniste în educaþie; – o nouã modalitate de abordare a curriculumului, abordarea în termeni de culturã, care pleacã de la analiza contextelor culturale în care se structureazã ºi se instituþionalizeazã curriculumul; – contribuþii interesante în ceea ce priveºte transpoziþia didacticã (avem de-a face cu un curriculum «construit» ºi reinventat de profesor ºi elevi într-un proces de negociere cotidianã)”. Postmodernizarea ºcolii este o soluþie dacã luãm în considerare faptul cã acest curent pune în centrul tuturor preocupãrilor individul, însã nu un individ abstract, ideal, rupt de realitatea în care trãieºte, ci un individ concret, cu dificultãþile ºi realizãrile sale. În acord cu acestea, ºi ºcoala trebuie sã rãspundã cerinþelor individului. Ideea este surprinsã foarte bine de Emil Pãun: „Putem vorbi de o reîntoarcere a individului ca actor în spaþiul social ºi o resurecþie a elevului în calitate de persoanã cu caracteristicile sale specific-diferenþiatoare ce trebuie valorizate maximal, constituie dimensiunea dominantã a pedagogiei postmoderne”6. Aceste aspecte sunt surprinse ºi de reforma educaþionalã din þara noastrã, mai concret, reforma curricularã are ca obiectiv fundamental substituirea ºcolii profesorului cu ºcoala elevului7. Aceasta prezintã unul dintre avantajele postmodernizãrii ºcolii. ªcoala elevului are drept implicaþie schimbarea funcþiilor pe care profesorul este aºteptat sã le exercite. Astfel, cadrul didactic devine „iniþiatorul ºi organizatorul procesului, dar cele care dau seamã de (in)succesul întregii activitãþi sunt rezultatele elevului”8. Observãm faptul cã accentul în ºcoala postmodernã cade pe învãþare ºi pe rezultate, interesele individului ºi eficienþa acþiunilor sale devin criteriul major de organizare a procesului de învãþãmânt. Cadrele didactice trebuie sã dovedeascã calitãþi legate de adaptarea la schimbare, de formarea de competenþe, creativitate în modul de a pune în valoare capacitãþile fiecãrui elev. Iatã, deci, încã una din valenþele pozitive ale postmodernizãrii ºcolii. O altã consecinþã a acestui fenomen este accentul pus pe formarea de competenþe. Pedagogul german H. Siebert subliniazã faptul cã este necesarã înlocuirea conceptului calificãrii cu teza dezvoltãrii competenþelor, care se „realizeazã «pe viu», în contextele sociale ºi profesionale, ºi doar prin experienþã. Competenþele se formeazã în urma intersectãrii proceselor de învãþare organizate ºi a celor informative, prin combinarea influenþelor socializãrii cu activitãþile intenþionale de instruire”9. De asemenea, se accentueazã rolul metacompetenþelor, atât în învãþare, cât ºi în predare, ºi rolul unor formatori înalt calificaþi, capabili de a stimula învãþarea. Aceasta este una dintre concluziile autorului mai sus menþionat: „Pedagogia postmodernã accentueazã organizarea situaþiilor ºi contextelor de aºa naturã încât sã incite la învãþare”10. Remarcãm accentul, pus de toþi specialiºtii, pe individ (elev) ºi formarea unor competenþe necesare lumii noastre, care solicitã anumite atitudini, responsabilitãþi, deprinderi etc., dar numai profesorii cu o anumitã formare pot reuºi în aceastã lucrare.

6 7 8 9 10

Ibidem, p. 20. Lazãr Vlãsceanu (coord.), ªcoala la rãscruce. Schimbare ºi continuitate în curriculumul învãþãmântului obligatoriu. Studiu de impact, Iaºi, Ed. Polirom, 2002, p. 50. Ibidem. Horst Siebert, Învãþare autodirijatã ºi consilierea pentru învãþare. Noile paradigme postmoderne ale instruirii, Iaºi, Ed. Institutul European, 2001, p. 37. Ibidem, p. 260.

139

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mihaela Voinea

Mai mult, se solicitã chiar ºi profesorilor competenþe noi, atât de ordin relaþional, cât ºi metodologic. Comportamentul tolerant nu se dezvoltã într-un mediu autoritar, unde dominã profesorul care foloseºte metode „clasice” centrate pe aspectul informativ. Acest punct de vedere este susþinut de Micheline Rey, care argumenteazã faptul cã, pentru a forma competenþe sociale, de pildã, atât de mult utilizate azi, nu sunt suficiente cunoºtinþele teoretice, ci comportamente care promoveazã toleranþa sau empatia, atât în relaþiile cu elevii, dar ºi cu celelalte cadre didactice: „Profesorii ºi educatorii se vor strãdui sã facã astfel încât noþiunile referitoare la aceste aspecte (interdependenþã, demnitate, libertate, justiþie, drept, nonviolenþã, respectul de sine ºi respectul faþã de semeni, empatie, negociere, cooperare, descoperirea ºi depãºirea prejudecãþilor) sã prindã contur în comportamentul lor practic. Un astfel de climat nu se poate realiza de la sine. Trebuie ca profesorii sã trãiascã ei înºiºi (mai întâi) comunicarea ºi aceasta sã fie realã ºi pozitivã în instituþie, fiindcã elevii sunt receptivi la ceea ce sunt ºi trãiesc profesorii lor, ca ºi la ceea ce spun sau îi învaþã. Ea presupune organizarea ºcolii ºi a clasei într-o manierã favorabilã acestei experienþe”11. Tot în acest sens, un studiu realizat de un colectiv de cercetãtori americani, privind dimensiunea eticã a predãrii, a condus la concluzia cã profesorii nu pot promova ceva – nu pot produce schimbãri – în elevi dacã ei nu posedã acel ceva (nu se poate învãþa comportamentul democratic cu un profesor care nu promoveazã el însuºi democraþia ºi nu practicã un comportament pe mãsurã).12 Ideea dimensiunii morale a profesiei de educator este subliniatã în repetate rânduri de M. Fullan, care demonstreazã cã aceasta se impune mai ales azi, în societatea postmodernã. Deºi schimbarea este un atribut intrinsec al postmodernismului, dupã cum aratã autorul, „schimbarea fãrã scop moral este schimbare de dragul schimbãrii”, deoarece, se aratã mai departe, „dacã profesorii vor deveni agenþi ai schimbãrii cu deprinderi morale, ei vor diferenþia viaþa elevilor, indiferent de ceea ce au acumulat ei, ºi îi vor ajuta sã-ºi dezvolte capacitatea de a înfrunta schimbarea”13. Ca o consecinþã a celor spuse, apare necesitatea formãrii unui anumit etos al cadrelor didactice, care sã promoveze responsabilitatea, dorinþa de perfecþionare, atitudini ºi valori necesare contemporaneitãþii. În ciuda shimbãrilor ce au intervenit în ultimii ani în toate domeniile, în ciuda tehnologiilor performante care par sã cucereascã tot mai mult teren, ºcoala este cea care rãmâne principala instituþie cu impactul cel mai puternic în formarea omului ca personalitate armonios dezvoltatã. Astãzi, cei patru piloni ai educaþiei sunt: a învãþa sã ºtii, a învãþa sã faci, a învãþa sã trãieºti împreunã cu alþii ºi a învãþa sã fii – aºa cum aratã raportul Comisiei Internaþionale pentru Educaþie în secolul XXI –, accentul cãzând pe a învãþa sã fii, adicã pe dezvoltarea omului „în toatã bogãþia personalitãþii sale, a complexitãþii formelor sale de expresie ºi a diverselor sale opþiuni, ca individ, membru al familiei ºi al comunitãþii, cetãþean ºi producãtor, creator al unor noi tehnici sau spirit novator”14. În acest sens, educaþia – se afirmã în continuare – „nu trebuie sã neglijeze nici o laturã a potenþialului uman: memoria, raþiunea, simþul estetic, calitãþile fizice ºi capacitatea de a comunica”15. O altã idee subliniatã frecvent, din perspectiva noilor teorii despre inteligenþa umanã (teoria inteligenþelor multiple – H. Gardner, ºi inteligenþa emoþionalã – D. Goleman), este aceea cã ºcoala este mediul în care elevii învaþã ºi exerseazã comportamente de adaptare eficiente. 11 12 13 14 15

Pierre Dasen, Christiane Perregaux, Micheline Rey, Educaþia interculturalã. Experienþe, politici, strategii, Iaºi, Ed. Polirom, 1999, p. 185. Arthea J. S. Reed, Verna E. Bergemann, Mary W. Olson, In the Classroom: An Introduction to Education, McGraw-Hill Companies (S. U. A.), 1998, p. 523. Michael Fullan, Change Forces: Probing the Depths of Educational Reform, London & Philadelphia, The Flamer Press, 1993, pp. 4-5. J. Delors (coord.), op. cit., pp. 77-78. Ibidem.

140

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Autorul lucrãrii Inteligenþa emoþionalã, Daniel Goleman, într-un capitol dedicat rolului ºcolii în dezvoltarea inteligenþei emoþionale, aratã cã „ºcoala devine un loc în care copiii sunt crescuþi învãþând lecþiile de bazã pentru viaþã, pe care altfel nu ar avea unde sã le primeascã”16. Se afirmã astfel o altã consecinþã a postmodernizãrii ºcolii, faptul cã activitatea didacticã trebuie sã dezvolte ºi dimensiunea afectivã a personalitãþii umane, aspect neglijat multã vreme. Toate cele arãtate pânã acum demonstreazã complexitatea rolurilor ºi responsabilitãþilor ce revin profesorilor în ºcola postmodernã. Ei trebuie sã-ºi asume aceste noi roluri ºi responsabilitãþi, pentru a rãspunde provocãrilor lansate de spiritul postmodern al epocii noastre. Abstract This paper is focused on the changes of school in postmodern society. The school culture is a mirror which reflects the social changes: globalization, multicultural society, new dimensions of communication. M. Fullan says that it is no exaggeration to say that dealing with change is endemic to post-modern society. On the other hand we have an educational system which is fundamentally conservative. In this society school and the teachers are forced to make the learning more attractive, to develop new relational and methodological competences for students. Some of the few post-modern solutions promoted by the educational reform are: the school became a „students’ school” not a „teachers’ school”; the democratic relation between teachers and students; competency-based curriculum. For example, a students’ school is a school where students learn to adapt to constantly changing environments. They must, therefore, learn, in particular, to observe, search for and select the information they need. They must learn to assess themselves, to know themselves and learn how to learn. Another example, a democratic relation between teachers and students is necessary for our world because the students must learn democratic life skills. The teachers have an important role because they help students to learn tolerance, dialogue and solidarity, which are fundamental values of democracy and which cannot be learned without putting them into practice. The needs of learners have changed, so teachers’ skills must evolve, too. The teachers are „change forces” (M. Fullan) because they are promoting values of dynamic, complex societies and forming competencies to cope with change. The teachers must see themselves and be seen as experts in dynamics of change. Teachers’ jobs are more complex than ever before. They must respond to the needs of a different and changing student population, a rapidly changing technology in the workplace, and demands for excellence from all segments of society.

16

Daniel Goleman, Inteligenþa emoþionalã, Bucureºti, Ed. Curtea Veche, 2001, p. 335.

141

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Elena Bãjenaru

Elena BÃJENARU ICOANA PE STICLÃ DIN ÞARA FÃGÃRAªULUI ªI SURSELE ICONOGRAFICE Meºteºugul picturii pe sticlã din Þara Fãgãraºului, apãrut în secolul al XIX-lea ºi care ºi-a dobândit expresia cea mai româneascã ca spirit ºi formã1, s-a afirmat prin arta unor zugravi-þãrani care au creat icoane de o inefabilã frumuseþe, în care indicaþiile iconografiei bizantine – privind trãsãturile, vârsta, vestimentaþia personajelor – s-au împletit cu elemente etnografice, de folclor sau luate din realitatea imediatã, apropiindu-le în felul acesta de sufletul mistic al oamenilor. De cele mai multe ori, atunci când privim o icoanã, ne oprim la detaliile legate de desen, cromaticã, autor sau încadrare cronologicã, fãrã a ne întreba care a fost sursa dupã care pictorul a realizat icoana. Pentru cei mai mulþi cercetãtori, importanþa subiectului este departe de a se constitui într-un fapt esenþial. Tema icoanei este tratatã din punct de vedere artistic, tehnic, din perspectiva desenului, a compoziþiei, uitându-se de cele mai multe ori care au fost sursele iconografice folosite de autor ori semnificaþia pe care icoana a avut-o pentru privitorii originari. Pentru a înþelege mai bine semnificaþia subiectului iconografic, a sensului adânc ºi uneori ascuns al acestuia, pe de o parte, iar pe de altã parte, sensibilitatea sufletului satului românesc transilvãnean, este necesarã o încercare de identificare a surselor iconografice folosite de zugravii icoanelor pe sticlã. Printr-o serie de operaþiuni inverse, pornind de la subiectul icoanei, se poate descoperi sursa de la care a plecat pictorul. Observaþiile atente au ca scop determinarea elementelor esenþiale ale subiectului iconografic ºi precizarea izvoarelor de inspiraþie. Tot analiza iconograficã ne va releva, uneori, particularitãþi sau alunecãri de la dogma creºtinã ºi ne va descoperi cã, în fiecare icoanã, zugravul-þãran a pus ceva din sufletul sãu ºi al vremii. Analiza temelor iconografice abordate de iconarii din Þara Fãgãraºului ne poate dezvãlui bogãþia surselor de inspiraþie, modul cum acestea au fost interpretate de Biserica Ortodoxã ºi transpuse de iconari. Cea mai la îndemânã sursã de inspiraþie a fost biserica, ea având ºi rolul cel important în formarea artisticã, dar ºi educaþionalã a zugravilor. Sã nu uitãm cã biserica a fost prima ºcoalã unde locuitorii satelor au învãþat sã scrie ºi sã citeascã, în primul rând Biblia. Despre un început de ºcoalã în Þara Fãgãraºului nu putem vorbi. Apar ca certe ºcoala de lângã mãnãstirea cistercianã de la Cârþa (secolul al XIII-lea) ºi aceea a mãnãstirii ortodoxe de la Scorei (secolul al XIV-lea)2. Din secolul al XVI-lea sunt atestate câteva ºcoli confesionale sãseºti, iar în secolele XVI-XVII, ºcoli evanghelice, pentru saºi, ºi reformate, pentru maghiari. ªcolile confesionale româneºti încep sã fie atestate în secolele XVII-XVIII. Prima ºcoalã româneascã organizatã a fost cea înfiinþatã de Zsuzsanna Lorantffy, soþia principelui Gheorghe Rákóczi I, în 1657, urmând ca în secolul al XVIII-lea sã se înfiinþeze ºcoala greco-catolicã (1785) ºi cea ortodoxã (1785), ambele în Fãgãraº3. Pânã cãtre jumãtatea secolului al XIX-lea, ºcolile primare nu erau ºcoli publice în sensul modern al cuvântului. Se adunau, în tinda bisericii sau în vreo casã, câþiva copii cãrora ,,dascãlulu” le fãcea cunoscute literele, fie din Bucvare, fie din cãrþile religioase – Evanghelia, Apostol, Psaltire – folosite 1 2 3

J. Dancu, D. Dancu, Pictura þãrãneascã pe sticlã, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1975, p. 17. Gavrilã Popa, Scoreiul – strãveche vatrã româneascã din Þara Fãgãraºului, Sibiu, 1998, p. 176. C. Stan, ªcoala poporanã din Fãgãraº ºi depe Târnave, Sibiu, 1928, p. 25.

142

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

ca manuale, luate în considerare chiar ºi de cãtre autoritãþile ºcolare din Viena4. Din ele, ºcolarul învãþa literele sau slovele chirilice, silabisirea ºi citirea de texte (rugãciuni ºi povestiri morale). E de la sine înþeles cã iconarul-þãran, care ºi-a închinat o parte a timpului sãu acestei ,,evlavioase osteneli”5, a fost un om pentru care Biserica a jucat un rol important. În contactul sãu cu biserica, cu pictura din interiorul ei, iconarul a cercetat direct sau cu ajutorul preoþilor Evanghelia, care, prin textul ei, constituie o sursã de inspiraþie. Legãtura dintre pictura pe sticlã ºi pictura muralã este vizibilã: acelaºi izvod ºi acelaºi model de inspiraþie, acelaºi mod de interpretare a faptelor, acelaºi program iconografic. Acest fapt este mai evident la iconarii care au fost mai întâi zugravi de biserici. Pentru Þara Fãgãraºului este cazul lui Ioan Pop, al familiei Grecu (originarã din Arpaºu de Sus, dar stabilitã din varii motive ,,pe Ardeal”, la Sãsãuº, ai cãrei membri au format stilul local al picturii mural-religioase), al lui Nicolae Caþavei din Fãgãraº. Concomitent cu studierea picturii murale ºi citirea atentã a Bibliei, pictorii de icoane pe sticlã descoperã noi subiecte în Evangheliile apocrife ºi legendele apocrife ºi hagiografice. Ne vom opri la aceste ultime surse iconografice. Legendele apocrife, ce au început sã circule încã din primele veacuri ale creºtinismului, pot fi grupate în legende apocrife referitoare la Vechiul Testament ºi legende referitoare la Noul Testament. În spaþiul românesc, ele au apãrut imediat dupã traducerea cãrþilor fundamentale, mai întâi sub formã de manuscrise, în secolele XVII-XVIII, ºi apoi în formã tipãritã, la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi în secolul al XIX-lea, în special în Transilvania, unde acþiunea de redeºteptare naþionalã, iniþiatã de ªcoala Ardeleanã, impunea tipãrirea ,,cãrþilor iubite de popor”6. Legendele referitoare la Vechiul Testament sunt cele despre Adam ºi Eva, despre lemnul Crucii. Legendele despre Adam ºi Eva au fost numeroase ºi au suferit influenþe bogomilice. În icoanele pe sticlã ce au ca temã Ridicarea la cer a Prorocului Ilie apar, pe lângã Sfântul Ilie, Elisei, care primeºte cojocul, ºi Adam, care arã. Aparent, aceste douã elemente care compun subiectul – Sfântul Ilie ºi Adam – nu au ca element comun decât faptul cã aparþin Vechiul Testament. Însã, la o citire atentã a legendei despre Adam ºi Eva, am descoperit legãtura dintre Înãlþarea la cer a Sfântului Ilie ºi Adam. Legenda povesteºte cã, izgonit din Rai, Adam este nevoit sã câºtige hrana pentru el ºi Eva, arând pãmântul cu boii. Însã Satana, care stãpânea pãmântul, nu i-a permis lui Adam sã are pânã nu au încheiat un zapis prin care Adam se angaja sã dãruiascã Satanei sufletul celor care se vor naºte din el, iar Satana, sã le cedeze pãmântul. Trebuie precizat cã zapisul este un element bogomilic, care este legat de concepþia dualistã a respectivei secte, conform cãreia Satana a creat pãmântul (materia), iar Dumnezeu, spiritul. Acest element – zapisul – a creat numeroase legende în literatura noastrã popularã. Într-una dintre acestea, distrugerea zapisului s-a datorat Sfântului Ilie, care a fost trimis de Dumnezeu sã slujeascã la Satana. La un an de zile de la sosirea Sfântului Ilie la Satana, aceºtia au mers împreunã sã se scalde. În momentul în care Satana intrã în apã, aceasta îngheaþã repede. În timp ce Satana încerca sã iasã din apã, Sfântul furã zapisul ºi se înalþã la cer. Întâlnim, în pictura þãrãneascã pe sticlã, o comprimare a legendei, prin zugrãvirea lui Adam care arã. În legãturã cu Adam ºi cu legendele bogomilice sunt ºi cele douã oase ºi craniul ce apar la baza Crucii pe care a fost rãstignit Iisus. Printr-un proces de interpretare simbolicã, aceste elemente îºi propun sã sugereze cã sângele din rãnile lui Iisus, scurgându-se pe cele douã oase ºi pe craniu, au rãscumpãrat lumea de pãcate. 4 5 6

ªt. Pascu (coord.), Istoria învãþãmântului din România, Bucureºti, E. D. P., 1983, vol. I, p. 337. G. G. Rãdulescu, I. Ioanidu, Icoana pe sticlã, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, XXXV, 1942, p. 158. Nicolae Cartojan, Cãrþile populare în literatura româneascã, Bucureºti, Editura Enciclopedicã Românã, 1974, vol. I, p. 1.

143

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Elena Bãjenaru

Un ciclu de legende referitoare la Noul Testament au dat naºtere, în arta picturii pe sticlã, la teme iconografice interesante: Muncile Iadului, Vãmile Vãzduhului. Aceste legende sunt apocaliptice: Apocalipsa Apostolului Pavel, Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan, Apocalipsa Maicii Domnului. Acestea au avut o mare influenþã asupra literaturii noastre populare, circulând în manuscrise (Codex Sturdzanus) sau tipãrituri.7 Datoritã caracterului moralizator au fost tipãrite, dupã 1860, în tiraje destul de mari. De exemplu, în perioada interbelicã, librãria Steinberd a tipãrit 10.000 de broºuri Cãlãtoria Maicii Domnului în Iad8. Conform acestei legende, se povesteºte cã Maica Domnului, dorind sã cunoascã muncile la care sunt supuºi oamenii pe lumea cealaltã, Îl roagã pe Iisus sã îi permitã sã meargã în Iad, însoþitã de Arhanghelul Mihail. În Iad, Maica Domnului vede pãcãtoºi care ardeau în râuri de smoalã; în funcþie de pãcatele pe care le fãcuserã, unii erau cufundaþi pânã la brâu, alþii pânã la piept, iar alþii erau acoperiþi pânã în creºtet. Îngrozitã de cele vãzute, Maica Domnului, întorcându-se la Iisus, Îl roagã ca toþi aceºti pãcãtoºi sã aibã o razã de îndurare: din Vinerea Paºtelui pânã în Duminica tuturor Sfinþilor, aceºti pãcãtoºi sã locuiascã în Rai, dupã care se vor întoarce în Iad. Alcãtuitã în mediul clerical9, cu intenþie vãdit moralizatoare, Cãlãtoria Maicii Domnului în Iad a constituit o sursã pentru iconari. Astfel, Savu Moga picteazã, la 1864, o icoanã intitulatã Muncile Iadului, piesã realizatã în douã registre. În registrul inferior apare Sfântul Mihail cu balanþa în mânã; în partea lui stângã stau ,,drepþii”, iar în dreapta este pictatã ,,Munca de veci”, cu râul de foc ºi pãcãtoºii scufundaþi în el. În registrul superior, Iisus Hristos binecuvântând, cu un înger lângã El, iar de o parte ºi alta, Maica Domnului ºi, respectiv, Sfântul Ioan Bogoslovul, care, în genunchi, se roagã la Hristos pentru iertarea pãcãtoºilor. Întâlnim aici ºi elemente din Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Bogoslovul – îngerul ce þine crucea în mânã ºi o ceatã de îngeri pictatã la picioarele lui Iisus. Apocalipsa Apostolului Ioan ne dezvãluie vremurile de agonie ale vieþii pãmânteºti ºi tainele care acoperã sfârºitul lumii ºi judecata din urmã. Iisus, se povesteºte în Apocalipsã, va coborî din ceruri împreunã cu ,,sfânta crucea, cu arhanghelii ºi îngerii”10. În aceastã reprezentare a ,,muncilor de veci” considerãm cã îºi are rãdãcina o altã temã iconograficã întâlnitã frecvent în pictura pe sticlã: Deisis. Subiectul iconografic este redat astfel: Iisus Hristos stã pe tron, având de o parte ºi de alta a Sa pe Maica Domnului ºi pe Sfântul Ioan, zugrãviþi în picioare, care ,,mijlocesc”, adicã intervin la Hristos ºi se roagã Lui pentru iertarea pãcatelor oamenilor. Cuvântul Deisis înseamnã rugãciune, în acest caz starea de rugãciune a Maicii Domnului ºi a Sfântului Ioan Botezãtorul. Maica Domnului stã întotdeauna în partea dreaptã a lui Iisus, dupã cuvintele Psalmului: ,,Stãtut-a Împãrãteasa de-a dreapta Ta”11. Un alt zugrav ºi-a pus în valoare talentul pictând ºi el o icoanã cu tema Muncile Iadului, piesã ce se aflã în Muzeul icoanelor pe sticlã din Sibiel (judeþul Sibiu). Tema coborârii unui erou în Infern nu este nouã. Sã amintim cãlãtoria lui Ulise în Infern, în Odiseea, sau a lui Eneea, în Eneida. Legendele referitoare la Adam ºi Eva sau cele apocaliptice au început sã circule în spaþiul românesc încã de timpuriu, în special în þinuturile transilvãnene. Aici, sub influenþa ideilor de reformã luteranã12, diaconul Coresi începe sã le tipãreascã în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, dupã ce ele circulaserã în manuscris multã vreme. Asemenea legende apocrife s-au gãsit inserate în Psaltirea ªcheianã, Codicele Voroneþean sau Psaltirea Voroneþeanã. Activitatea de traducere ºi 7 8 9 10 11 12

Ibidem, p. 101. Ibidem. Ibidem, p. 98. Ibidem, p. 118. Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Cãlãuziri în lumea icoanei, Bucureºti, Ed. Sophia, 2005, p. 94. N. Cartojan, op. cit., vol. I, p. 20.

144

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

tipãrire a acestor legende a fost determinatã de preocuparea preoþilor de a ridica nivelul ,,sufletesc” al poporului, acestea dezvãluind tainele vieþii de dincolo de moarte. Pe lângã aceste fermecãtoare legende apocrife referitoare la Vechiul ºi Noul Testament, iconarul din Þara Fãgãraºului a avut la îndemânã, ca sursã iconograficã, legendele hagiografice. Lectura acestora, a cãror fantezie exuberantã se potriveºte de minune cu transpunerea graficã13, a deschis zugravului un domeniu pe care nu a pregetat sã-l foloseascã. Aceste legende hagiografice au constituit cea mai interesantã sursã pentru iconari, deoarece ele ,,s-au adãpat cel mai mult din izvoarele de veºnicã tinereþe ale povestirilor populare”14. În formarea sufletului þãranului român, legendele acestea pioase, pline de graþie naivã, au avut partea lor de contribuþie. Ele s-au gãsit rãspândite destul de devreme în literatura noastrã popularã. Nicolae Iorga, în cãlãtoria pe care o face în Ardeal, în 1906, cercetând ºi câteva sate ºi biserici din Þara Fãgãraºului, a descoperit pe ultimele file ale unei Psaltiri slavone tipãrite de Coresi în 1576 ºi aflate în biserica din Berivoii Mici, un fragment din legenda Sfintei Vineri.15 Pe un Codice anonim, descoperit la Rupea, alãturi de câteva legende apocaliptice, se gãseºte ºi un întreg ciclu de legende hagiografice.16 În redactarea lor, în secolul al VI-lea, când cultul sfinþilor a luat o amploare deosebitã, se pot identifica douã influenþe deosebite. Una este reprezentatã de tradiþia popularã care accentueazã latura miraculoasã a sfântului, iar cealaltã, care a pãtruns din mistica neoplatonicianã17, susþine cã omul, în extazul sãu religios, se poate dematerializa ºi, pãtruns de Divinitate, poate sta mai presus de legile fizicii. Pentru hagiograf, sfântul martir, care se confundã în sufletul sãu cu Iisus18, nu poate fi pãrãsit de Divinitate în clipele cele mai grele. Torturile cele mai groaznice nu au avut niciun efect asupra lui deoarece este ocrotit de harul divin, trupul lui fiind imun la chinuri. În afara acestui element – imunitatea la torturi –, în legendele hagiografice întâlnim ºi elemente din zona folcloricã. Astfel, lupta unui erou pe marginea unei ape pentru salvarea fetei se întâlneºte la noi ºi pretutindeni – Perseu ºi Andromeda, Tristan ºi Isolda sau, la noi, balaurul cu ºapte capete. Cel mai bun exemplu este viaþa Sfântului Gheorghe. Pentru cã ºi-a susþinut credinþa în Dumnezeu, Sfântul Gheorghe a fost supus la cele mai groaznice chinuri de cãtre împãratul Diocleþian: i s-a pus o piatrã mare pe piept, a fost aruncat într-o groapã cu var etc., fãrã a pãþi nimic, deoarece Dumnezeu i-a fost alãturi. Pictura þãrãneascã pe sticlã ni-l prezintã pe sfânt omorând balaurul ºi salvând fata de împãrat, minune care s-a întâmplat dupã moartea sa.19 Spre deosebire de alte centre de picturã pe sticlã din Transilvania, în Þara Fãgãraºului compoziþia este amplã – Sfântul Gheorghe, cãlare pe un cal alb, omoarã balaurul. În fundal apar fata de împãrat, castelul, iar uneori pãrinþii fetei sau copilul din Amira, fiu al lui Leon, ,,credincios închinãtor al sfântului”. În lumea bizantinã, lupta sfântului cu balaurul, element introdus în secolul al XII-lea20, era vãzutã ca o victorie a binelui asupra rãului, punându-se accentul nu pe o reconstituire a faptelor, ci pe o simbolisticã moralã: binele învinge întotdeauna. Am constatat, la o observare mai atentã, cã în icoane nu sunt înfãþiºate scene din timpul martiriului sfinþilor, ci sunt prezentate faptele bune, bucuria pe care aceºtia o aduceau în viaþa oamenilor – Sfântul Gheorghe, Sfântul Nicolae, Sfânta Paraschiva. Singurul exemplu de icoane în care este reprezentat martiriul unui sfânt îl constituie Tãierea capului Sfântului Ioan Botezãtorul. 13 14 15 16 17 18 19 20

G. G. Rãdulescu, I. Ioanidu, op. cit., p. 158. N. Cartojan, op. cit., p. 182. N. Iorga, Neamul românesc din Ardeal ºi Þara Ungureascã la anul 1906, Bucureºti, Ed. Minerva, 1906, vol. I, p. 41. N. Cartojan, op. cit., vol. II, p. 22. C. Cavarnos, Ghid de iconografie bizantinã, Bucureºti, Ed. Sophia, 2005, p. 45. L. Uspensky, Vl. Lossky, op. cit., p. 141. Ibidem, p. 142. Ibidem, p. 141.

145

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Elena Bãjenaru

În credinþa popularã româneascã, Sfântul Gheorghe, cel care a ucis balaurul, luptã împotriva duhurilor necurate. În cinstea lui se pun crengi verzi la poartã, ,,peste tot unde este vreo intrare, pentru a feri casa ºi locurile de duhurile rele”21. În spaþiul românesc, o mare circulaþie au avut-o legendele despre viaþa Sfintei Paraschiva, asimilatã în popor cu Sfânta Vineri – Paraskeué în limba greacã înseamnã ziua de vineri. Aceste legende nu au nimic comun cu bogomilismul, aºa cum s-a crezut22, ºi nici mãcar cu legendele apocrife. Ele þin de literatura noastrã popularã ºi au avut o influenþã destul de mare în popor, fapt care se vede ºi din aceea cã ele au împrumutat materiale ºi pentru colindele populare – Colindul Sfintei Vineri. Mai interesant ºi mai incitant este demersul de identificare a surselor iconografice ale unor teme mai puþin pictate, teme ,,mai puþin populare”. În iconografia picturii pe sticlã se întâlneºte un subiect puþin agreat de Biserica Ortodoxã – Sfânta Troiþã într-un Trup, sub forma unui arhiereu cu trei feþe, patru ochi, trei nasuri (cu mustãþile corespunzãtoare) ºi barba în trei mãnunchiuri, totul încadrat de aureola triunghiularã a Tatãlui ceresc ºi de nimbul Fiului. Datoritã notei de fantastic degajate, aceastã imagine a Sfintei Treimi iese din tiparele obiºnuite. Sfânta Treime, dogmã cardinalã deoarece are implicaþii asupra întregii învãþãturi creºtine, ,,obârºia ºi izvorul vieþii”, a cunoscut, în iconografia bizantinã, douã forme de exprimare. Prima formã este cea numitã Cina de la Mamvri sau Filoxenia lui Avraam – formã veterotestamentarã; cea de-a doua formã, consideratã nou-testamentarã ºi care este ,,proprie Apusului, având drept izvor versetele din Cântarea Cântãrilor”23, prezintã pe Dumnezeu – Tatãl, Iisus Fiul ºi Duhul Sfânt sub forma porumbelului – încoronând-o pe Maica Domnului, temã ce poartã numele de Încoronarea Precestii. Prima reprezentare cunoscutã a unei figuri cu trei feþe apare în 1154, când arhiepiscopul de York, Roger, avea ca pecete un monstru tricefal cu inscripþia ,,Caput nostrum trinitas est”24, iar peste o sutã de ani imaginea se întâlneºte pe o Psaltire aflatã la Cambridge25. Mai târziu, în cãrþile în care ºi-au susþinut doctrina asupra unitãþii lui Dumnezeu, unitarienii (antitrinitari) au realizat gravuri ,,dedicate cunoaºterii denaturate a Divinitãþii prin doctrina trinitãþii instituitã de Antihrist”26, una din gravuri fiind un chip cu trei feþe, încoronat cu tiara papalã, care este însuºi Antihrist27. Aceastã reprezentare, datoritã scandalului imagistic declanºat de Reformã, va fi interzisã în 1628 de papa Urban al VIII-lea.28 În spaþiul românesc, Sfânta Treime sub forma Sfintei Troiþe într-un Trup, este întâlnitã pentru prima datã în 1752, la Galda de Jos29, apoi în biserica din Cuºtelnic30 ºi în cea de la Tãlmãcel la 178031. Aceastã ultimã bisericã a fost pictatã de Panteleimon zugravul, format la ºcoala de la Hurezi în a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, care a mai realizat Sfânta Treime de-o Fiinþã ºi la Beclean (1808). Tot în zona Þãrii Fãgãraºului, fraþii Grecu – Nicolae ºi Gheorghe – au zugrãvit-o la Voivodenii Mici. Fãrã îndoialã cã fraþii Grecu au cunoscut o asemenea reprezentare de la tatãl lor, 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

Marcel Olinescu, Mitologie româneascã, Bucureºti, Ed. Saeculum, 2001, p. 289. Moses Gaster, Literatura popularã româneascã, Bucureºti, Ed. Minerva, 1983, p. 159. I. D. ªtefãnescu, Iconografia artei bizantine ºi a picturii feudale româneºti, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1969, p. 65. Jurgis Baltrusaïtis, Evul mediu fantastic, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1975, p. 30. George Henderson, Goticul, Bucureºti, Ed. Meridiane, p. 96. Apud Nicolae Sabãu, Postfaþã la V. Literat, Biserici vechi româneºti din Þara Oltului, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996, p. 261. Ibidem. Jurgis Baltrusaïtis, op. cit., p. 31. Marius Porumb, Vechea bisericã din Galda de Jos (jud. Alba), un monument al arhitecturii medievale româneºti din Transilvania, în „Acta Musei Napocensis”, XVII, 1980, p. 417. Idem, Dicþionar de picturã veche româneascã din Transilvania, sec. XIII-XVIII, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1998, p. 97. Ibidem, p. 408.

146

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Nicolae, care a lucrat alãturi de Panteleimon la zugrãvirea bisericii de la Zãrneºti (1780). Deºi au pictat-o în bisericã, niciunul din fraþii Grecu nu s-a încumetat sã o realizeze pe sticlã. Mai interesant este faptul cã, deºi era cunoscutã în mediile artistice de la sud de Carpaþi, nu se întâlneºte în nicio bisericã din aceastã zonã. În caietul de modele de tradiþie bizantinã al lui Radu Zugravul (ce a activat la sfârºitul secolului al XVIII-lea ca reprezentant de seamã al artei postbrâncoveneºti) figureazã ºi Dumnezeu Savaoth cu trei chipuri.32 Cercetând ilustraþiile cãrþilor religioase tipãrite în secolele XVII-XIX, nu am întâlnit nicio ilustraþie a Sfintei Treimi sub acest chip. Încercând sã gãseascã un posibil izvor iconografic al acestei teme, I. D. ªtefãnescu considera cã aceastã ilustrare a Sfintei Troiþe este o ,,curioasã transpunere târzie, dintr-o icoanã sau ilustraþie de carte”.33 Unii specialiºti considerã cã aceastã reprezentare iconograficã insolitã îºi are originea în ºcoala cretanã de la sudul Dunãrii, de unde a ajuns în mediile artistice din Þara Româneascã.34 În Þara Fãgãraºului doar Ioan Pop a pictat acest subiect iconografic, la mijlocul secolului al XIX-lea. Abordând o asemenea temã, consideratã ,,îndrãzneaþã ºi suprarealistã”35, zugravii nu au dat dovadã de „simplitate în gândire”36, ci au cãutat sã dezvãluie ce au în comun Dumnezeu – Tatãl, Iisus – Fiul ºi Duhul Sfânt – Dumnezeirea. Se pare cã aceastã formã de reprezentare a Sfintei Treimi s-a rãspândit în mediile greco-catolice. Muzeul Þãrii Fãgãraºului deþine, în patrimoniul sãu, o piesã care, prin raritatea temei, constituie un unicat în pictura pe sticlã. Este vorba de icoana Oglinda omului celui din lãuntru, realizatã de Ioan Pop, la anul 1863. Icoana se desfãºoarã pe douã registre: registrul superior – Împãrãþia lui Dumnezeu ºi trei elemente ce amintesc de atributele dumnezeirii – mâna (Mâna scrie fãrãdelegile lor), urechea (Urechea aude) ºi ochiul (Ochiul vede). Registrul inferior are trei secvenþe a cãror succesiune trebuie urmãritã de la dreapta la stânga. Întâi este reprezentat omul pãcãtos sub forma unei inimi, în interiorul cãreia sunt reprezentate cele ºapte pãcate capitale ºi Diavolul –„Î(n)chipuirea omului cea dinãuntru care slujeºte pãcatului ºi lasã vieþii diavolul întru dânsul”, apoi, în a doua secvenþã, omul ce începe sã se pocãiascã, fapt sugerat de miºcarea pãcatelor care încep sã pãrãseascã inima, „Î(n)chipuirea cea dinãuntru a pãcãtosului care se cãieºte ºi începe a se depãrta de pãcate” ºi ultima – „Î(n)chipuirea cea din lãuntru a ascezii ... prin ascultare de Dumnezeu sau împãcat în inimi fãrã altã numire fãrã numai pre Iisus cel rãstignit”. Originile acestui subiect trebuie cãutate în Apusul medieval, istoria Bisericii creºtine înregistrând o continuã meditaþie asupra pãcatului, a pornirilor care îl conduc pe om spre pãcat. La începutul secolului al XVII-lea, Michel le Noblentz, unul dintre primii misionari francezi care au fost inspiraþi de miºcarea de Contrareformã, acordând un rol important educãrii omului, a îndepãrtãrii omului de pãcate prin imagisticã, editeazã Harta Inimilor, ce conþine 30 de imagini dispuse în cinci registre orizontale. Primele zece reprezentãri sunt învãþãturi esenþiale pe care trebuie sã le cunoascã un creºtin. A doua serie de imagini prezintã douãsprezece reprezentãri privind evoluþia inimii omului de la starea sufletului întinat de pãcatul originar, de ispitele lumeºti, la sufletul plin de iubire dumnezeiascã. Cea de-a treia serie de imagini este compartimentatã în ºapte secvenþe grafice ce corespund fiecare celor ºapte pãcate capitale, reprezentate în inima omului sub forma unor 32 33 34 35 36

Teodora Voinescu, Radu Zugravul, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1978, p. 143. I. D. ªtefãnescu, op. cit., p. 43. Ana Dumitran, Din iconografia creºtinismului românesc: „Sfânta Troiþã într-un trup”, în „Apulum”, Alba-Iulia, XXXVI/1999. Ioan Muºlea, Icoanele pe sticlã ºi xilogravurile þãranilor români din Transilvania, Bucureºti, Ed. Grai ºi suflet – Cultura Naþionalã, 1995, p. 14. Gheorghe Pavelescu, Contribuþii la cunoaºterea picturii pe sticlã la Românii din Transilvania, în „Apulum”, I, 1939-1940, p. 291.

147

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Elena Bãjenaru

simboluri. Cartea Harta Inimilor a creat o puternicã impresie asupra oamenilor, determinând examene de conºtiinþã, modificãri de comportament, ceea ce i-a asigurat un succes durabil – considera Anne Sauvy, care a studiat cel mai mult acest subiect al reprezentãrilor pãcatelor inimii în lucrarea Le miroir du coeur. Quatre si cles d`images savante et populaires37. În a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, cãlugãrul iezuit Vicent Huby publica Imagini morale, care în douãsprezece figuri mari reprezentate în formã de inimã fac cunoscutã starea interioarã a omului38. Ele reprezentau diferite stãri în care se gãsea omul în raport cu pãcatul ºi Divinitatea, lucrare ce a produs o puternicã impresie asupra oamenilor. La începutul secolului al XIX-lea, preotul catolic german Thomas Poschl, împreunã cu Johannes Gossner, a republicat cartea lui Huby. Gossner, aflat la Sankt-Petersburg, publicã, în 1820-1824, o ediþie germanã a cãrþii, care apoi a fost tradusã ºi în ruseºte. Dupã cartea apãrutã în ruseºte s-a realizat ºi traducerea româneascã, la anul 1833, la Mãnãstirea Neamþ, cu sprijinul ºi cheltuiala mitropolitului Veniamin Costache, care a semnat ºi o Înainte cuvântare cãtre credincioºi. Traducerea a fost efectuatã de cãtre ieromonahul Chiriac. Gravurile ce însoþesc textul au fost realizate de ieromonahul Nazarie. Cartea a cunoscut mai multe ediþii în spaþiul românesc – în 1835 este tipãritã la tipografia Mãnãstirii Cãldãruºani, în 1839 la Sibiu. În 1892 a apãrut Oglinda inimii omului, o prelucrare a ediþiei din 1833, la Sibiu. În realizarea icoanei sale, Ioan Pop a folosit, fãrã îndoialã, ediþia din 1833, deoarece el respectã întocmai ilustraþiile ºi textul din carte. Dimensiunile suportului de glajã l-au determinat, probabil, sã realizeze doar trei din cele zece ilustraþii ale cãrþii, alegându-le pe cele mai sugestive. Îndepãrtându-se de tematica tradiþionalã a icoanelor pe sticlã, icoana Oglinda omului din lãuntru aduce în atenþia credincioºilor valorile morale creºtine. Complexitatea subiectului ºi abordarea unei teme ieºite din tiparele obiºnuite ale iconografiei picturii pe sticlã au determinat raritatea acesteia. Résumé Même si le champ d’investigation minutieuse de l’iconographie est encore ouvert grâce à la multitude d’aspects relevants qui attendent être valorisés, selon l’avis de plusieurs chercheurs, on restitue actuellement les valeurs d’art spirituelle des générations des précurseurs. Le sujet de l’icône sur verre vise la section artistique et celle technique, à travers le dessin, la chromatique. On fait rappel de même aux omissions en ce qui concerne la source iconographique utilisée par le peintre. L’analyse iconographique dévoile la richesse des sources d’inspiration, la manière dont l’Eglise Orthodoxe a donné cours aux interprétations, la transposition en lignes et couleurs due aux peintres. De cette foule de sources utilisée par les peintres d’icônes du Pays de Fãgãraæ, on s’est arrêté sur les légendes apocryphes et hagiographiques. Les légendes apocryphes, qui ont paru tout d’abord dans le milieu palestinien, remontent à l’Ancien Testament (à voir Adam et Eve, le gibet sur lequel Jésus Christ fut crucifié) ou au Nouveau Testament (à voir L’Apocalypse du Saint Pierre, L’Apocalypse du Saint Jean, Le voyage de la Vierge aux Enfers), légendes qui ont créé des thèmes iconographiques intéressants: Muncile Iadului, Vãmile Vãzduhului. Les légendes hagiographiques qui ont paru dans la littérature religieuse se sont mêlées aux éléments visant le folklore, les traditions. Celles-ci s’avèrent être les plus enrichissantes sources iconographiques. 37 38

Apud Aurel Dragne, Icoana pe sticlã, oglindã a multiculturalitãþii transilvãnene, în „Cibinium”, 2001-2005, Sibiu, Ed. Astra – Cibinium, 2006, p. 245. Ibidem, p. 247.

148

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Muncile Iadului Petru Tãmaº – Tatãl 1870-1880 Muzeul Icoanelor pe sticlã – Sibiel

Deisis Fraþii Grecu 1860-1870 Colecþia Muzeului Þãrii Fãgãraºului

Sfânta Troiþã într-un Trup Ioan Pop – 1843

Sfânta Treime Biserica Sf. Nicolae – Voivodenii Mici Picturã muralã realizatã de fraþii Grecu 1820-1821

149

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Elena Bãjenaru

Sfânta Treime Ioan Pop – 1860-1865 Colecþie particularã

Sfânta Treime Ioan Pop – 1860-1865 Colecþie particularã

Oglinda inimii Mãnãstirea Neamþ – 1833

Oglinda inimii Mãnãstirea Neamþ – 1833

150

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Radu POPICA TRADIÞIE ªI INOVAÞIE ÎN ARTA TRANSILVÃNEANÃ. CAZUL PICTORULUI BRAªOVEAN HANS BULHARDT Arta transilvãneanã modernã îºi defineºte caracterul particular prin coexistenþa tradiþiei cu modernismul, prin convieþuirea unui spirit conservator cu interesul pentru inovaþie. Rezultã o imagine contrastantã ºi paradoxalã. Modernismul se insereazã într-un cadru tradiþional care-ºi pãstreazã vitalitatea pânã în perioada interbelicã. Pãtrunderea elementelor noi de limbaj plastic, experienþele moderniste, nu determinã declinul manifestãrilor artistice tradiþionale de facturã academistã, realistã ºi romanticã, prezente în continuare la un nivel cel puþin egal.1 Cercetãtorii care s-au aplecat asupra fenomenului artistic din spaþiul intracarpatic au constatat cã modernismul ºi-a exercitat influenþa într-un mod particular, fãrã a îmbrãca un caracter iconoclast, revoluþionar, „elementele de modernitate grefându-se, de cele mai multe ori, pe o structurã tradiþionalã”2. Artiºtii transilvãneni au receptat inovaþiile în mod selectiv, adaptându-le atât valorilor tradiþionale, cât ºi propriului temperament artistic. Doina Udrescu observa, cu privire la arta transilvãneanã din secolul al XIX-lea, cã „asistãm la un amalgam de orientãri ºi stiluri artistice, la un soi de eclectism”3. Observaþia poate fi extinsã la arta modernã din Transilvania consideratã în ansamblul sãu. Creaþia artiºtilor transilvãneni se prezintã ca o sintezã originalã între diferite tendinþe ºi orientãri, consonantã cu spaþiul multicultural al provinciei natale. Artiºtii a cãror operã, chiar ºi parþial, poate fi clasatã fãrã echivoc într-un anumit stil constituie mai degrabã excepþia. Reþinerea este o altã trãsãturã specificã demersului artistic din spaþiul transilvãnean. Reveniþi de la studii, artiºtii se vãd nevoiþi sã adopte mijloace de exprimare moderate pentru a câºtiga aprecierea unui public tributar unei mentalitãþi provinciale ºi conservatoare. Perioada de la cumpãna secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea – epocã de rapide transformãri ºi reconfigurãri, în care s-au pus bazele modernismului – reflectã cel mai fidel acest tablou complex. Ne propunem în continuare sã stabilim în ce mãsurã aceste trãsãturi caracteristice pentru modernitatea spaþiului plastic transilvãnean se regãsesc în creaþia pictorului braºovean Hans Bulhardt. Artistul s-a nãscut în 1858 la Câmpulung Moldovenesc, în familia unui locotenent de intendenþã originar din Brno (astãzi în Cehia). Mama provenea dintr-o familie transilvãneanã, ce avea ºi rãdãcini româneºti. Îndatoririle de serviciu ale tatãlui sãu au fãcut ca familia sã se stabileascã pe rând în Cernãuþi, Cluj, Deva ºi Mediaº. Pictorul a urmat cursurile Gimnaziului din Sibiu – secþia realã, unde profesor de desen era Carl Dörschlag4, îndrumãtorul unei întregi generaþii de artiºti transilvãneni. Aici a primit primele lecþii de picturã ºi desen. În 1878, dupã absolvirea Gimnaziului, pleacã la Viena, unde se va înscrie la Academia de Arte Frumoase.5 A avut ca profesori pe Eduard von Lichtenfels6, Hans Makart7 ºi Leopold Carl Müller8. Petrece opt ani în cadrul Academiei, urmând atât cursul general (Allgemeine Schule), cât ºi cursul aprofundat (Meister-Schule). Se dovedeºte un student 1 2 3 4 5 6 7 8

Amelia Pavel, L’espace transylvain et l’art modern, în vol. Simboluri, surse, idolatrii în arta modernã, Bucureºti, Ed. DU Style ºi Atlas, 1999, pp. 127-129 ºi p. 132. Iulia Mesea, Elena Popescu, Emerich Tamás 1876 – 1901, (catalog de expoziþie), Muzeul de Artã Braºov, 2001, pp. 23-24. Doina Udrescu, Arta germanã din Transilvania în colecþiile Muzeului Brukenthal din Sibiu (1800-1950), Sibiu, Editura Forumului Democrat al Germanilor din România, 2003, vol. I: Picturã, sculpturã, p. 51. Carl Dörschlag (1832-1917). Pictor german. În 1862 se stabileºte în Transilvania, fiind profesor de desen la Reghin, Mediaº ºi la Sibiu, din 1870. Axente Banciu, Pictorul Hans Bulhardt, în „Þara Bârsei”, IX, 1937, nr. 6, pp. 548-549. Eduard Peithner von Lichtenfels (1833-1913). Profesor de peisagisticã la Academia de Arte Frumoase din Viena. Hans Makart (1840-1884). Pictor academist ºi decorator. Profesor de picturã istoricã la Academia de Arte Frumoase din Viena. Cunoscut mai ales pentru compoziþiile sale cu subiect istoric. Leopold Carl Müller (1834-1892), supranumit Müller Egipteanul. Peisagist. Celebru în epocã pentru picturile sale cu subiect oriental. Din 1878 profesor la Academia de Arte Frumoase din Viena.

151

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Radu Popica

conºtiincios, la absolvire obþinând titlul de profesor ºi pictor academic.9 În paralel, urmeazã doi ani cursurile Institutului Politehnic ºi studiazã arhitectura timp de trei ani cu Theophil Hansen10. Bulhardt frecventeazã cercurile studenþimii române din capitala Imperiului Habsburgic, devenind, se pare, chiar membru al societãþii academice „România Junã”.11 Viaþa artisticã vienezã trecea, în deceniile opt ºi nouã ale secolului al XIX-lea printr-o perioadã de febrilã creativitate. Atunci se prefigureazã elementele unui limbaj artistic care a înrâurit arta Europei Centrale pânã spre 1914. Se afirmã motive simboliste ºi chiar unele elemente de limbaj preexpresionist. Academismul ºi cultura vienezã se transformã profund sub influenþa lui Hans Makart. Pictura sa, excelând prin decorativism ºi remarcabile calitãþi coloristice, anunþã Sezession-ul vienez. Peisagistica austriacã, în descendenþa peisajului Biedermeier, a resimþit puternic influenþa ªcolii de la Barbizon ºi chiar ecouri ale impresionismului. Rezultã o manierã peisagisticã originalã, aºa-numitul impresionism atmosferic/Stimmungsimpressionismus. În cadrul sãu s-a impus studiul direct al naturii, tratarea realistã a subiectului, acompaniatã de note lirice, interesul pentru surprinderea efectelor atmosferice ºi o paletã cromaticã luminoasã. Cel mai important reprezentant al sãu este Jakob Emil Schindler12. Bulhardt figureazã printre artiºtii care expun în cadrul primei expoziþii de artã plasticã din Transilvania, organizatã la Sibiu în 1887. În cadrul expoziþiei sunt prezentate publicului câteva sute de lucrãri aparþinând unor artiºti de prestigiu din spaþiul artistic german: profesorii pictorului – Hans Makart ºi Eduard von Lichtenfels –, Friedrich von Amerling, Hans Ludwig Fischer, Franz von Dreffeger, Johann Sperl etc. Participã ºi artiºti transilvãneni renumiþi, cum ar fi Miklós Barabás ºi Carl Dörschlag.13 Prezenþa lui Hans Bulhardt în cadrul expunerii, alãturi de atâþia artiºti consacraþi, este semnificativã pentru aprecierea de care se bucura tânãrul artist. Aceastã concluzie este întãritã ºi de faptul cã Muzeul Brukenthal achiziþioneazã cu acest prilej una din lucrãrile sale.14 În 1889, dupã terminarea studiilor, Hans Bulhardt se stabileºte la Braºov. Activitatea artisticã din oraº traversa o perioadã mai puþin fastã, aflatã în contrast cu intensa activitate din primul deceniu al secolului al XX-lea. Centrul artistic braºovean trãia încã în umbra Sibiului. Nu era activ niciun artist de valoare, cu excepþia lui Miºu Popp, aflat la sfârºitul prestigioasei sale cariere artistice. Wilhelm Kamner renunþase din 1877 la activitatea didacticã ºi artisticã, devenind preot-paroh la Bod15, iar Friedrich Miess se afla încã la studii. Exista însã un public avut ºi cultivat din rândurile cãruia se puteau recruta comanditarii unor lucrãri artistice. Braºovul, mai puþin conservator decât Sibiul, oferea un mediu promiþãtor pentru un tânãr artist dornic de afirmare. La sfârºitul secolului al XIX-lea arta transilvãneanã traversa o perioadã de înnoire. Supremaþia academismului începea sã fie pusã la îndoialã. Un rol important în acest sens l-a jucat Carl Dörschlag, atât ca artist, dar ºi în calitate de pedagog. Elevii sãi, Fritz Schullerus, Arthur Coulin, Octavian Smigelschi, Robert Wellman ºi Anna Dörschlag, s-au orientat „spre un demers plastic mai realist, bazat pe studiul naturii”16. Schematismul, rigiditatea ºi convenþionalul sunt abandonate în favoarea unui limbaj pictural mai bogat, în care se regãsesc sugestii ale romantismului târziu, simbolismului ºi ale unui realism modulat de inflexiuni lirice. La cumpãna veacurilor se adaugã influenþe Jugendstil ºi preexpresioniste. Nu lipsesc nici experienþele plastice derivate din pictura de plein air. 9 10 11 12 13 14 15 16

Axente Banciu, loc. cit., p. 549. Theophil Edvard Freiherr von Hansen (1813-1891). Arhitect danez. Reprezentant al clasicismului. Din 1846 s-a stabilit la Viena, realizând numeroase edificii publice. Axente Banciu, loc. cit., p. 547 ºi p. 549. Jakob Emil Schindler (1842-1892). Peisagist. Influenþat de pictura olandezã ºi ªcoala de la Barbizon. Membru de onoare al Academiilor de Arte Frumoase din Viena ºi München. Doina Udrescu, op. cit., pp. 52-53. Ibidem., p. 172 (Moarã de vânt seara, ulei pe lemn de arin, 20 x 30 cm, datat [18]87). Radu Popica, Wilhelm Kamner – un artist braºovean puþin cunoscut din secolul al XIX-lea, în „Þara Bârsei”, Braºov, V (XVI), 2006, serie nouã, nr. 5, p. 96. Rodica Irimie-Fota, Forme ºi culori: Artele plastice sibiene de la izvoare în contemporaneitate, Sibiu, 1983, p. 35.

152

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

La Braºov, Hans Bulhardt ºi-a desfãºurat activitatea ca liber-profesionist. Era însã dificil pentru un artist sã se întreþinã doar din arta sa. Necesitãþile materiale îl vor determina sã accepte comenzi diverse. Picteazã icoane, realizeazã pictura unor biserici din Braºov ºi împrejurimi (biserica Sf. Ioan, biserica Sf. Adormire din Piaþa Sfatului, tâmpla bisericii din Purcãreni), primind chiar propunerea de a picta catedrala ortodoxã din Sibiu17. A fost deosebit de apreciat ca pictor bisericesc. Axente Banciu18, care l-a cunoscut personal, lãsându-ne o preþioasã mãrturie asupra sa, aprecia cã este „o realã valoare în pictura bizantinã”19. A activat ºi în calitate de restaurator. A restaurat câteva portrete de Miºu Popp ºi un portret din proprietatea lui Aurel A. Mureºianu.20 În calitate de pictor-scenograf a realizat decoraþii pentru teatrele din Braºov, Sibiu, Sighiºoara, Mediaº, Bistriþa, Fãgãraº ºi Sebeº.21 Activitatea artisticã a lui Hans Bulhardt se întinde pe parcursul a peste cinci decenii, din deceniul nouã al secolului al XIX-lea pânã în 1937, an în care înceteazã din viaþã. Din vasta sa creaþie22, picturã ºi graficã, s-au pãstrat relativ puþine lucrãri despre care avem cunoºtinþã. Majoritatea se gãsesc în patrimoniul Muzeului de Artã Braºov. Prin urmare, cunoaºterea în profunzime a creaþiei sale artistice este în mod inerent limitatã de aceste circumstanþe. Cu toate acestea, chiar ºi aºa fragmentarã cum a ajuns pânã la noi, opera lui Hans Bulhardt este de naturã sã contribuie la cunoaºterea unor aspecte ale artei transilvãnene de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea. Dintre lucrãrile sale portretistice s-a pãstrat un interesant Autoportret23 (Fig. 1), realizat în perioada studiilor vieneze. Marcatã de o notã romanticã, lucrarea stã mãrturie cu privire la calitãþile sale de portretist. Pictorul se înfãþiºeazã ca o personalitate nonconformistã, afiºând un aer boem. Vãzutã din profil, cu capul uºor întors spre privitor, figura artistului se profileazã pe un fond neutru. Expresivitatea chipului este subliniatã prin intermediul eclerajului dirijat. Gama cromaticã sobrã este redusã la esenþial. Lucrarea dovedeºte abilitatea artistului de a surprinde esenþa unei individualitãþi ºi familiaritatea cu operele similare ale maeºtrilor genului. Alte douã lucrãri, datate în anul 1896, ne demonstreazã calitãþile sale de portretist. Un adevãrat studiu psihologic este Portretul de femeie24, rãmas neterminat, ce înfãþiºeazã o tânãrã surprinsã într-o atitudine contemplativã specificã portretelor academiste. Este vãdit interesul pentru caracterizarea psihologicã a modelului, pentru surprinderea trãirilor sale interioare. Un alt Portret de femeie25 este tratat într-o manierã mai convenþionalã. Chipul, vãzut din profil, surprinde cu exactitate fizionomia ºi expresia modelului, fãrã a cãuta transcenderea aparenþelor exterioare. Peisagistica lui Hans Bulhardt ne este mai bine cunoscutã. Putem sã urmãrim evoluþia sa, în linii generale, din perioada studiilor pânã în perioada interbelicã. Peisajul prezentat de Bulhardt în cadrul expoziþiei de la Sibiu din 1887 (Fig. 2) dovedeºte similitudini evidente cu peisagistica Biedermeier ºi peisajele pictorilor austrieci din ºcoala impresionismului atmosferic pe care neîndoielnic le cunoscuse la Viena. Motivul asupra cãruia se opreºte artistul este unul pitoresc. Compoziþia se structureazã pe o diagonalã pronunþat ascendentã, contrabalansatã de silueta morii ºi liziera pãdurii. 17 18

19 20

21 22 23 24 25

Decorarea pereþilor cu fresce ºi pictura iconostasului au fost realizate, în cele din urmã, de pictorul Octavian Smigelschi, în colaborare cu Arthur Coulin. Axente Banciu (1875-1959). Pedagog ºi publicist. Colaborator la numeroase publicaþii transilvãnene. A editat revista „Þara Bârsei” (1929-1939). Membru de onoare al Academiei Române. Cfr. Cãrturari braºoveni (sec. XV- XX), Braºov, Biblioteca Municipalã, 1972, pp. 25-26. Axente Banciu, loc. cit., pp. 546-547. Ibidem, p. 547 (Portretele protosinghelului Nicolae Popea, portretul preotului Neagoe Popea din Sãcele ºi al soþiei sale, Voica, se aflau în colecþia muzeului ASTRA din Braºov. Portretul lui Hagi ªandru, datat 1783, aflat în posesia lui Aurel A. Mureºianu). Ibidem. În perioada interbelicã numeroase lucrãri ale pictorului se aflau în colecþii particulare. Numai fratele pictorului, Franz Bulhardt, a moºtenit 60 de pânze. Cfr. Axente Banciu, loc. cit., p. 546 ºi p. 549. Ulei pe pânzã, 45 x 36 cm, semnat, datat 1886, inv. nr. 1331 Muzeul de Artã Braºov (în continuare MAB). Ulei pe pânzã, 32,5 x 26,5 cm, inv. nr. 856 MAB. Ulei pe pânzã, 36,5 x 26,5 cm, inv. nr. 1338 MAB.

153

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Radu Popica

Pictorul cautã sã surprindã jocul de umbre ºi lumini al înserãrii. Notaþia spontanã vãdeºte asimilarea modalitãþilor tehnice specifice picturii în plein air. La scurt timp dupã stabilirea sa la Braºov, Bulhardt a realizat o serie de peisaje dedicate meleagurilor adoptive. Pictat în 1895, ciclul peisagistic Þara Bârsei26 (Fig. 3 ºi 4) cuprinde patru lucrãri similare ca structurã, compoziþie ºi colorit. Cadrul realist este impregnat de o atmosferã emotivã cu inflexiuni lirice, reþetã artisticã caracteristicã peisagisticii transilvãnene.27 Artistul îºi aºeazã ºevaletul pe dealurile ce mãrginesc Þara Bârsei, de unde perspectiva se deschide larg asupra depresiunii. Compoziþiile se structureazã în planuri orizontale clar delimitate cromatic ºi structural. Perspectiva este obþinutã print-o treptatã atenuare coloristicã spre orizont. Natura însufleþitã din prim-plan este redatã cu vervã coloristicã, uneori prin intermediul unor tuºe spontane. Nu lipseºte nici elementul uman, clar individualizat sau doar schiþat prin câteva pete de culoare. În planul secund ºi îndepãrtat culoarea se aºterne pe suprafeþe ample, fin modulate, în tente temperate, aproape transparente. Se obþine astfel un efect de contrast. Paleta cromaticã, caldã ºi luminoasã, este alcãtuitã dintr-o gamã de verde, ocru ºi cãrãmiziu, imprimând o nuanþã decorativã. Lumina puternicã aratã cã lucrãrile sunt rodul observaþiei nemijlocite a naturii. Tuºele dezinvolte, încercãrile de surprindere a vibraþiei luminii prin intermediul culorilor, preocuparea pentru indicarea anotimpului ºi a momentului din zi sunt elemente ce sugereazã asimilarea unor influenþe impresioniste. Nu cunoaºtem nicio lucrare de picturã a lui Hans Bulhardt care sã poatã fi datatã în perioada cuprinsã între sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primii ani ai perioadei interbelice. Ca urmare, în actualul stadiu al cercetãrii, lipsa informaþiilor nu ne permite sã reconstituim evoluþiile din pictura sa, din peisagisticã în particular, în acest interval. În patrimoniul Muzeului de Artã Braºov se pãstreazã patru peisaje28 din creaþia interbelicã a pictorului. Constatãm cã în peisagistica sa au survenit importante modificãri. Peisajele sale din aceastã perioadã dovedesc oscilaþia între tratarea în cheie naturalistã ºi dispoziþia pentru asimilarea unor elemente postimpresioniste. Este însã vorba de o asimilare mai degrabã formalã, de un postimpresionism convenþional limitat la utilizarea limbajului artistic specific, care nu este însã dublat de un autentic crez artistic orientat în aceastã direcþie. Bulhardt s-a orientat spre o artã facilã, mai pe placul publicului. Cazul sãu nu este unul singular în pictura româneascã din acea perioadã. Nicolae Vermont, artist cu o solidã formaþie profesionalã, promotor la începutul secolului al XX-lea a unei arte viguroase ºi înnoitoare, are, în perioada interbelicã, o evoluþie asemãnãtoare.29 Pictura sa este completatã de o intensã activitate desfãºuratã în calitate de grafician. Din grafica lui Hans Bulhardt se pãstreazã în patrimoniul Muzeului de Artã Braºov trei lucrãri de mari dimensiuni, printre care ºi un interesant proiect de frescã30 destinat unei biserici ortodoxe, ºi un album conþinând 131 de mici schiþe ºi desene. Albumul de desene31 este o adevãratã radiografie a evoluþiei sale artistice. Lucrãrile de format mic, realizate într-o multitudine de tehnici (creion, tuº, cãrbune, laviu, acuarelã etc.), dezvãluie o altã dimensiune a personalitãþii sale artistice, mai bogatã ºi mai complexã. Varietatea mijloacelor de expresie utilizate indicã un artist care stãpâneºte deplin tainele meºteºugului sãu. Nefiind destinate publicului, exerciþiile sale grafice au un grad sporit de libertate, care dezvãluie valenþe ºi 26

27 28

29 30 31

Þara Bârsei I, ulei pe pânzã, 78 x 98 cm, inv. nr. 229 MAB; Þara Bârsei II, ulei pe pânzã, 78 x 98 cm, inv. nr. 230 MAB; Þara Bârsei III, ulei pe pânzã, 78 x 106 cm, inv. nr. 231 MAB; Þara Bârsei IV, ulei pe pânzã, 78 x 106 cm, inv. nr. 232 MAB. Amelia Pavel, op. cit., p. 132. Peisaj, ulei pe carton lipit pe pânzã, 29,5 x 29,5 cm, semnat, nedatat, inv. nr. 692 MAB; Peisaj, ulei pe carton, 29,5 x 30 cm, semnat, datat 1(925), inv. nr. 693 MAB; Peisaj de iarnã, ulei pe carton, 33 x 45 cm, semnat, datat 1(923), inv. nr. 1332 MAB; Peisaj, ulei pe pânzã, 53,5 x 74 cm, semnat, datat 1(935) inv. nr. 1337 MAB. Vezi, Amelia Pavel, Radu Ionescu, Nicolae Vermont, Bucureºti, Editura Academiei, 1958. Proiect de frescã, acuarelã ºi tuº pe carton, 94 x 58,5 cm, inv. nr. 815 MAB. Album cu desene, 23,5 x 30 cm, 131 de schiþe ºi desene, inv. nr. 691 MAB.

154

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

disponibilitãþi multiple. Preocupãrile sale apar mult mai largi decât sugera creaþia sa picturalã. Predominante sunt schiþele peisagistice, dar sunt bine reprezentate ºi scenele cu figuri decorativ-alegorice ºi mitologice – proiecte de frescã sau ilustraþii de carte –, crochiurile portretistice ºi scenele de gen. Cele câteva desene ce pot fi datate în perioada studiilor demonstreazã, prin tematica ºi modul lor de execuþie, însuºirea temeinicã a desenului academic, pe care se punea preponderent accentul în formaþia artisticã dobânditã în cadrul academiilor de arte. Desenul sãu este, chiar de la primele încercãri, ferm ºi expresiv, lipsit de ezitãri ºi stângãcii. Hans Bulhardt se dovedeºte un desenator talentat, capabil sã noteze rapid ºi precis detaliile care individualizeazã motivul aflat în faþa sa. Repertoriul tematic ºi stilistic este unul ambivalent, îmbinând orientãri diferite, chiar contrare. Observaþia veridicã, exactã, desenul dupã naturã, coexistã cu niºte compoziþii cu temã mitologicã, alegoricã sau literarã, peisaje imaginare ºi fantastice. Prima orientare îl plaseazã în cadrul tradiþiei realiste predominante în grafica transilvãneanã din secolul al XIX-lea ºi, într-o anumitã mãsurã, în prima jumãtate a secolului al XX-lea. Satele ºi oraºele transilvãnene, cu atmosfera lor specificã, o scenã surprinsã la un colþ de stradã sau o banalã scenã domesticã, o figurã pitoreascã, un crâmpei de naturã constituie motivele asupra cãrora se opreºte deseori Bulhardt în schiþele sale. Ilustrative sunt îndeosebi douã peisaje32 (Fig. 5 ºi 6) înfãþiºând priveliºti specifice Transilvaniei. A doua tendinþã, ilustratã prin schiþe realizate mai ales în primele douã decenii ale secolului trecut, se sustrage îngustului cerc provincial prin abordarea unui repertoriu artistic cosmopolit, care îmbinã curente ºi stiluri artistice active în Europa Centralã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi în primii ani ai secolului al XX-lea. Remarcabilã este complexitatea ºi diversitatea interferenþelor stilistice ºi culturale ce pot fi decelabile în grafica lui Hans Bulhardt. Regãsim compoziþii cu tentã simbolistã, peisaje marcate de note de facturã expresionistã sau trãdând asimilarea unor procedee proprii simbolismului, ecouri ale romantismului, lucrãri influenþate de stilul Sezession-ului vienez, reflectând tendinþa spre decorativism caracteristicã epocii, dar ºi sugestii impresioniste. Privite în ansamblu, aceste preocupãri sintetice reflectã conectarea sa la Zeitgeist-ul din preajma anului 1900. Sentimentul decadenþei presentimentul dezastrului inevitabil încurajau „dorinþa de a elibera arta de academismul care pãtrunsese atât de puternic pretutindeni. Speranþa într-o nouã artã era încurajatã de ideea venirii unui alt secol ºi apariþia unei arte noi” 33. Frãmântãrile sfârºitului de secol al XIX-lea, efervescenþa artisticã, aspiraþiile spre nou în artã, nu aveau cum sã-l lase indiferent pe artistul braºovean. Tributar unei formaþii de facturã academicã, activând într-un mediu social conservator, ostil inovaþiilor, Bulhardt, deºi tentat de noutãþile de ordin artistic, ezitã, nu se poate decide sã le îmbrãþiºeze total, ferindu-se ca în experimentele sale plastice sã rupã definitiv legãturile cu academismul ºi tradiþia. Cazul sãu nu este unul excepþional în pictura transilvãneanã de la începutul secolului al XX-lea. Tendinþa de înnoire a limbajului artistic prin apelul la tematica ºi mijloacele de expresie proprii modernismului, însoþitã de anumite reþineri, de concesii fãcute academismului, este caracteristicã ºi altor pictori activi la Braºov în aceeaºi perioadã: Emerich Tamás, Arthur Coulin ºi Friedrich Miess. Creaþia lor trãdeazã un interes similar acordat noului, care se altoieºte pe o creaþie tributarã încã academismului.34 Arta Europei Centrale, cu amalgamul sãu stilistic, cu experimentele sale artistice, se oglindeºte fidel în pictura transilvãneanã de la cumpãna veacurilor. În ultimul sfert al secolului al XIX-lea simbolismul reprezenta una dintre tendinþele în vogã în arta europeanã. Nu atât un stil artistic, cât mai degrabã un curent ideologic, simbolismul a jucat un rol 32 33 34

Peisaj, cãrbune pe hârtie, 49 x 37,5 cm, inv. nr. 816 MAB; Peisaj, cãrbune pe hârtie, 58,5 x 37,5 cm, inv. nr. 917 MAB. Stephan Tschudi-Madsen, Art Nouveau, Bucureºti, 1977, p. 39. Iulia Mesea, Elena Popescu, op. cit., pp. 25-46; Harald Krasser, Arthur Coulin, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1970, pp. 24-28; Doina Udrescu, op. cit., pp. 84-86.

155

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Radu Popica

important în subminarea academismului. Se pregãtea astfel terenul pentru afirmarea expresionismului în spaþiul cultural german. În simbolism arta devine expresie purã a subiectivitãþii artistului, a emoþiilor sale. Artiºtii se îndepãrteazã de comandamentele realului, preferând o manierã alegoricã. Strâns legatã de literaturã, pictura simbolistã a conservat teme descinse din iconografia romanticã. Artiºtii care graviteazã în sfera simbolismului „propuneau reducerea elementelor preluate din realitate la câteva repere sau simboluri principale, un accentuat decorativism, un pronunþat senzualism în folosirea liniei ºi mai ales a culorii, creând în acest fel o ambianþã plinã de mister”35. Apelul la simbol este însã unul puternic individualizat. Simbolurile nu aparþin iconografiei tradiþionale, fiind într-o mare mãsurã obscure ºi ambigue. În spaþiul românesc inovaþiile iconografice ºi stilistice caracteristice simbolismului ºi Jugendstil-ului au pãtruns mai ales prin intermediul ilustraþiei de carte.36 În desenele lui Hans Bulhardt apar motive specifice simbolismului, unele comune ºi romantismului sau preluate ulterior în Jugendstil ºi expresionism: copacul, crepusculul, noaptea, ruinele, dansul, puntea, învecinarea apei cu stânca (Fig. 7 ºi 8). Integrate mai ales în schiþele peisagistice, motivele cu tentã simbolistã pãstreazã o notã discretã care indicã adeziunea incompletã la programul simbolismului. Atmosfera emanã un aer ireal, aflat la graniþa dintre vis ºi realitate. Compoziþiile cu figuri decorativ-alegorice ºi mitologice sau chiar unele studii sunt tratate într-o manierã decorativã, prin recursul la linii sinuoase, siluete alungite, de o rafinatã sensibilitate, în care întrezãrim sugestii ale simbolismului ºi Jugendstil-ului (Fig. 9). Unele schiþe trãdeazã o laturã mai apropiatã de iconografia romantismului. Sunt peisaje tulburate, neliniºtite, ce redau dezlãnþuirea cumplitã a stihiilor naturii (Fig. 10), peisaje nocturne ce emanã o atmosferã enigmaticã sau care sugereazã tema romanticã a solitudinii, a izolãrii în mijlocul naturii. Nu lipsesc nici lucrãrile inspirate de literatura romanticã. Un ciclu de acuarele ilustreazã poezii de Friedrich Schiller, printre care: Scufundãtorul, Tânãrul în sãlbãticie ºi Frumoasa din strãini. Alte peisaje, prin cadrul mohorât ºi cenuºiu, prin sentimentul de angoasã ºi neliniºte pe care-l trasmit, trimit la repertoriul tematic al expresionismului. În actualul stadiu al cercetãrii, nu putem stabili dacã mijloacele de expresie ºi tematica, atât de nuanþate ºi diverse în graficã, au influenþat ºi pictura de ºevalet a lui Hans Bulhardt sau dacã unele din proiectele de frescã, cu subiect mitologic sau alegoric, au fost transpuse în realitate. Chiar dacã nu au fost concretizate ulterior, desenele ºi schiþele sale rãmân o mãrturie preþioasã asupra unui moment de rãscruce al artei transilvãnene. Prin creaþia sa picturalã, dar mai ales prin grafica sa, Hans Bulhardt este un artist care ilustreazã într-un mod exemplar întâlnirea ºi convieþuirea dintre tradiþie ºi formele de expresie proprii modernismului în arta transilvãneanã. ªi-a desfãºurat activitatea într-o perioadã de radicale transformãri în plan artistic, ce nu au condus însã la disoluþia cadrului tradiþional. Formaþia sa academicã a rãmas definitorie pentru evoluþia sa, dar pe aceasta s-au altoit elemente ale simbolismului, romantismului, Jugendstilului, chiar ºi unele note de facturã expresionistã. În peisagisticã a resimþit influenþe dinspre impresionism ºi pictura în plein air, receptate însã indirect, prin intermediul ºcolii austriece de picturã. Activ într-un mediu provincial în care nu ºi-a putut valorifica la maxim potenþialul sãu creator, a fost nevoit sã accepte compromisuri, sã practice o picturã aflatã mult sub posibilitãþile sale. Ataºat de momentul artistic de la confluenþa secolelor XIX-XX, de la un anumit punct al vieþii sale nu a mai reuºit sã se adapteze rapidelor mutaþii din arta modernã, pierzând contactul cu orientãrile artistice cele mai avansate.

35 36

Doina Udrescu, op. cit., p. 71. Amelia Pavel, Desenul românesc în prima jumãtate a secolului XX, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1984, p. 21.

156

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Creaþia sa artisticã, rãmasã în mare mãsurã ineditã, este definitorie pentru perioada de tranziþie spre modernitate a artei din spaþiul intracarpatic, aruncând o nouã luminã asupra acestui capitol semnificativ din istoria artei transilvãnene, din nefericire încã puþin cunoscut. Nutrim speranþa cã cercetãrile ulterioare întreprinse asupra vieþii ºi activitãþii lui Hans Bulhardt vor îmbogãþi ºi nuanþa portretul acestui artist braºovean. Abstract Modern Transylvanian art is characterized by a paradoxical coexistence among tradition and innovation. In a traditional and conservative society elements of modern art arise, but the academic art remains all the same well appreciated by the audience. Hans Bulhardt was born in Campulung-Moldovenesc, in 1858. Beginning with 1878 he was studying painting and drawing at the Fine Arts Academy from Vienna. His professors were the following painters: Eduard von Lichtenfels, Hans Makart and Carl Leopold Müller. When graduating the Academy he acquired the titles of drawing professor and academic painter. During that time, he was also studying arhitecture with Theophil Hansen. Bulhardt participated at the Great Art Exhibition which took place at Sibiu in 1887. From 1889 he established in Brasov, where he lived and worked for the rest of his life. Hans Bulhardt died in 1937. Hans Bulhardt was active as a freelance artist. Without a solid material situation, he was forced to practise various kinds of activities: scenic design for theatres in many Transylvanian towns, painting icons and churches; he also did some restauration works. Although many of his works were lost, some of them still exist and are sheltered especially in the collection of Brasov Art Museum. His portraits are showing an artist who possesed good skills in portraiture and a solid academic training. On the other hand his landscapes indicate influences of Austrian landscape artists (Biedermeier landscape and atmospheric Impressionism School). In graphic art he gived up Academism, experiencing new forms of art expression. Bulhardt`s drawings prove contacts with a variety of modern art styles: Symbolism, Romanticism, Expressionism and Wiener Sezession. Bulhardt was interested in the modern innovations which appeared in the Central European art during that period. The academic formation still marked his artistic evolution. Through his entire creation, Bulhardt illustrated in an exemplary manner the clash between modernism and tradition in Transylvanian art at the end of 19th century and in the first decades of 20th century. He is a representative artist for that period of Transylvanian art history.

157

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Radu Popica

Fig. 1

Fig. 2

Fig. 3

Fig. 4

Fig. 5

Fig. 6

Fig. 7

158

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Fig. 8

Fig. 9

Fig. 10

Fig. 11

159

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Veronica Bodea-Tatulea

Veronica BODEA-TATULEA HANS MATTIS-TEUTSCH – ARTIST UNIVERSAL Este un fapt în sfârºit recunoscut cã arta româneascã este o componentã importantã a sensibilitãþii artistice europene ºi numai izolarea impusã de factorii politici ºi sociali ai secolului al XX-lea a contribuit la ignorarea personalitãþilor deosebite, creatori de talie europeanã, cu nimic mai prejos decât contemporanii lor din alte þãri, care au avut ºansa sã fie recunoscuþi ca atare. Este firesc sã prezentãm creaþia româneascã prin prisma celei care se sãvârºeºte într-o zonã bine delimitatã geografic, aceea a Braºovului. Existã, se pare, o unitate de viziune la artiºtii braºoveni, creaþia lor defineºte un spaþiu cultural foarte limpede, marcat de spiritul locului ºi, în acelaºi timp, de o dimensiune autobiograficã. Aceasta nu exclude evidenta diversitate stilisticã, artiºtii gãsind resursele care le permit sã pãºeascã dincolo de convenienþe, cu un adaos de originalitate care îi fereºte de imitarea contemporanilor, precum ºi de epuizarea propriilor capacitãþi de autoînnoire. Ca ºi în alte zone geografice, sensibilitatea artisticã a secolului al XX-lea a presupus ºi la noi existenþa unei vaste reþele de curente, programe ºi principii, arta plasticã românescã exprimând, ca ºi în alte pãrþi, ideile ºi realitãþile epocii, orientându-se spre o nouã renaºtere, o artã modernã, sinteticã, în cadrul cãreia artiºtii, în dorinþa de a se exprima în spiritul noilor realitãþi, au transformat limbajul obiºnuit în noi modalitãþi de expresie intelectualã ºi artisticã. De aceea, avangarda secolului XX a fost bine primitã de artiºtii de la noi ºi personalitãþi puternice, ca Hans Mattis-Teutsch, Victor Brauner sau Marcel Iancu, precum ºi Hans Eder sau Henri Nouveau, au fost implicate în marile curente artistice care au caracterizat epoca. Mattis-Teutsch (1884-1960), „figurã proeminentã a expresionismului european” (Dan Grigorescu), preocupat de nevoia restituirii artei cãtre marele public, conferindu-i o funcþie socialã nemijlocitã, a experimentat în domeniul postimpresionismului sintetic, expresionismului muzical ºi realismului constructiv. Creaþia sa urmeazã un destin social, filosofia pe care o exprimã – aceea a activismului reprezentat prin dominaþia verticalei (temã a lucrãrii Kunstideologie, tipãritã la Potsdam în 1931) – fiind consonantã cu convingerile sale politice. Susþinãtor al ideii de dinamism, ca reflex al dinamismului existenþei ºi nu al teoriilor (energetiste mai ales) la modã, a aplicat principiul plastico-cromatic (preluat de la renascentistul Piero della Francesca), saturaþii ºi diluãri succesive ale aceluiaºi ton pentru sugerarea de perspective picturale. Dilatarea ºi comprimarea armonicã, aplicate constant, atât în perioada Florilor sufleteºti, cât ºi în cea a figurativului de tip constructivist, i-au permis obþinerea de efecte optice într-o manierã cu totul personalã. Artist cu o solidã culturã picturalã ºi muzicalã, interesat de ideile epocii sale, pasionat în a deschide perspective noi ºi a gãsi tipul omului într-o proporþie nouã, Mattis-Teutsch a experimentat teorii ºi modalitãþi de exprimare, a fãcut picturã, graficã, sculpturã, dar întreaga sa creaþie stã sub semnul unei unitãþi organice, rodul unei puteri de observare de o mare sensibilitate ºi capacitate de a gãsi esenþa lucrurilor. Artistul nu a consumat pur ºi simplu experienþe unice în cercurile avangardei europene ci, revenit la Braºov, a continuat o operã care a determinat mulþi artiºti sã i se alãture, exemplul sãu stimulând evoluþii artistice remarcabile în mediul artistic al oraºului. Formarea sa ca artist: trei ani de studii la München ºi Paris, unde ºi-a însuºit în profunzime simbolurile ºi formele artistice ale Art-Nouveau-lui, apoi popasul sãu la Academia de Arte Decorative din Budapesta ºi în cele din urmã regãsirea, în 1925, la ªcoala de la Bauhaus, evidenþiazã profunzimea ºi seriozitatea cãutãrilor sale. Cel care, împreunã cu Paul Klee, Hans Arp, Marc Chagall, Archipenko, M. H. Maxy, Marcel Iancu, susþinea în iulie-august 1921 cea de-a 29-a expoziþie sub egida gupãrii Der Sturm, apãrând apoi într-o altã expoziþie împreunã cu Chagall ºi deschizând pe urmã la Paris (în aprilie 1925, la Galeria Visconti) o expoziþie de mare succes, ca ºi altele ulterioare la 160

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Bucureºti, Budapesta ºi Braºov, este o personalitate covârºitoare, a cãrei creaþie de mare originalitate nu ºi-a pierdut importanþa ºi influenþa în timp. A fost deosebit de activ în cadrul Grupului de Artã Nouã ºi s-a aflat în legãturã cu tânãra avangardã româneascã desfãºuratã în jurul revistei „Contimporanul” ºi mai târziu al revistei „Integral”. Remarcat de critica contemporanã drept un caz particular în avangarda româneascã, el nu a reprezentat totuºi nicio miºcare sau curent bine definit. Pictor multiplu, sculptor ºi teoretician, Mattis-Teutsch a fost un artist universal. Colecþia Muzeului de Artã din Braºov, cuprinzând 20 de picturi, 14 acuarele, guaºe, pasteluri, 10 linogravuri ºi 13 sculpturi, poate fi consideratã ca fiind cea mai importantã din România, ºi poate din lume, ºi oglindeºte întreaga creaþie a artistului, care a debutat în cariera sa artisticã ca simbolist, apoi, creând Florile sufleteºti, a optat pentru un abstracþionism liric ºi muzical, ca sã treacã ulterior la siluete art deco ºi la o picturã care ilustreazã perfect curentul integralist. Gravura a fost o modalitate de exprimare pe care a abordat-o în cadrul preocupãrii de a reduce la simplificarea alb-negru a dinamicii compoziþiilor, cuprinzând studii pentru un proiect de decoraþii murale inspirate din viaþa minerilor, pe care a cunoscut-o vara, în taberele de creaþie de la Baia Mare. Element indispensabil în conceperea lucrãrilor sale, desenul a fost o manifestare majorã în creaþia lui Mattis-Teutsch, fie stând la baza arhitecturii compoziþionale care stabilea ritmul formelor, fie ca expresie de sine stãtãtoare în conceperea gravurilor, ajutându-l în cãutãrile structurele, care au devenit caracteristice artei sale. Pornitã de la tezele estetice ale lui Kandinsky ºi ale abstacþionismului promovat de artiºtii grupãrii Cãlãreþul albastru în München, creaþia lui Mattis-Teutsch a reluat ºi aprofundat tendinþele majore ale artei începutului secolului al XX-lea, sintetizându-le într-o artã cu un profund caracter personal, care îl aºeazã la loc de onoare în Pantheonul personalitãþilor epocii. Creaþia artiºtilor contemporani braºoveni cunoaºte puncte de referinþã în creaþia clasicilor, generaþiile mai vechi sau mai noi fundamentându-ºi sensul valorii prin raportare la exemple consacrate, la modele. Tradiþia este o realitate vie, care îºi dezvãluie necontenit semnificaþiile pe care, generaþie dupã generaþie, le regãsim într-un contact fertil cu noi înºine. Deºi atitudinea artistului faþã de lume diferã de la o epocã la alta, reflectând schimbãrile unor concepþii filosofice, artiºtii reacþioneazã mereu în acelaºi fel, sub incidenþa binomului subiectiv – obiectiv. Dobândirea unei identitãþi naþionale a lumii româneºti în cadrul formulei universale se petrece în permanenþã, printr-un proces firesc de adaptare ºi de trãire în propriile realitãþi a marilor curente de gândire ce traverseazã Europa ºi întreaga lume ºi prin adecvarea lor la tipologia specificã propriei noastre sensibilitãþi ºi structuri intelectuale. HANS MATTIS-TEUTSCH – A UNIVERSAL ARTIST It was finally admitted that Romanian Art is an important part of the European artistic sensitiveness, and only the isolation imposed by the political and social context of the 20th century has caused the ignoring of its special personalities, European size creators, equals of their contemporaries from other countries who were fortunate to be acknowledged as such. Mattis-Teutsch (1884-1960), “an important figure of the European Expressionism” (Dan Grigorescu), concerned with the urge of returning the art to the public, granting it an immediate social function, made experiments in the synthetic post-modernism, musical expressionism and constructive realism. His creation followed a social fate, its philosophy – that of activism represented by the domination of the vertical lines (theme of Kunstideologie, printed in Potsdam, in 1931) – harmonizing with his political beliefs. He was a supporter of the idea of dynamism, as a reflection of the dynamism of the existence, and not of the modern theories, and thus he applied the fine-chromatic principle (taken from the Renaissance artist Piero de la Francesca), based on successive saturations and dilutions of the same

161

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Veronica Bodea-Tatulea

shade in order to suggest pictorial perspectives. The harmonic dilatation and compression, constantly applied, not only during the Soul Flowers period, but also during the constructive figurativeness, enabled him to acquire optic effects in a totally personal manner. Artist with a firm pictorial and musical ground, interested in the ideas of his time, passionate to open new perspectives and find the man in new proportions, Mattis-Teutsch experienced theories and means of expression, created paintings, engravings, sculptures, but all his work was done under the sign of an organic unity, the fruit of a very sensible power of observation and of a great capacity of finding the essence of things. The artist did not limit himself to the consumption of unique experiences in the groups of the European Vanguard; back in Brasov, he continued a work that determined many artists to join him, his example stimulating remarkable artistic evolutions in the art milieu of the city. His becoming as an artist – three years of studies in Munich and Paris, where he assimilated the symbols and artistic forms of the New Art, followed by his halt at the Decorative Arts Academy in Budapest, and finally, by his presence in 1925 at the Bauhaus School – emphasizes the depth and seriousness of his researches. In June-August 1921, together with Paul Klee, Hans Arp, Marc Chagall, Archipenko, M. H. Maxy, and Marcel Iancu, he was present in the 29th exhibition organised by Der Sturm. Later on, he participated in another exhibition together with Chagall and, in April 1925, he opened a very successful exhibition at the Visconti Gallery in Paris. Ulterior exhibitions in Bucharest, Budapest and Brasov followed. Mattis-Teutsch proved to be an overwhelming personality, whose very original creation did not lose its importance with the time. He was very active within the New Art Group and kept a close connection to the young Romanian vanguard gathered around „Contimporanul” magazine and, later on, around „Integral” magazine. Noticed by the contemporary critics as a special case in the Romanian vanguard, Mattis-Teutsch did not represent however a well defined movement or trend. Multiple painter, sculptor and theorist, Mattis-Teutsch was a universal artist. The collection of the Art Museum from Brasov, consisting in 20 paintings, 14 watercolours, gouaches, crayon paintings, 10 lino cuts and 13 sculptures, can be considered the most important in Romania, and maybe in the world. It reflects the whole creation of the artist who started as a symbolist and then, by creating the Soul Flowers, chose the lyrical and musical abstractionism, and later shaped art deco figures and created paintings that perfectly illustrate the integral trend. The engravings represented a mean of expression he approached when he tried to reduce the dynamics of the composition to a white and black simplification. This comprised studies for a wall decoration project based on the life of the coal workers he had known during the summers he had spent in working camps in Baia Mare. Indispensable element in the process of conceiving his works, the drawing was a major manifestation in Mattis-Teutsch’s creation, either as a basis for the compositional architecture that settled the rhythm of the shapes or as an independent expression in conceiving the engravings, helping him in the structural researches that characterized his art. Based on Kandinsky’s artistic thesis and on those of the abstractionism promoted by the artists of the Blue Horsemen Group in Munich, Mattis-Teutsch’s creation resumed and enhanced the major trends of the beginning of the 20th century, synthesizing them into an art of profound personal nature, that places him on a honour place in the Pantheon of the personalities of his time. The creation of the contemporary artists from Brasov has reference points in the work of the classics, the older or newer generations grounding their values on acknowledged examples, on models. Tradition is a living reality that discloses ceaselessly its meanings, recovered in a prolific contact with itself by each generation. Even if the attitude of the artist in the presence of the world changes with time, reflecting the transformations in the philosophical points of view, artists behave always the same, subjectively and objectively. Gathering a national identity within the universal formula is a continuous process, based on adapting the European and world trends to the local realities, and on adjusting them to our sensitiveness and intellectual structure.

162

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Gabriel STAN KRON-ART GALLERY, O INIÞIATIVÃ PARTICULARÃ ÎN DIVERSITATEA CULTURALÃ A BRAªOVULUI De aproape cinci ani, în centrul Braºovului, am reuºit sã deschidem o galerie particularã de artã. Încercarea noastrã nu a fost prima de acest gen, au mai fost astfel de iniþiative ºi sperãm cã vor fi urmate de altele noi. De la bun început nu ne-am propus decât sã încercãm sã supravieþuim, fiind conºtienþi cã nu vom realiza beneficii materiale însemnate, datã fiind situaþia dificilã financiarã a marii majoritãþi a populaþiei. Am încercat, de asemenea, sã nu depindem material de nimeni ºi sã fim echidistanþi politic, chiar dacã avem lângã noi numeroase exemple când, pe bani publici, sunt criticate anumite partide în favoarea altora ... Diversitatea multietnicã a Braºovului obligã în mod natural, aproape pe oricine, la toleranþã ºi înþelegere. Am vizat încã de la început intrarea României în Comunitatea Europeanã, cunoscând cã aceasta este salvarea realã a culturii noastre. Într-un spaþiu, care acum se dovedeºte neîncãpãtor, am organizat ritmic expoziþii de artã plasticã, de picturã, graficã, sculpturã, tapiserie, fotografie etc. De fiecare datã am invitat artiºti cotaþi la nivel de maeºtri, din þarã ºi strãinãtate, fãrã sã percepem vreo taxã de închiriere, sau sã le cerem vreo lucrare în schimb, aºa cum practicã alte galerii. Am fost doar interesaþi de nivelul calitativ al lucrãrilor, decenþa ºi eleganþa modului de expunere, de receptarea mesajelor artistice. În acest sens, am invitat oameni de culturã: poeþi, scriitori, artiºti plastici, teologi, jurnaliºti, actori, cineaºti, elevi, studenþi, pensionari ºi pe toþi cei curioºi sau interesaþi de culturã. Galeria este conceputã ca un spaþiu primitor, ideea a fost cã arta este pentru oameni, pentru creatori ºi pentru copiii noºtri, motiv pentru care avem mese ºi scaune pentru confortul celor invitaþi la vernisaje, serate muzical-literare, teatru „de galerie” etc. De asemenea, aici s-au lansat numeroase cãrþi, au avut loc aniversãri culturale, de la comemorãri la expoziþii cu carte premiatã la târgul din Frankfurt ... Acþiuni realizate în colaborare cu Centrul German, I.F.A. Stuttgart ºi Alianþa Francezã, sãrbãtorind Ziua Franþei – 14 iulie – ºi Ziua Germaniei – 3 octombrie. Am reuºit o bunã colaborare cu toþi cei interesaþi în promovarea culturii ºi a valorilor reale. Am avut, de asemenea, lansãri de CD-uri muzicale, încercând sã promovãm în egalã mãsurã talentele muzicale din Braºov, din þarã, dar ºi din alte pãrþi ale lumii. Am produs primul CD al tenorului braºovean Codruþ Bârsan, în prezent aflat în SUA, ºi al lui Dan Loredan, Noapte împãrãteascã în Bizanþ – colinde prelucrate simfonic. La pianul galeriei au cântat Dan Loredan, compozitor braºovean stabilit în Olanda ºi care, în august 2004, ºi-a prezentat recviemul Lacrima Mundi, Hilda Toci, Hari Tavitian, Alexandra Fiþ, Codruþ Bârsan. Acompaniatã de pian, a cântat pentru prima oarã în public Dalma Kovacs, iar Balint ªtefan – flaut – a încântat serile multor braºoveni. Am avut concerte de jazz cu Ramiro ºi formaþia sa. La vernisaje, de multe ori au fost prezente poezia ºi muzica. De neuitat a fost ºi piesa de teatru Un bãrbat ºi mai multe femei, cu Magda Catone ºi Claudiu Bleonþ. Fabrica de VORBE – Ovidiu Popa ºi Gabriel Stan – a organizat spectacole la care au fost prezenþi dramaturgii Denis Dinulescu ºi Cornel Udrea. Artiºtii din diasporã au fost mereu bine primiþi la Kron-Art, urmând sã organizãm în acest an trei expoziþii. Galeria a gãzduit frecvent lansãri de carte, de autori români ºi strãini, de braºoveni din alte oraºe ale þãrii, sau din Germania, Franþa, Elveþia, S.U.A., Canada etc. Au citit poezie Adrian Erbiceanu din Canada, care a lansat aici Confesiuni pentru douã generaþii, sau Carmen Firan ºi Andrei Gisman de la New York; prilej cu care s-au lansat douã volume: cartea de versuri bilingvã Voci pe muche de cuþit de Carmen Firan ºi Între douã lumi de Adrian Sângeorzan. O searã de neuitat a fost ºi prezenþa scriitorului elveþian Christian Haller, care a citit în limba germanã din cartea sa Muzica înghiþitã, urmat de lectura în limba românã a traducãtoarei Nora Iuga. La noi ºi-a lansat Valentin Ciucã albumul de artã Un secol de Arte Frumoase la Iaºi, la vernisajul expoziþiei de acuarelã Eugen Mircea din Iaºi. Istoria literaturii române a lui Alex ªtefãnescu a fost prezentatã tot aici, dupã un popas literar la Colegiul Naþional „Andrei ªaguna”. Poeþi, scriitori, arhitecþi, artiºti plastici, compozitori de talie internaþionalã au poposit la Kron-Art Braºov, au recitat, au citit din creaþiile lor sau au cântat la pianul galeriei. Rãzvan Ionescu – actor, scriitor, publicist ºi profesor teolog – a lansat aici Timpul 163

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gabriel Stan

omului din eternitatea Domnului. Cunoscutul roman Lucrarea, de Cornel Constantin Ciomâzgã, tot de Kron-Art a fost prima oarã prezentat în Braºov. Noi am lansat ultima carte a eruditului gânditor, fost director al revistei Astra, Costel Ionescu, Primejdiile timpului paroxistic. Ne-au onorat scriitori braºoveni precum Maria Bâgiu Marino, Ioan Sorin Apan, Bucur Crãciun, Mircea Brenciu, I. Al. Barbu, ªtefan Banaru, Adrian Lesenciuc, Daniel Drãgan, A. I. Brumaru, Radu Frunteº, Irena Venera Cioban, Dan Moruzi, Ecaterina Pavel, Oxana Delazero, Laura Bogdan, Dan Mironescu, George Puºcariu, Claudiu Coman, Ariadna Petriu, Gabriel Stan, Mihai Arsene, Gheorghe Stanomir, Florin Þupu ºi Octavian Soviani. Dacã în primul an a trebuit sã scriem pe uºã „intrarea liberã” pentru cã publicul credea cã spaþiul aparþine unui club exclusivist, astãzi au înþeles cã acest mic spaþiu le aparþine lor, braºovenilor, ºi oricãrui trecãtor. Am colaborat bine de fiecare datã cu Primãria, Consiliul Judeþean ºi cu toatã presa localã, care au înþeles corect cã actul de culturã aparþine cetãþii. Am avut ºi eºecuri. Pentru o perioadã de trei ani am administrat o altã galerie, pe strada Republicii nr. 38, Galeria PLUS – care se adresa tinerilor talentaþi, elevi, studenþi, precum ºi experimentelor artistice – galerie pe care a trebuit sã o închidem din raþiuni economice. Intrarea în U.E. a avut ºi asupra noastrã un efect financiar negativ, chiar dacã a fost colateral. Dar am înþeles cã un pas înapoi poate însemna ºi o restartare. De un an am reuºit sã alãturãm numelui galeriei pe cel al Editurii Kron-Art. Pânã în prezent, am editat peste zece titluri, acordând o atenþie specialã debutanþilor, dar ºi numelor consacrate. Kron-Art a devenit astfel o formã de identitate culturalã care aparþine tradiþiei locale. Sã ne amintim de Casina Românã, Casina Sãseascã sau cea Maghiarã, forme locale de manifestare culturalã de tradiþie. Bazaþi pe aceastã tradiþie am încercat sã construim cadrul simbolic al unei Casine a culturii multietnice, atât de specifice Coronei. Trebuie sã menþionãm cã lunar s-au produs douã evenimente sau mai multe. Trebuie sã amintim evenimentele de excepþie care au fost grupul Art-OK cu Influenza ºi Festivalul francofon de poezie Primavara poeþilor/Le Printemps des po tes. Fãrã a fi o totalã trecere în revistã, pânã în prezent au fost peste cincizeci de expoziþii de artã plasticã. De la expoziþii de artã bizantinã, precum Familia sau Tradiþie de icoane bizantine în Braºov, ale familiei de pictori bisericeºti Camelia, Vlad ºi Condrea Toma, la expoziþii de familie de artiºti, precum Victoria Vladimir ºi Ioan Þãroi – Together. De semnalat prezenþa renumitului grafician new-yorkez Sasha Meret, cu douã expoziþii de graficã; Zina Blãnuþã-Etschberger – In memoriam, lucrãri inedite ale regretatei eleve a lui Tonitza. Am organizat ultima expoziþie a artistei Alexandrina Gheþie, într-un moment greu, când a rãmas fãrã atelier, expoziþie pe care am denumit-o simbolic (cum altfel?!) Atelier; douã expoziþii comemorative Eftimie Modâlcã: 1954-1960, anii de studenþie ºi Structuri; o expoziþie Friedrich Bomches, urmatã de Vechi maeºtri din Corona. De o primire deosebitã s-a bucurat ºi expoziþia Jugendstil ºi expresionism german în Corona, cu lucrãri de Friedrich Miess, Ernst Honigberger, Hans Eder, Grete Csaki-Copony, Hans Mattis-Teutsch, Eduard Morres, Fritz Kimm, Heinrich Schunn ºi Karl Hubner, ecourile acestei expoziþii ajungând pânã în paginile revistelor de specialitate din Germania. Am avut un schimb de experienþã, 3 Pictori în Franþa, ºi lansarea albumului de artã pe aceeaºi temã. Am organizat expoziþii educative precum 150 Ex-libris – Franz Illi, sau în scop de binefacere, precum cea a elevilor ªcolii generale 28. Numeroase întâlniri cu elevi ºi studenþi. Memorabilã a fost ºi prezenþa profesorilor specialiºti în restaurare de la Academia de Artã din Bucureºti, cu o expoziþie itinerantã – Arta restaurãrii –, eveniment urmat de o prezentare ºi degustare de vinuri româneºti selecte. Alãturi de nume consacrate, precum: Alexandru Iacubovici, Cornelia Gherlan, Ioan Naghiu, Eugen Petri, Radu Cibanu, O. P. Pilat, Katharina Böhm, am realizat ºi încurajarea unor foarte tinere talente, ca Olasz Petra, Monica Chiriac, un grup de elevi ºaguniºti sau a tinerilor Geanina Capita, Mihaela Mirela, Radu Belcin, Stelian Grãjdan, Tiberiu Albert Sofian, care au debutat la Braºov la Kron-Art, la fel ca cei patru artiºti ce au în prezent (aprilie 2007) expoziþia Dame – Cosmin Frunteº, Bianca Codreanu, Dragoº Dãrãuþ ºi Tamas Attila. Anul acesta, cea mai veche sinagogã din Braºov împlineºte douã sute de ani de existenþã, fapt pentru care vom organiza o expoziþie ineditã, cu un mare grafician, puþin cunoscut de braºoveni, Oswald Adler (1912-2005), nãscut în Ungaria, stabilit la Braºov, unde i-a avut profesori pe Schunn, Ernst Kuhlbrandt, H. Morres ºi Gustav Kollar. Grafician de excepþie, a desenat timbrele luptãtorului pentru libertate C. D. Rosenthal, dar ºi pe cele dedicate memoriei lui I. L. Caragiale. În anul 1960 a 164

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

emigrat în Israel, unde, printre multe alte lucrãri, a realizat un excepþional portret comemorativ al lui David Ben-Gurion. Aceastã personalitate remarcabilã este poate emblematicã pentru spiritul unitãþii în diversitate culturalã pe care îl reprezintã Transilvania. ”KRON-ART GALLERY”, UNE INITIATIVE PARTICULIÈRE DANS LA DIVERSITÉ CULTURELLE DE BRASOV Depuis presque cinq années, nous avons réussi à ouvrir une galerie d’art privée au centre de Brasov. Notre tentative n’a pas été la seule en son genre, il y en a eu des initiatives pareilles et nous espérons qu’il y en aura encore. Dès le début, nous ne nous sommes proposés que de survivre, tout en étant conscients qu’on n’aura pas de bénéfices matériels importants, étant donnée la situation financière difficile de la grande majorité de la population. Mais nous avons toujours eu comme cible l’admission de la Roumanie dans l’Union Européenne, sachant que c’est l’unique salut réel de notre culture. Dans un espace qui à présent est trop réduit, nous avons organisé rythmiquement des expositions de peinture, sculpture, tapisserie, photos etc. Et chaque fois nous avons invité des artistes qui sont de véritables maîtres dans le pays et à l’étranger, sans leur percevoir un loyer ou leur demander quelque chose en échange, comme il arrive à d’autres galeries. Rien ne nous a intéressés, sauf le niveau qualitatif des ouvrages, la décence et l’élégance de la manière d’exposer et de recevoir les messages artistiques. En ce sens, nous avons invité des gens de culture, des poètes, des écrivains, des artistes, des théologiens, des journalistes, des acteurs, des cinéastes, des élèves, des étudiants, des retraités, bref tous ceux qui sont curieux ou intéressés par la culture. La galerie est conçue comme un espace accueillant, humain, basé sur l’idée que l’art est pour les gens, pour les créateurs, pour nos enfants; voilà pourquoi nous avons des tables et des chaises pour le confort de ceux que l’on invite aux vernissages, soirées musicales littéraires, théâtre „de galerie” et ainsi de suite. En outre, on y a organisé de nombreux anniversaires culturels, des commémorations, des expositions de livres qui ont obtenu des prix à la Foire du livre de Frankfort. Les actions ont été organisées en collaboration avec le Centre Allemand, l’I.F.A. de Stuttgart et l’Alliance Française. On a aussi lancé des CD de musique, en essayant de promouvoir en égale mesure des talents musicaux de Brasov, du pays ou d’autres coins du monde (de l’Allemagne, France, Suisse, Etats-Unis, Canada et ainsi de suite). Si, pendant la première année, on a dû écrire sur la porte „entrée libre”, parce que le public pensait que l’espace était voué à quelque club exclusiviste, aujourd’hui ils ont compris que ce petit espace leur appartenait. Chaque fois nous avons bien collaboré avec la Mairie, le Conseil Départemental et avec toute la presse locale, qui ont correctement compris que l’acte de culture appartenait à la cité. Des déboires, on en a eu aussi. Pendant trois ans, nous avons administré une nouvelle galerie, 38 rue Republicii, a savoir la Galerie PLUS qui s’adressait aux jeunes de talent, élèves, étudiants, ainsi qu’aux expérimentations artistiques. Pour des raisons économiques, nous dûmes fermer cette galerie. Même s’il a été collatéral, l’effet financier qu’a eu sur nous l’entrée en U. E. fut négatif. Mais nous avons à la fin compris qu’un pas en arrière peut parfois signifier un nouveau commencement. Depuis un an, on a réussi à ajouter au nom de la galerie celui de la Maison d’Edition Kron-Art. Jusqu’aujourd’hui nous avons édité plus de dix titres, en portant une attention spéciale autant aux débutants qu’aux noms consacrés. De la sorte, Kron-Art est devenue une forme d’identité culturelle qui appartient à la tradition locale. En nous étayant sur cette tradition, nous avons essayé de bâtir le cadre symbolique d’une Casina de la culture multiethnique, si particulière pour Corona. Cette année, la plus vieille synagogue de Brasov fait l’anniversaire de deux siècles d’existence, occasion à laquelle nous allons organiser une exposition inédite, d’un très important représentant des arts graphiques, peu connu à Brasov, Oswald Adler (1912-2005), né en Hongrie et établi à Brasov, où il a eu comme professeurs Schunn, Ernst Kuhlbrandt, H. Morres et Gustav Kollár. Exceptionnellement doué, il a dessiné les timbres représentant le combattant pour la liberté C. D. Rosenthal, mais aussi ceux dédiés à la mémoire de I. L. Caragiale. En 1960 il a émigré en Israël, où parmi beaucoup d’autres oeuvres il a réalisé un exceptionnel portrait commémoratif de David Ben-Gurion. Cette

165

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Gabriel Stan

personnalité remarquable est peut-être un emblème pour l’esprit d’unité dans la diversité culturelle qui est propre à la Transylvanie.

Afiº „Muzica înghiþitã”

Afiº Old Masters

Afiº Zina Blãnuþã

Coperta Omul Dintâi

166

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Coperta Jungenstil

Coperta Iridologie clinicã

Coperta Actriþa ºi taurul

Coperta Foi de umbrã

167

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

George Voicescu

George VOICESCU VALENTIN GREFF BAKFARK, COMPOZITOR ªI LAUTIST BRAªOVEAN Personalitatea compozitorului ºi lautistului Valentin Greff Bakfark (n. cca 1507, Braºov – d. 15.08.1576, Padova, Italia) meritã fãrã nicio îndoialã sã fie evocatã cu mare cinste în contextul în care mari personalitãþi ale vieþii culturale ale Braºovului au confirmat faptul cã zona geograficã a Transilvaniei a avut un rol determinant în dezvoltarea ºi promovarea interculturalitãþii în Europa. Valentin Greff Bakfark s-a nãscut la Braºov, însã datele istorice de care dispunem astãzi, datoritã trecerii timpului, sunt în mare mãsurã incerte. Cu toate aceste inconveniente de naturã temporalã, avem detalii (manuscrise vechi) ce atestã relaþiile mediului cultural braºovean cu centrele culturale europene încã din secolul al XVI-lea. Deºi la Braºov nu a existat o curte princiarã ºi o viaþã culturalã asociatã acesteia, burghezia a susþinut nevoia de cunoaºtere a membrilor oraºului. În afara cântului gregorian, monodic, cântat în cadrul slujbelor religioase, erau abordate ºi lucrãri corale polifonice, interpretate preponderent tot în timpul oficiului divin. În afara cântecelor religioase, tipãrite în limba germanã de Andreas Moldner în anul 1543, ºi a altor culegeri ecleziastice apãrute în acea vreme, singurul instrument agreat de Bisericã a fost orga, care a fost folositã în mediul sãtesc ºi în mediul orãºenesc. În anul 1429, organistul Johannes Teutonicus (constructor de orgi ºi organist din Feldioara, lângã Braºov) este menþionat în documente vechi ce atestã preocupãrile muzicale strãvechi ale braºovenilor în spaþiul cultural muzical transilvãnean. Pe lângã muzica educativã promovatã de Johannes Honterus, de culegerea Odae cum harmoniis ºi de catalogul cãrþilor din 1575 din biblioteca gimnaziului din Braºov, existã ºi motete ale lui Orlando di Lasso (Roland de Lassus) ºi Adrian Willaert, mãrturii evidente ale preocupãrilor muzicale corale, promovate de cãtre elevii braºoveni. În afara muzicii corale ºi a muzicii pentru orgã interpretate la orga Bisericii Negre sau în alte biserici din Transilvania, este de remarcat muzica instrumentalã cu destinaþie laicã, ce era cântatã de muzicienii (turneri) remuneraþi de autoritãþile oraºului pentru anunþurile ºi semnalele pe care aceºtia le fãceau cu anumite ocazii ºi serbãri ale oraºului. Lãuta 1, instrument cordofon complex prin acordaj, scriiturã ºi tehnicã instrumentalã, a fost îndrãgitã ºi la Braºov încã din secolul al XVI-lea. La Biblioteca Arhivelor Statului din Braºov s-a pãstrat una dintre primele cãrþi de tabulaturã editatã în Germania de Hans Judenkünig în anul 1523, Ain schone kunstliche underweisung ... auff der Lautten unde Geygen (Îndrumar artistic pentru lãutã ºi vioarã). Trimis în anul 1536, împreunã cu fiul sãu, la curtea regelui Ioan Zápolya, Valentin Greff Bakfark rãmâne în conºtiinþa valoroasã a istoriei culturii braºovene ca reprezentantul cel mai de seamã al culturii muzicale braºovene din secolul al XVI-lea. Valentin Greff Bakfark a fost „unul dintre cei mai reprezentativi lautiºti virtuozi ai lãutei din toate timpurile ºi un compozitor de nivel înalt” 2. Împreunã cu alte personalitãþi remarcabile ale Braºovului, Valentin Greff Bakfark a participat activ la 1

2

Perioada cuprinsã între anii 1400 ºi 1600 a constituit începutul unor schimbãri esenþiale în muzicã datorate compozitorilor care au adaptat formele muzicale cu preponderenþã vocale, pânã atunci, pentru instrument solo. Instrumentele cu coarde ciupite deveniserã din ce în ce mai populare. Dintre acestea, lãuta a fost cea mai apreciatã în secolul al XVI-lea, atingând o înaltã perfecþiune muzicalã ºi structuralã. Europa a obþinut gloria muzicii pentru lãutã prin compozitori ºi interpreþi consacraþi ai instrumentului: John Dowland, Adrian Le Roy, Francesco da Milano, Hans Newseidler, Antonio Rotta, Valentin Greff Bakfark (ultimii doi nãscuþi în actuala zonã Transilvania). Hans Peter Türk, Ein Gipfelpunkt europäischer Musikpflege, Vierhundert Jahre seit dem Tode von Valentin Greff Bakfark, în „Karpatenrundschau”, IX (XX), nr. 35 (1271), 27 august 1976; Gernot Nussbächer, Certitudini ºi ipoteze cu privire la biografia lui Valentin Greff Bakfark, în „Astra”, Braºov, XVII, nr. 6 (131), august 1982, p. 12; Idem, Zur Biographie von Valentin Greff Bakfark, în „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, Bucureºti, 1982, vol. 25, nr. 1-2, 1982, pp. 103-105.

168

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

George Voicescu

George VOICESCU VALENTIN GREFF BAKFARK, COMPOZITOR ªI LAUTIST BRAªOVEAN Personalitatea compozitorului ºi lautistului Valentin Greff Bakfark (n. cca 1507, Braºov – d. 15.08.1576, Padova, Italia) meritã fãrã nicio îndoialã sã fie evocatã cu mare cinste în contextul în care mari personalitãþi ale vieþii culturale ale Braºovului au confirmat faptul cã zona geograficã a Transilvaniei a avut un rol determinant în dezvoltarea ºi promovarea interculturalitãþii în Europa. Valentin Greff Bakfark s-a nãscut la Braºov, însã datele istorice de care dispunem astãzi, datoritã trecerii timpului, sunt în mare mãsurã incerte. Cu toate aceste inconveniente de naturã temporalã, avem detalii (manuscrise vechi) ce atestã relaþiile mediului cultural braºovean cu centrele culturale europene încã din secolul al XVI-lea. Deºi la Braºov nu a existat o curte princiarã ºi o viaþã culturalã asociatã acesteia, burghezia a susþinut nevoia de cunoaºtere a membrilor oraºului. În afara cântului gregorian, monodic, cântat în cadrul slujbelor religioase, erau abordate ºi lucrãri corale polifonice, interpretate preponderent tot în timpul oficiului divin. În afara cântecelor religioase, tipãrite în limba germanã de Andreas Moldner în anul 1543, ºi a altor culegeri ecleziastice apãrute în acea vreme, singurul instrument agreat de Bisericã a fost orga, care a fost folositã în mediul sãtesc ºi în mediul orãºenesc. În anul 1429, organistul Johannes Teutonicus (constructor de orgi ºi organist din Feldioara, lângã Braºov) este menþionat în documente vechi ce atestã preocupãrile muzicale strãvechi ale braºovenilor în spaþiul cultural muzical transilvãnean. Pe lângã muzica educativã promovatã de Johannes Honterus, de culegerea Odae cum harmoniis ºi de catalogul cãrþilor din 1575 din biblioteca gimnaziului din Braºov, existã ºi motete ale lui Orlando di Lasso (Roland de Lassus) ºi Adrian Willaert, mãrturii evidente ale preocupãrilor muzicale corale, promovate de cãtre elevii braºoveni. În afara muzicii corale ºi a muzicii pentru orgã interpretate la orga Bisericii Negre sau în alte biserici din Transilvania, este de remarcat muzica instrumentalã cu destinaþie laicã, ce era cântatã de muzicienii (turneri) remuneraþi de autoritãþile oraºului pentru anunþurile ºi semnalele pe care aceºtia le fãceau cu anumite ocazii ºi serbãri ale oraºului. Lãuta 1, instrument cordofon complex prin acordaj, scriiturã ºi tehnicã instrumentalã, a fost îndrãgitã ºi la Braºov încã din secolul al XVI-lea. La Biblioteca Arhivelor Statului din Braºov s-a pãstrat una dintre primele cãrþi de tabulaturã editatã în Germania de Hans Judenkünig în anul 1523, Ain schone kunstliche underweisung ... auff der Lautten unde Geygen (Îndrumar artistic pentru lãutã ºi vioarã). Trimis în anul 1536, împreunã cu fiul sãu, la curtea regelui Ioan Zápolya, Valentin Greff Bakfark rãmâne în conºtiinþa valoroasã a istoriei culturii braºovene ca reprezentantul cel mai de seamã al culturii muzicale braºovene din secolul al XVI-lea. Valentin Greff Bakfark a fost „unul dintre cei mai reprezentativi lautiºti virtuozi ai lãutei din toate timpurile ºi un compozitor de nivel înalt” 2. Împreunã cu alte personalitãþi remarcabile ale Braºovului, Valentin Greff Bakfark a participat activ la 1

2

Perioada cuprinsã între anii 1400 ºi 1600 a constituit începutul unor schimbãri esenþiale în muzicã datorate compozitorilor care au adaptat formele muzicale cu preponderenþã vocale, pânã atunci, pentru instrument solo. Instrumentele cu coarde ciupite deveniserã din ce în ce mai populare. Dintre acestea, lãuta a fost cea mai apreciatã în secolul al XVI-lea, atingând o înaltã perfecþiune muzicalã ºi structuralã. Europa a obþinut gloria muzicii pentru lãutã prin compozitori ºi interpreþi consacraþi ai instrumentului: John Dowland, Adrian Le Roy, Francesco da Milano, Hans Newseidler, Antonio Rotta, Valentin Greff Bakfark (ultimii doi nãscuþi în actuala zonã Transilvania). Hans Peter Türk, Ein Gipfelpunkt europäischer Musikpflege, Vierhundert Jahre seit dem Tode von Valentin Greff Bakfark, în „Karpatenrundschau”, IX (XX), nr. 35 (1271), 27 august 1976; Gernot Nussbächer, Certitudini ºi ipoteze cu privire la biografia lui Valentin Greff Bakfark, în „Astra”, Braºov, XVII, nr. 6 (131), august 1982, p. 12; Idem, Zur Biographie von Valentin Greff Bakfark, în „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, Bucureºti, 1982, vol. 25, nr. 1-2, 1982, pp. 103-105.

168

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

consolidarea culturii muzicale situate la confluenþa unor culturi bogate ºi valoroase prin identitate culturalã ºi diversitate. În urma cercetãrilor pe care le-am efectuat în þarã ºi strãinãtate, am descoperit o serie de detalii interesante ce se referã la viaþa, creaþia ºi rolul important pe care l-a avut Valentin Greff Bakfark în calitate de compozitor ºi lautist virtuoz al Renaºterii. Valentin Bakfark (n. 1507 sau, mai probabil, în 1527, Braºov – d. 15 august 1576, Padova) a fost un muzician renascentist de mare însemnãtate pentru evoluþia lãutei. În diverse scrieri, numele sãu mai apare ortografiat ºi Bachfarrt, Backvart sau Bekwark. Fiind orfan, Valentin Bakfark a fost adoptat de familia Greff, din acest motiv este uneori menþionat cu numele de Barkfark-Greff. Peter Kíraly a demonstrat în urma cercetãrilor cã familia Bakfark era de origine etnicã germanã. Atât tatãl, cât ºi fratele sãu cântau bine la lãutã, iar Valentin a arãtat încã de tânãr cã era atras de muzicã. Din acest motiv tatãl sãu l-a dat ca ucenic (probabil la un lautist italian) la Curtea regelui Ungariei de la Buda, unde a ºi cântat o perioadã de timp. În anul 1540, la moartea regelui, fiind pe placul vãduvei acestuia, a mai rãmas la Curte încã nouã ani. Apoi, în anul 1549, s-a mutat la Cracovia, în Polonia, unde a devenit unul din principalii muzicieni ai regelui. În anul 1551, s-a întâlnit cu ducele Albrecht de Brandenburg, care avea sã fie de folos carierei sale din anii ce au urmat. Albrecht de Brandenburg a obþinut pentru el permisiunea de a cãlãtori în Germania ºi Italia, dar situaþia politicã l-a împiedicat sã meargã. În schimb a plecat în Franþa, unde ºi-a publicat prima carte, la Lyon. Cu aceastã ocazie s-a prezentat pentru scurt timp ºi la Curtea regelui Franþei ºi la cea a Papei de la Roma. Pentru o vreme a rãmas în serviciul cardinalului François de Tournon. Albrecht, care era unchiul regelui Poloniei, l-a convins pe rege sã-i mãreascã de mai multe ori salariul ºi sã-i dãruiascã o moºie la întoarcere. Prin anii 1550, Bakfark a fost ºi înnobilat. Se pare cã în 1565 a fost amestecat într-un complot politic ºi a fost obligat sã-ºi pãrãseascã casa din Vilnius (capitala Lituaniei), dupã ce aceasta a fost jefuitã de soldaþi. În acelaºi an, a fãcut douã cãlãtorii în Austria, la Viena. În cursul primei cãlãtorii, a tipãrit a doua carte cu muzicã pentru lãutã. În cursul celei de-a doua, a pãrãsit serviciul pe care îl avea pe lângã regele Poloniei ºi a intrat în serviciul împãratului Sfântului Imperiu Roman de Naþiune Germanã. La Viena s-a cãsãtorit pentru a doua oarã, încercând sã se stabileascã acolo, dar dupã o scurtã perioadã, în care a fost încarcerat ca prizonier politic, a plecat cu familia ºi s-a stabilit la Padova, în 1569. Dupã doi ani s-a întors în Transilvania, locul sãu de naºtere, unde a primit mai multe onoruri. A cântat mai mult de un an la Curtea principelui Transilvaniei, dar în 1571, la moartea principelui Ioan-Sigismund Zápolya, s-a întors definitiv la Padova, Italia, unde a ºi murit în 1576, doborât de ciumã, împreunã cu întreaga familie (soþia ºi patru copii). Simþind cã va muri, a distrus lucrãrile care îi rãmãseserã în manuscris, declarând cã numai el era capabil sã le interpreteze într-un mod care sã îl mulþumeascã. În Polonia a avut câþiva elevi, între care ºi Adalbert Dlugoraim, lautistul regelui Poloniei ªtefan Báthory. Cãlãtoriile sale prin Europa i-au adus faima de mare virtuoz al lãutei, instrument înrudit cu vihuela3 ce avea 3

Vihuela (în spaniola veche bihuela) este un strãmoº direct al chitarei spaniole (Muzeul Jacquemart-André din Paris). Pe griful instrumentului descoperit în anul 1500 se observã inscripþia Guadalupe – simbol al Mãnãstirii Extremadura, Spania. Vihuela are ºase coarde duble acordate la unison sau în octave. Tipurile de acordaj sunt diferite, fiind specifice zonei de provenienþã a interpretului. Posibilitãþile vihuelei sunt destul de mari, motiv pentru care au fost compuse numeroase lucrãri polifonice dedicate virtuozilor vremii. Una dintre cele mai reprezentative personalitãþi ale acestei perioade a fost John Dowland (1562-1626), nãscut la Dalkey, Irlanda. Compozitor, lautist ºi interpret la Capela Regalã a Angliei ºi a Regelui Carol I, John Dowland a urmat studii muzicale în Italia, Germania ºi Franþa. În Anglia a obþinut titlul de licenþiat în muzicã la Oxford ºi pe cel de doctor la Cambridge. A compus ºi a interpretat pavane, gagliarde, allemande, fantezii ºi dansuri de epocã pentru diverse instrumente (lãutã, viola da gamba, clavecin, blockflöte). Una dintre aceste lucrãri, Fantasia, transcrisã cu succes de la lãutã la chitarã de Regino Sainz de la Maza, chitarist ºi pedagog spaniol de renume mondial, prezintã o scriiturã originalã (tabulatura) întrebuinþatã de compozitorii secolului al XVI-lea.

169

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

George Voicescu

douã derivate4: vihuela de arco ºi vihuela de mano. De pe urma sa au rãmas trei cãrþi de muzicã pentru lãutã (prima, Liber primus, editatã la Lyon de Jacques Moderne, apãrutã în 1553, îi este dedicatã cardinalului de Tournon; a doua, editatã de Adrian Le Roy ºi Robert Ballard, apare în 1564 la Paris, iar a treia apare în 1565, la Cracovia). Lucrãrile pentru lãutã pãstrate de la el impun o mare mãiestrie a interpreþilor. Între ele se numãrã ºi 10 fantezii, 7 madrigale, 8 cântece ºi 14 motete. A mai transcris pentru lãutã motete ale compozitorilor contemporani lui: Nicolas Gombert, Jacques Arcadelt, Josquin des Prés, Clément Janequin, Roger Pathie, Clemens non Papa ºi Orlando di Lasso. Valentin Greff Bakfark s-a remarcat prin gradul ridicat de cunoaºtere a tehnicilor de compoziþie ºi prin aplicarea acestora asupra creaþiilor proprii, adevãrate capodopere ale arhitecturii sonore renascentiste. Fantezia, ricercarul, motetul au fost mãiestrit prelucrate pentru lãutã într-o dimensiune instrumentalã elaboratã, capabilã de sintezã ºi concentrare a vocilor, contribuind decisiv la apariþia lãutei clavecin, instrument bine apreciat de cãtre Johann Sebastian Bach. Lãuta5 era consideratã a fi un instrument al claselor sociale superioare, chitara beneficiind de o reputaþie negativã datoritã unor interpreþi care o foloseau inadecvat. Cu toate aceste inconveniente, chitara prezenta ºi avantaje. Lãuta devenise mai complicatã prin dificultãþile tehnice ºi constructive. Din aceste motive mulþi interpreþi au abandonat lãuta ºi s-au apropiat de chitarã, un exemplu sugestiv fiind oferit de Italia, prin metodele de chitarã apãrute între 1606 ºi 1629 la Florenþa, Milano, Roma ºi Napole. Colecþii de motete ºi madrigale ce conþineau melodii simple ºi acorduri au devenit în scurt timp deosebit de populare. La începutul secolului al XVI-lea chitara era mai apreciatã în Italia decât în Franþa. Regele Louis al XVI-lea era unul din chitariºtii entuziaºti care a insistat pe lângã cardinalul Mazarin sã meargã în Italia pentru a-i gãsi un profesor de chitarã. Francesco Corbetta s-a nãscut la Pavia (1615) ºi a început sã predea la Bologna. O perioadã a compus ºi interpretat la curþile regale ale Europei. Începând cu anul 1643 s-a mutat la Curtea de la Mantua, iar patru ani mai târziu publica lucrãri muzicale la Bruxelles. Documentele pãstrate în Arhivele Statului atestã faptul cã, în Transilvania, lãuta s-a remarcat în acelaºi timp cu celelalte þãri europene. În timpul dominaþiei austro-ungare lãuta era cunoscutã în douã variante: lãuta clasicã ºi cobza. La Curtea lui Matei Corvin, lãuta era unul dintre instrumentele des întâlnite. Un alt lautist transilvãnean a fost Antonio Rotta (cca 1495-cca 1549). Documente istorice descriu cãlãtoria unui italian, Anton Maria del Chiaro, la Curtea lui Constantin 4

5

Bandura: instrument cu coarde ciupite tipic ucrainean, înrudit cu lãuta. Cutia de rezonanþã prezintã spatele bombat ºi faþa ovalã. Gâtul scurt ºi lat (L=15 cm, l=7,1 cm) se continuã cu un jgheab uºor înclinat spre spate. Pe centrul feþei de rezonanþã se aflã un orificiu sculptat în formã de rozetã. Spre baza instrumentului sunt lipite douã cãluºuri pe care se sprijinã coardele; cele mai lungi, numite „baºi”, sunt prinse de cuie plasate în jgheab, iar restul de coarde, din ce în ce mai scurte, numite „pristrunki”, sunt fixate aproape de eclise în cuie matalice, reglabile. Coardele se ciupesc cu degetele sau degetare speciale. Modelul arhaic de bandura avea 12-25 coarde duble, acordate diatonic. Astãzi, fabricile specializate construiesc modele prevãzute cu 50 de coarde acordate cromatic. Bandura se construieºte în mai multe mãrimi: sopran, alto, tenor, bas, contrabas. La bandura se cântã cu instrumentul aºezat în poziþie verticalã; Cetra, it. [gr. Kithara; lat. cithara], instrument cu coarde ciupite, variantã de chitarã rãspânditã (sec. al XV-lea) sub diverse forme ºi denumiri: barbiton, cistre, cistrum, citarino, forminx, kithara, orpheoreon, pandura, penocorn, þiterã tirolezã; Chitarrone > Theorba Romano, instrument cu coarde ciupite, variantã de teorba de mari dimeniuni (L = 1,60 cm, l = 34-41 cm), prevãzutã cu coarde groase din oþel. Instrument caracteristic de acompaniament, cunoscut ºi apreciat în Italia secolelor XVII-XVIII. Piese solo au fost scrise de: J.H. Kopsberger – douã culegeri pentru chitarrone în perioada anilor 1604, 1616, 1626; Claudio Monteverdi , A. Piccinini. Echivalenþe: archiguitare, arcichitarra, guitare théorbe. Una din þãrile care nu a împãrtãºit entuziasmul pentru lãutã a fost Spania. Deoarece lãuta le amintea de rãzboi ºi ocupaþia maurã, aristocraþia spaniolã ºi muzicienii preferau vihuela (Torres Barroso, Luis de Guzman). O parte din muzica interpretatã la vihuela este cuprinsã în ºapte cãrþi publicate între anii 1535 ºi 1576 (aproximativ 700 de lucrãri). Datoritã problemelor sociale pe care Spania le-a cunoscut în acea perioadã, numãrul compoziþiilor publicate nu este mare în comparaþie cu cele din Franþa. Spania cunoscuse o puternicã inflaþie, iar din acest motiv multe proiecte au fost abandonate. Excepþiile au venit din partea compozitorului Diego Pisador ºi a altor interpreþi care lucrau la Curtea regelui sau în serviciile marchizilor (Luis Milán, Luis de Narváez, Enriquez de Valderrábano, Alonso Mudarra ).

170

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

171

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

George Voicescu

Abstract Valentin Greff Bakfark’s personality as a lute player and a composer undoubtedly deserves being highly acknowledged within the context of the cultural life of Brasov. As one of the best 172

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

musicians, alongside other important personalities of that time, he confirmed the fact that the Transylvanian geographical area played a decisive part in the development and promotion of intercultural relationships in Europe. Valentin Greff Bakfark was born in Brasov, but the historical details that are available nowadays can be at great extent uncertain, because of the long time elapsed. All those time-linked inconveniences being left aside, there are still details (older manuscripts) which certify the relationship between the cultural society of Brasov and the cultural European centers during the 16th century. Although Brasov didn’t have the chance of being a royal court, or having any cultural life, the bourgeoisie supported the need for knowledge of the members of the city. Besides the Gregorian chant, performed on occasion of religious services, polyphonic choral pieces were printed by Andreas Moldner, in 1543, as well as other religious compendiums issued at that time; the only instrument which was accepted inside the church was the organ, which was played at in the countryside and in the cities as well. In 1429 the organ player’s name Johannes Teutonicus (a native of Feldioara, near Brasov, who was also an organ builder) was mentioned in older documents certifying ancient musical concern of the city of Brasov within the Transylvanian cultural and musical area. Besides the educational music promoted by Johannes Honterus, in the Odae cum harmonii anthology and the Books catalogue of 1575 of Brasov Secondary School there were mentioned Orlando di Lasso and Adrian Willaert’s motets. Apart from the organ & choral music performed in the Black Church or other places throughout Transylvania, the instrumental & vocal secular music is to be taken into account very seriously – this was performed by the musicians („turners”) who were paid by authorities of the city on different occasions or city festivals. The lute is a complex instrument with strings and a very varied tuning. The means of writing and the technique of this instrument were taken into account during the 16th century in Brasov. One of the foremost tabular books issued in Germany in 1529 (Hans Judenkünig – Artistic guide for the lute and violin) was sent in 1536 to the Court of king Ioan Zapolya. Valentin Greff Bakfark was one of the most representative lute players, a „virtuoso” of the lute of all times, and „a highly regarded composer”. Together with other remarkable personalities of Brasov, Valentin Greff Bakfark took actively part into the consolidation of the musical culture in a particular time of rich and valuable confluences. According to the research that we have done in our country and abroad we have discovered a series of interesting details referring to the life, creation and the important role that Valentin Greff Bakfark had as a composer and a lute player – a real „virtuoso” of the Renaissance.

173

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Steffen Schlandt

Steffen SCHLANDT DANIEL CRONER – PREOT ªI COMPOZITOR BRAªOVEAN AL SECOLULUI AL XVII-LEA Cercetãrile efectuate în secolele al XX-lea ºi al XXI-lea asupra lui Daniel Croner au fost deosebit de amãnunþite ºi riguroase. Mai mulþi muzicologi, printre care Erich H. Müller, Dániel Benkö, András Pernye, Helmut Plattner, Astrid Niedermaier, Andreas Porfetye, Octavian Lazãr Cosma, ºi mai mulþi istorici ºi jurnaliºti, precum Gernot Nussbächer, Inge Wittstock ºi Karl Teutsch, au sintetizat informaþiile pãstrate despre Daniel Croner ºi au încercat sã descifreze cât mai nuanþat opera ºi viaþa sa. De aceea nu dorim sã repetãm aceste informaþii în actuala comunicare. Totuºi, trebuie sã amintim unele aspecte din viaþa acestui om. Daniel Croner se naºte la data de 22 martie 1656, la Braºov, ca fiu al lui Daniel Croner (croitor) ºi al Catharinei (fiicã de croitor), într-o casã situatã pe strada Porþii (actualã Republicii). În copilãrie este trimis de cãtre tatãl sãu la Buneºti, la rectorul Michael Eckard, pentru a învãþa muzica. Apoi petrece un an în Rupea. Întors la Braºov, frecventeazã cursurile Gimnaziului (actualul Liceu „Johannes Honterus”), unde apare în matricole ca adolescent, apoi ca studiosus. Avem pãstrate caiete ºcolare care îl redau ca pe un elev foarte meticulos ºi ordonat. Ne intereseazã, desigur, însemnãrile muzicale pãstrate. Avem din fericire un caiet, din anul 1674, care conþine 4 tratate muzicologice ale secolului al XVII-lea. Putem aprecia cã, în acel timp, la Braºov se preda materia muzicalã dupã ultimele descoperiri. În aceste scrieri muzicale se trateazã domenii precum: basul cifrat, muzica ºi regulile ei, arta cântatului (vocal), tabulatura germanã. În anul 1681 îºi continuã studiile la renumitul Gimnaziu „Magdalenaeum” din Breslau/Wratislavia – astãzi Wroclaw (Polonia). În anul petrecut acolo, el noteazã, în sistemul tabulaturii germane, aproximativ 61 de piese de orgã, cuprinse într-un caiet care se aflã astãzi la Arhiva Bisericii Negre din Braºov. Piesele incluse în acest volum poartã semnãturi diferite, iar unele nu sunt iscãlite. De aici s-a tras concluzia cã i-ar aparþine lui Daniel Croner. Dupã terminarea studiilor la Wratislavia, Croner se înscrie la Universitatea din Leipzig, fiind însã nevoit sã renunþe la scurt timp din motive financiare. Astfel el ajunge la Wittenberg, la „Album Academicum Universitas”, unde studiazã Teologia. În anii petrecuþi acolo (1681-1683), Croner leagã o prietenie cu organistul ºi cantorul Johann Ulich, care i-a fost ºi îndrumãtor muzical. Acest amãnunt reiese dintr-o odã muzicalã de ºapte strofe, pe care, la plecarea din Wittenberg, Ulich i-o face lui Croner cadou. Într-o Arie frumoasã pentru o voce, douã viori ºi basso continuo, Ulich menþioneazã faptul cã Daniel Croner i-a fost elev în ale muzicii, mai presus chiar, un prieten scump, pe care cu greu îl lasã sã plece înapoi la Braºov. Din perioada Wittenberg avem pãstrate cele 12 Praeambulum-uri ºi un Capriccio pentru clavichord sau spinetã de Johann Heinrich Kittel, organistul de la Dresda. Astãzi ºtim cã acest manuscris este cu atât mai valoros cu cât originalul de la Dresda s-a pierdut în incendiul din 1945. Ceilalþi autori sunt Johann Ulich, Johann Jakob Froberger, Bernhard Meyer. Cert este ºi faptul cã, cel puþin de la numãrul 62, aceste piese s-au scris la Wittenberg, deoarece aici este indicat ca autor Johann Ulich. Întors în 30 ianuarie 1684 la Braºov, Croner completeazã caietul sãu de tabulaturã cu o Fugã ºi o identificã cu monograma sa: D. C. Astfel, avem un prim volum ce totalizeazã 84 de opere muzicale pentru instrumente cu taste, care conþine lucrãri adunate la Wratislavia, Wittenberg ºi o compoziþie proprie. Datoritã eterogenitãþii structurii muzicale putem astãzi încerca sã afirmãm cã volumul din anii 1681-1684 cuprinde, cu excepþia ultimei Fugi, doar piese ale altor compozitori, pe care Croner le-a adunat de-a lungul studiilor sale. 174

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

De editarea acestor lucrãri ºi transcrierea lor în sistemul grafic cu portative s-au ocupat mai mulþi cercetãtori. Primul a fost Andreas Porfetye, care a editat trei volume sub denumirea Altsiebenbürgische Musik – komponiert um 1680 – Daniel Croner, Breitkopf 1971, 1972 Wiesbaden. Porfetye a inclus în volumele sale doar piesele nesemnate ºi i le-a atribuit pe toate lui Croner. Aceastã afirmaþie a fost contestatã odatã cu cercetãrile lui Dániel Benkö ºi András Pernye. În anul 1977 ei identificã 27 de piese nesemnate (25 sunt ale lui J. E. Kindermann, una a lui Giovanni Gabrieli, una a lui Christian Michel) ºi rectificã astfel adevãrul istoric despre compoziþiile lui Croner. Volumul lor, Daniel Croner – Tabulatura 1681, 1682, Editio Musica, Budapest, apare însã doar în anul 1987. Cele 25 de piese ale lui Kindermann sunt extrase din Harmonia organica (1645): din cele 14 Praeambulum sunt incluse 10, din cele 25 de Fugi apar 9, mai avem pãstrat un Magnificat cu 6 versuri. Lucrarea Harmonia organica este structuratã astfel: I. Praeambula per omnes Tonos Figurales, II. Phantasia, III. Fuga, IV. Intonationes, V. Magnificat. În anul 1984 John H. Baron editeazã, în Statele Unite, la A-R Editions Inc., Madison, un volum sub denumirea The Brasov Tablature, în care sunt incluse toate piesele din caietul Tabulatura Fugarum, Praeludiorum, Canzonarum, Toccatarum et Phantasiarum, inclusiv cele 12 Preludii ºi un Capriccio ale lui Johann Heinrich Kittel (13.X.1652-17.VII.1682). Meritul acestei ediþii constã în faptul cã preia ad litteram textul muzical din Tabulaturã, inclusiv greºeli evidente de transcripþie, ºi astfel oferã executantului libertatea de a decide asupra unor probleme muzicale. Cele douã ediþii precedente, Porfetye ºi Benkö-Pernye, au „prelucrat” materialul original ºi au „retuºat” discret unele locuri îndoielnice. Totuºi, ordinea aranjãrii pieselor în lucrarea americanã este mai mult decât confuzã ºi nu corespunde cu originalul. Prin aceste trei ediþii avem redactat în notaþie modernã volumul pãstrat în Arhiva Bisericii Negre, sub indicele I F 37. Croner noteazã în caietul sãu cu tratate muzicale din perioada ºcolarã (1674) ºi un numãr de 101 de piese dintre anii 1685 ºi 1704 (1709?), sub denumirea Tabulatura Fugarum et Praeludiorum. Astfel avem certitudinea cã, dupã întoarcerea la Braºov, Croner s-a ocupat mai departe cu scrisul tabulaturilor de orgã. În viaþa personalã survine, în anul 1687, cãsãtoria cu Catharina Lasselin, în vârstã de 15 ani, cu care va avea 6 copii. În anul 1691 devine predicator la Biserica Sf. Ioan, unde va rãmâne pânã în anul 1693. Este apoi predicator la Biserica Parohialã, în anii 1693-1701, fiind în ultimii 5 ani arhidiacon – deci cel mai bãtrân predicator. În anul 1701 preia funcþia de preot la Hãlchiu, unde va rãmâne pânã la sfârºitul vieþii sale. În anul 1735 este ales Diacon al Districtului Barcensis (Þãrii Bârsei), funcþie pe care o va deþine timp de trei ani. Cele mai multe detalii despre viaþa sa personalã le aflãm din Genealogia sa, în care Croner a notat minuþios toate evenimentele importante. De remarcat este faptul cã despre muzicã nu menþioneazã decât informaþia cã a fost trimis la Buneºti pentru a învãþa muzica. Nu apare nicio altã referire despre preocupãrile sale legate de muzicã. Toate presupunerile care îl indicau pe Croner drept organist par astfel lipsite de substanþã. Nu avem deocamdatã niciun indiciu care sã ne confirme faptul cã Daniel Croner a fost organist între anii 1685 ºi 1691 (anul în care a devenit predicator la Sf. Ioan). Se ºtie cã unui cleric îi era interzisã practicarea muzicii. Viaþa familialã i-a fost umbritã de moartea celor 4 soþii ale sale, precum ºi a celor 8 copii (dintr-un numãr de 9). Introducerea aceasta a fost necesarã pentru a putea analiza cea de-a doua carte de tabulaturi, scrisã dupã întoarcerea la Braºov. Cele 101 de piese sunt incluse într-un volum ce poartã indicele I F 37a ºi se aflã de asemenea în Arhiva Bisericii Negre. Ele nu au fost editate pânã acum, doar Andreas Porfetye a inclus, în volumul III, 5 dintre aceste piese. Cert este cã un numãr de 4 piese

175

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Steffen Schlandt

poartã numele Croner, una este notatã Joh. Frölich, precum ºi faptul cã ultimile 20 de piese sunt introduse prin descrierea: „Sequnt nunc 20. Fuga per omnes Modos posita, Auth. Dan: Croneri: SS. Th. Stu”, deci îl au ca autor pe Croner. Piesele sunt grupate dupã principiul tonalitãþilor, în ordine ascendentã, începând cu tonalitatea Fa. Acest caiet este mult mai omogen din punct de vedere stilistic. Lipsesc din pãcate piesele 17-44, care au fost smulse din original, ºi astfel, din cele 101, au rãmas 73 de piese. Toate piesele aparþinând tonalitãþii Sol au fost îndepãrtate. Sub titlul Tabulatura Fugarum et Praeludiorum întâlnim 17 Praeludium, 7 Praeambulum, 6 Phantasia, 1 Versetto ºi 42 de Fuga. Interesant pare faptul cã din cele 31 de piese libere, 9 pot fi interpretate ca o Fugã, iar din cele 42 de Fugi, 9 sigur nu sunt. Majoritatea absolutã a pieselor sunt compuse la 3 voci, dupã modelul: o voce începe, este secondatã de o voce nouã, apoi intrã eventual a treia voce ºi vocile inferioare acompaniazã o linie melodicã scrisã cu valori de optimi sau ºaisprezecimi. Durata pieselor depãºeºte rar 1-2 minute. Numãrul mãsurilor este de maxim 34. Tradiþia acestor piese vine din sudul Germaniei ºi din Italia. Existã perechi evidente de piese, precum nr. 15 ºi 16 care încep printr-o gamã ascendentã, respectiv, descendentã, sau nr. 64 ºi 65, care au acelaºi incipit, doar cã o datã în major, apoi în minor. De asemenea, predilecþia pentru terþe paralele, încetinirea ritmului pe ultimele mãsuri, folosirea repetatã a formulei ritmice specifice Canzonei, fac ca aceste piese sã aibã multe similitudini. Analiza acestora permite ipoteza cã piesele au fost compuse de acelaºi autor. Dacã, de exemplu, comparãm datele care sunt trecute pe tabulaturã, avem o primã datare la numãrul 44: 10 aprilie 1685. Asta înseamnã cã, între Fuga din 20 noiembrie 1684, pe care a scris-o în caietul început la Wratislavia, ºi numãrul 44, din caietul II, au trecut numai 5 luni. La numãrul 59 avem data de 16 aprilie, la numãrul 79 data de 4 mai. Între 10 ºi 19 mai 1685 Croner scrie în caietul de tabulaturi încã 8 piese, apoi intervine o pauzã de 19 ani, deoarece numãrul urmãtor este scris la data de 12 noiembrie 1704. Ultima piesã a Tabulaturii este probabil scrisã cu ocazia inaugurãrii Positivului de la Hãlchiu din anul 1709 ºi poartã titlul Praeambulum ex D so ein kleines Positivchen von sich selbsten gar schön spielen könnte/Praeambulum ex D, pe care un Positiv mic l-ar putea cânta foarte frumos. Împreunã, caietele I ºi II cuprind totalitatea lucrãrilor copiate ºi compuse de Daniel Croner în decurs de 23-28 ani, precum ºi scrieri teoretice muzicale din anii ºcolari. Autorii incluºi în descrierile teoretice sunt Ludovico Viadana, Johann Crüger, Jakob Löwe, Christoph Bernhard. Împreunã cu deja amintiþii J. E. Kindermann, J. H. Kittel, J. J. Froberger, Christian Michel, Giovanni Gabrieli, Johann Ulich, Johann Frölich ºi Daniel Croner, aceastã Tabulaturã reprezintã o antologie a lucrãrilor muzicale pentru instrumente cu taste de la începutul secolului al XVII-lea pânã la sfârºitul sãu ºi totodatã o bogatã sursã de analizã a dezvoltãrii muzicii la clavichord, spinetã, clavecin, orgã. Din punctul de vedere al importanþei Tabulaturii, putem constata cã este cel mai vechi manuscris pentru instrumente cu taste din Transilvania ºi un important document muzical al acelei vremi. Avem astfel pãstrate o serie de piese unde originalul s-a pierdut. Spre deosebire de Codexul Kajoni din ªumuleu Ciuc, Tabulatura lui Croner conþine doar piese instrumentale ºi nu vocale. Interesant pare ºi faptul cã tratatele muzicale sunt copiate foarte corect, însã în aplicarea teoriilor în practica compoziþiei apar diferite greºeli. În ceea ce priveºte calitatea materialului muzical, trebuie avut în vedere ºi faptul cã, la acea vreme, orgile nu aveau decât un singur manual ºi rar un pedalier sau un alt manual. Dimensiunile lor erau foarte reduse ºi tehnica folositã o putem întâlni de asemenea ºi în Italia ºi sudul Germaniei, unde cântatul la pedalier ºi la mai multe manuale apare mai târziu decât în Olanda sau în bogatele oraºe din Nord ºi de la Marea Balticã. Timpul despre care vorbim – al secolului al XVII-lea – este unul al schimbãrilor ºi al experimentelor. Putem trece deci mai uºor cu vederea inconsecvenþele notãrii unei piese ca

176

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

praeludium, fuga, praeambulum. Lucrurile nu erau încã clarificate nici în alte pãrþi ale Europei. Gândirea noastrã este încã prea obiºnuitã sã analizeze aceste genuri muzicale având ca punct de referinþã opera lui J. S. Bach, operã care a apãrut cu 35-50 de ani mai târziu. La preotul Croner interesul pentru muzicã l-a acompaniat de-a lungul vieþii sale ºi, din fericire, ne-a lãsat o moºtenire muzicalã care ne permite o incursiune în preocupãrile unui om interesat de muzicã atât în calitate de executant, cât ºi în aceea de creator. Sub aceastã luminã trebuie sã îl apãrãm pe Croner faþã de cei care vor sã îl denigreze, numindu-l amator, dar sã evitãm ºi exagerãrile nefondate prin care este denumit „un organist de renume european, un virtuoz exponent al artei organistice transilvãnene”. Preocuparea îndelungatã, începutã în jurul anului 1970, a muzicologilor ºi organiºtilor cu subiectul Daniel Croner rãmâne o dovadã a interesului pentru un capitol istorico-muzical care mai cuprinde destule semne de întrebare ºi poate oferi surprize. Sã aºteptãm cu interes! Zusammenfassung Wenn wir die Literaturquellen Rumäniens nach Musik für Tasteninstrumenten durchsuchen, stossen wir unvermeidlich auf den Namen DANIEL CRONER. Durch ihn sind die ältesten Zeugnisse dieser Gattung erhalten geblieben und in 2 gebundenen Heften überliefert, welche im Archiv der Honterusgemeinde gelagert sind. Daniel Croner (1656-1740) hat schon während seiner Schulzeit den Musikunterricht genossen und durch seine Schulhefte sind uns wichtige Hinweise darüber überliefert welche theoretischen Musiktraktate damals unterrichtet wurden. Er besuchte am Ende seiner Schulzeit das Maria Magdaleanum Gymnasium in Breslau (Wratislavia – Wroclaw) und notierte 61 Werke für Tasteninstrumente. Diese Stücke schrieb er aus den Notenbüchern, die er dort vorfand, ab. Anschliessend studierte er Theologie an der Universität Wittenberg. Hier schloss er eine schöne Freundschaft mit dem damaligen Organisten Johann Ulich aus Leipzig, welcher in Wittenberg tätig war. Hier schrieb er 23 Stücke in sein Musikheft ab, darunter eine komplette Sammlung von 12 Praeambulum und einem Capriccio von Johann Heinrich Kittel, welches für Clavichord oder Spinett gedacht ist. Nach seiner Rückkehr aus Wittenberg nach Kronstadt schrieb er seine vermutlich erste eigene Komposition in das Musikheft und schloss somit den ersten Band ab. Dieses Heft trägt die Signatur I F 37 im Archiv der Honterusgemeinde. Das zweite Heft enthält die besagten Musiktheoretischen Werke aus der Schulzeit und eine leider unvollkommen erhaltene Sammlung von 101 Praeludien, Praeambulum, und Fugen. Von dieser Sammlung fehlen die Nummern 17-48, die herausgetrennt wurden. Bei diesen Stücken handelt es sich vermutlich um eigene Kompositionen, da sie im Stile viel homogener sind, als die Werke des ersten Bandes. Auch tragen viele der Stücke das Monogramm Croners und ein Datum. Dieser Band ist unter I 37a zu finden. Der berufliche Werdegang Croners war ausschliesslich auf die Laufbahn eines Geistlichen ausgerichtet. Diesen Weg beschrieb Croner auch bei seiner Rückkehr aus Wittenberg: er wurde erst Prediger an der Johanniskirche in Kronstadt, anschliessend Prediger an der Stadtpfarrkirche und danach Pfarrer in Heldsdorf. Am Ende seines Lebens war Croner auch 3 Jahre lang Dekan des Burzenländer Kapitels. Alle diese Tatsachen, sowie der Umstand, daß Croner in seiner Genealogie (einer sehr umfassenden Autobiograpie) kein Wort über seine musikalischen Tätigkeiten erwähnt, lassen uns vermuten, daß er die Musik nur aus Leidenschaft betrieb und nicht als Organist gewirkt hat. Seine beiden Bände hingegen sind für uns heute ein wichtiger Beitrag zum Erforschen der Musik aus dem XVII. und XVIII. Jahrhundert und ein wichtiges Dokument der lokalen Tradition der Musik für Tasteninstrumente. 177

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Lucia Bunaciu

Lucia BUNACIU COMPOZITORUL IACOB MUREªIANU (1857-1917) ªI POLITICA SA CULTURALà „Muzica este un grai...” George Enescu Cultura reprezintã o armã, armã cu care au luptat intelectualii români pentru a-ºi instrui poporul lor majoritar în Transilvania, subjugat ºi asuprit, þinut intenþionat în întuneric de stãpânitorii strãini. Iacob Mureºianu, crescut de tatãl sãu în spiritul de a-ºi ajuta neamul, va face aceasta în special pe tãrâmul muzicii, domeniu pe care îl stãpânea la cel mai înalt nivel de studii, ca profesor, interpret ºi compozitor. Unul dintre instrumentele cele mai importante de care s-a servit în acest scop este revista „Musa Românã”, al cãrei prim numãr, apãrut în anul 1888, publicã un manifest-program („primul de acest fel al unei ºcoli muzicale româneºti”, citat de Enea Borza în prefaþa Caietelor de pian). Cred cã e potrivit ºi util sã dau mai jos, în întregime, acest manifest în care Iacob Mureºianu îºi expune întreaga sa politicã culturalã, în special în muzicã, ºi pe care l-a ºi aplicat întreaga sa viaþã. Iatã acest program: Muzica a devenit unul din cei mai puternici factori de civilizaþiune. Aceasta ne-o dovedeºte faptul, cã muzica este mai tare rãspânditã în þãrile mai civilizate. Aºa Italia, Francia, Germania sunt mult mai înaintate în muzicã, decât acele þãri unde civilizaþiunea n-a ajuns acelaº grad de dezvoltare. Noi, românii, cu toate cã suntem o naþiune aptã în gradul suprem de civilizaþiune ºi foarte bogatã în talente, n-am putut încã trece nici mãcar pragul muzicii populare ºi aºa n-am putut face nici progresul ce se cere pentru adevãrata artã. Cauza a fost negreºit împrejurãrile vitrege în care am trãit ºi încã trãim. Mulþi, ºi mai cu seamã strãinii, susþin cã noi românii n-avem muzicã naþionalã. ªi ce-i face sã exprime un asemenea neadevãr? Împrejurarea, cã noi românii, deºi avem muzica noastrã popularã ca oricare alt popor, ba încã mai bogatã ºi mai frumoasã, nu ne putem încã bucura de avantajul, ca alte popoare, de a avea cântecele noastre populare culese în regulã ºi în ordine, ºi bine aranjate dupã toate regulile armoniei. Cum cã românul e înzestrat cu mari ºi frumoase talente, cã are o deosebitã iubire cãtre muzicã, ne dovedeºte acel adevãr, cã poporul român este în general foarte iubitor de cântece, ba putem zice fãrã a risca sã fim desminþiþi, cã românul nu mai poate trãi fãrã cântece. Aceasta o are românul comun cu întreaga gintã latinã. Omul din popor însoþeºte rusticele sale lucrãri cu vesele cântãri. Deplin pãtruns de subiectul cântãrii sale, cântã adeseori, improvizând, ºi imaginaþiunea i se aprinde cu cât îi creºte veselia ori întristarea. În popor deci trebuie sã cãutãm originea acelor nenumãrate cântece, doine, salturi sau hore, din popor trebuie ele culese, bine studiate dupã caracter ºi datini, ºi apoi prelucrate dupã regulile armoniei ºi date publicitãþii. Fãcând aceasta, deoparte nepreþuitul tezaur al muzicii noastre naþionale se va conserva pentru totdeauna ºi astfel nu se va mai întâmpla ceea ce s-a întâmplat în timpurile trecute, ca o parte însemnatã din acel tezaur sã se piardã si sã disparã cu totul; de altã parte strãinii vor putea sã admire frumuseþea ºi bogãþia acestui tezaur. Iatã unul dintre scopurile frumoase ºi necesare ce „Musa Românã” îºi propune a-l urmãri ºi realiza pe cât în putinþã îi va sta. Afarã de aceea este cunoscut cã în petrecerile societãþii noastre mai culte, în saloanele inteligenþei noastre româneºti, foarte arareori se aud rãsunând minunatele accente ale melodiilor 178

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

române, deoarece pânã acum foarte puþine din acelea melodii au fost culese ºi aranjate astfel ca sã rãspundã pe deplin cerinþelor mai înalte. De aceea „Musa Românã” se va sili dupã putinþã ºi dupã grelele împrejurãri în care trãim, a umplea ºi aceastã mare lacunã, ce atât de dureros se simte mai ales în mijlocul societãþii româneºti inteligente. Vom publica tot felul de bucãþi de salon, alcãtuite din cântece populare pentru pian în formã de Fantazii, Capriciuri, Rapsodii, Concerte etc. ca ºi bucãþi româneºti pentru violinã ºi flautã. Numai aºa se va putea rãspândi muzica noastrã naþionalã, nu numai între noi, ci chiar ºi între streini, ºi numai astfel se va manifesta înaintea tuturora o nouã caracteristicã a individualitãþii noastre naþionale. Acesta este al doilea scop ce-l urmãreºte „Musa Românã”. Muzica noastrã popularã e dulce, gingaºe, melancolicã ºi totodatã ºi rãsboinicã, pasionatã ºi plinã de iubire ºi ariile ei sunt viu animate ºi au originalitate picantã. Ele plac mai mult decât orice urechilor delicate ºi fine, ºi pot servi, prin puþinã ostenealã, oricãrui spirit întreprinzãtor ºi minte îndrãzneaþã, ca un adevãrat nutriment pentru idei sublime pline de fantezie, la lucrãri dramatice pline de efect ºi la lucrãri care ne lipsesc cu desãvârºire, la bucãþi orchestrale de valoare artisticã, iar acestea s-ar putea ridica la progresul dorit, la adevãrata artã. Pãtruns fiind de adevãrul acesta, „Musa Românã” dacã va fi sprijinitã cu cãldurã din partea onoratului public românesc va primi cu timpul un format mai mare, pentru ca sã poatã conlucra prin modestele ei publicãri câtuºi de puþin la viitorul edificiu mãreþ al muzicii noastre, – la muzica clasicã românã – singurul scop la care trebuie sã þinteascã muzica noastrã naþionalã. Al treilea scop ce-l va urmãri „Musa Românã” este cultivarea muzicei noastre bisericeºti, publicând în partiturã mai cu seamã cântãrile Sf. Liturghii pentru cor vocal. Este adecã cunoscut, cã la noi s-a fãcut unele începuturi demne de laudã pentru aranjarea pe note a cântãrilor bisericeºti, însã mult încã trebuie sã se mai lucreze, pânã când aceste cântãri vor putea satisface pe deplin cerinþele moderne. Afarã de aceasta, „Musa Românã” va mai publica ºi cântece populare ºi originale pentru voce cu acompaniament de pian precum ºi bucãþi de dans. Totodatã ea se va nãzui, ca pe cât o va ierta împrejurãrile a prezenta în fiecare numãr o mare parte din materialul notificat în punctele programei ei. Alãturea cu partea muzicalã „Musa Românã” va cuprinde ºi câteva coloane text de literaturã muzicalã, cu scop de-a excita interesul ºi a da ºi publicului laic indispensabile cunoºtinþe elementare de muzicã, de la care nu se sustrage nici un om cult, precum ºi a-l pregãti pentru justa apreciere a muzicei în genere ºi în special a muzicei române. Mai departe va divulga secretele artei muzicale, povestind istoricul ei ºi dând bibliografiile celor mai însemnaþi compozitori streini ºi români. „Musa Românã” va mai cuprinde ºi o rubricã pentru poezii populare, noutãþi, varietãþi ºi diverse etc.. Acesta este programul „Musei Române”. Suntem conºtienþi despre greutatea cu care e împreunatã realizarea lui, cu toate acestea ne inspirã încredere ºi curaj marea speranþã, cã Onoratul public român va lua în consideraþiune sacrificiile ce trebuie sã le aducem pentru ca sã putem ajunge la scop, ºi cã din toate pãrþile se va sprijini cu toatã cãldura modesta noastrã intreprindere. Blaj, 1 ianuarie 1988 (text preluat din: dr. Joe Gherman, Viaþa ºi operele compozitorului IACOB MUREªIANU 1857-1917, Cluj, 1933)

179

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Lucia Bunaciu

Partea muzicalã a revistei a fost tipãritã la Leipzig (Lipsca), iar partea literarã la tipografia Seminarului greco-catolic din Blaj. Pentru aceasta, Iacob Mureºianu ºi-a folosit economiile, contând ºi pe încasãrile ce urma sã le realizeze din abonamente. Cu toate cã revista s-a bucurat de un binemeritat succes ºi s-a rãspândit nu numai în Transilvania, ci ºi în România, se pare cã în ceea ce priveºte încasãrile scontate, acestea nu s-au realizat ºi posibilitãþile materiale ale compozitorului, din salariu ºi lecþii de pian, nu au mai putut acoperi cheltuielile de publicare. Astfel, dupã anul 1888, revista mai apare doar în anii 1894-1899 ºi 1906-1907 (câteva numere). Tot pe acest drum al culturalizãrii poporului sãu, în calitatea sa de dascãl, Iacob Mureºianu a jucat un rol nespus de important în formarea de muzicieni dintre elevii sãi cei mai talentaþi, pe care nu se mãrginea sã-i organizeze în coruri de înaltã mãiestrie, ci, celor mai dotaþi, le preda studii instrumentale – pian, vioarã, flaut – ºi chiar de compoziþie, el fiind un pianist virtuoz cu premii în strãinãtate. Cu aceºti discipoli, dintre care s-au ridicat: Tiberiu Brediceanu, Augustin Bena, Nicodim Ganea, Leonida Domide, Guilelm ªoban, Celestin Cherebeþiu ºi chiar fiul sãu, Iuliu Mureºianu, a format orchestre sau formaþii camerale. Ajutat de acestea ºi de corurile de mari proporþii pe care le dirija, fidel ideii de rãspândire a culturii muzicale în spaþiile locuite de români ºi pentru români, a întreprins, în puþinul timp ce-l avea la dispoziþie, nenumãrate turnee. Voi menþiona doar câteva : Bãile Herculane, Abrud, Reghin, ªimleu, Sibiu. Aici, la Sibiu, Preºedintele Astrei, Gheorghe Bariþiu, a spus: „Vei rãmâne în inimile ºi minþile tuturora de aici ºi depãrtare, totdeauna”. În concertele sale, Iacob Mureºianu dirija ºi executa atât propriile compoziþii, cât ºi ale altora, români sau strãini. Voi exemplifica mai jos, reproducând un program al Seratei muzicale din 1899: – „Hora”, de Eduard Wachmann – corul mixt al Casinei Române; – „Imn de urare”, de Ciprian Porumbescu – cor mixt cu soliºti ºi acompaniament de pian; – „Allegro” din sonata Appassionata de Bethoveen – solo pian, Iacob Mureºianu; – „Dorul meu”, „Neicã, neiculiþã” (prelucrare de Iacob Mureºianu) – conducerea corului ºi acompaniamentul, Iacob Mureºianu („Unirea”, IX, nr. 8/25 februarie 1899). E de remarcat faptul cã, în acest program cu muzicã cultã, Iacob Mureºianu a þinut neapãrat sã includã o bucatã inspiratã din muzica popularã, muzica pe care o iubea ºi aprecia atât de mult. Pentru a încheia prezentarea revistei „Musa Românã”, cred cã este important sã se cunoascã faptul cã aici a apãrut, orchestrat de Iacob Mureºianu, în tempo de marº, „Deºteaptã-te, Române”, Imnul de la 1848, scris de unchiul sãu, Andrei Mureºanu. Tot ca o informaþie bine de ºtiut este cã Iacob Mureºianu, la vârsta de 6 ani (1863), i-a cântat la pian, la cererea acestuia, grav bolnav la pat, inspiratul sãu „Rãsunet”, Imnul nostru naþional de azi. Orchestrarea piesei a fãcut-o peste ani. Pe un alt plan, urmând acelaºi scop de ridicare a nivelului cultural în popor prin muzicã, Iacob Mureºianu se ocupã de „Societatea Meseriaºilor” din Blaj, al cãrei preºedinte era. Cu dãruirea ce-l caracteriza, se ocupã de aceºti artiºti amatori, organizându-i într-o trupã teatral-muzicalã. Îi învaþã notele ºi le stârneºte dragostea ºi interesul pentru arta cântului ºi a jocului de scenã, reuºind sã facã, din cei mai talentaþi, adevãraþi profesioniºti. Dar, acest aºa de inspirat animator cultural, care a fost Iacob Mureºianu, nu se mãrgineºte la atât, ci compune pentru aceastã trupã un repertoriu pe mãsurã. Astfel, pe textele lui Vasile Alecsandri, poetul cunoscut ºi iubit de muzician, cel ale cãrui librete au stat la baza compoziþiilor lui valoroase, va compune operetele „Scara Mâþii”, „Cinel-Cinel”, „Florin ºi Florica”, sau „Millo Director” º.a. Pentru scenografie, decoruri ºi costume, va apela la bunul sãu prieten ºi coleg Zeiller, iar de ºlefuirea vocilor ºi de regia de scenã, precum ºi de acompaniamentul orchestral, se ocupã el. Aceste spectacole extrem de reuºite ºi apreciate de public au fost prezentate în multe oraºe ºi comune transilvane cu mare succes, nu numai la publicul românesc.

180

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Muzica religioasã, o preocupare de cãpetenie, dupã cum se vede ºi din „Programul” sãu, a constituit un mod important de culturalizare cu deosebite rezultate, cãci teologii ce-i erau elevi devin preoþi ºi învãþãtori în satele noastre din Transilvania. Ei vor fi aceia care vor organiza corurile slujbelor religioase (pentru a da rãspunsurile), ridicându-le puterea spiritualã. Se mai poate vorbi ºi scrie mult despre felul cum a înþeles „politica” Iacob Mureºianu, dar mã voi opri aici, cãci cred cã cele relatate sunt edificatoare pentru felul cum a gândit sã-ºi îndeplineascã rolul prin „Graiul” sãu muzical. Cãci, aºa cum scrie prietenul ºi ruda sa, Andrei Bârseanu (soþul veriºoarei sale primare, Catinca Nicolau), citându-l pe Gheorghe Bariþ: „...Nu niºte ºcoli, ci mi se pare cã Tâmpa ar putea muta din locul sãu, ca la unii mai curând sã le rãsarã soarele! – Numai sã vrea!” (Andreiu Bârseanu, Istoria ºcoalelor centrale române, Braºov, Tipografia Ciurcu & Comp., 1902)

Iacob Mureºianu a vrut ! Résumé Jacob Muresianu a été l’un des Roumains qui ont lutté pour culturaliser le peuple roumain de Transylvanie surtout à travers la musique. Il a édité la revue „La muse roumaine” par laquelle il a trouvé la modalité parfaite de promouvoir la musique folklorique et ecclésiastique afin qu’elles soient connues et reconnues au niveau national et international, tout comme la manière d’organiser et développer la vie musicale de la province. Dans la revue il a publié des chansons populaires (parties vocales et instrumentales), pièces de danse, doïnas etc. Il y a eu aussi des textes de littérature musicale et des références bibliographiques dans le but de former une culture musicale parmi le public lecteur. Toujours dans ces pages Jacob Muresianu a publié „Réveille-toi, Roumain”, l’hymne de la Révolution de 1848 qui est aujourd’hui l’hymne national de la Roumanie. D’autre part le compositeur roumain a été préoccupé de former de jeunes musiciens et des troupes de théâtre musical avec lesquelles il a fait des tournées à travers le pays, réveillant ainsi l’intérêt et l’amour pour la musique dans l’âme de tous les Roumains. Une nouvelle génération de musiciens et de compositeurs est née grâce à sa passion. Les théologiens qui ont été ses élèves, en organisant des chœurs, ont contribué à l’instruction des paysans par le chant liturgique.

181

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Petruþa-Maria Mãniuþ

Petruþa-Maria MÃNIUÞ IACOB MUREªIANU – 150 DE ANI DE LA NAªTERE – Iacob Mureºianu este compozitorul braºovean, nãscut fiind în 1857, de la a cãrui naºtere aniversãm 150 de ani. Unul dintre cei mai importanþi muzicieni transilvãneni din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea – alãturi de Gheorghe Dima –, Mureºianu a activat în viaþa culturalã româneascã în calitate de compozitor, pianist virtuoz, pedagog, culegãtor de folclor, publicist; în ultima ipostazã a editat revista „Musa românã” timp de aproape douã decenii. În paralel cu studiile de politehnicã în capitala Austriei, Mureºianu a preluat, încã din tinereþe, experienþa excepþionalã a învãþãmântului muzical din Leipzig – unde s-a perfecþionat chiar sub directa îndrumare a lui Mendelssohn-Bartholdy. În perioada 1884-1885 a fost profesor la Braºov, dar ultimii treizeci de ani i-a petrecut la Blaj, unde a trecut spre viaþa veºnicã în anul 1917; la Blaj avea sã creeze un puternic centru muzical, fondând un cor, o orchestrã ºi o trupã liricã. Anul 1883 (anterior chiar revenirii sale în oraºul natal) este cel care i-a prilejuit obþinerea premiului de compoziþie „Mendelssohn-Bartholdy” în oraºul în care acumulase atâta experienþã muzicalã, în care mentorul sãu organizase unul dintre cele mai valoroase conservatoare ale Germaniei. Studiile sale deosebite i-au prilejuit realizarea unei sinteze între melodica de specific românesc ºi tehnicile europene de compoziþie. Melodica sa este realizatã în spirit popular, fãrã a apela însã la citatul propriu-zis, deºi l-ar fi recomandat pentru acest demers importanta sa activitate de culegere ºi prelucrare a folclorului românesc. Domeniul de creaþie simfonicã a fost unul în contextele în care s-a manifestat ca precursor, dar se detaºeazã în mod deosebit Uvertura-poem „ªtefan cel Mare” – prin care muzica româneascã a dobândit una din capodoperele sale de debut a ºcolii de creaþie autohtonã.1 Inspiratã din versurile poetului Dimitrie Bolintineanu, uvertura se detaºeazã de festivismul inerent acestui context ºi se dovedeºte a fi mai degrabã ataºatã unui fior naþional discret, evocator, liric, suferind de o istorie care pare a se naºte dintre sunetele partiturii. Tonul reþinut (de debut de romantism, cu care devenise strict contemporan prin profesorii sãi de compoziþie), orchestraþia amplã dar limpede, detaºarea clarã a 1

Dicþionar Larousse de mari muzicieni, (coord. A. Golea ºi M. Vignal), Bucureºti, Ed. Univers Enciclopedic, 2006, pp. 335-336.

182

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

demersului melodic din fundalul unui acompaniament acordic dovedesc asimilarea profundã a principiilor de scriiturã muzicalã a continentului vest-european. Din formaþia orchestralã iniþialã nu lipsesc tubele ºi trombonii, alãturi de corni ºi trompete; de asemenea, compartimentul instrumentelor de suflat din lemn este complet, inclusiv cu flaut piccolo, la care se adaugã orchestra de coarde ce susþine fundalul melodic în ultimul sfert de mileniu muzical. Tempoul de desfãºurare, Adagio, conferã lucrãrii un ton fastuos, interiorizat, care permite desfãºurarea unui ambitus expresiv, adecvat personalitãþii istorice care a marcat istoria Moldovei ºi a României, voievodul de la a cãrui urcare pe tron se împlinesc anul acesta 550 de ani. Etosul patriotic autentic este vizibil încã din primele mãsuri ale uverturii cu caracter istoric, care glorificã personalitatea unuia dintre cei mai importanþi domnitori ai þãrii, declarat Sfânt de cãtre Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Melodismul romantic, de ambitus amplu, este susþinut printr-un context metro-ritmic puternic, dar subtil ancorat într-un orizont de marº echilibrat, demn. Dupã o primã expunere tematicã în debutul lucrãrii, într-un registru semantic care favorizeazã articularea tonului introductiv printr-o pasiune mistuitoare, dar finã ºi stilizatã, tema dobândeºte un traseu ascendent, care o va conduce spre o culminaþie îndelungã. Tema a doua a uverturii este expusã la instrumente de suflat din lemn ºi are un caracter mai elastic, mai doinit – coloratura femininã a lucrãrii. Discursul este menþinut, în general, în limitele expunerii melodice acompaniate, caracteristicã romantismului timpuriu – manifestat cu oarecare decalaj pe teritoriul României; toate acestea nu împiedicã însã susþinerea unei expresivitãþi specifice postromantismului prin orchestraþia structuratã amplu, în cadrul cãreia elementele partidelor instrumentale se conjugã complex. Un marº al cãrui ton eroic este temperat de o aparenþã melodicã intimistã, interiorizatã, caracteristicã etosului nostru naþional ºi profilului istoric pe care l-a dezvoltat istoria þãrii noastre: este transpunerea muzicalã a acelei blândeþi proverbiale care aureoleazã fiecare din acþiunile noastre desfãºurate la scara mare a istoriei, a acelei capacitãþi mereu reînnoite de a rãbda vicisitudinile vremurilor. Faptul

183

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Petruþa-Maria Mãniuþ

este evident, la nivel sonor, prin alegerea unei tonalitãþi minore pentru tema ce deschide uvertura festivã – element ce se menþine ºi în ceea ce priveºte marºul final, anticipat de un coral de alãmuri: Tonul general al acestui eveniment simfonic al muzicii româneºti din veacul al XIX-lea este un ecou muzical al personalitãþii istorice aniversate cu aceastã ocazie ºi reprezintã ºi un moment de coordonare istoricã între provinciile româneºti – care, pe atunci, nu-ºi dobândiserã încã unitatea. Iatã cum Iacob Mureºianu, cu un gest artistic suveran, explicit ºi încãrcat de afectivitate istoricã, traseazã un arc de legãturã între douã realitãþi pe care istoria avea sã le uneascã sub aceeaºi identitate mai târziu. În an aniversar, rememorãm amintirea unuia dintre cei mai importanþi muzicieni ai Transilvaniei celei de a doua jumãtãþi a veacului al XIX-lea, moment marcat ºi de Muzeul „Casa Mureºenilor” – care organizeazã o importantã expoziþie pe aceastã temã.

184

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Abstract Iacob Muresianu, whose anniversary is marked this year (150 years from his birth), was an important Romanian composer born in 1857. He activated in the cultural Romanian life as a composer, pianist, pedagogue, folklorist and journalist. He was also a forerunner of the Romanian modern symphonism through the overture-poem Uvertura-poem „Stefan cel Mare”. This anniversary year, we remind one of the best Transylvanian musicians of the second half of the XIXth century by analizing his symphonic masterpiece.

185

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Constantin Catrina

Constantin CATRINA PAUL RICHTER ªI ORCHESTRA ORêENEASCà (STADTKAPELLE) DIN BRAªOV Personalitate complexã, „de o excepþionalã pregãtire profesionalã”1, Paul Wilhelm Richter (n. 28. VIII. 1875, Braºov – d. 16. IV. 1950, Cristian), compozitor, dirijor ºi profesor, se aflã, iatã, la conducerea Orchestrei orãºeneºti din Braºov, ca director general ºi dirijor, între anii 1918 ºi 1935, urmându-i în aceastã funcþie de stat pe predecesorii sãi, dirijorii (capelmaiºtrii): Samuel Abraham, Michael Caspar, Fr. Roseri, Karl Weywar, Johann Mysliwecek, Michael Zimmermann ºi Anton Brandner (1840-1900) – creatorul Societãþii Filarmonice/Kronstädter Philarmonische Gesellschaft de la 1878.2 Fiind continuatoarea de drept a reuniunii instrumentale Collegium Musicum, fondatã în anul 17673, Orchestra orãºeneascã – aceasta fiindu-i denumirea în actele oficiale ale Primãriei Braºov – ajunge, dupã mai bine de o sutã de ani (1814-1917), sã devinã un aparat orchestral profesionist (bugetar), ale cãrei rezonanþe vor fi cunoscute nu numai în România interbelicã, ci ºi în vestul Europei, prin dirijorul ei, în Austria, Cehoslovacia, Germania etc. Prin Planul ºi instrucþiunile pentru organizarea societãþii muzicale vocal-instrumentale (1820), fiecare instrumentist, la angajare, era dator a depune în faþa oficialitãþilor locale urmãtorul jurãmânt: „Eu ... jur cã voi îndeplini serviciul meu ºi obligaþiile mele punctual ºi conºtiincios, dovedind, în cel mai mare grad, întreaga mea capacitate muzicalã. Aºa sã mã ajute Dumnezeu!”4. Cine erau, de fapt, instrumentiºtii acestei formaþii, pe a cãrei schemã s-a întemeiat istorica Filarmonicã5 din ultimile decenii ale secolului al XIX-lea? Pentru o astfel de problemã apelãm, desigur, la câteva acte administrative din care vom afla, de pildã, cã în anul 1930, din 25 de muzicanþi (Anexa I), cât prevedea schema de funcþionare, 9 erau români de diferite naþionalitãþi, apoi 12 cehi, 3 austrieci ºi un sârb; aceºtia, în marea lor majoritate, dupã 1918, vor avea un statut de cetãþeni strãini6. ªi atunci când exista un post vacant, ocuparea acestuia se fãcea chiar prin deplasarea maestrului Paul Richter în unele centre muzicale recunoscute. În mai 1921, de pildã, directorul general al Orchestrei se afla la Viena pentru documentare, dar ºi în vederea unei audiþii cu instrumentiºtii (doi trompetiºti ºi un oboist) ce urmau sã ajungã la Braºov.7 1

2 3

4 5 6

7

L. T. Teclu, Un compozitor german din Ardeal: Paul Richter, în „Muzica”, Bucureºti, nr. 10, 1957, pp. 25-28; Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, Bucureºti, Editura Muzicalã, 2005, vol. VIII (P-S) pp. 175-178; Victor Bickerich, Paul Richter, în Piese vocale ºi instrumentale de Paul Richter (Prefaþã), Supliment la revista „Muzica”, Bucureºti, 1958, nr. 6. Constantin Catrina, Muzica ºi muzicienii Braºovului în secolul al XIX-lea, în „Þara Bârsei”, Braºov, Muzeul „Casa Mureºenilor”, 2006, nr. 5, pp. 100-111. Vasile Tomescu, Valori ale Renaºterii ºi Clasicismului în viaþa muzicalã din Braºov, în „Muzica”, Bucureºti, 1991, nr. 2, pp. 96-122; Gemma Zinveliu, Cinci secole de muzicã instrumentalã, în „Astra”, Braºov, 1969, nr. 12, p. 14; Elena Zottoriceanu, Popasuri în trecutul muzicii româneºti. Studii, Bucureºti, Editura Muzicalã, 2006, p. 120. Direcþia Judeþeanã Braºov a Arhivelor Naþionale (în continuare DJANBv), Regulamentul orchestrei orãºeneºti din Braºov, II-11068. Privind retrospectiv ordinea în care s-au întemeiat orchestrele simfonice, înaintea Braºovului apar doar cele din Petersburg (1802), Londra (1813), New York ºi Viena (1842), Bucureºti (1868) ºi Timiºoara (1871). DJANBv, Fondul Primãria oraºului Braºov, Dosar nr. 18116, 1930, fila 21. Pentru alte centre muzicale din Transilvania, vezi ºi Gh. Meriºescu, Pe urmele muzicienilor cehi în Transilvania în prima jumãtate a secolului al XIX-lea, în „Lucrãri de Muzicologie”, Cluj-Napoca, Conservatorul de Muzicã „G. Dima”, 1979, vol. 12-13, pp. 51-63. DJANBv, Fondul Primãria oraºului Braºov, Dosar nr. 18116, 1930, fila 21.

186

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Menþionãm, iatã, cã instrumentiºtii de la Stadtkapelle erau specializaþi nu numai în instrumentele de suflat, ci ºi în cele cu arcuº: vioarã, violoncel, contrabas. Dubla specializare a acestora îi asigurã orchestrei, cu unele colaborãri, mai ales din partea fanfarelor militare locale ºi a melomanilor, capacitatea de abordare a unui variat ºi complex repertoriu. Astfel, împreunã cu melomanii instrumentiºti de la Societatea Filarmonicã, Paul Richter întreprinde câteva turnee artistice la Sinaia, Ploieºti, Bucureºti ºi Constanþa (1922), apoi în oraºele din Transilvania: Sibiu, Sighiºoara, Mediaº; organizeazã apoi festivitãþi muzicale comemorative cu largã audienþã la public: L. v. Beethoven (1920 ºi 1927), Anton Brukner (1924), J. Strauss (1925), Waldemar von Bauseneren (1926), Schubert (1928), Richard Wagner (1933) etc. ªi tot datoritã relaþiilor sale, Paul Richter „obþine colaborarea unor artiºti de renume mondial ca Richard Strauss (1921), Felix von Weingartner (1923), George Enescu (1923), Edwin Fischer (1926)”.8 Între anii 1918 ºi 1935, când Paul Richter este dirijorul Societãþii Filarmonice, formaþie instrumentalã de prestigiu alcãtuitã din membrii Orchestrei orãºeneºti ºi mai mulþi amatori avansaþi, i se prezintã publicului meloman prime audiþii, între care Simfonia IX-a (1921) de L. v. Beethoven; Simfonia III-a (1922) de J. Brahms; Concertul pentru pian ºi orchestrã în si minor op. 56 (1922) de P. Richter; Suita Carpatica (1923) de P. Richter, dirijor George Enescu; Simfonia VII-a (1924) ºi Simfonia VIII-a (1928) de A. Bruckner; Variaþiuni pe o temã de Haydn de J. Brahms (1927) etc., iar ca dirijor al Orchestrei orãºeneºti, mai ales pentru concertele de promenadã, apeleazã ºi la un repertoriu de genul: Marº românesc de Kunau, Suspinul, vals de J. Jovanovici sau la compoziþiile sale: Trei fantezii pe melodii populare româneºti (1931-1932); Trei fantezii pe teme populare sãseºti, op. 77, 78 ºi 79, ºi alte muzici de promenadã etc. De asemenea, marile formaþii corale de dincolo de Carpaþi, Cântarea României (dirijor Marcel Botez) mai ales, sau Reuniunea de Gimnasticã ºi Cântãri (dirijori: Ciprian Porumbescu sau George Dima), coralele comunitãþii germane din Braºov colaboreazã cu succes în compania vestitei orchestre pentru interpretarea unor lucrãri vocal-simfonice, de operã ºi operetã, a unor concerte de autor etc. În alte situaþii, unii instrumentiºti sunt solicitaþi pentru o anumitã colaborare la Târgu Mureº, Sighiºoara etc. Evident, cu formula de Orchestrã orãºeneascã, Paul Richter este prezent ºi la concertele de promenadã, la festivitãþile organizate de instituþiile ºi liceele din Braºov, la numeroase baluri ºi nunþi, procesiuni cu caracter funebru etc. La capãtul unui program de mare þinutã artisticã, dirijorul Paul Richter este însã nemulþumit faþã de remuneraþia ce i se acordã de cãtre Primãrie (Anexa II). 8

Hans Peter Türk, La 100 de ani de la naºterea compozitorului transilvãnean Paul Richter (1875-1950), în „Studii de Muzicologie”, vol. X, Bucureºti, Edit. Muzicalã, 1974, vol. X, pp. 83-100; pentru acelaºi eveniment, vezi ºi urmãtoarele studii ºi articole semnate de Constantin Catrina: Paul Richter und die rumänische Interpretationskunst, în „Volk und Kultur”, Bucureºti, 1975, nr. 1, p. 35; Eigentliche Ausmasse kennenlernen. Fünf Musiker über Paul Richter, în „Karpatenrundschau”, Braºov, nr. 12, 21 martie 1975, p. 4; Treuer Freud der rumänischen Musik. Der Komponist Paul Richter im Spiegel von unbekannten Archivdocumenten, în „Karpatenrundschau”, Braºov, nr. 15, 11 aprilie 1975, p. 45; Profesor Paul Richter der Muskunterricht, în „Volk und Kultur”, Bucureºti, 1975, nr. 6, p. 53; Paul Richter – un strãlucit animator al vieþii muzicale braºovene, în „Drum nou”, Braºov, nr. 9521, 28 septembrie 1975, p. 3; Der Komponist Paul Richter: Eine persönlichkeit von ausgeprägten eigenständigkeit, în „Volk und Kultur”, Bucureºti, 1976, nr. 6, p. 46.

187

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Constantin Catrina

Deºi autoritatea administrativã recunoaºte cã „orchestra oraºului formeazã însãºi temelia simfonicelor locale ºi numai graþie contribuþiei ºi concursului ei pot executa subsemnatele societãþi lucrãri muzicale mai ample”9, bugetul ce i se va aloca pe anul 1935 va fi doar pe jumãtate. La aceastã situaþie participând pe deplin ºi tergiversarea aprobãrilor favorabile privindu-i pe instrumentiºtii strãini componenþi ai formaþiei respective (Anexa III). ªi iatã cum, în deceniul patru al secolului al XX-lea, dupã mai bine de 120 de ani de reuºite în domeniul creaþiei ºi interpretãrii muzicale, Orchestra orãºeneascã nu mai reprezintã o formulã de lucru viabilã, chiar ºi acum când are în fruntea ei pe Paul Richter, „cel mai dotat ºi înzestrat compozitor”10 – dupã cum ne spune muzicianul Tudor Ciortea (1903-1982). Desigur, la hotãrârea Primãriei Braºov privind desfiinþarea orchestrei, cele câteva proteste ale susþinãtorilor acestei reuniuni instrumentale nu vor întârzia. Unele întâmpinãri, de genul cã „nu vom întârzia a face cunoscutã aceastã situaþie forurilor superioare competente prin membrii de onoare ºi protectorii noºtri ca dl. George Enescu ºi alþii”11, sau cea semnatã de conducerea Sindicatului Artiºtilor Instrumentiºti din România, Centrala Bucureºti (31. I. 1935)12 etc. nu vor îndupleca, desigur, factorii de decizie faþã de încetarea definitivã a Orchestrei orãºeneºti (Stadtkapelle). Cum judecã, de pildã, Ministerul de Interne aceastã problemã dificilã pentru muzicienii braºoveni?: „Având în vedere cã, numãrul maeºtrilor din orchestra orãºeneascã s-a redus prin posturile vacante ºi în compunerea actualã nu mai poate funcþiona mulþumitor, pe de o parte; iar pe de altã parte, situaþia financiarã a municipiului nu mai îngãduie completarea vacanþelor, astfel cã urmeazã a se desfiinþa aceastã orchestrã, care poate fi înlocuitã cu succes cu orchestre muzicale, cãrora li se poate plãti o sumã redusã, drept subvenþie anualã. Maeºtrii actuali vor fi puºi în disponibilitate cu un preaviz de 3 luni, plãtindu-li-se salariile integrale pe acest an”13. ªi prin aplicarea dispoziþiunilor formulate se acordã, deja, subvenþie pentru muzicile militare aparþinând de Regimentul 89 Infanterie ºi Batalionul Vânãtorilor de Munte14. Viaþa internã ºi concertisticã a Orchestrei orãºeneºti a presupus, desigur, o respectabilã muncã organizatoricã ºi de concert, un program ferm de repetiþie ºi de ºcoalã pentru mai tinerii instrumentiºti, precum ºi o participare „cu ordin” la majoritatea manifestãrilor cultural-artistice organizate în Braºov. Pentru a surprinde, în întregul ei, viaþa acestei orchestre cu mare tradiþie în oraºul de la poalele Tâmpei, adãugãm, în continuare, succint, cele 90 de documente existente în Fondul Primãria municipiului de la Arhivele Statului Braºov. Parcurgerea acestor acte administrative ºi corelarea lor cu viaþa muzicalã a urbei de la mijlocul secolului al XX-lea vor aduce pentru cercetãtori bucuria unui traseu bogat în evenimente artistice ºi de creaþie ce pot fi încã aplicate în pregãtirea profesionalã ºi de colaborare a interpreþilor instrumentiºti, în general. Dosar nr. 666/1919. Paul Richter deconteazã veniturile ºi cheltuielile Orchestrei orãºeneºti pe anul 1918. Dosar nr. 2393/1919. Orchestra orãºeneascã cere modificarea tarifului de încasare la concerte, teatru, baluri, nunþi, cinema, serbãri, înmormântãri etc. Dosar nr. 8886/1919. Orchestra orãºeneascã cere Magistratului reglementarea salariilor instrumentiºtilor. Dosar nr. 10.875/1919. Orchestra orãºeneascã cere despãgubiri pentru pierderea dreptului la câºtig suplimentar. 9 10 11 12 13 14

DJANBv, Fondul Primãria oraºului Braºov, Dosar nr. 9906, 1934. Extras din Telegrama adresatã Filarmonicii „Gh. Dima” de compozitorul Tudor Ciortea, cu prilejul aniversãrii celor o sutã de ani de la naºterea compozitorului Paul Richter (1975). DJANBv, Fondul Primãria oraºului Braºov, Dosar nr. 9906, 1934. Ibidem, Dosar nr. 2999, 1935. Ibidem, Dosar nr. 273, 1935. Ibidem.

188

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Dosar nr. 11.624/1919. Orchestra orãºeneascã înainteazã Magistratului un raport de organizare a acestei formaþii instrumentale. Dosar nr. 14.026/1919. Orchestra orãºeneascã cere revizuirea statutelor în vederea majorãrii veniturilor sale. Dosar nr. 13.475/1919. Propunerea pentru angajarea în Orchestra orãºeneascã a celistului Moldrich ºi cererea de admitere a dirijorului Paul Richter ca director muzical la Biserica Evanghelicã. Dosar nr. 14.656/1919. Orchestra orãºenescã cere angajarea ca instrumentist a celistului Moldrich. Dosar nr. 1670/1920. Verificarea ºi aprobarea veniturilor ºi cheltuielilor pentru Orchestra orãºeneascã pe anul 1919. Dosar nr. 1894/1920. Orchestra orãºeneascã cere modificarea statutelor în vederea ajutorãrii membrilor ei. Dosar nr. 5211/1920. Raportul ºi recomandarea dirijorului Paul Richter pentru angajarea celistului Moldrich. Dosar nr. 2708/1920. Ocuparea postului de arhivar pentru Orchestra orãºeneascã. Dosar nr. 5210/1920. Angajarea lui Neumann în postul de arhivar pentru Orchestra orãºeneascã. Dosar nr. 12.770/1920. Se solicitã ca membrilor Orchestrei orãºeneºti sã li se acorde o zi liberã pe sãptãmânã. Dosar nr. 12.927/1920. Primãria oraºului recomandã ca, o datã pe sãptãmânã, sã li se dea zi liberã instrumentiºtilor. Dosar nr. 12.396/1920. Orchestra orãºeneascã a fost folositã în ultimii 2 ani fãrã a se respecta statutul de funcþionare a acesteia. Dosar nr. 770/1920. Se fac plãþi în valoare de 150 lei pentru copierea notelor ºi 50 lei pentru reparaþia trompetei. Dosar nr. 09.162/1920. Membrii Orchestrei orãºeneºti cer reducerea orelor de serviciu. Dosar nr. 20.633/1920. Societatea filarmonicã cere aprobarea pentru repartizarea combustibilului necesar. Dosar nr. 17/1921. Se aprobã un concediu de 3 sãptãmâni dirijorului Paul Richter pentru a pleca la Viena în vederea angajãrii unor noi instrumentiºti pentru Orchestra orãºeneascã. Dosar nr. 7735/1921. Orchestra orãºeneascã cere Primãriei ca turneul de trei luni al trupei maghiare Szabó sã se aprobe numai dacã se va angaja, pentru reprezentaþii, Orchestra orãºeneascã. Dosar nr. 8271/1921. Primãria municipiului mulþumeºte Orchestrei orãºeneºti pentru concursul dat Filarmonicii din Târgu Mureº în concertul din 31 martie 1921. Dosar nr. 10.010/1921. Regimentul 23 Infanterie cere concursul Orchestrei orãºeneºti pentru serbarea din 12 iunie, în folosul orfanilor de rãzboi. Dosar nr. 10.206/1921. Se aprobã Orchestrei orãºeneºti suma de lei 2639, pentru concertul dat la serbarea Regimentului 23 Infanterie, la „Cetate”. Dosar nr. 13.038/1921. La cererea Primãriei din Oradea se trimit statutele Orchestrei orãºeneºti din Braºov. Dosar nr. 13.449/1921. S-a aprobat despãgubirea Orchestrei orãºeneºti cu lei 2.639, pentru participarea acesteia la serbarea Regimentului 23 Infanterie, în favoarea orfanilor. Dosar nr. 13.877/1921. Membrii Orchestrei orãºeneºti cer scutirea concertelor lor de taxa de 10%. Dosar nr. 14.051/1921. Membrii Orchestrei orãºeneºti din Braºov cer, pentru 35 de persoane ºi soþiile lor, permise pentru cãlãtorie cu 50%. Dosar nr. 14.419/1921. ªcoala Superioarã de Fete din Braºov cere în mod gratuit, concursul Orchestrei orãºeneºti pentru balul din 27 august 1921, în vederea ajutorãrii internatului. Dosar nr. 13.398/1921. Librãria modernã din Sibiu cere concursul unor membri din Orchestra orãºeneascã pentru concerte simfonice. Dosar nr. 20.201/1921. Membrii Orchestrei orãºeneºti cer un avans de 1/6 din salariul de bazã, ca la ceilalþi angajaþi. Dosar nr. 21.566/1921. ªcoala de muzicã din Tg. Mureº solicitã concursul unor membri din Orchestra orãºeneascã din Braºov, în vederea concertului Filarmonicii de aici (29 decembrie 1921). Dosar nr. 3713/1922. Dirijorul Orchestrei orãºeneºti, Paul Richter, cere Primãriei Braºov sã intervinã pentru aprobarea domicilierii în oraº a doi muzicanþi strãini. Dosar nr. 6.315/1922. Primãria municipiului cere Prefecturii aprobarea de a modifica paragraful 7b din statutele Orchestrei orãºeneºti din Braºov.

189

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Constantin Catrina

Dosar nr. 10.072/1922. Prefectura Braºov comunicã Primãriei aprobarea modificãrii statutelor Orchestrei orãºeneºti. (În anexã, în acest dosar, statutele respective din 1934, în limba maghiarã) Dosar nr. 1296/1922. Decontul fondului muzical pe anul 1921. Disponibil la 31 decembrie 1921, lei 10.832,44. Dosar nr. 3688/1922. Ministerul de Interne cere soluþionarea urcãrii diurnelor pentru Orchestra orãºeneascã. Dosar nr. 5612/1922. ªcoala de muzicã din Tg. Mureº cere pentru concertul Filarmonicii din 29 aprilie 1922, patru muzicanþi. Dosar nr. 8085/1922. Se aprobã 10 zile concediu medical, pentru S. Kortmann de la Orchestra orãºeneascã. Dosar nr. 9808/1922. Primãria hotãrãºte de a da 50 lei fiecãrui membru al Orchestrei orãºeneºti pentru participare gratuitã la maialul „Lumina”. Dosar nr. 10.440/1922. Hotãrârea Prefecturii de a majora diurnele membrilor Orchestrei orãºeneºti din Braºov, de la 60 cr. la 300 lei. Dosar nr. 11.064/1922. Se aprobã scutirea de taxã de 15% pentru Orchestra orãºeneascã ca participantã la Congresul profesorilor de geografie ce va avea loc în sala „Apollo”, la 26-27 iulie a.c. Dosar nr. 11.359/1922. Primãria municipiului Braºov trimite Subprefectului modificarea paragrafului 7b din Statutul de funcþionare al Orchestrei orãºeneºti. Dosar nr. 20.288/1922. Se înainteazã Primãriei tabelul nominal cu membrii Orchestrei orãºeneºti, ca supuºi strãini (în total 19). Dosar nr. 21.310/1922. Asociaþia membrilor Orchestrei orãºeneºti cere majorarea sporului de scumpete la 300 lei lunar (Nu se aprobã). Dosar nr. 21.058/1922. Se înainteazã tabelul copiilor membrilor Orchestrei orãºeneºti. Dosar nr. 6573/1922. Dirijorul Paul Richter de la Orchestra orãºeneascã raporteazã cã a cumpãrat un contrabas în valoare de 3175 lei, în consecinþã cere achitarea sumei respective. Dosar nr. 5612/1922. Se iniþiazã o ºcoalã muzicalã a membrilor Orchestrei orãºeneºti pentru concertele de Filarmonicã. Dosar nr. 220/1923. Dirijorul Orchestrei orãºeneºti, Paul Richter, cere majorarea unor salarii ale instrumentiºtilor. Nr. 6666/1923. Se prezintã decontul fondului muzical pe perioada: 1. I. 1922-31. III. 1923, în valoare de 14930,21 lei. Dosar nr. 18882/1923. Hotãrârea Primãriei de a plãti Orchestrei orãºeneºti lei 2000 pentru participarea acesteia la „Revista aviatorilor”. Dosar nr. 9068/1923. Dirijorul Orchestrei orãºeneºti cere aprobarea de a reangaja, pentru concertele de promenadã, începând cu 1 mai, pe pensionarul Czerny. Dosar nr. 16251/1923. Dirijorul Orchestrei orãºeneºti, Paul Richter, solicitã repararea sãlii de repetiþie. Dosar nr. 23580/1923. Orchestra orãºeneascã cere plata de lei 628, pentru participarea acesteia la reprezentaþia teatrului român din 21 noiembrie 1923. Dosar nr. 15455/1933. Primãria municipiului Braºov sisteazã participarea Orchestrei orãºeneºti, în mod gratuit, la serbãrile asociaþiilor braºovene. Dosar nr. II/48, 1924. Societatea Filarmonicã din Braºov cere în mod gratuit 4 stânjeni de lemne de foc pentru zilele de 13 ºi 15 februarie în vederea prezentãrii a douã concerte simfonice. Dosar nr. 1586/1925. Dirijorul Paul Richter depune decontul fondului muzical pe anul 1924. Dosar nr. 3369/1925. Primãria din Ocna Sibiului întreabã Primãria din Braºov dacã orchestra doreºte sã se angajeze pe sezonul de varã, în staþiunea din localitate. Dosar nr. 7849/1925. Locþiitorul dirijorului, Fr. Kroupa, cere Primãriei 12-15000 lei pentru procurarea notelor muzicale. Dosar nr. 5527/1927. Societatea Filarmonicã din Braºov cere Primãriei 100.000 lei pentru manifestãrile muzicale ce vor fi date la Braºov ºi Sibiu în memoria compozitorului L. v. Beethoven. Dosar nr. 199/1929. Confirmarea lui Paul Richter ca director general de muzicã ºi a lui Fr. Kroupa ca director de muzicã. Dosar nr. 2557/1929. Membrii Orchestrei orãºeneºti R. Malchold ºi I. Hahn cer ordonanþarea diurnei ce li se cuvine.

190

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Dosar nr. 16112/1929. Dirigentul general Paul Richter cere aprobarea angajãrii violonistului Helmut Weigel ca supliment pentru muzica de promenadã. Dosar nr. 14614/1929. Dirijorul P. Richter cere aprobarea pentru a cumpãra douã trompete cu câte 3000 lei bucata. Dosar nr. 18373/1929. Dirigentul general P. Richter cere aprobarea cumpãrãrii instrumentelor muzicale de jazz. Dosar nr. 19702/1929. Dirigentul Kroupa cere aprobarea angajãrii pe timpul verii a muzicantului Erik Hermann. Dosar nr. 33644/1929. Violoncelistul Augustin Moldrik cere sã fie plãtit dupã calificarea lui. Dosar nr. 1583/1930, fila 8. Paul Richter certificã lui Martin Theiss, muzicant, cã a studiat armonia ºi este perfect în arta instrumentaþiei pentru orchestre de fanfarã ºi de salon ºi cã este talentat pentru compoziþie. Dosar nr. 1583/1930, fila 21. Tabel nominal cu componenþa Orchestrei orãºeneºti. Dosar nr. 26204/1930. Ministerul de Interne anunþã prelungirea tuturor autorizaþiilor acordate strãinilor – deci ºi membrilor Orchestrei orãºeneºti – de a sta în þarã pânã la 1 octombrie 1930. Dosar nr. 1583/1930, fila 36. Paul Richter solicitã un împrumut prin Banca „Albina”, dacã Primãria se obligã a elibera o declaraþie prin care sã dovedeascã cã plata se va face direct cãtre bancã. Dosar nr. 1583/1930, fila 39. Paul Richter cere angajarea provizorie a lui ªtefan Koznaº din Lupeni ca celist la Orchestra orãºeneascã, cu data de 1 noiembrie 1930. Dosar nr. 1583/1930. Paul Richter cere a se aproba, din fondul disponibil pentru muzica orãºenescã, suma de 10.000 lei pentru cumpãrarea notelor moderne ºi 5.000 lei pentru cumpãrarea unei baterii „Jazzband” etc. Dosar nr. 1583/1930, fila 24. Herman Neumann, conform Statutului de organizare al Orchestrei orãºeneºti, îndeplineºte onorific ºi funcþia de arhivar. Dosar nr. 9762/1930. Uniunea societãþilor culturale din ªchei roagã Primãria ca, pentru zilele de 17 sau 23 mai, sã se aprobe muzica. Dosar nr. 18116/1930. Primãria municipiului Braºov intervine la Direcþia Teatrelor ºi Operei Române sã prelungeascã ºederea în þarã, pentru încã un an, a supuºilor angajaþi în orchestra orãºeneascã (urmeazã tabelul nominal). Dosar nr. 6974/1931. Constantin Sassu, Aurel Precup ºi Paul Richter sunt invitaþi din partea Primãriei la o consfãtuire având ca scop reorganizarea Orchestrei orãºeneºti. Dosar nr. 12926/1932. Primãria municipiului solicitã Chesturii din Braºov prelungirea termenului de ºedere în þarã a supuºilor strãini, angajaþi la Orchestra orãºeneascã. Dosar nr. 1536/1932. Comisia Interimarã a Primãriei municipiului Braºov intervine, pe lângã Ministerul Instrucþiunii Publice ºi al Cultelor – Direcþia Generalã a Teatrelor, sã aprobe menþinerea persoanelor strãine ce compun Orchestra orãºeneascã pe considerentul cã aceºtia pot obþine cetãþenia românã. Dosar nr. 21156/1932. Primãria municipiului Braºov se adreseazã Ministerului Justiþiei pentru a dispune rezolvarea obþinerii cetãþeniei române a 6 cehoslovaci, angajaþi de peste 20 ani în Orchestra orãºeneascã. Dosar nr. 1536/1932. Direcþiunea Generalã a Teatrelor ºi Operelor acordã în mod cu totul excepþional Orchestrei municipiului Braºov autorizaþie de a funcþiona în formaþiunea actualã. Dosar nr. 1650/1933. Tabel nominal cu membrii componenþi ai Orchestrei oraºului, dirijatã de Paul Richter. Dosar nr. 5229/1934. Paul Richter, director general al Orchetrei orãºeneºti, cere ca pentru concertele de promenadã care vor începe la 1 mai sã se majoreze numãrul membrilor orchestrei de la 18 la 27. Dosar nr. 9906/1934. Se face intervenþie din partea societãþilor muzicale pe lângã Comisia Interimarã de a nu suprima Orchestra oraºului. Dosar nr. 2530/1934. Paul Richter, directorul general al Orchestrei orãºeneºti, cere ca în vederea începutului de concerte publice de promenadã sã se ordonanþeze suma de 10.000 lei pentru cumpãrarea notelor moderne. Dosar nr. 16524/1934. Paul Richter, directorul Orchestrei orãºeneºti, cere ca pentru seria concertelor de promenadã sã se angajeze, în plus, noi instrumentiºti (flaut, trompetã, corn, trombon). Dosar nr. 6310/1934. Paul Richter cere extinderea spaþiului pentru activitatea Orchestrei orãºeneºti dupã plecarea familiei Dimény.

191

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Constantin Catrina

Dosar nr. 273/1935. Paul Richter solicitã Primãriei din Braºov completarea orchestrei cu încã 5 persoane, pe lângã cele 19. Ca salariu ar primi fiecare suma de 50 lei pentru fiecare concert de promenadã în perioada 15 iulie-15 septembrie. Dosar nr. 2999/1935. Conducerea sindicatelor artiºtilor instrumentiºti din România, Centrala Bucureºti, intervine la Primãria din Braºov pentru a nu desfiinþa orchestra municipalã ºi a o include în bugetul anului financiar 1935. Dosar nr. 273/1935. Decizia Ministerului de Interne: Avându-se în vedere situaþia financiarã a municipiului, urmeazã ca Orchestra oraºului sã fie desfiinþatã, putând a fi înlocuitã cu succes de alte orchestre muzicale.

Anexa 1 Tablou de membrii Orchestrei orãºeneºti Braºov 1. Richter Paul 2. Kroupa Francisc 3. Gerstner Erhard 4. Weigel Francisc 5. Schramet Carol 6. Tehul Iosif 7. Moldrick August 8. Kubat Venþel 9. Haild Iosif 10. Hess Iosif 11. Zinke Anton 12. Neumann Hermann 13. Kroschovitz Francisc 14. Roshorn Anton 15. Fink Martin 16. Krauss Francisc 17. Rehm Ferdinand 18. Schromek Arnold 19. Rohrbach Ioan 20. Solle Vladimir 21. Vavra Ioroslav 22. Fischer Carol 23. Ritschel Iosif 24. Macholf Robert 25. Rauner Iosif 26. Theiss Martin 27. Lutsch Victor 28. Vacant

– director general de muzicã – director de muzicã – corn de vânãtoare – vioarã – fagot, clarinet – flaut, pian – violoncel – contrabas, trâmbiþã – vioarã, pian, sonerie (percuþie) – clarinetã – corn, vioarã, sonerie (percuþie) – corn de vânãtoare – contrabas, trâmbiþã – vioarã, trâmbiþã – trombon – vioarã, clarinet – bascornet, trombon, saxofon – hoboe (oboi), clarinet – violoncel, trombon – violã, corn – vioarã, trâmbiþã – corn de vânãtoare, vioarã – hoboe (oboi), clarinet, saxofon – vioarã – flaut – corn de vânãtoare – vioarã, trâmbiþã

România România Cehoslovacia Cehoslovacia România Cehoslovacia România Cehoslovacia Austria Cehoslovacia România Cehoslovacia Jugoslavia Cehoslovacia România Cehoslovacia Austria România Austria Cehoslovacia Cehoslovacia Cehoslovacia Cehoslovacia România România România România

Braºov la 21 iulie 193015

15

Ibidem, Dosar nr. 18116, 1930, fila 21.

192

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Anexa II Domnule Primar, Nevoile neînduplecabile mã constrâng de a mã adresa Domniei Voastre cu urmãtoarea mea cerere respectuoasã. Ca introducere, cu onoare menþionez, cã salariul unui ºef de muzicã dotat, conform obiceiurilor vechi de dinaintea rãzboiului, n-a fost mare, totuºi i-a dat posibilitatea ºefului de muzicã sã facã anual o cãlãtorie de studii la Viena spre a cunoaºte muzica cea nouã, de a o procura pentru muzica orãºeneascã. Astãzi acest salar nu ajunge nici mãcar pentru satisfacerea nevoilor de primã necesitate, pentru cã: Sunt nevoit a menþine o camerã separatã din locuinþa mea pentru circulaþia oficialã ca birou, ºi s-o încãlzesc în timp de iarnã; Sunt constrâns în exerciþiul funcþiunei mele sã am un exterior bine îngrijit – haine ºi albituri de corp alese, într-o mãsurã mai largã decât celelalte ocupaþiuni; La baluri, la petreceri ºi aranjamente de binefacere trebuie sã mã conform cerinþelor sociale, trebuie sã consum ceva în timpul nopþii, trebuie sã contribui la chetele ce se fac, aºa încât retribuþiunea mea dupã aceste ocaziuni se ºi cheltuieºte, ba chiar se întrece de multe ori, fãrã ca sã mã pot eschiva de sub aceastã obligaþie socialã fãrã a-mi micºora prestigiul de reprezentare; Motivat cere oraºul ca ºeful ei de muzicã sã aibe pregãtire academicã ºi implicit o culturã vastã generalã. Multilateralitatea obligaþiunilor ce mi se impun actualmente faþã de vremurile mai de dinainte au crescut în mod considerabil, fiind proeminente în ce priveºte muzica serioasã ºi veselã, ºi cu atât mai grav cu cât legile mã silesc sã lucrez cu un personal puþin pregãtit, contrar trecutului când efectul în muncã a fost consideraþiunea principalã ºi nu aparenþã de Stat, – toate aceste împrejurãri sunt temeinice pentru motivul de a putea declara pe ºeful muzicei ca „specialist” cel puþin atât de temeinice ca la multe alte posturi. Faptul cã eu ca ºi componist ºi dirigent am fost pus în faþa obligaþiunilor grele muzicale în Cehoslovacia, Austria ºi Germania – poate fi valoare idealã numai pentru oraºul nostru însã cu însemnãtate ºi pentru muzica româneascã întrucât am executat, dirijând în repetate rânduri muzica româneascã, de ex. la Dresden etc., fãcându-i propaganda cea mai aprigã. Din anexele 3 foi de salar se poate vedea, cã la 10 iulie am primit lei 9253, la 1 august 9035 ºi la 1 septembrie 1930 lei 5561 – plus o reþinere de 2000 pentru Casa de Economie din care am fãcut împrumutul spre a avea din ce acoperi o parte din spesele pentru operaþiunea gravã a soþiei mele, neavând alte mijloace materiale. Din sumele de mai sus reiese cã este o imposibilitate de a conduce în mod corespunzãtor o instituþie de artã cu 27 angajaþi (specialiºti), de a avea încãperi de locuit potrivite ºi în plus de a întreþine încã o familie din 5 capete. De fapt la nici o orchestrã din lume nu este diferenþa atât de micã între ºeful muzicii ºi între membrii orchestrei ca la muzica noastrã. În baza motivelor arãtate mai sus, cu onoare vã rog sã binevoiþi a dispune încadrarea mea între specialiºti pentru anul 1931. Primiþi, vã rog, Domnule Primar, asigurarea deosebitului meu respect ce vi-l pãstrez. Braºov, 15 septembrie 1930

16

Paul Richter, Director general al Orchestrei orãºeneºti Braºov16

Ibidem, Dosar nr. 1583, 1930, fila 27.

193

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Constantin Catrina

Primãria Braºov rãspunde urmãtoarele: Dlui Paul Richter Director general al orchestrei orãºeneºti Ca rãspuns cererei Dumneavoastrã pentru înaintarea în salar, avem onoare a vã face cunoscut conform cu avizul dat ºi de Comisiunea pentru Propuneri de Numiri ºi Înaintãri, cã în baza dispoziþiunilor legale actualmente în vigoare, cererea Dvoastrã nu se poate satisface. Ordonanþa Ministerului de Interne Nr. 5200-930/înreg. la Primãrie sub Nr. 28767 în 23/X a. c. dispune categoric cã „pânã la noi dispoziþiuni, sub nici un motiv, sã nu se mai facã nici un fel de înaintare a funcþionarilor”. În afarã de acest motiv, nici în baza normelor de salarizare stabilite pentru personalul orchestrei orãºeneºti prin hotãrârea Primãriei Nr. 34800/929, nu vi se poate încã acorda o mãrire a salariului bugetar, pentru cã în acea hotãrâre se dispune cã avansarea dintr-o clasã, resp. grad la altul superior, se poate face numai dupã un stagiu de cel puþin 5 ani într-o clasã. Or Dvoastrã sunteþi actualmente în gradul V cl I cu salariul de bazã de lei 1350 lunar de la data de 1 ianuarie 1927 (de 4 ani), deci încã nu aveþi împliniþi 5 ani receruþi spre a putea fi înaintat în gradul urmãtor de salarizare. Din ºedinþa Delegaþiei Consiliului municipal. Braºov, 3/XI 193017 Anexa III Braºov, 22 August 1931 Domnule Ministru, Avem onoarea a Vã ruga sã binevoiþi a interveni la Ministerul Instrucþiunii Publice ºi al Cultelor, Direcþia Generalã a Teatrelor, pentru a aproba menþinerea persoanelor din care se compune orchestra orãºeneascã a Municipiului Braºov, deoarece dupã cum se vede din tabelul general nominal alãturat, toþi membrii acestei orchestre sunt stabiliþi de un numãr îndelungat de ani în þarã ºi au fãcut cerere pentru naturalizare, întrunind condiþiile pentru a obþine cetãþenia românã. De altfel, membrii acestei orchestre fac parte din personalul bugetar al Primãriei, având drepturi câºtigate, iar o eventualã licenþiere a lor, în afarã de faptul cã ar expune Primãria acestui municipiu la plãtirea de însemnate daune, pe care membrii orchestrei le-ar putea obþine pe cale judiciarã, ar descompune aceastã orchestrã, care este o falã municipiului nostru, în aºa mãsurã, încât ar curma dintr-odatã rezultatele unei activitãþi rodnice de aproape o jumãtate de veac.18 Résumé L’étude met en évidence une partie de l’activité de longue durée de l’Orchestre de la ville/Stadtkapelle de Brasov, qui a débuté au XVIII-ème siècle. A son pupitre, se sont affirmés, le long du temps, plusieurs chefs d’orchestre: Samuel Abraham, Michael Kaspar, Fr. Roseri, Karl Weywar, Johann Mysliwecek, Michael Ziemmermann, Anton Brandner et Paul Richter. L’orchestre dirigé par le musicien Paul Richter (1875-1950) – compositeur, chef d’orchestre et professeur – a constitué le noyau initial de la formation Kronstädter Philarmonische Gesllschaft 17 18

Ibidem. Ibidem, Dosar nr. 1536, 1932 (Concept pentru o adresã oficialã) ce urma a fi expediatã Ministerului de Interne, Direcþiei Generale a Teatrelor Bucureºti.

194

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

(1878). Dans les années 1918-1935, cet orchestre s’est fait remarqué non seulement par une riche activité de concerts, mais aussi par des participations directes aux divers programmes de la communauté de la ville: fondations de charité, écoles, bals et noces, processions funèbres, concerts de promenade etc. Pour faire connaître en détail la vie interne et de concert de cet orchestre, l’étude est complétée par le résumé de 90 documents, qui se trouvent aux Archives de l’Etat, dans le Fonds de la Mairie de la ville de Brasov. Grâce à ses qualités de compositeur, de chef d’orchestre et de manager ingénieux, Paul Richter a réussi d’obtenir la collaboration de certains chefs d’orchestre prestigieux et de musiciens reconnus mondialement, tels George Enescu, Edwin Fischer, Richard Strauss, Karl Straube, Dohány Ernö, Fritz Heitmann, Béla Bartók etc. Ces rencontres ont imprimé à la vie musicale de Brasov une ascension à part, et l’Orchestre de la ville/Stadtkapelle sera toujours présente dans l’histoire de la musique de Brasov.

195

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Claudia Pop

Claudia POP MELOSUL POPULAR – SURSà INEPUIZABILà DE INSPIRAÞIE ÎN CREAÞIA LUI TIBERIU BREDICEANU Poate n-ar fi total lipsit de utilitate sã se reaminteascã cã muzica clasicã româneascã îºi are sursa de inspiraþie în vechea muzicã popularã româneascã. ªcolile componistice importante au apãrut în secolul al XIX-lea în Moldova, acolo unde îºi desfãºurau activitatea Gavriil Musicescu, Ciprian Porumbescu, Eusebie Mandicevschi, ºi în Transilvania ºi Banat, acolo unde creau Gheorghe Dima, Iacob Mureºianu ºi Tiberiu Brediceanu. Adevãrata muzicã de inspiraþie folcloricã precum ºi tonalitãþile modale ale muzicii bizantine, eliberate de influenþele sonore ºi ritmice proprii ºcolilor componistice romantice din Germania ºi Franþa, pãtrund, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, odatã cu înfiinþarea Coralei „Carmen”, o societate muzicalã preocupatã de creaþiile cu adevãrat valoroase. În acest cadru îºi încep activitatea D. G. Kiriac ºi George Cucu. Odatã cu începerea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ia fiinþã aºa-numita „generaþie a frontului”, care a purtat pecetea criteriilor ºi principiilor fixate de George Enescu, incluzând în rândurile ei talente componistice cum au fost Mihail Jora, Mihail Andricu, Sabin Drãgoi, Dimitrie Cuclin, Marþian Negrea, Constantin Dimitrescu. Urmaºii „generaþiei frontului” au contribuit deopotrivã la perfecþionarea ºcolii româneºti. Ei sunt Paul Constantinescu, Sigismund Toduþã, Zeno Vancea, Ion Dumitrescu ºi Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Constantin Silvestri, Tudor Ciortea, Theodor Rogalski, fiind urmaþi de Tiberiu Olah, ªtefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, Pascal Bentoiu, Theodor Grigoriu, Felicia Donceanu, Carmen Petra Basacopol, Cornel Þãranu ºi, ulterior, Nicolae Brânduº, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Octavian Nemescu, Corneliu Cezar, Adrian Iorgulescu, Dan Dediu º.a. Am amintit aproape întreaga ºcoalã componisticã româneascã cu adevãrat valoroasã. Stilul de creaþie al acesteia este divers, plecând de la mijloace de expresie prezente în muzica occidentalã, luate ca tezã, pânã la cele întâlnite în muzica popularã, luate ca antitezã, ajungând astfel la o sintezã originalã. Creaþiile compozitorilor români s-au desãvârºit sub extraordinarul îndemn al istoricului Nicolae Iorga: „Viaþa este un dar, restituiþi-l cu respectul cuvenit ºi deplina recunoºtinþã”. Prima companie româneascã de operã se datoreazã însã lui George Stephãnescu. Începând din 1885, ea a funcþionat ca o secþie a Teatrului Naþional. Din pãcate, fiind lipsitã de un sprijin material oficial, aceastã companie ºi-a încetat activitatea în 1902. Companii particulare, înfiinþate de elevi ai lui George Stephãnescu, dar ºi datoritã unor cântãreþi de renume, români ºi strãini, au întreþinut însã pasiunea publicului pentru arta liricã. Înfiinþarea, în 1919, a „Societãþii lirice” care, doi ani mai târziu, trecând sub ocrotire financiar-statalã, a devenit Opera Românã, marca sfârºitul unei etape ºi, totodatã, începutul unei activitãþi stabile. Spectacolul inaugural al noii instituþii a fost el însuºi un eveniment deosebit, la 20 decembrie 1921, cu opera Lohengrin de Wagner, sub bagheta lui George Enescu. Jean Athanasiu, George Folescu, George Niculescu-Basu, Emilia Gutzianu, Florica Cristoforeanu, Traian Grozãvescu, Viorica Ursuleac, Margareta Metaxa, Marta Cebotari, Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei sunt doar câþiva dintre soliºtii români care erau interpreþii spectacolelor româneºti. Eforturile artiºtilor lirici de a da formã concretã unui teatru de operã au fost susþinute de compozitori importanþi, creatori ai muzicii unor spectacole de operã. Printre ei: Eduard Caudella, Constantin Dimitrescu, Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Paul Constantinescu. Succesul s-a datorat ºi unor mari dirijori ca George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini, Jean Bobescu º.a. 196

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

O atenþie deosebitã a fost acordatã ºi creaþiei româneºti, care a cunoscut o remarcabilã dezvoltare datoritã creaþiei unor compozitori precum George Enescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Zeno Vancea, Mircea Kiriac, Cornel Trãilescu, Laurenþiu Profeta º.a. Noul local al Operei Române, ridicat în 1953, a oferit un cadru mai somptuos unei activitãþi deja existente ºi deosebit de bogate. Astfel, în perioada la care facem trimitere, existã un raport foarte bine definit între idealurile componistice ºi interesele manifestãrii unei ºcoli cu adevãrat româneºti de compoziþie. ªi aceastea n-ar fi complete dacã nu am face referire la crezul exprimat al lui Tiberiu Brediceanu: „Cunoaºterea, pãtrunderea ºi asimilarea desãvârºitã a folclorului naþional, a muzicii noastre poporale. ªi ce împrejurãri dã muzicii timbrul, coloritul, caracterul specific naþional? Motivul naþional – prin colectarea, fixarea pe note ºi armonizarea muzicii noastre populare”1. Altfel spus, ºcoala componisticã româneascã bazatã pe existenþa unui corp de doctrine, a unui curent de sorginte folcloricã, diferenþiatã clar de ceea ce precede ºi de ceea ce urmeazã, ar fi punctul de plecare al prezentului referat. Astfel, Tiberiu Brediceanu (2 aprilie 1877-19 decembrie 1968, n. Lugoj, d. Bucureºti) a fost un compozitor ºi folclorist român, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu ºi tatãl lui Mihai Brediceanu. A studiat muzica la liceul din Blaj, s-a licenþiat în Drept la Cluj. A participat la înfiinþarea Teatrului Naþional, Conservatorului ºi Operei Române din Cluj (al cãrei director a fost). În politicã a fost membru al Partidului Naþional-Þãrãnesc ºi deputat în 1919-1920. A fost ºi membru corespondent al Academiei Române, preºedinte al Conservatorului „Astra” din Braºov, director al Bãncii „Albina”, sucursala Braºov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, în special bãnãþene ºi maramureºene. Aºa cum sursa ne indicã2, printre compoziþiile sale se numãrã: w Aurora, vals pentru pian, 1900 w Hora pentru pian, 1902 w Transilvania, Banatul, Criºana ºi Maramureºul în port, joc ºi cântec, devenitã apoi România în port, joc ºi cântare, 1905 w La ºezãtoare, scene lirice, 1908 w Seara Mare, scene lirice, 1924 w La seceriº (icoanã de la þarã într-un act), 1936. Lucrãri de muzicologie ºi folclor: w Melodii populare româneºti din Maramureº w Melodii populare româneºti din Banat w Poemul coregrafic w Doine ºi cântece româneºti pe teme poporale w Muzica ºi compozitorii români ai Transilvaniei La Tiberiu Brediceanu, melosul popular este un fenomen de ansamblu, este cãutarea unor noi drumuri pentru aspiraþiile creatoare, iar metodele prin care le culege sunt expedientele stilistice, formule care nu afecteazã fondul. ªi iatã-ne aºa în faþa formei de doinã, pe care compozitorul Tiberiu Brediceanu o utilizeazã foarte frecvent în scrierile sale melodice, fiind parte integrantã, autenticã ºi spontanã a acestuia. O tradiþie în alcãtuirea oricãrui studiu cere sã se caute modalitatea de a descoperi filonul de pornire din creaþia popularã literarã. Astfel, se ºtie cã înclinaþia spre creaþie ºi spre frumos a 1 2

Tiberiu Brediceanu, Scrieri, Bucureºti, Ed. Muzicalã, 1976. Wikipedia Free Encyclopedia.

197

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Claudia Pop

poporului nostru s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, în toate domeniile ºi în cele mai variate forme: în muzicã, dans, prelucrarea materialelor, arhitecturã, literaturã. Cusãturile, broderiile, sculptura în lemn sau piatrã, construcþiile, dansul popular ºi altele sunt tot atâtea cãi de exprimare a gustului pentru frumos, armonie, eleganþã. Acea formã a culturii populare al cãrei mesaj se transmite cu ajutorul cuvântului alcãtuieºte ceea ce se numeºte folclor literar. Acesta este o adevãratã sursã de cunoaºtere atât a obiceiurilor ºi tradiþiilor, miturilor ºi credinþelor strãvechi, cât ºi a înþelepciunii poporului nostru. Bogãþia tematicã a folclorului literar reiese din multitudinea ºi complexitatea speciilor literare. De-a lungul timpului, creaþia folcloricã, fie ea în versuri sau prozã, a cunoscut ºi dezvoltat numeroase specii: bocetul3, cântecul4, strigãtura5, balada popularã6, basmul7, snoava8 sau legenda9. Din genul liric fac parte: doina (cu diferitele sale forme: de dor ºi de dragoste, de jale ºi revoltã, de haiducie, iobãgie, cãtãnie, înstrãinare etc.); bocetul, cântecul de leagãn, cântecul satiric, strigãturile. Genul epic – în versuri – cuprinde: balada sau cântecul bãtrânesc, poezia obiceiurilor (urãri de Anul Nou sau versuri inspirate de momentele importante din viaþa omului, cum sunt botezul, nunta, înmormântarea). În prozã, speciile cele mai rãspândite sunt: basmul, snoava, legenda. Teatrul popular cuprinde jocurile minunate cu mãºti (þurca, brezaia, capra). Motive poetice care au dobândit o structurã specific româneascã în folclorul nostru literar sunt: motivul doinei10 ºi al dorului, motivul erotic al zburãtorului, motivul comuniunii dintre om ºi naturã ºi motivul jertfei zidirii. Despre valoarea ºi preþuirea doinei de cãtre poporul nostru stã mãrturie faptul cã a fost creat un cântec despre cântec, o doinã despre doinã. Un cântec de leagãn din Transilvania vorbeºte despre geneza doinei, care pare a fi tot aºa veche ca ºi cântecul de leagãn: „Doina din ce s-o fãcut?/Dintr-o gurã de mic prunc;/L-o lãsat maica dormind,/L-o aflat dinã zicând ...” Dorul, sentiment complex ºi greu de definit, cu o bogãþie de sensuri care fac intraductibil cuvântul în alte limbi, constituie, de asemenea, un motiv specific creaþiei lirice a poporului nostru. Cuvântul „dor” vine din latina popularã, unde „dolus” (dolere „a durea”) însemna „durere”; dar nu semnificã numai dorinþã amestecatã cu durere, ci o complexitate de sentimente în care se împletesc jalea cu iubirea, nostalgia ºi durerea despãrþirii cu amintirea unui trecut fericit, tristeþea ºi aºteptarea chinuitoare, speranþa ºi certitudinea fericirii. Motivul dorului e prezent în aproape întreaga liricã popularã. Se confundã cu persoana iubitã ºi se extinde asupra tuturor. Modul principal de expunere, a 3 4

5 6 7

8

9 10

bocetul – poezie liricã popularã de jale, ocazionatã de ritualul înmormântãrii – când se cântã, se boceºte, adeseori prin improvizaþii de moment, rememorându-se momente din viaþa defunctului ºi exprimând durerea celor apropiaþi. cântecul – specie a genului liric ce comunicã spontan ºi familiar o mare varietate de sentimente. Poate fi de leagãn, de dragoste, satiric, etc. Dacã este însoþit de melodie, cântecul poartã denumirea de romanþã ºi, în aceastã formã, se bucurã de o mare circulaþie. Au scris „cântece” mai ales G. Coºbuc ºi O. Goga. strigãtura – poezie popularã scurtã, de obicei un catren, rostitã în timpul dansului, cu funcþii diferite: marcheazã ritmul dansului sau succesiunea miºcãrilor, satirizeazã defecte morale sau fizice. balada popularã – este o poezie epicã în care se povestesc, de obicei cu elemente fantastice, întâmplãri deosebite din tradiþia istoricã ºi legendarã a poporului. basmul – este o creaþie epicã în prozã, cu acþiune liniarã ºi conflict simplu, care exprimã lupta dintre bine ºi rãu ºi reflectã în mod fabulos, cu participarea unor personaje supranaturale, realitatea vieþii. Basmele sunt un puternic izvor de inspiraþie pentru literatura cultã, iar unii scriitori au creat basme culte dupã model popular: Al. Odobescu, I. Creangã, M. Eminescu, I. Slavici. snoava – este o povestire popularã de micã întindere, cu caracter anecdotic sau satiric. Personajele tipice în snoavele româneºti sunt Pãcalã ºi Tândalã. Alteori, personaj al snoavei este leneºul, omul rãu, femeia gâlcevitoare. În unele snoave este vorba despre moarte sau diavol, pãcãliþi de om. legenda – este o creaþie popularã în versuri sau în prozã, în care se dau explicaþii fantastice unor fenomene naturale, se povestesc fapte istorice cu intervenþia miraculosului sau a inovaþiei poetice. doina – este un cântec mereu supus improvizaþiei. Cântecul doinei are rolul de a „mângâia” în momentele de restriºte, apare în refrenul diferitelor forme ale acestei bogate creaþii folclorice. Poate fi popularã sau cultã, de dragoste, de leagãn etc.

198

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

dorului în doinã este, cel mai adesea, descrierea. Prozodia textului unei doine în general este datã de mãsurã 7-8 silabe, rimã împerecheatã ºi monorimã, iar ritmul este trohaic. S-a vãzut cum, în activitatea sa muzicalã, compozitorul Tiberiu Brediceanu a avut un contact viu cu folclorul, efectuând culegeri pe teren, îmbibându-se de intonaþiile ºi întreaga atmosferã a cântecului nostru popular. Una din remarcile de ordin stilistic ce se cer, însã, imediat aduse este aceea cã lumea melodicã în care Tiberiu Brediceanu se scaldã, ca urmare a studierii folclorului, este cea diatonic-modalã sau – mai precis – cu precãdere diatonicã. Inspiraþia din cântecul vechi, de doinã, îl situeazã într-o ambianþã a sistemelor modale care coboarã pânã la pentatonie sau substratul pentatonic ºi chiar pânã la formaþiunile prepentatonice. Doina Stãncuþei din opera La seceriº este clãditã pe o idiomã tetracordalã de facturã cromaticã, având succesiunea intervalicã ton-semiton-ton (în mers ascendent). Lumea melodicã diatonicã a acestei doine cunoaºte „alunecãri” (în acelaºi sens), intervenþia notelor mobile, ca ºi a altor formaþiuni cromatice de esenþã modalã.

Concomitent apare necesitatea de a arãta ºi locul armoniei în aceastã ambianþã modal-diatonicã cu momente cromatice. Va fi suficientã cercetarea modului de armonizare a unei cadenþe modale din cele mai simple: la minor – mi major.

Astfel, în modul eolic pe la, relaþia treptelor IV-I, constituind înlãnþuirea re#-la sau, prin intermediul notelor de pasaj, tetracordul la-si-do-re#, constituie una din frecventele cadenþe întrebuinþate în armonia modalã. ªi astfel, în prima parte, încheierea secþiunii introductive lente se produce prin intermediul cadenþei mai sus amintite (m. 16-17), dar rezolvatã cu ajutorul treptelor IV care, apoi, devin treapta II, având alterate cvarta (suitor) ºi sexta (suitor). Totul se varsã în acordul treptei a V-a. De remarcat ambiguitatea alterãrii treptei a IV-a, unde re diez se rezolvã pe nota mi din cadrul acordului final. Fenomenul este preluat din anumite reminiscenþe romantice de sorginte autohtonã prezente în creaþiile înaintaºilor ardeleni ca Gheorghe Dima sau Iacob Mureºianu. Exemplul oferit aratã convingãtor cã întreaga armonizare a lucrãrilor compozitorului este una modalã, iar cromatizãrile propuse adesea nu fac decât sã întãreascã ºi sã coloreze aceastã tentã. Cât priveºte relaþia analizatã, aceasta pare a forma o adevãratã idiomã armonicã ce se poate detecta în mai multe lucrãri, fie în starea 199

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Claudia Pop

deja arãtatã, fie prin nerezolvare. Oricum, ea poate dobândi valoarea unui „personaj armonic” cu rol de stilemã a autorului. Este o dovadã peremptorie a ataºamentului pentru cântecul popular, iar metodele de lucru prevalente sunt preluate din melosul popular. Aceleaºi transformãri care sã nu altereze sensul primar al melodiei date, aceleaºi divizãri în sensul unor „subiecte” imitative voce-pian. Partea finalã, allegro moderato, este ca o componentã care face joncþiunea cu folclorul autohton ardelenesc, unde caracterul doinit al temei prin manipularea ei în sens ciclic conduce evident spre un travaliu de tip figural-celular, în care elementele de torculus ºi porrectus aparþinãtoare cântecului-temã de la care se porneºte, sunt manipulate în spiritul variaþiei continue.

Lucrarea „Doina Stãncuþei” dovedeºte cu prisosinþã cã valenþele unui cântec folcloric autohton sunt suficient de multe ºi expresive pentru ca în mâna unui maestru al condeiului muzical sã genereze piese de valoare, pãstrând, în paralel, specificul naþional românesc.

200

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Abstract Tiberiu Brediceanu, a Master of the folk musical compositions, was preoccupied all his life to be close to the national Romanian spirit through the Doina, Bocet, Jocuri, Colinde, Strigãturi and Cântece de leagãn. He promoted the whole atmosphere of our folk music, being well known as a collector into the different parts of the country, especially in Transylvania and Banat. The melodic world of Brediceanu’s compositions is the diatonic-modal or – precisely – diatonic. He made modal harmonized pieces of the folk songs collected by him, keeping the primary sense of the original melody; the same musical divisions obtained „an imitative subject” for voice and piano.

201

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Petre-Marcel Vârlan

Petre-Marcel VÂRLAN CONTRIBUÞII LA CUNOAªTEREA COMPOZITORULUI BRAªOVEAN TUDOR CIORTEA Braºovul reprezintã matca de simþire ºi culturã – binecuvântat în istoria României ºi a neamurilor care convieþuiesc pe aceste meleaguri – din care au izvorât o seamã de mari muzicieni. Alþii, precum Anton Pann ori Ciprian Porumbescu, au sorbit din preaplinul sãu ºi au nemurit prin lucrarea lor obºtea braºoveanã. Unul dintre cei care au vãzut lumina zilei ºi a colii scrise cu note muzicale la Braºov, aºternându-ºi apoi tot aici loc de veºnicã odihnã la umbra brazilor vãii ªcheilor, a fost Tudor Ciortea (28 nov. 1903-13 oct. 1982). În cele ce urmeazã ne-am propus sã portretizãm prin linii de esenþã personalitatea creatoare a acestui fiu de seamã al Braºovului ºi al României. Încã din anii copilãriei, Tudor Ciortea a fost atras de muzicã, printr-o atentã ºi pasionatã îndrumare din partea mamei, iniþiatã în casa pãrinteascã ºi continuatã cu competenþã apoi de muzicieni de seamã ai culturii muzicale naþionale ºi universale în mediul gimnazial, liceal ºi universitar. Dupã cum afirmã în notele memorialistice1, în compoziþie a pornit pe o potecuþã, în deceniul al treilea, când caietul de exerciþii dupã „excelentul Tratat” – cum îl apreciazã chiar compozitorul – al lui Ludwig Thuille a constituit „un prim îndemn spre compoziþie”. Tudor Ciortea mãrturiseºte cum, prin 1920, a „îndrãznit” sã creeze mici lucrãri, ca lieduri ºi piese pentru pian.2 Între 1924 ºi 1927, fiind student la Universitatea din Bruxelles, a „pus pe note un stoc mãriºor de muzicã”3, în care rãzbãtea dorul de þarã, într-o manierã care, fãrã sã-ºi dea seama atunci, constituia „un început firav” al stilului sãu de a scrie o muzicã româneascã. Era un început „ca orice pionier, […], singuratec ºi prea încrezãtor în forþele proprii”. Faþã de primele încercãri, din timpul liceului, care erau „copii aproximative ale romanticilor germani (îndeosebi Schumann)”, compoziþiile realizate în Belgia erau „mai mult improvizaþii la pian, ivite dintr-o nestãvilitã fantezie a tinereþii”4. Acestea erau: Impresii de la þarã – ecouri ale momentelor din copilãrie petrecute în Cojocna (Cluj), satul bunicului Todor Ciortea, Preludii ºi o sonatã numitã de autor Nostalgica, din cauza dorului de patrie care îl mãcina ºi care trecuse în sunetele ei, toate aceste lucrãri nepãstrându-se. Abia la Paris se prezintã ca un potenþial creator, una dintre aceste lucrãri – Joc þigãnesc (prezentatã în 1926) – rãmânând pânã astãzi în repertoriul pianistic, mai ales cel ºcolar, alte douã fiind lieduri pe versuri de Octavian Goga ºi Vioara Ciordaº. Întors în þarã, a urmat o pauzã destul de mare, în care ºi-a adunat forþele: „Mi-am reciclat, cum se spune astãzi – cunoºtinþele tehnice ºi am pornit din nou la drum, un drum mai neted, pe care am marcat, într-un ritm destul de strâns – itinerarul propriei mele aventuri în lumea creaþiei muzicale”– relateazã compozitorul5. Martor al realitãþilor naþionale ardeleneºti ale începutului de secol XX, Tudor Ciortea a adoptat firesc folclorul românesc drept osatura esteticii creaþiei sale muzicale. T. Ciortea a parcurs nivelele relaþionãrii cu folclorul, transgresându-le atât în plan cronologic, vertical, în etapele devenirii operei sale, cât ºi orizontal, în aceeaºi lucrare, în momentele devenirii piesei considerate individual. 1 2 3 4 5

Interviu pentru televiziune (21 februarie 1971), transcriere în: T. Ciortea, Permanenþele muzicii (ediþie, prefaþã ºi note de Ileana Raþiu), Bucureºti, Ed. Muzicalã, 1998, p. 148. Despina Petecel, Compozitorul Tudor Ciortea, în „Muzicienii noºtri se destãinuie”, Bucureºti, Ed. Muzicalã, 1990, p. 96. Vezi nota 1. Ibidem. Ibidem.

202

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Diferite genuri ale creaþiei sale au constituit laboratorul prefacerilor pe etape ale esteticului ºi limbajului muzical. În perioada citatului folcloric ºi a creaþiei în spirit folcloric, plasatã între 1947 ºi 1953, lucrãrile pentru pian ºi cele dedicate viorii ºi violoncelului, ca ºi cele pentru formaþii camerale, precum Cvartetul de coarde nr. 1 ºi Trio pentru vioarã, violoncel ºi pian, la care se adaugã lucrarea pentru orchestrã simfonicã Suita maramureºeanã, au constituit mediul formãrii componistice. În aceastã perioadã s-au manifestat ºi tendinþe colaterale, care îmbinã reminiscenþe neo-romantice, în care aflãm ºi trãsãturi ale liedului lui G. Dima, cu linia modal-folcloricã – în liedurile pe versuri eminesciene. Abia dupã aceastã perioadã a avut loc un salt stilistic deosebit, inaugurat de liedul Umbra (1955), dar neanunþat de Cvartetul de coarde nr. 2 (1954) sau de Balada pentru violoncel ºi pian (1955). Ba chiar sunt piese – precum Cvintetul de coarde ºi pian (1957) sau chiar în mult mai târziul octet Din isprãvile lui Pãcalã (1961) – în care se fac resimþite reverberaþii stilistice, de intensitãþi diferite, ale etapei precedente. Genul cameral instrumental ºi cel simfonic apar ca mai ponderate în preluarea nivelului pe care estetica ºi limbajul muzical îl atinseserã în genul liedului. O menþiune aparte se cuvine sã facem aici Concertului pentru orchestrã de coarde (1958), care reprezintã o turnurã neo-clasicã a compozitorului, într-un moment în care – în creaþia româneascã – se manifesta acest curent. Trebuie sã arãtãm, totuºi, cã nici genul liedului nu relevã o producþie cu un stil unitar. Compozitorul avea capacitatea de a-ºi modela limbajul dupã tematica abordatã, producând fluctuaþii în planul esteticii ºi limbajului muzical. În acest context, cele Trei cântece pe versuri de Li-Tai-Pe (1957) fac rapel – în anumite aspecte – la elemente stilistice anterioare celor Trei ghicitori (1956). Dar, dincolo de aceste diferenþieri inerente, în aceastã perioadã a deceniului 1955-1965, laboratorul principal de creaþie devine genul liedului. De acum încolo, acesta devanseazã în planul estetic ºi al tehnicii componistice toate celelalte direcþii ale creaþiei sale. Astfel, în 1955, când scria liedul Umbra, într-un limbaj evoluat, cele Trei piese pentru pian (Elegie, Capriciu, Poveste), compuse în acelaºi an, manifestau un stadiu intermediar. Un nou schimb de ºtafetã în prefacerea stilisticã are loc în 1967, când ciclul pentru pian De-ale copiilor (1967) foloseºte serializarea, deschizând drumul unei lãrgiri considerabile a cadrului modal, pe drumul fãuririi sintezei serialismului modal. Genul liedului, care atinsese nivelul gândirii muzicale geometrice încã din 1955, rãmâne în cadrul acestuia pânã la confirmarea serialã în liedul Roata (1976). În celelalte genuri, cvintete pentru suflãtori de alamã (1970) ºi cel pentru clarinet, coarde ºi pian (1972) ca ºi Variaþiunile pentru pian ºi orchestrã (1970) sau Concertul pentru clarinet ºi orchestrã (1972) se aflã într-un stadiu intermediar. În acelaºi timp, compozitorul îºi îndreaptã din nou atenþia cãtre etape stilistice vechi pentru a face o reluare contemporanã. În aceastã direcþie apar Partitele nr. 1 ºi nr. 2 pentru orgã (1973), lucrãri de orientare neo-preclasicã, în care îºi propune sã îmbine tehnica scriiturii organale preclasice cu modalismul folcloric românesc. Dupã aceasta urmeazã etapa pe deplin serialã, manifestatã de Cvartetul de coarde nr. 3 (1975), urmat de Cvartetul de coarde nr. 4 (1977) împreunã cu urmãtoarele, care afirmã serialismul modal, pânã la ultima lucrare, Sextet pentru suflãtori, violoncel ºi contrabas (aug. 1982). Dar se produc ºi acum divagaþii de la acest nivel stilistic, prin cele 8 Madrigale pe melodii ale luthiºtilor spanioli din sec. XV-XVI (1978), unde neo-modalismul atinge aria muzicalã ibericã, ca ºi prin suita pentru orchestrã de camerã Creangaiana (1980) ºi Simfonietta sylvanã (1980), lucrãri care reiau tema citatului. Apelãm din nou la statisticã pentru a detalia creaþia sa muzicalã: în cele peste 111 de opusuri, aflãm 79 lieduri în formule variate, pentru solist ºi pian sau în diverse ansambluri camerale, alãturi de 14 lucrãri corale; între cele aproape 30 de piese pentru pian se aflã o sonatinã, 3 sonate ºi 4 203

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Petre-Marcel Vârlan

suite pe teme folclorice. Dintre cele 44 de lucrãri camerale instrumentale, 17 piese sunt dedicate viorii, violei, violoncelului, contrabasului, flautului, clarinetului, trompetei, cornului ºi orgii. Între acestea îºi aflã locul ºi cele cinci cvartete de coarde, octetul Din isprãvile lui Pãcalã ºi trei cvintete. Cantata de camerã Imnele Transilvaniei pentru soliºti, cor mixt ºi orchestrã de alãmuri, Suita maramureºeanã pentru orchestrã simfonicã, Concertul pentru orchestrã de coarde, Passacaglia ºi Toccata pentru orchestrã, Variaþiuni pentru pian ºi orchestrã pe o temã popularã, Concert pentru clarinet ºi orchestrã, Simfonietta sylvanã, suita pentru orchestrã de camerã Creangaiana (Amintiri din copilãrie) se regãsesc în lista lucrãrilor simfonice (10) sau vocal-simfonice (2). În plan stilistic, am putea concluziona cã, deºi s-a plasat într-un curent neo-folcloric impregnat cu tenta unui impresionism românesc, bazat pe non-conflictual, creaþia muzicalã a lui T. Ciortea cuprinde sugestii armonice ample ºi diverse, în care, pe fondul moºtenirii enesciene ºi al unei ºcoli muzicale franceze, s-au implantat viziuni noi, preluate de la B. Bartók, O. Messiaen ºi de la ºcoala rusã: Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, Nikolai Rimski-Korsakov º.a. Totuºi, a fost un fin cunoscãtor al ºtiinþei muzicii, un savant – s-ar putea spune – care i-a fascinat pe studenþii sãi de la Conservatorul bucureºtean prin cunoºtinþele profunde ori prin pertinentele sale opinii muzicologice expuse în studiile ºi articolele tipãrite de-a lungul anilor. Direcþiile în care Tudor Ciortea s-a manifestat muzicologic sunt diverse: criticã muzicalã, istoriografie muzicalã, analizã muzicalã. Într-o enumerare statisticã, între cele 159 de contribuþii muzicologice, am evidenþia: 42 cronici muzicale, 26 eseuri cu teme estetice, 16 cu teme din istoria muzicii, 7 studii diverse, 19 conferinþe muzicologice, 23 de prezentãri, 10 interviuri, 4 recenzii, colaborarea la realizarea Dicþionarului de termeni muzicali ºi monumentala monografie analiticã Cvartetele beethoveniene. Activitatea sa muzicologicã beneficiazã de calitãþile sale de fin observator al creaþiei muzicale. Spre exemplu, materialul de sintezã intitulat 20 de ani de viaþã nouã în creaþia muzicii simfonice ºi de camerã la noi6, dincolo de unele „manierisme” ideologico-politice, specifice timpului, îl aratã ca pe un critic muzical cu o deosebitã acuitate a viziunii artistice în referinþele pe care le face asupra unora dintre creaþiile compozitorilor contemporani cu el: Sigismund Toduþã7, Mihail Jora8, Paul Constantinescu9, Marþian Negrea10, Zeno Vancea, Ion ºi Gheorghe Dumitrescu. Dintre mai tineri, sunt citaþi Th. Grigoriu11, Tiberiu Olah, ªtefan Niculescu, Doru Popovici, Aurel Stroe, Anatol Vieru º.a. În unele referiri, Tudor Ciortea contureazã succint, în câteva fraze, contribuþia componisticã a lucrãrilor acestora la dezvoltarea ºcolii naþionale de compoziþie, demonstrând profunzime ºi cunoaºterea orientãrilor tradiþionale ºi a celor mai novatoare în tehnica de creaþie a timpului. Formarea perspectivei largi asupra creaþiei muzicale româneºti – dar ºi universale – a fost posibilã ºi datoritã concertelor-lecþie susþinute de muzician. Însemnãrile rãmase evidenþiazã o paletã largã a creatorilor din care a oferit exemplificãri pentru aserþiunile teoretice fãcute, cum au fost selecþiunile din diferiþi autori pentru unul dintre concertele-lecþie: Francesco da Milano, Thomas Crecquillon, Gérard de Turnhout, Sixt Korgel, J. S. Bach, iar dintre români – George Enescu, Paul Constantinescu, Liviu Glodeanu, Mihail Jora, Tiberiu Olah, Anatol Vieru ºi Theodor Grigoriu.12 Pentru o mai corectã apreciere a creaþiei muzicale naþionale, T. Ciortea preconiza depãºirea unei simple inventarieri a acesteia, pe decade, dupã vârsta autorilor, inventariere pe care o considera „cu totul nesemnificativã”, cerând în schimb sã se facã „un fel de fenomenologie a creaþiei româneºti în 6 7 8 9 10 11 12

Document nedatat, dactilografiat, aflat în arhiva Muzeului Bisericii Sf. Nicolae din Braºov [în continuare Arh. M. B. Sf. N. Bv]. Citat cu Simfonia a 3-a (Ovidiu). Citat cu baletul Întoarcerea din adâncuri. Citat cu Simfonia ploieºteanã. Citat cu Simfonia primãverii ºi cele patru tablouri simfonice Din Munþii Apuseni. Citat cu lucrarea simfonicã Omagiu lui George Enescu. Menþionaþi în ordinea în care apar în documentul Exemplificãri pentru concert-lecþie, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv.

204

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

muzicã”13, fapt pentru care ar fi necesarã cunoaºterea creaþiei muzicale „la zi”, fapt aproape imposibil de realizat, de vreme ce ultimele lucrãri sunt tipãrite sau cântate abia dupã câþiva ani de la crearea lor. În acelaºi timp, se declara în dezacord cu uzanþa de a se discuta despre un creator notoriu prin înºiruirea ultimelor creaþii, fãrã ca acestea sã fi fost ºi ascultate. În investigaþia muzicologicã, Tudor Ciortea avea în vedere douã etape: precizarea elementelor de bazã ale limbajului muzical, a microstructurilor care stau la baza tematicii ºi parcurgerea unui drum invers – cum formuleazã compozitorul –, „o sintezã reductoare prin care sã se stabileascã vectorii principali ce asigurã vehicularea simbolurilor muzicale de-a lungul operei”14. În cazul muzicii româneºti, T. Ciortea avea viziunea unei analize fenomenologice a sentimentului „de vaer, dor, alean, de «of» valah, [care] ne-ar pune la îndemânã câteva criterii importante pentru a caracteriza stadiul ºi specificul culturii româneºti”15. Multele note, însemnãri, spicuiri, închegate pe o tematicã sau disparate, înfãþiºeazã orizontul teoretic vast al muzicianului, familiarizat cu conceptele antichitãþii (harmonia, diapason, tropos, modus, ethos, armonia sferelor), cu subliniere pe valoarea pedagogicã a muzicii la vechii elini, ºi pe legãtura, din perioada medievalã, dintre muzicã ºi filosofie, muzicã ºi ºtiinþele exacte (matematicã, fizicã ºi astronomie). La acestea se adaugã cunoaºterea evoluþiei gândirii teoretice ºi estetice, în cursul diferitelor epoci creatoare. Unele dintre concepte (musica instrumentalis, musica mundana ºi musica humana) apar însã uºor transfigurate, prin comparaþie cu alþi autori16, fãrã a denatura însã sensul primar al acestora17. În acelaºi timp, fiind la curent cu tehnicile de elaborare muzicalã practicate în lume, trece în revistã procedeul matematic stochastic aplicat de Yannis Xenakis. Demonstreazã erudiþie ºi în referatele întocmite cu privire la aprecierea unor teze de doctorat. În multe cazuri, T. Ciortea a fãcut adãugiri pertinente, care ilustreazã o informare largã, chiar în domeniul abordat de autorul în cauzã. Cercetãtorul Tudor Ciortea resimþea lipsa unui „for centralizator”, a unei biblioteci centrale cu caracter de specializare, de tipul marilor biblioteci muzicale din lume, care sã asigure inventarierea surselor de documente (manuscrise ºi tipãrituri), a lucrãrilor de muzicã, ca ºi a problemelor generale ºi speciale de muzicologie ale cercetãtorilor noºtri. În însemnãrile sale, amintind cã Uniunea Compozitorilor dispune de un centru de documentare asupra creaþiei curente (biblioteca de împrumut), Tudor Ciortea observã cã nu se realizeazã prelucrarea datelor din revistele de profil care parvin din strãinãtate, prelucrare care ar trebui sã aparþinã acestei biblioteci centrale de specialitate18. Ca viziune asupra demersului muzicologic, aºa cum înþelegea Tudor Ciortea sã fie fãcut, considerãm cã sunt de interes ºi propunerile pe care le-a adresat profesorului Sigismund Toduþã, printre care ºi aceea de întocmire a unui regulament interior în cadrul comisiei de doctorat, în funcþie de care sã se aprecieze valoarea tezelor. Evocând personalitatea lui T. Ciortea, trebuie sã avem în vedere nu numai creaþia muzicalã sau muzicologicã, ci ºi strãdania sa pentru efortul de propãºire spiritualã prin muzicã, efort îndreptat ºi spre oraºul sãu natal. În aceastã calitate, T. Ciortea rãmâne în memoria viitorimii ca promotor ºi fondator al Festivalului Internaþional al Muzicii de Camerã de la Braºov, sarcinã pe care ºi-a asumat-o alãturi de alþi muzicieni braºoveni, precum Liviu Teodor Teclu, Norbert Petri, Wilhelm Georg Berger, pentru a cita doar pe câþiva. Pornitã din marea dragoste pe care o avea pentru urbea natalã, Tudor Ciortea a desfãºurat o intensã activitate de susþinere a dezvoltãrii spirituale a 13 14 15 16 17 18

Schiþã pentru un articol în „Contemporanul”, document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv. Referat cu privire la o tezã de doctorat, document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv. Însemãri rãzleþe. Vaerul muzicii româneºti, document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv. Dintre care am cita, în acest caz, pe Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1978, vol. II, p. 190. Pentru simpozionul din 8 iulie [s.a.], document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv. B. Bartók (Riemann), dupã cum este intitulatã fiºa respectivã, document dactilografiat, aflat în Arh. M. B. Sf. N. Bv.

205

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Petre-Marcel Vârlan

Braºovului. Despre munca de pionierat în susþinerea unui lobby favorabil creãrii Festivalului, în acele vremuri de conducere centralizatã a þãrii, inclusiv în domeniul cultural, Tudor Ciortea scria, în 1979: „Prin 1966 mi-am permis sã anticipez un vechi deziderat care era ºi al valorosului nostru dirijor George Georgescu, acela de a crea la poalele Tâmpei un «Salzburg al României». Trecutul bogat al culturii muzicale, precum ºi pitorescul montan al urbei noastre permiteau aceastã asociere cu citadela de la malurile râului Salzach, unde a rãsãrit geniul mozartian. Vechea dorinþã s-a împlinit. […] Aºteptãm Festivalul de muzicã de camerã de la Braºov ca o sãrbãtoare a culturii româneºti. […] Este un început modest dar bine trasat pe un drum pe care, dacã îl urcãm, vom atinge culmi cu nebãnuite perspective pentru viitorul muzicii noastre. Este o urare ºi un îndemn din partea unui vechi rapsod braºovean care a avut o bunã intuiþie a frumoaselor realizãri ce au urmat”19. Interesant de remarcat este capacitatea cu care compozitorul a previzionat unele dintre formele de manifestare ale Festivalului, influenþând astfel, suntem siguri, concretizarea lor mai târziu. În 1968, cu doi ani mai devreme ca prima ediþie a acestuia sã se desfãºoare, T. Ciortea anticipa „folosirea unor colþuri pitoreºti din oraº sau împrejurimi, fie naturale («Pietrele lui Solomon», etc.) fie mãrturii istorice ale iscusinþei localnicilor (Bastionul Þesãtorilor, Cetatea Braºovului, apoi cetãþile Branului, Râºnovului, Feldioarei, etc.) pentru montarea unor piese scurte realizate la un înalt nivel artistic…”20 De altfel, viziunea sa era completatã cu elemente moderne de management artistic, prin asocierea la Festival a unor manifestãri complementare precum expoziþiile de partituri ºi discuri, cele de artã plasticã ºi de documente istorice, „spre satisfacerea vizitatorilor atât de numeroºi în sezonul turistic”. Scurta creionare a personalitãþii creatoare a muzicianului braºovean T. Ciortea nu se poate încheia fãrã a desfãºura dovezile prin care meritele sale profesionale au fost recunoscute de-a lungul timpului: Menþiu nea I la Concursul „George Enescu” (1946), Premiul de Stat (1955), Premiul II al Ministerului Învãþãmântului (1957), Premiul de Stat cl. a II-a (1957), Premiul George Enescu al Academiei, în 1964, un premiu pentru madrigalul Cântec în doi, pe versurile lui L. Blaga (1968), un alt premiu pentru cantata Din Imnele Transilvaniei, pe versuri de Ioan Alexandru (1979), la care s-au adãugat titlul de Maestru Emerit al Artei (1964), Ordinul Meritul Cultural cl. a II-a (1966), Premiul Ministerului Învãþãmântulu i (1970), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor (1981). Tudor Ciortea a activat ca membru în Comitetul Internaþion al al Muzicii (1968) ºi preºedinte al Comitetului Naþion al al Consiliului Internaþion al al Muzicii (1968); director al Cursului de Muzicã la Universitatea Popularã Bucureºti; membru în Consiliul artistic al Direcþiei muzicale din Comitetul de Radiodifuziune ºi Televiziune; membru în Comitetul de organizare ºi în juriile primelor cinci ediþii ale Festivalului ºi Concursului Internaþion al „George Enescu” (desfãºurate din 3 în 3 ani, începând din 1958 ºi pânã în 1970). De asemenea, a participat la numeroase festivaluri ºi congrese de specialitate, din care amintim: Festivalul de muzicã „Primãvara caucazianã” (Tbilisi, 9-25 mai 1958), Festivalul internaþional de muzicã de la Zagreb (12-23 mai 1964), Concursul de muzicã instrumentalã „Marguerite Long – Jacques Thibaud” (Paris, 20-27 iunie 1965), Festivalul internaþional de muzicã nordicã (Stockholm, 19-29 sept. 1968), Congresul Consiliului german de muzicã (Stuttgart, 16-19 oct. 1968), Festivalul de muzicã contemporanã de la Donaueschingen (20-22 oct. 1968), Congresul Consiliului internaþional al muzicii – C. I. M. (Rotterdam, 18-26 iunie 1966). 19 20

T. Ciortea, O aniversare semnificativã, în vol. „Permanenþele muzicii”, pp. 136-137. T. Ciortea, Vocaþia viitorului, în vol. „Permanenþele muzicii”, p. 126.

206

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Împletindu-ºi viaþa personalã într-o simbiozã sufleteascã ºi profesionalã de invidiat cu sufletul sãu pereche Vera Proca-Ciortea, dar ºi cu misiunea sa de dascãl ori cea de breaslã în cadrul Uniunii Compozitorilor al cãrui vicepreºedinte a fost între anii 1963 ºi 1968, T. Ciortea a ºtiut sã fie parte din inima neamului sãu. De aceea, avem convingerea fermã, siguranþã fundamentatã pe analiza coordonatelor creaþiei lui, cã amintirea personalitãþii sale va cunoaºte o preþuire crescândã, cã figura luminoasã a acestui mare fiu al Braºovului ºi al culturii naþionale ºi universale îºi va ocupa treptat locul pe care îl meritã în conºtiinþa neamului. Abstract Brasov is a cultural and ethnical spring, blessed by the history of Romania and its inhabitants; it is the place out of which a lot of great musicians emerged. The origins of some other musicians like Anton Pann and Ciprian Porumbescu are also in Brasov and their contributions to the community are highly appreciated by the people living in Brasov. Tudor Ciortea (28th November 1903-13th October 1982) was one of the important figures born in Brasov; he was buried under the shade of the fur trees in Schei valley. Since a child, Tudor Ciortea was attracted by music; he was first initiated in the parental home under his mother attentive and passionate guidance, later on his instruction being completed by famous musicians of the national and world musical culture in middle school, high school and faculty. Tudor Ciortea witnessed the national historical facts in Ardeal at the beginning of the XXth century; he naturally adopted the Romanian folklore as the core of the aesthetics in his musical work. The composer went over the levels of the interaction with the folklore which he transgressed chronologically, both vertically during the stages of the development of his work and horizontally, in the same work, while the very special score was under the process of creation. Besides this component part, his musical work – which comprises over 111 works – shows T. Ciortea’s appreciation for his great forerunner, George Enescu. He took over some of his stylistic procedures, as well as the modern composition means, the atonality and the atonal serial music, the geometrical thinking, (which is a reflection of T. Ciortea’s concern for the renewal of his own musical language). The research deals with a division into periods of the composer’s work with emphasis on the stylistic components under which it is situated. The musical work is also briefly analyzed, as T. Ciortea is the author of 159 musicological contributions of various genres: musical chronicles, aesthetical essays, essays focused on the history of music, conferences and musicological presentations, interviews, reviews and various researches, opuses like the great analytical monograph Cvartetele beethoveniene. There is another special and not less important aspect in the composer’s life, namely his university didactic activity within the guild of Romanian musicians as vice president (1963-1968) of the Composers Union, as a member of some international musical organizations, of some prestigious musical competitions, as well as the prizes and the decorations he was awarded during his activity.

207

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Liliana Iacobescu

Liliana IACOBESCU COMPOZITOAREA BRAªOVEANà ANA SZILÁGYI Anul 2002 a adus în viaþa tinerei compozitoare Ana Szilágyi un eveniment deosebit, cu implicaþii în activitatea ei ulterioarã: acordarea bursei „Herder” de cãtre Maestrul ei în ale compoziþiei, Aurel Stroe. Acest eveniment i-a condus paºii în capitala Austriei, unde se aflã ºi acum, fiind dublu licenþiatã, în Compoziþie electroacusticã ºi Muzicologie, a Universitãþii de Muzicã din Viena, ºi înscrisã la doctorat la aceeaºi instituþie. Dar sã vedem care au fost forþele care au modelat-o pe muziciana complexã care este Ana Szilágyi, direcþiile ei de manifestare cuprinzând mai multe domenii – compozitor ºi muzicolog, interpret ºi pedagog. S-a nãscut la Bucureºti, la 29 martie 1971, din pãrinþi muzicieni. La vârsta de cinci ani începe studiul pianului cu mama sa, având, din primii ani ºi pânã în prezent (ca ºi mama sa), ºansa de a evolua sub privirea atentã a unei mari artiste ºi a unei fiinþe cu staturã impecabilã: pianista ºi profesoara Ana Pitiº. Demnã urmaºã a Constanþei Erbiceanu, Ana Pitiº ºi-a dedicat întreaga existenþã pianului, contribuind, împreunã cu regretata Ioana Minei, nepoata lui George Enescu, la ridicarea nivelului artistic al pianisticii româneºti. Profesorii de pian pe care Ana Szilágyi i-a avut în timpul studiilor au fost fie elevii Doamnei Ana Pitiº, fie au avut tangenþã ocazional cu Domnia Sa. Primele cinci clase le urmeazã la Liceul de Muzicã din Braºov, beneficiind de îndrumarea excelentã a profesoarelor Mira Popescu – pian ºi Rodica Borbil – teorie ºi solfegii. Între anii 1983 ºi 1990, o aflãm elevã la Liceul de Muzicã „George Enescu” din Bucureºti, la clasa de pian a Cãtãlinei Popovici ºi a lui Andrei Podlacha. Dupã un an de Pedagogie muzicalã la Universitatea de Muzicã Bucureºti, la sugestia Prof. univ. Dan Buciu, se transferã la secþia Compoziþie (1991-1996), unde va studia cu Prof. univ. Dan Dediu ºi Aurel Stroe. Un an de Masterat în Compoziþie (Prof. Aurel Stroe), ca ºi absolvirea secþiei de Orgã în 1999 (Prof. Lidia Sumnevici), încheie studiile din Bucureºti. Ar mai fi de adãugat cã, între 1 noiembrie 1994 ºi 31 iulie 1995, a primit o bursã de studii în Germania, la Trossingen, la „Hochschule für Musik“, unde a avut profesor de compoziþie pe Jürgen Weimer. În ceea ce priveºte domeniul pedagogic, a activat ca profesor-acompaniator la Liceul de Muzicã „George Enescu” Bucureºti (1996-1997) ºi ca asistent universitar la Facultatea de Muzicã a Universitãþii „Transilvania” Braºov, la disciplina „Forme ºi analize muzicale” (1997-2002). Munca de pedagog i-a adus mari satisfacþii. Studenþii ei s-au arãtat receptivi ºi foarte interesaþi. A existat o comunicare aproape perfectã, atât pe plan muzical, cât ºi pe plan afectiv. Sã urmãrim acum, pe rând, ariile de manifestare artisticã ale Anei Szilágyi, pentru a ajunge, în final, la cea care o reprezintã în cea mai mare mãsurã, ºi anume, compoziþia. Evoluþia ei ca pianistã s-a materializat în diferite apariþii scenice, în þarã, ca ºi peste hotare: solistã a unor concerte simfonice, recitaluri solo, acompaniatoare sau membrã a Trioului „Armonia”. Astfel, putem menþiona data de 8 februarie 1985, când a cântat Concertul nr. 1 în Do major de L. v. Beethoven cu Filarmonica „Gheorghe Dima”, sub bagheta lui Ilarion Ionescu-Galaþi; de asemenea, recitaluri solo la Liceul de Muzicã Braºov, Muzeul de Artã Sfântu Gheorghe, Magazinul „Muzica” Bucureºti, Muzeele „Obedenaru” ºi „Nottara” Bucureºti, Sala Dalles ºi Sala „George Enescu” a Universitãþii de Muzicã Bucureºti; ca acompaniatoare, a cântat cu instrumentiºti ºi cântãreþi (de exemplu, Prof. univ. Octavian Raþiu sau mezzosoprana Mariana Tomescu); ca membrã a Trioului „Armonia”, a susþinut recitaluri la Vila „Luminiº” Sinaia, „Casa Mureºenilor”, Casa Armatei, Liceul „Honterus” Braºov. 208

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

În strãinãtate, a apãrut în diverse ocazii, solo sau ca acompaniatoare (Pilsen – Cehia, Graz – Austria, Luxemburg, Viena – Austria). La Institutul Cultural Român din Viena, între 6 mai 2004 ºi 5 noiembrie 2005, a participat la cinci manifestãri muzicale, în recitaluri solo sau ca acompaniatoare, în pagini din repertoriul universal sau interpretând propriile lucrãri. La 9 mai 2004, la Primãria din Viena, a reprezentat România la Concertul studenþilor din þãrile sud-est-europene, cântând Sarabanda din Suita op. 10 în Re major de George Enescu (concert în urma cãruia s-a realizat un DVD). Ca organistã, Ana Szilágyi a participat la cursuri de mãiestrie susþinute de reputaþi organiºti (Eckart Schlandt, Franz Metz, Dieter Hubov, Christoph Bossert, Helmut Plattner) ºi a susþinut concerte la Braºov (Biserica Neagrã), Timiºoara (Biserica Evanghelicã ºi Biserica „Millenium”), Bucureºti (Universitatea de Muzicã ºi Biserica Italianã), bisericile evanghelice din Fãgãraº, Cisnãdie, Codlea, Königsfeld – Germania (Kirchensaal der Herrnhutergemeine), Trossingen – Germania (Biserica Evanghelicã), Viena – Austria (Wotrubakirche), Maria Enzersdorf – Austria (Heilig-Geist-Kirche St. Gabriel). Compoziþia ocupã locul central în activitatea ei muzicalã. Creaþia sa cuprinde: – muzicã destinatã unui singur instrument (Sonata pentru clarinet solo, Timpul ºi veºnicia pentru marimbafon, Capriccio pentru orgã, Sonoritãþi pentru pian, Register pentru pedal de orgã); – muzicã de camerã (2 cvartete de coarde, Personaje pentru 2 viori, Reflessi – Cvintet pentru flaut, clarinet, vioarã, violoncel ºi percuþie, Sideris – Trio pentru vioarã, violoncel ºi pian, Profile – Cvintet pentru clarinet, vioarã, violoncel, percuþie, pian ºi live-electronic, Transparenþã – Sextet pentru flaut, 2 viori, violoncel, chitarã ºi harpã); – muzicã vocalã (Lied pentru sopranã, 2 flaute ºi 3 corni pe versuri de Ion Barbu, Cinci lieduri pentru mezzo-sopranã ºi pian pe versuri de Nadia-Cella Pop, Geistliche Dämmerung – Lied pentru voce solo pe versuri de Georg Trakl, Bocet pentru alto, tenor ºi contrabas pe versuri în limba griko din regiunea Salent (sudul Italiei); – muzicã coralã (Suitã coralã în stil popular pentru cor mixt, Cinci fabule pentru cor de copii pe versuri de George Topârceanu, Ceaiul de dupã amiazã pentru cor mixt, pe versuri de Nadia-Cella Pop); – muzicã simfonicã (Viziuni – Fantezie simfonicã pentru orchestrã mare, Sugestii – Piesã simfonicã pentru orchestrã micã, Opús Ópus – Piesã simfonicã pentru orchestrã mare); – muzicã vocal-simfonicã (Acuarelã – Cantatã pentru cor de copii ºi orchestrã mare, pe versuri de George Topârceanu); – muzicã de balet (Pescãruºul Jonathan – Balet în 3 tablouri dupã nuvela Pescãruºul Jonathan Livingstone de Richard Bach); – muzicã concertantã (Rezonanþe – Concertino pentru pian ºi orchestrã micã); – muzicã electronicã (Peisaje pentru bandã magneticã ºi video, Transcendenþã pentru bandã magneticã – 8 canale, Caniculã în Viena pentru bandã magneticã); – teatru muzical (aus-, durch-, quer-schnitt – Teatru muzical pentru copii, Die Schulzeit – Hörspiel). Dintre cele 32 de lucrãri menþionate, ne vom ocupa de câteva, din fiecare domeniu, pentru a ilustra evoluþia tehnicii componistice ºi a mesajului, dar ºi impactul asupra publicului. Capriccio este prima lucrare dedicatã orgii solo. Într-un tempo moderat, fãrã metru, se desfãºoarã patru motive, care vor constitui baza întregii piese. Ele sunt prelucrate în mod original, cu dialoguri pline de fantezie între manuale ºi pedal, reunind douã ipostaze umane diferite: gluma cu seriozitatea. Piesa a primit în anul 1999 Premiul II la Concursul de Compoziþie „Norbert Petri” Braºov ºi a fost imprimatã pe CD de UniART Viena („Kaleidoskop Highlights”) în anul 2003, 209

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Liliana Iacobescu

interpretã fiind autoarea. De altfel, ea a inclus-o de mai multe ori în recitaluri de orgã, în România ºi Austria. Compoziþia Sonoritãþi pentru pian aduce o noutate în privinþa scriiturii muzicale, fiind conceputã dupã Cursurile de Mãiestrie, susþinute de compozitorul Horaþiu Rãdulescu la Braºov, în 2004, ocazie cu care Ana Szilágyi a luat cunoºtinþã de tehnica spectralã. Compoziþia a fost cântatã atât la Braºov, cât ºi la Viena (la Institutul Cultural Român ºi la Conservatorul „Schubert”). Cvartetul de coarde Poem indian, inspirat de poemul Sacontala de Kalidasa, ne introduce în lumea fascinantã a Indiei. Prezintã o structurã tripartitã. Prima parte are un caracter pastoral (Codrul. Întâlnirea dintre Sacontala ºi rege), partea a II-a – un caracter tragic (Palatul. Alungarea ºi moartea Sacontalei), iar partea a III-a – un caracter celest (În cer. Reîntâlnirea dintre Sacontala ºi rege). Atmosfera orientalã este redatã cu ajutorul unui mod supraoctaviant, format din conjuncþia a 2 moduri hinduse („Bhairava”), ca ºi prin diferite efecte (bãtãi în cutia de rezonanþã a viorii I ºi a violoncelului, imitând „tablâ”-ua indianã, dezacordarea coardei mi a viorii I, pânã la limita sunetelor determinate, tremolo în surdinã, glissando în pizzicato – specifice instrumentelor de coarde indiene). Acest cvartet a obþinut Premiul IV, în anul 1998, la Concursul de muzicã de camerã de la Universitatea de Muzicã din Bucureºti ºi a fost cântat cu mult succes, în anul 2000, la Aula Universitãþii de Muzicã din Graz – Austria, în cadrul celui de-al III-lea „Ensembleakademie IMPULS” (a fost ºi bisat). Piesa Personaje pentru 2 viori, care existã ºi în varianta vioarã solo, a fost încununatã cu Premiul II, în 1999, la Concursul „Sigismund Toduþã” – Cluj-Napoca. Cuprinde trei pãrþi: Introducere, Passacaglia ºi Fugã. În Introducere, cele douã instrumente se completeazã, în Passacaglia evolueazã în paralel, iar în Fugã subiectul ºi contrasubiectul intrã în conflict. Aceastã compoziþie, ce denotã o bunã stãpânire a meºteºugului contrapunctic, a fost cântatã la Muzeul de Artã – Braºov de Prof. univ. Octavian Raþiu (2002), precum ºi la „Casa Mureºenilor” – Braºov, de Elena Popovici ºi Ildikó Lörincz (2005). În domeniul muzicii vocale, un loc aparte îl ocupã cele Cinci lieduri pentru mezzo-sopranã ºi pian, pe versuri de Nadia-Cella Pop. Volumele de versuri ale Nadiei-Cella Pop, poetã de mare sensibilitate ºi talent, a cãrei creaþie a fost rãsplãtitã cu peste 100 de premii internaþionale, au inspirat-o pe Ana Szilágyi prin profunzimea meditaþiei asupra vieþii, ca ºi prin imaginile lor adesea muzicale. Liedurile sunt dramatice ca expresie, fiind caracterizate printr-un desen melodic preponderent descendent, prin cromatisme, contraste dinamice ºi agogice, poliritmii, recitative vocale, prin pedale ºi prin mobilitatea registrelor pianului. Tensiunea dramaticã creºte spre finele ciclului. Aceste lieduri au fost cântate de mai multe ori, bucurându-se de interpretãri deosebite. Astfel, în 2001, în cadrul Sãptãmânii Internaþionale a Muzicii Noi, Mariana Tomescu ºi autoarea (la pian) le-au cântat la Muzeul „George Enescu” din Bucureºti, fiind ulterior transmise de cãtre postul de „Radio România Muzical”. În 2005, în aceeaºi interpretare, au fost executate la Braºov, în cadrul recitalului ce a avut loc la „Casa Mureºenilor”, sub genericul „Compozitori contemporani braºoveni – Ana Szilágyi”. În acelaºi an, ele au fost cântate ºi la Institutul Cultural Român din Viena, de cãtre basul Liviu Burz, acompaniat de autoare. O menþiune specialã se cuvine pentru liedul Geistliche Dämmerung/Amurg cu duhuri, pentru voce solo, pe versuri de Georg Trakl, cântat cu mare succes la Viena (tot la I.C.R.) de Eliza Zurmann-Marian, iar la Braºov de cãtre Claudia Pop, în cadrul Festivalului „Musica Coronensis”. Aflat la limita dintre declamaþie ºi cânt, acest lied se impune prin ineditul þesãturii sonore, alcãtuite din cromatisme „spuse” în ºoaptã, într-o atmosferã de mare mister. În ceea ce priveºte muzica coralã, piesele Anei Szilágyi au fost distinse cu trei premii, la Concursurile naþionale de creaþie coralã Bucureºti: Premiul III în 1994 pentru Suita coralã în stil 210

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

popular, Premiul II în 1997 pentru Douã fabule pe versuri de George Topârceanu ºi din nou Premiul II în 1998, pentru Trei fabule, pe versurile aceluiaºi autor. La capitolul muzicã simfonicã, ne vom opri asupra lucrãrii cu titlul Opús Ópus, elaboratã la Viena. Scrisã pentru orchestrã mare, ea încearcã sã redea instrumental elemente specifice muzicii electronice, cum sunt: sunete lungi, accelerãri ºi lãrgiri ritmice, armonicele unui sunet fundamental. Nu lipsesc nici melodiile de inspiraþie folcloricã, tratate polifonic. Aceastã compoziþie s-a înregistrat pe un CD produs de Universitatea de Muzicã din Viena în 2004, alãturi de alte lucrãri ale studenþilor, selectate din concertele claselor de compoziþie din acel an („Kaleidoskop Highlights”, producãtor UniART, Viena, Orchestra Pro Arte, dirijori Thomas von Arb, Enrico Calesso). Muzica vocal-simfonicã este reprezentatã de lucrarea Acuarelã – Cantatã pentru cor de copii ºi orchestrã mare, pe versuri de George Topârceanu. La 16 noiembrie 2000, Paul Popescu a inclus-o în programul sãu, dirijat la Braºov, cu Orchestra Filarmonicã „Gheorghe Dima”, alãturi de Corul „Transilvania” al Liceului de Muzicã (dirijor Gheorghe Popa). Concertul s-a bucurat de mare succes. Ajungem acum la una din compoziþiile cele mai importante ale Anei Szilágyi, ºi anume, la Pescãruºul Jonathan – Balet în 3 tablouri, având la bazã nuvela scriitorului american Richard Bach, Pescãruºul Jonathan Livingstone – o fabulã a zborului. Argumentul ºi scenariul aparþin coregrafei Elena Vasile-Zamfirescu. Aceastã întâmplare se petrece în lumea pescãruºilor, dar tot atât de bine s-ar putea petrece ºi în lumea noastrã. În loc sã trãiascã pentru a-ºi procura hrana, pescãruºul Jonathan îºi exerseazã neobosit zborul, singur, departe de þãrm. Este alungat de ceilalþi pescãruºi din stol pentru încãlcarea tradiþiei ºi exilat pe Stâncile Îndepãrtate, unde-ºi petrece restul zilelor, pânã când apar doi pescãruºi luminoºi, care-l iau cu ei în Paradis. Aici îºi desãvârºeºte zborul cu Chiang, maestru al zborului. Chiang dispare ºi Jonathan se întoarce pe Pãmânt, pentru a împãrtãºi cunoºtinþele sale celor dornici de a se perfecþiona. Fletcher ºi alþi pescãruºi devin elevii sãi. Jonathan dispare în luminã, rolul sãu fiind preluat de Fletcher. Baletul este structurat în trei tablouri: „Pe Pãmânt”, „În Paradis” ºi „Revenirea pe Pãmânt”. Primul tablou este conflictual, aici are loc înfruntarea stolului de cãtre Jonathan, soldatã cu exilarea lui. Motivul stolului este expus de clarinete, atmosfera sumbrã din „exil” (Stâncile Îndepãrtate) fiind sugeratã de un ostinato ritmic al cornilor, peste care se suprapun în poliritmii intervenþii ale fagoþilor ºi trompetelor. Cei doi pescãruºi care-l iau pe Jonathan în Paradis sunt personificaþi de clarinetul solist, cãruia îi rãspunde fagotul în inversare. Tema lui Jonathan, metamorfozatã în calmul Paradisului, este atribuitã oboilor ºi fagoþilor, reapãrând cu mai multã strãlucire, faþã de primul tablou, în tabloul final, un fel de recapitulare a tuturor elementelor apãrute în tabloul iniþial. Limbajul utilizat este modal, în „Paradis” apãrând ºi fenomenul bimodalismului. Aceastã compoziþie a fost cântatã de douã ori în public: la 7 mai 1998, la Ploieºti, de cãtre Filarmonica „Paul Constantinescu”, dirijor Paul Popescu ºi la 31 octombrie 2001, la Braºov, de cãtre Filarmonica „Gheorghe Dima”, dirijor Cristian Neagu. Dupã cum am menþionat la început, acordarea bursei „Herder” a adus-o pe Ana Szilágyi la Viena, unde a început studiul compoziþiei electroacustice. Dupã un an, în 2003, a devenit studentã a Universitãþii de Muzicã din Viena, la cele douã secþii amintite, având ca profesori pe Dieter Kaufmann (la Compoziþie) ºi Dieter Torkewitz (la Muzicologie). Studiul compoziþiei electroacustice a reprezentat pentru ea o noutate. Fabricarea sunetelor, manipularea lor ºi modul de a le percepe erau total diferite faþã de tehnica tradiþionalã. Dupã cum se exprimã însãºi autoarea, într-un interviu realizat de muzicologul Constantin Catrina, în „Gazeta de Transilvania” din 11-12 februarie 2006, „în prima compoziþie de acest gen, Peisaje, inspiratã de dorul de casã, am transformat în aºa fel sunetele ambientale înregistrate, încât sã imite instrumentele tradiþionale, clopotul, toaca, susurul izvorului. La aceasta, am adãugat video, rezultat din modele de þesãturi româneºti, pe care le-am 211

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Liliana Iacobescu

scanat ºi prelucrat în computer”. Aceastã creaþie a fost imprimatã pe CD („freischaffend”, producãtor UniART-Viena), împreunã cu alte piese ale studenþilor clasei de compoziþie Prof. Dieter Kaufmann, ºi a fost prezentatã în 2004, la „Alte Schmiede” – Viena. O altã lucrare electronicã, pentru 8 canale, Transcendenþã, cu o duratã de 14 minute, a fost compusã în 2005 ºi cântatã pe 8 aprilie a aceluiaºi an, între Paºtele catolic ºi cel ortodox, la Universitatea de Muzicã din Viena, ºi pe 17 iunie la Muzeul Tehnic din Viena. Ideea este biruirea morþii, Sãrbãtoarea Paºtelui. Coda, de pildã, aduce o cântare de cult, înregistratã în Biserica Ortodoxã Românã din Viena, în cadrul slujbei de duminicã. Cântarea aceasta este suprapusã cu ea însãºi ºi transfiguratã. Între anii 2004-2005 ºi 2005-2006, Fundaþia elveþianã „Thyll-Dürr“ i-a oferit Anei Szilágyi o bursã, urmând ca ea sã compunã o lucrare pentru colegii instrumentiºti, beneficiarii aceleiaºi burse. Astfel s-a nãscut Transparenþã, pentru flaut, 2 viori, violoncel, chitarã ºi harpã, cântatã la 10 ºi 11 mai 2006, la Muzeul de Artã „Albertina” din Viena ºi, la 18 mai 2006, în localitatea Reutte (Tirol). Ultima creaþie prezentatã la Viena a fost Bocet pentru alto, tenor ºi contrabas, pe versuri din vechea limbã griko din Salent, care atestã colonizarea sudului Italiei de cãtre greci. În privinþa datei, istoricii nu s-au pus de acord, dar se presupune cã aceastã colonizare a avut loc în timpul Imperiului Bizantin. Compozitoarea a gãsit versurile bocetului în volumul Canti di pianto e d’amore dall’antico Salento, tipãrit de Brizio Montinaro (Milano, 2004). Aceasta este prima lucrare în care compozitoarea utilizeazã o melodie bizantinã, pe care o ornamenteazã, transformând-o într-un bocet, dupã modelul unei melodii populare – Cântecul Zorilor. Cele douã melodii au în comun modul ºi desenul melodic descendent. Contrabasul este utilizat preponderent în registrul acut, dar executã ºi sunete lungi, care amintesc de isonul specific cântecului bizantin. Este tratat ºi ca instrument de percuþie. Concertul a fost organizat de Societatea Austriacã de Muzicã Contemporanã (ÖGZM), a cãrei membrã este ºi Ana Szilágyi, ºi a avut loc pe data de 8 martie 2007, în Sala „Haydn” a Universitãþii de Muzicã din Viena. În concluzie, muzica Anei Szilágyi denotã o deosebitã sensibilitate pentru culoare, cu ajutorul cãreia reuºeºte sã descrie diferite stãri sufleteºti (durere, bucurie, umor, ironie º.a.). Compozitoarea pune preþ nu numai pe sunet, ci ºi pe încãrcãtura sa afectivã. ªi ultimul pas fãcut de Ana Szilágyi în „Oraºul Muzicii” a fost înscrierea la doctorat, la Universitatea de Muzicã din Viena, cu tema Incomensurabilitatea în muzicã dupã modelul Operei-Trilogie „Orestiile” de Aurel Stroe. Résumé L’année 2002 a représenté pour la jeune musicienne Ana Szilágyi un changement important dans sa vie, parce qu’elle a reçu la Bourse „Herder“, qui a conduit ses pas à Vienne, où elle se trouve dès lors et où elle a déjà obtenu deux diplômes – en Composition électro-acoustique et en Musicologie, à l’Université de Musique viennoise. Née à Bucarest, le 29 mars 1971, elle a commencé l’étude du piano à l’âge de cinq ans, avec sa mère. Elle a fréquenté le Lycée de Musique de Brasov (cinq années) et de Bucarest (sept années). À l’Université de Musique de Bucarest, elle a suivi les cours de composition de Dan Dediu et Aurel Stroe, et ceux pour l’orgue de Lidia Sumnevici, interrompus pour une année, qu’elle a passée à Trossingen (Allemagne), avec une bourse en composition. À la fin de ses études en Roumanie, elle est devenue assistante à la Chaire de „Formes et Analyses musicales“, au Conservatoire de Musique de Brasov.

212

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Son activité musicale a évolué sur plusieurs plans, elle étant une musicienne complexe: compositrice, pianiste, organiste, musicologue et pédagogue. Comme pianiste et organiste, elle a donné des concerts et des récitals en Roumanie et à l’étranger (Autriche, Luxembourg, Allemagne, Tchéquie). Elle a suivi des cours de perfection (piano et orgue) en Roumanie et à l’étranger aussi. Son domaine de prédilection est la composition, où elle a excellé, se manifestant de manière très diverse: musique instrumentale, musique de chambre, musique vocale et chorale, musique symphonique et vocale symphonique, musique de ballet et concertante, musique électronique et théâtre musical. Quelques-unes de ses œuvres ont reçu des prix: Suite chorale en style populaire – 3ème prix au Concours de création chorale, Bucarest, 1994; Deux fables sur des vers de George Topârceanu – 2ème prix, même Concours, 1997; Trois fables – 2ème prix, même Concours, 1998; Poème indien pour quatuor à cordes – 4ème prix au Concours de musique de chambre, Université de Musique, Bucarest, 1998; Capriccio pour orgue – 2ème prix au Concours „Norbert Petri“, Brasov, 1999; Personnages pour deux violons – 2ème prix au Concours „Sigismund Toduåã”, Cluj-Napoca, 1999. Ana Szilágyi a eu la chance d’assister à l’exécution de ses œuvres dans des salles de concerts, par exemple: le ballet La Mouette Jonathan, joué par l’Orchestre Symphonique de Ploieæti (1998) et Brasov (2001); Cinq chansons pour mezzo-soprano et piano, sur des vers de Nadia-Cella Pop, interprétées à Bucarest (2001), Brasov (2005), Vienne (2005); le quatuor à cordes Poème indien, joué à Graz (2000); Capriccio pour orgue, joué par l’auteur à Cisn?die (1999), „Wotrubakirche“ – Vienne (2003) et Maria Enzersdorf – Autriche (2005); Paysages pour bande et vidéo, „Alte Schmiede“ – Vienne (2004); Profiles pour clarinette, violon, violoncelle, piano et live électronique, Université de Musique – Vienne (2004); Geistliche Dämmerung lied pour voix solo sur des vers de Georg Trakl, Institut Culturel Roumain - Vienne (2005) et „Musica Coronensis“ – Brasov (2006); Transcendance, pièce électronique pour 8 canaux, Université de Musique et Musée de la Technique – Vienne (2005); Sonorités pour piano, joué par Luigi Manta au Institut Culturel Roumain (2005) et au Conservatoire „Schubert“ (2007) – Vienne. La Maison UniART – Vienne – a enregistré sur CD trois de ses œuvres: Capriccio pour orgue (2003); Paysages pour bande (2003), Opús Ópus pour orchestre (2004). Sa dernière pièce présentée à Vienne a été Lamentation pour alto, ténor et contrebasse, sur un texte de la langue griko de Livre Canti di pianto e d’amore dall’antico Salento, imprimé par Brizio Montinaro (Milano, 2004). Le concert a eu lieu le 8 mars 2007, dans la Salle „Haydn“ de l’Université de Musique et a été organisé par la Société Autrichienne de Musique Contemporaine. La musique d’Ana Szilágyi dénote une particulière sensibilité pour la couleur, qu’elle utilise pour décrire différentes dispositions (douleur, joie, humour, ironie, etc.). Ce qui est important pour la compositrice ce n’est pas seulement le son, mais sa valeur affective aussi. En ce qui concerne l’avenir, Ana Szilágyi a commencé son doctorat, dès le mois de mars 2007, avec le sujet „Incommensurabilité en musique selon le modèle de l’Opéra Trilogie Orestiile, composée par Aurel Stroe“.

213

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mihai-Gavril Gorbonov

Mihai-Gavril GORBONOV „CASA MUZICII” LA BRAªOV – EVALUÃRI PRELIMINARE Muzeul „Casa Mureºenilor” Braºov, luând în considerare deosebitele tradiþii muzicale braºovene ºi þinând cont de patrimoniul valoros pe care îl deþine, a decis dezvoltarea unui proiect intitulat „Casa Muzicii”. Iniþiativa noastrã îºi propune sã aducã elemente noi, într-o formã sistematizatã ºi documentatã ºtiinþific, care sã contribuie la cunoaºterea mai bunã a trecutului muzical braºovean, ca parte a istoriei muzicii româneºti. Este important ca aceste date, în prezent disparate sau necunoscute publicului, sã fie puse la îndemâna celor interesaþi, într-un singur document, uºor de abordat. În preocupãrile noastre vor intra: muzica simfonicã, muzica de camerã, muzica vocal-simfonicã, muzica de operã, operetã, musical ºi balet, muzica vocalã, muzica coralã, muzica religioasã, muzica de fanfarã, folclorul ºi muzica popularã, muzica de divertisment, muzica uºoarã ºi jazzul, muzicologia ºi învãþãmântul muzical. Ne referim la persoane-personalitãþi care fie s-au nãscut la Braºov, fie au activat o perioadã de timp sau au concertat în oraºul de la poalele Tâmpei. În varianta finalã, vom consemna, alfabetic: numele ºi prenumele (pseudonimul), locul ºi data naºterii ºi a decesului (dacã este cazul), preocupãri muzicale, realizãri mai importante, perioada ºederii la Braºov. Persoanele care, în prezent, funcþioneazã în sistemul de învãþãmânt muzical braºovean, vor fi evidenþiate, în varianta finalã, într-un tabel-anexã. Un alt capitol se va referi la instituþii, asociaþii, societãþi, ansambluri, formaþii, firme cu specific muzical sau cultural, prezentate cronologic. Instituþiile muzicale care activeazã în prezent vor fi prezentate cu întreaga schemã de organizare (personalul de specialitate) afiºatã pe Internet. Capitolul al treilea va evidenþia, cronologic, manifestãri muzicale de amploare (concerte, festivaluri, reuniuni º.a.), care s-au impus în conºtiinþa publicului braºovean, obþinând girul criticii de specialitate ºi decantarea pe care o opereazã timpul, devenind tradiþii muzicale braºovene. Aria de cuprindere se referã, în principal, la Municipiul Braºov, dar ºi la unele localitãþi din cadrul actualului Judeþ Braºov. Lista propusã pentru proiectul „Casa Muzicii” rãmâne deschisã dezbaterii publice. Aºteptãm propunerile ºi sugestiile Dumneavoastrã, la sediul instituþiei noastre (Piaþa Sfatului nr. 25, RO – 500025, Braºov, tel. 0040-268-477.864) sau pe e-mailul mihaigorbonov@yahoo. com. Abrevierile folosite: n – nãscut, d – decedat, UCR – Uniunea Compozitorilor din România, UCMR – Uniunea Compozitorilor ºi Muzicologilor din România. Denumirea judeþelor se prescurteazã conform indicativelor auto. Termenul pentru finalizarea integralã a studiului, cu aportul unui colectiv de specialiºti, este luna decembrie 2008. La sfârºitul materialului va fi specificatã bibliografia utilizatã. În acest stadiu, ca bazã de dezbatere, prezentãm lista preliminarã. Capitolul I PERSONALITÃÞI MUZICALE ACKER, Ingeborg ALBEªTEANU, Ion ALBITER, Alexandru ALESSANDRESCU, Alfred

ALEXANDRESCU, Nina ALEXANDRESCU, Romeo ANDREESCU, Horia ANDRIESEI, Mihai

214

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

ANDRIESEI, Petru ANDRIEª, Alexandru ARDELEAN, Romulus ARDELEANU, Viorel ARION, Cornel AVRIGEANU, Nicolae

BURCEA, Marin BUSUIOCEANU, Lia

BACS, Ludovic BAKFARK (GREFF-BAKFARK), Valentin Greff BAIULESCU, Gheorghe BALEA, Ilie BANCIU, Maria BARANCESCU, Varlaam BARIÞIU, George BARTÓK, Béla BÃDÃRÃU, Constantin BÃLAN, Nicolae BÃLAN, Theodor BÃNUÞ, Aurel Pavel BÂRSAN, Mircea BELEAVCENKO-POPESCU, Mihai BENA, Augustin BENE, Lucia (n. MUREªIANU) BERGEL, Erich BERGER, Wilhelm Georg BERCU, Alina BERNFELD, Imanuel (Emanoil) BICA, Nicolae BIEMEL, Samuel BICKERICH, Ana (Aenne) BICKERICH, Victor BLUM, Leo BOBESCU, Jean BOBESCU, Constantin BÖHME, Friederich BÖMCHES, Elsa BORBIL, Rodica BORGER, Gustav (pseud. Martin, Gustav) BOSKOFF (BOSKOF), George BOSTAN, Cristina Maria BOTEZ, Marcel BRAHMS, Johannes BRANDNER, Anton BREDICEANU, Mihai BREDICEANU, Tiberiu BUCªA, Mircea BUIA, Niþã BUIA, Teodor BUNACIU, Lucia (n. BENE) BURADA, Theodor BURCÃ, Ioan

CATRINA, Constantin CERNAT, Rãzvan CIORTEA, Tudor CIRCA-PIPOª, Elisa CIURCU, Florica CIURCU, Ioan CHIFOR, Elena CHIRESCU, Ioan CHIRILÃ, Ioan CHIRILÃ, Dan Ovidiu CONSTANTINESCU, Gheorghe COSMA, Lucia CRISTESCU, Mircea Cornel CRISTIAN, Horia CRIVEANU, Ion CRIVEANU, Marilena CRONER, Daniel CRUCEANU, Marius CUNÞAN, Ion CUªMIR, Eva DAVIDESCU, Sevastia (Tiþa), (n. MUREªIANU) DÃMÃCEANU, Anca DEDA, Edmond DEMIAN, Wilhelm DIMA, Dimitrica DIMA, Gheorghe DIMA, Elena DIMA, Maria DIMA, Pantelimon (Pandele) DOBRIN, Ioan DONEA-ZINVELIU, Gemma DOBRESCU, Carmen DRÃGOI, Sabin DRÃGULIN, Stela DUCARIU, Sena DUMITRAªCU, Ilie DUMITRIU, Gheorghe DUMITRIU, Gheorghe (Gicu) EINSCHENK, Arnulf ELENESCU, Emanoil EMANDI TIRON, Marina EMILIAN, ªtefan ENESCU, George EREMIA, Dumitru FERICEANU, Stela

215

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mihai-Gavril Gorbonov

FILIP, Felicia FILIP, Ignac Csaba FIRCEA, Surorile (NICA Lucia ºi FIRCEA Aurora) FISCHER, Edwin FLEPS, Ernst FOLESCU, George GABOR, Constantin GANEA, Viorel GARTNER, Lula GÃMAN, Lizica GEHANN, Horst GEIFRIG (GEIFFRIG), Hermann GHEORGHIU, Gheorghe GEORGESCU, George GEORGEVICI, Teodor GHERMAN, Joe GHERMAN, Mircea GHERMAN, Sevastia (n. MUREªIANU) GIURGEA, Vasile GLIGA, Natalia GMEINER (MYSZ-GMEINER), Lula GOLCEA, Ioan GORBONOV, Mihail Gavril GÖTT, Johann GROPªIANU, Lucian HAJEK, Egon HAªEGANU-PEPELEA, Roxana Maria HEDWIG, Johann (fiul) HEDWIG, Johann Lukas (tatãl) HERA, Ioan HERMANN, Emerich HORIA (HERªCOVICI), Alexandru HONIGBERGER, Anselm HONIGBERGER, Emil HONIGBERGER, Michael HONTERUS, Johannes IACOBESCU, Liliana IBÃNESCU, Corina ICHIM, Traian IONESCU-GALAÞI, Ilarion IONESCU-GALAÞI, Florin IONESCU, Ion JOACHIM, Joseph JUAN, Jean-Marie KORONKA, Beata KRAUSE, Max

KROUPA, Franz LASSEL, Rudolf LIMBêANU, Doina LIPOCZI, Nicolae LOGHIN, Irina LUCESCU, Mircea LUCIAN, Gheorghe LUPU, Francisca LUPU, Radu LUPU, ªerban LURTZ, Friederich MANDEAL, Cristian MARTIN (MARTINI) (1545) MAYER, Edmund MATEI, Ileana MÃNIUÞ, Petruþa-Maria MIHAIL, Horia MIHÃILESCU, Cristian MIHÃILESCU, Doina MIHÃILESCU, Virgil MIRICIOIU, Nelly MIRIÞESCU (VÃLUªESCU), Claudia MISLIWECSEK, Johann MITU, Steluþa MODIGA, Andrada MODIGA, Marius MODIGA, Mihai MOIANU, Rodica MOISESCU, Dan MOLDRICH, August MUNTEANU, Dorel MUNTEANU, Petriºor MUNTEANU, Valentin MUREªANU, Andrei MUREªIANU, Elena Aida MUREªIANU, Iacob (tatãl) MUREªIANU, Iacob (fiul) MUREªIANU, Iuliu MUREªIANU, Otilia (n. BRÂNDUªIANU) MUREªIANU, Sevastia (n. NICOLAU) MUREªIANU, Traian MUREªIANU, Veturia MUSICESCU, Gavriil NAGHIU, Radu NEUGEBOREN, Heinrich (pseud. HENRI NOUVEAU) NEUMAN, Eleonora NICOLESCO, Mariana NICULESCU, Anton

216

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

NICULESCU, Aurel NICULESCU, Dinu NIREªTEANU, Lucian Mihai NIÞU, Constantin NOVOTNY (NOWOTNY), Friederich NUSSBÄCHER, Gernot OANCEA, Nicolae (“Braºoveanul”) OARCEA, Ioan ODEªTEANU, Angelica ODEªTEANU, Radu OROS, Mircea OROªANU, Cristian OSTERMAYER, Georg OSTERMAYER, Hieronymus PANN, Anton ( PANTOLEON-PETROVEANU, Antonie) PANÞÎRU, Silviu PAVELESCU, Dan PÃSCULESCU-FLORIAN, Carmen PÃUN, Virgil PETRESCU, George PETRI, Norbert PETROªANU, Eugen Corneliu PHILIPPI, Astrid PHILIPPI, Friederich PHILIPPI, Gustav PHILIPPI, Kurt (tatãl) PHILIPPI, Ursula POP, Claudia POP, Liviu POPA, Elena POPA, Gheorghe POPESCU, Paul POPOVICI, Nicolae (Niky) POPOVICI, Timotei PORUMBESCU (GOLEMBIOVSCHI), Ciprian PREJMEREANU, Constantin RAÞIU, Dan RÃSVAN, Constantin RICHTER, Paul ROGALSCHI, Theodor ROªCA, Gheorghe RUCSANDA, Mãdãlina RUSU, Iulian

SEBEªAN, Nicolae SIBICEANU, Ion SILVESTRI, Constantin SINULESCU, Benone SOCACIU, Victor SOREANU, Cristina SPIESS, Ludovic STEGARU, Paul STRAUSS, Johann (tatãl) STRAUSS, Richard SURLAªIU, Lucian SZALAY, Zoltan SZILAGYI, Ana ªERBU, Paul TECLU, Liviu Teodor TEODORINI, Elena TRITEANU, Veturia TÜRK, Hans Peter ÞURCANU, Nicolae UCENESCU (UCENIC, UCENICESCU), Gheorghe (pseudonim Bonifatie Setosul ) URSULEASA, Mihaela VÃLUªESCU, Adrian VÂNT, Sorin VÂRLAN, Petre Marcel VESCAN, Mauriciu VIDU, Ion VLAD, Sava VLÃDESCU, Daniela VOICESCU, Corneliu George VOILEANU-NICOARÃ, Ana VOLENTIRU, Andrei WEINBERGER, Emil WEINGARNER, Felix WEISZ, Ilona WEYWAR, Johann ZAMFIR, Constantin ZIMMERMANN, Michael

SÃRÃROIU, Ileana SCHALK, Franz SCHLANDT, Hans Eckart SCHLANDT, Steffen SCHLANDT, Walter

217

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mihai-Gavril Gorbonov

Capitolul II INSTITUÞII, REUNIUNI, ASOCIAÞII, ANSAMBLURI, FORMAÞII MUZICALE, FIRME DE PROFIL BISERICA EVANGHELICà C. A. „SF. BARTOLOMEU” (1223) - Orgã, muzicã vocal-simfonicã, de camerã, coralã, laicã ºi religioasã BISERICA ORTODOXà „SF. NICOLAE” (1292) ºi PRIMA ªCOALA ROMÂNEASCà DIN ªCHEI (1495) - Muzicã psalticã, coralã - Gãzduieºte sala memorialã „Tudor Ciortea” BISERICA EVANGHELICà C. A. „BISERICA NEAGRÔ (1385) - Orgã, muzicã simfonicã, vocal-simfonicã, cameralã, coralã, laicã ºi religioasã GIMNAZIUL HONTERUS (1544), astãzi LICEUL HONTERUS - Aulã de concerte, formaþii artistice ºcolare PALATUL CULTURAL „REDUTA” (Sec. XVIII) - Teatru, salã de concerte ºi baluri, cinematograf COLLEGIUM MUSICUM BRAªOV (1756) - Formaþie de muzicã de camerã CATEDRALA ROMANO-CATOLICà (1782) (str. Mureºenilor) - Orgã, muzicã simfonicã, vocal-simfonicã, cameralã, coralã, laicã ºi religioasã BISERICA ROMANO-CATOLICà „SF. IOAN”(1500) (str. Sf. Ioan) - Orgã, muzicã coralã, laicã ºi religioasã ORCHESTRA ORêENESCà BRAªOV, STADTKAPELLE (1814-1935) ªCOALA DE MUZICà DIN CADRUL CAPELEI ORêENEªTI (1830) ªCOLILE CENTRALE ROMÂNE (1851), astãzi Colegiul Naþional „Andrei ªaguna” - Salã de concerte ºi spectacole, formaþii artistice ºcolare SOCIETATEA MUZICALà BÃRBÃTEASCà BRAªOV–KRONSTÄDTER MÄNNERGESANGVEREIN (1859) KMGV ASTRA – Asociaþia Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român (Fondatã la Sibiu – 1861) – Despãrþãmântul Braºov – 1862 REUNIUNEA MAGHIARà DE CÂNTÃRI „BRASSOI MAGYAR DALÁRDA” (1863-1919) STR – Societatea pentru crearea unui Fond de Teatru Român din Transilvania, 1870. Este preluatã de cãtre ASTRA, în anul 1934. REUNIUNEA ROMÂNà DE GIMNASTICà (iniþial, 1863) ªI CÂNTÃRI („Secþiunea muzicalã”, ulterior, 1873). Dupã moartea lui Gh. Dima (1925), reuniunea se transformã în „Societatea de Muzicã GH. DIMA Braºov“. Din anul 1932 activeazã sub denumirea de „Reuniunea coralã Gh. Dima”. CORUL SOCIETÃÞII DE LECTURà A MESERIAªILOR ROMÂNI DIN ªCHEII BRAªOVULUI, 1876 SOCIETATEA FILARMONICà BRAªOV – (6 mai 1878), KRONSTÄDTER PHILARMONISCHE GESELLSCHAFT KRONSTÄDTER DEUTSCHE LIEDERKRANZ (1885-1925) REUNIUNEA GERMANà DE CÂNTECE BRAªOV ORCHESTRA „LIRA” a elevilor Liceului Honterus (1900-1945) CORUL BÃRBÃTESC „ASTRA”, 1925 218

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Au mai activat: Fanfara elevilor Liceului „A. ªaguna”, Corul ACORD, Corul Învãþãtorilor, Corul Gutenberg (Tipografia), Corul I. A. R. ºi altele. CONSERVATORUL „ASTRA” BRAªOV (1928-1947) În perioada 1945-1947, a funcþionat, în paralel, ºi Conservatorul Sindicatelor Unite Braºov. Din anul 1947/1948 se transformã în ªCOALA POPULARà DE ARTà BRAªOV. Astãzi, ªCOALA DE ARTE ªI MESERII BRAªOV. SOCIETATEA ROMÂNà DE TEATRU ªI MUZICà (1939) TEATRUL DE STAT BRAªOV (1946). Sediul actual a fost inaugurat în anul 1959. Titulatura de „Teatrul Dramatic” o primeºte în 1968; în prezent, Teatrul Dramatic „Sicã Alexandrescu” Braºov. FILARMONICA BRAªOV (1949). Continuã activitatea Societãþii Filarmonice. - Orchestra popularã „Mioriþa” (1951-1993) - Cvartetul „Gaudeamus”, 1987 (din 1991, cu statut profesionist) Stagiune de concerte simfonice ºi recitaluri camerale. OPERA BRAªOV 25 iunie 1948, Comitetul de iniþiativã pentru crearea unui teatru de operã, pe baza „Ansamblului Muzical de Amatori”. Se constituie Teatrul de Operetã ºi Estradã (1953) ºi apoi Teatrul Muzical Braºov. Pânã în 1964, orchestra a fost asiguratã de cãtre Filarmonica Braºov. Actuala salã a fost inauguratã în 1957. - Secþia de estradã (1953-1993) Dupã 1990, Teatrul Liric ºi apoi, din 1 iulie 2001, Opera Braºov. Spectacole de operã ºi operetã la Braºov, turnee în þarã ºi în strãinãtate. - Orchestra „Astra”, (1962), Reduta, condusã de Anselm Honigberger ºi Norbert Petri - Formaþia cameralã, de muzicã veche, Cantus Serenus (1973) (Iniþial, Formaþia de instrumente vechi a Facultãþii de Muzicã Braºov) - Formaþia cameralã „Preclasic grup 73”, Casa Armatei Braºov (Ioan Hera, Ana Nigrim) - Formaþia coralã Camerata infantis (1977) (Nicolae Bica) Formaþii corale, mixte sau de voci egale, care activeazã în prezent: Astra, Concentus, Melos, Transilvania, Iacob Mureºianu, Orfeu, CFR, precum ºi diferite coruri ºcolare. De mare succes se bucurã Trioul vocal Anatoly. Formaþii corale activeazã astãzi la Braºov, în biserici ortodoxe, romano-catolice, greco-catolice, evanghelice, calvine, unitariene, baptiste, adventiste, penticostale ºi altele, precum ºi la Comunitatea Evreiascã. LICEUL DE MUZICà BRAªOV (1948) Iniþial, „ªcoala Medie de Muzicã Braºov”. UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAªOV Institutul Pedagogic de 3 ani – Facultatea de Muzicã (Pedagogie muzicalã) (1 oct. 1969-iulie 1979) Facultatea de Muzicã (din 1990), cu catedre de: - Pedagogie muzicalã - Interpretare muzicalã – instrumente - Interpretare muzicalã – canto - Masterat solisticã instrumentalã, belcanto, dirijat coral 219

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mihai-Gavril Gorbonov

CASA MEMORIALà „GH. DIMA” BRAªOV A fost înfiinþatã în anul 1960, ca secþie a Muzeului Judeþean Braºov. În anul 1990 secþia se desfiinþeazã, patrimoniul acesteia fiind preluat de cãtre Muzeul „Casa Mureºenilor” (1991, Sala „Gh. Dima”, parter). Începând cu anul 2003, spaþiul fiind retrocedat, sala „Gh. Dima” funcþioneazã la etaj. MUZEUL „CASA MUREªENILOR” BRAªOV (1968) Secþie a Muzeului Judeþean Braºov, iar apoi, din 1996, instituþie cu personalitate juridicã. Fonduri arhivistice legate de compozitorii: Iacob Mureºianu, Gheorghe Dima, Tiberiu Brediceanu, Iuliu Mureºianu, Paul Richter ºi Norbert Petri. UNIUNEA COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – SUCURSALA BRAªOV Continuã activitatea Cenaclului braºovean al UCR, înfiinþat în anul 1954. Astãzi, sucursala braºoveanã a UCMR, cuprinde ºapte compozitori ºi muzicologi din judeþele Braºov ºi Sibiu. Coordonatorul sucursalei: dr. Constantin Catrina MUZICA DE FANFARà FANFARE MILITARE 1830 – Fanfarã militarã la Braºov (Regimentskapelle) 1840 – Fanfara Regimentului de Ulani (Cavalerie) Braºov 1870 – Fanfara Regimentului 2 Infanterie, cezaro-crãiesc – Braºov 1890 – Fanfara Regimentului 82 Infanterie, cezaro-crãiesc – Braºov 1922 – Fanfare ale Vânãtorilor de Munte la Predeal (desfiinþatã în 1989) ºi Braºov (desfiinþatã în 1995) - Fanfara Infanteriei de la Fãgãraº (1950-1989) - Fanfara Jandarmeriei Braºov (1963-2005). Astãzi: Fanfara Academiei Forþelor Aeriene Braºov FANFARE CIVILE 1849 – Fanfara Codlea 1901 – Fanfara Râºnov Au funcþionat fanfare, îndeosebi în comunitãþile sãseºti, la Braºov, Codlea, Râºnov, Rupea, Feldioara, Bod, Prejmer, Hãrman, Hãlchiu, Vulcan º.a. La Braºov au activat ºi fanfare muncitoreºti: CFR, Hidromecanica, IAR – Tractorul, Astra-Steagul Roºu, RATBv. Astãzi: Fanfara Forumului Democrat German Braºov, Fanfara elevilor Colegiului Naþional „Andrei ªaguna” Braºov. În perioada 1946-1989, la casele de culturã, cluburile culturale muncitoreºti, cãminele culturale, cluburile copiilor, casele armatei, casa studenþilor, au activat ansambluri de cântece ºi dansuri populare, orchestre populare ºi tarafuri, formaþii corale, ansambluri ºi formaþii de estradã ºi de muzicã uºoarã, formaþii de dansuri moderne, fanfare, formaþii camerale, soliºti instrumentiºti ºi vocali º.a. O parte dintre acestea se exprimau în limbile maghiarã ºi germanã. Reprezentative au fost, în acest sens, municipiile Braºov ºi Fãgãraº, precum ºi oraºele Râºnov, Codlea, Zãrneºti, Sãcele, Oraºul Victoria, Rupea ºi Predeal. Dupã 1990, mare parte dintre aceste formaþii artistice ºi-au încetat activitatea. Astãzi mai fiinþeazã, la Centrul cultural „Reduta”, la Clubul copiilor ºi la Casa de culturã a studenþilor. Un ansamblu semiprofesionist, de cântece ºi dansuri populare, existã la Crama „Cerbul Carpatin” Braºov. Asociaþia culturalã „Viva la musica”(2000) – organizare de evenimente culturale. 220

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

LIBRÃRII – EDITURI BRAªOVENE (cu preocupãri muzicale) - Johann Gött - Ioan Ciurcu - Editura ºi Tipografia Mureºenilor - Editura „Astra” - ªt. O. Iosif (Libris) – Editurã ºi librãrie. - Librãriile „Ralu” - Editura „Dealul Melcilor” PRESA LOCALÃ - Gazeta de Transilvania (12 martie 1838 - decembrie 1848) - Gazeta Transilvanã (3 ianuarie 1949) (Suspendatã din 5 martie 1849); - Gazeta Transilvaniei (1 decembrie 1849 - 6 ianuarie 1945) Suspendatã între 13 febr. ºi 9 sept. 1850. Între luniile oct. ºi dec. 1918, a fost înlocuitã de „Glasul Ardealului”. - Gazeta de Transilvania – serie nouã (decembrie 1989) - Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã (2 iulie 1838) - Calendarele lui Bariþiu (1852-1865) - Ardealul - Kronstädter Zeitung (Ziarul de Braºov) - Brassói Lapok (File braºovene) - Astra - Þara Bârsei - Karpatenrundschau (Orizont carpatin) - Drum Nou (1945-1989) - Cumidava - Transilvania Expres - Monitorul Expres - Bunã ziua, Braºov BIBLIOTECI MUZICALE - Arhiva (ºi biblioteca muzicalã) a Reuniunii Române de Gimnasticã ºi Cântãri Braºov, apoi, Societatea de muzicã „Gh. Dima” Braºov (În prezent la Arhivele Statului Braºov) - Biblioteca (arhiva de note) Corului Bisericii Ortodoxe „Sf. Nicolae” Braºov. (În prezent la Muzeul Primei ªcoli Româneºti din ªchei) - Biblioteca Comunitãþii Honterus - Biblioteca Conservatorului Astra (În prezent, împãrþitã între ªcoala Popularã de Artã, Liceul de Muzicã, Facultatea de Muzicã Braºov º.a.) - Biblioteca Gimnaziului românesc din Braºov (Astãzi la Arhivele Statului din Braºov) - Biblioteca Judeþeanã „G. Bariþiu” Braºov (Mediateca) (Muzicologie, partituri ºi înregistrãri audio.) - Biblioteca Facultãþii de Muzicã Braºov - Biblioteca Liceului de Muzicã Braºov - Fondul Muzical de la Muzeul „Casa Mureºenilor” Braºov - Arhivele formaþiilor corale active (la dirijori)

221

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mihai-Gavril Gorbonov

SÃLI DE CONCERTE ªI RECITALURI - Aula Liceului Honterus (nu mai existã) - Biserica Neagrã - Catedrala Romano-Catolicã (str. Mureºenilor) - Biserica Romano-Catolicã „Sf. Ioan” (str. Sf. Ioan) - Centrul cultural „Reduta” - Sala festivã a Colegiului Naþional „Andrei ªaguna” - Sala Hotelului „Numãrul Unu” (nu mai existã) - Sala Hanului „La Vulturul de Aur”, denumitã apoi, pe rând, Apollo, Astra, Maxim Gorki, Bârsa, Astra (nu mai existã). - Sala Liceului de Muzicã - Sala Muzeului de Artã - Sãlile Casei Armatei Braºov - Sala Operei Braºov - Sala Teatrului Dramatic Braºov - Cinematograful Patria (în curs de reamenajare) - Muzeul „Casa Mureºenilor” - Bastionul Þesãtorilor (1522) – amfiteatru în aer liber CONSTRUCTORI (REPARATORI) DE INSTRUMENTE MUZICALE - Firma CARL AUGUST BUCHHOLZ (orgi; marea orgã de la Biseria Neagrã, 1839) - Firma EINSCHENK – Braºov (orgi, piane, instrumente cu coarde) - Firma FRIEDERICH KLEVERCAUS – Braºov (instrumente cu coarde) - Firma CONSTRUCÞII DE ORGI ªI TÂMPLÃRIE – Hãrman (orgi) - Firma IOAN MOLDOVEANU – Codlea (instrumente cu coarde) Capitolul III EVENIMENTE MUZICALE BRAªOVENE - Concertele de orgã ºi concertele vocal-simfonice de la Biserica Neagrã - Festivalul Internaþional „Cerbul de Aur” (1968) - Festivalul Internaþional al Muzicii de Camerã (1970) - Festivalul corurilor de camerã (1970) - Reuniunea coralã „Pe Tine Te lãudãm” (1993-2003) - Festivalul Internaþional de Operã ºi Balet (2003) - Festivalul Cetatea Muzicalã a Braºovului - Festivalul Musica Coronensis - Festivalul de jazz - Târgul de Carte ºi Muzicã Putem concluziona cã Braºovul a dat spiritului românesc ºi universal multe valori muzicale. De asemenea, a oferit condiþii prielnice de manifestare celor care, temporar, au activat aici. Vã mulþumim pentru interesul acordat demersului nostru!

222

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Zusammenfassung Angesichts der reichen Kronstädter Musiktradition sowie wegen seiner wertvollen musikalischen Bestände, hat das Kronstädter Gedenkmuseum der Familie Muresianu („Casa Muresenilor”) die Initiative für die Verwirklichung des Projektes „Haus der Musik in Kronstadt” ergriffen. Im Rahmen dieses Projektes soll systematisch und wissenschaftlich dokumentiert Material gesammelt werden, das zur besseren Kenntnis der Kronstädter musikalischen Vergangenheit als Teil der Musikgeschichte Rumäniens beitragen soll. Es ist wichtig, daß die Angaben für die Dokumentation dieses Projektes, die gegenwärtig verstreut oder dem Publikum unbekannt sind, an einem einzigen Platz zusammengefaßt und den Interessenten leicht zugänglich gemacht werden. Zu diesem Zweck ist eine Liste erstellt worden mit Musikerpersönlichkeiten, die in Kronstadt geboren wurden oder hier tätig waren, weiter von musikalischen Einrichtungen, die hier bestanden haben und noch bestehen sowie von besonderen musikalischen Ereignissen. Der Themenfächer, den das „Haus der Musik in Kronstadt” abdecken will, umfaßt symphonische Musik, Kammermusik, vokalsymphonische Musik, Opern – und Operettenmusik, Musicals und Ballett, Vokalmusik, Chormusik, religiöse Musik, Blasmusik, Folklore und Volksmusik, Unterhaltungsmusik, Leichtmusik und Jazz, Musikwissenschaft, Musikgeschichte und Musikpädagogik. Die nachfolgende Liste bleibt offen für eine öffentliche Diskussion. Wir erwarten Ihre Bemerkungen und Vorschläge dazu an unserem Amtssitz, Muzeul Casa Mureºenilor (pentru Casa Muzicii din Braºov), Piaþa Sfatului Nr. 25, RO-500025 Braºov, Rufnummer 0040-268-477864, oder auf der E-mail-Adresse: [email protected] und bedanken uns für Ihr Interesse und Ihre Mitarbeit.

223

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Andrei Bodiu

Andrei BODIU ORAªUL DIN MEMORIE Literatura românã din diaspora este, dacã o privim în perspectivã, dupã chipul ºi asemãnarea celei din þarã. Avem adicã, în acest spaþiu, scriitori de primã mânã dar ºi o liotã de veleitari, unii dintre ei convinºi de faptul cã, dacã stau într-o þarã occidentalã, au un loc asigurat în Parnasul patriei. Poate de aici ºi o anume rãcealã în adoptarea unor nume de autori dinafara graniþelor. S-a vorbit, de exemplu, de provincialismul unei culturi care priveºte cu mefienþã scriitorii din diaspora. În sens invers, literatura românã nu poate acorda, prin receptare criticã, confirmãri unor veleitari de multe ori agresivi. Nu este cazul lui ªtefan Baciu, un poet ale cãrui poezie ºi viziune despre poezie ar adãuga un plus modernitãþii româneºti. Pentru o rememorare a vieþii ºi poeziei lui ªtefan Baciu trebuie spus cã acesta a fost poet, publicist ºi memorialist, cã a trãit între 1918 ºi 1946 în þarã, pentru a începe apoi un exil pe care-l va încheia, fãrã a-ºi mai revedea þara ºi Braºovul natal, în 1993, în Honolulu – Hawaii. Pânã în 1945, ªtefan Baciu a publicat nouã cãrþi de versuri de forme ºi formate diferite, dintre care cele mai cunoscute sunt Poemele poetului tânãr, din 1935, ºi Cetatea lui Bucur, din 1940, ultimul reeditat cu sprijinul Ioanei Pârvulescu, la Humanitas, în 2006. Toate celelalte douãsprezece cãrþi de versuri ale lui ªtefan Baciu au fost publicate în strãinãtate, majoritatea la modesta editurã Mele, care a aparþinut poetului însuºi. Ce vrem sã observãm, încã dintru început, este cã opera lui Baciu a fost practic necunoscutã publicului român începând cu 1947 ºi terminând cu Revoluþia. E limpede cã un efort de reintegrare a autorului în istoria literaturii noastre nu poate fi fãcut decât dacã se subliniazã contribuþia originalã a acestui autor în contextul select al poeziei interbelice. Care ar fi aceastã contribuþie ºi de ce vorbim despre el la o sesiune care are ca temã diversitatea culturalã din Transilvania? Pentru cã ªtefan Baciu s-a recomandat neîncetat, în poezie ºi în memorialisticã, ca fiind „braºovean, ortodox, cosmopolit ...”, aºadar purtãtor de genius loci, ducând cu sine pe meridianele lumii spaþiul-matcã al „Copilului de oraº” (titlul unei poezii din volumul de debut). Ne-am putea întreba, abrupt, câþi poeþi citadini are poezia românã în spaþiul interbelic, cãruia istoric îi aparþine ªtefan Baciu. Unul, al cãrui succes peste timp fiind, spune Alexandru Muºina, datorat tocmai caracterului citadin al poeziei sale, este George Bacovia. Ar fi apoi, cel puþin parþial, Ion Minulescu. Sigur, ºi avangardiºtii sunt, tot parþial, poeþi ai oraºului. Dacã realizãm însã o balanþã între poezia românã citadinã ºi cea ruralã, putem spune cã pânã târziu, poate pânã la optzeciºti, poezia româneascã e dominatã de un imaginar care þine de spaþiul rural. Or, expresia modernitãþii, accentuat urbanã, poate fi regãsitã în poezia lui ªtefan Baciu. Oraºul lui Baciu este ºi „cetatea lui Bucur” dar ºi oraºul din memorie care este Braºovul. Nu cred sã existe un poet român care sã fi ilustrat mai intens imaginea oraºului din memorie cum e Braºovul din versurile lui Baciu. Braºovul este evocat în poeme disparate, dar este ºi temeiul unui volum întreg, Palmierii de pe Dealul Melcilor1, publicat de poet în 1980 la editura din Honolulu, oraºul din arhipelagul Hawaii la a cãrei univeristate Baciu preda. Reamintesc doar cã, atunci când publicã volumul, poetul era în exil de 34 de ani. Or, ce surprinde de la primul poem „braºovean” este precizia extraordinarã cu care este evocat oraºul. E o precizie generatã, paradoxal, de o puternicã intensitate emoþionalã. Dacã la Bacovia oraºul se cere explorat, dar odatã „atacat” creeazã angoasã, pentru ªtefan Baciu Braºovul din memorie este un spaþiu familiar, deschis, cald. 1

Dupã Revoluþie, sora scriitorului a republicat, în România, întreaga operã poeticã scrisã în limba românã de ªtefan Baciu, în douã volume antologice apãrute la editura Eminescu, sub titlurile: I, Poemele poetului tânãr ºi II, Poemele poetului singur.

224

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Pe ªirul Rozelor m-am nãscut pe strada Vãmii m-am dus cãtre ºcoalã pe Târgu Grâului m-am plimbat – între „Zeidner” ºi „Tulliu” – cu muzele cele dintâi. Schiþã pentru o autobiografie2 În Text trocar sau cu bicicleta în amintire3 poetul enumerã, în spiritul „aventurilor” avangardiste care îi erau familiare, traseul pe care-l fãcea cu bicicleta în ªchei. Tensiunea e generatã de raportul dintre titlu ºi text, de acest drum al memoriei, dar ºi de sonoritatea pe care o au strãzile ºi locurile prin care trece bicicleta, ºi de ºtiinþa cu care e tãiat versul. Valea Oului. Podul lui Grid. Strada Prundului. Strada Nisipului de Sus ºi de Jos. Dupã Iniºti. Groaveri. Ciocrac. Lunca Plãeºului. Strada Rochus. Dupã Graft. Þâpul lui Meºotã. ªirul Þintaºilor. Strada Ecaterinei. Cacova de Sus ºi de Jos. Între Chetrii. Tensiunea poeticã, în toate poemele care refac imaginea Braºovului e generatã, în primul rând, de nostalgie. E nostalgia celui exilat ºi care are convingerea cã nu va mai revedea niciodatã Oraºul. Sentimentul e exprimat în scurtul poem Braºov4: Zidurile numai. ªi zãvoarele – poate. Turnurile, câþiva brazi, un castan sau doi: cine ºtie? Clopotul Bisericii Negre ºi câteva lespezi în cimitire. Restul e apa care trece. Poezia oraºului din memorie are, la ªtefan Baciu, un specific unic: ea este rodul unei priviri de la o enormã distanþã. Mare parte dintre poemele „braºovene” ale autorului sunt scrise în lunga perioadã în care poetul s-a stabilit în capitala arhipelagului Hawaii, la Honolulu. Mai mult, avem în poemele lui Baciu o suprapunere de efect între imaginea oraºului în care trãieºte ºi a celui din memorie. Strãbate de sub Tâmpa un cânt de saxofon trei negri mici se plimbã-ncet pe Warte un sfânt de lavã caldã suie pe amvon ºi-un milionar plãteºte oale sparte. Braºov la Tropic5

2 3 4 5

Poemele poetului singur, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1993, p.126. Ibidem, p.122. Ibidem, p. 115. Ibidem, p.117.

225

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Andrei Bodiu

E foarte posibil ca distanþa sã fi generat ºi avalanºa de locuri, nume de strãzi ºi nume de persoane care se regãseºte în poezia lui Baciu. Am putea spune cã existã aici o filiaþie cu poezia lui Minulescu sau a lui Tonegaru, dar diferenþa constã tocmai în faptul cã, la Baciu, toatã onomastica e pusã în legãturã cu Braºovul. Într-o simplã enumerare, poemele amalgameazã, frenetic: Biserica Neagrã, Tâmpa, Warte, ªchei, Cetate, Groaveri, pe poetul Victor Rath, Pe Tocile, Dârste, strada Morii, apoi nume specifice locului: Chicomban, Bideþ, Verdeaþã, Mazãre, Gãmulea, Curcã, Stinghe, Pitiº, Þânþ, Chiroiu, Gãitãnar, Gal, Þigoiu, Ghiþoc. În alte poeme apar Prundul, Junii Tineri, Dupã Iniºti, pe de-a întregul o lume care capãtã culoare ºi corp, amintind de vremuri ºi oameni care nu mai sunt ºi care dãdeau viaþã oraºului. Existã ºi un sens polemic aici, în aceastã memorie îndãrãtnicã. Ea reþine tot ce un întreg timp – comunismul – a încercat sã ºteargã. Iar sensul poemic e cu atât mai accentuat cu cât Braºovului i s-a schimbat, în anii ’50 ai secolului trecut, numele în Oraºul Stalin ºi Tâmpa a fost mutilatã, numele generalissimului fiind scris din brazii muntelui. Braºovul din memoria lui Baciu este un oraº românesc, sãsesc, maghiar ºi evreiesc, un oraº european, un oraº deschis pe care îl evocã, aºa cum spune în Declaraþie de principii6 (ºi în alte poezii), un „poet al libertãþii”. Reevaluarea operei lui ªtefan Baciu se poate face dinspre aceastã esenþialã prezenþã a oraºului în poezia sa. Mai întâi, pentru epoca interbelicã, reevaluarea Cetãþii lui Bucur, de exemplu, mi s-ar pãrea binevenitã la fel cum, pentru istoria poeziei româneºti, imaginea oraºului vãzutã de un spirit urban ºi cosmopolit pânã în vârful unghiilor ar fi realmente tonicã. ªi asta în condiþiile în care nu avem decât în ªtefan Baciu un „monografist” al marelui oraº, în timp ce avem o puternicã tradiþie a ruralitãþii ºi a imaginii ruralitãþii, fie ºi cu semn schimbat, de la Coºbuc la Liviu Ioan Stoiciu. Abstract By birth, destiny and vocation, Stefan Baciu was a poet of the urban life. Born in a town with a combination of cultural diversity and a long history, Stefan Baciu lived all his life only in towns and cities having some degree of cultural and racial variety – so cosmopolitan, as Baciu presented to be himself too. When reading some titles of his poetry, it is possible to draw a map of the world. But none of those places has the distinctive characters and the attractive image of beauty like Brasov or Bucharest, where he had spent his youth. Even in Romanian literature Baciu’s voice is of remarkable and positive atitude, showing not only his missing very much the native country but also his love for people and life everywhere (the towns/cities having always in his memory two separate but overlapping aspects).

6

Ibidem, p.134 (din vol. Poemele poetului singur, apãrut iniþial tot la Ed. Mele ºi tot în 1980).

226

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Mariana-Virginia LÃZÃRESCU ªTEFAN BACIU – POET, MEMORIALIST, TRADUCÃTOR Scriitorul braºovean ªtefan Baciu ar fi împlinit, pe 29 octombrie 2007, vârsta de 89 de ani. O bunã bucatã de timp, el a fost mai cunoscut ºi apreciat în America Latinã decât în oraºul sãu natal sau în patria sa: Eliminat de „heirupiºti” din literatura (din RSR) mã aflu (cu încântare) dar fãrã surprizã în „Istoria Literaturii Braziliene” de Manuel Bandeira la Rio de Janeiro ºi în trei antologii de poezie contemporanã din Hawaii: Poezie în libertate.1 Sã-i aducem un omagiu celui care a fost autor a peste 100 de volume, a mii de articole ºi studii, care este citat în dicþionare ºi istorii literare precum Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent de George Cãlinescu (1941), Enciclopedia exilului literar românesc de Florin Manolescu (2003), Dicþionarul enciclopedic (1993), Dicþionarul general al literaturii române (2004), Români în ºtiinþa ºi cultura occidentalã (1992), Istoria literaturii braziliene de Manuel Bandeira ºi istorii ale literaturii din Hawaii, sã-l comemorãm pe poetul care îºi schiþa autobiografia în versuri dupã cum urmeazã: Pe ªirul Rozelor m-am nãscut pe strada Vãmii m-am dus cãtre ºcoalã pe Târgu Grâului m-am plimbat – între „Zeidner” ºi „Tulliu” – cu muzele cele dintâi.2 Sã ne amintim cã a fost elev la Liceul „Andrei ªaguna”, unde l-a avut ca profesor pe Emil Cioran, ºi cã a absolvit Facultatea de ªtiinþe Juridice la Bucureºti: De pe Lunca Plãeºului am plecat înspre urºii din Berna palmierii din Rio de Janeiro ºi Dealul Pacificului din Insula Oahu.3

1 2 3

ªtefan Baciu, Radiografia cuvântului dor, antologie poeticã, Braºov, Ed. Aldus, 1998, p. 229 (Curriculum vitae). Ibidem, p. 168 (Schiþã pentru o autobiografie). Ibidem.

227

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana-Virginia Lãzãrescu

În 1949 a ajuns la Rio de Janeiro, ducând astfel cu sine în America de Sud ideile miºcãrii suprarealiste ºi devenind figura marcantã a neoavangardei. A murit în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora sa din România, Ioana Baciu Mãrgineanu. Viaþa celui nãscut la poalele Tâmpei, care a copilãrit pe strada Prundul Florilor, a fost un ºir de aventuri, nu pentru cã aceasta a fost dorinþa sa, ci pentru cã soarta i-a rezervat tot felul de surprize. A avut o viaþã plinã de poezie ºi contradicþii. În capitolul Braºovul Literar ºi Artistic cu Ochianul Întors din autobiografia sa Praful de pe tobã (1980), Baciu descrie cu umor ºi sensibilitate viaþa sa în oraºul de la poalele Tâmpei în perioada 1918-1937 ºi cautã sã-ºi defineascã locul ca intelectual, care provenea din acel mediu iubitor de culturã în care a crescut. Aproape cã nu existã scriere sau ocazie în care Baciu sã nu aminteascã de Braºovul sãu natal, care, în opinia sa, este un centru cultural inedit nu numai în România, ci în întreaga Europã. Un aspect relevant în acest sens este coabitarea românilor, saºilor ºi maghiarilor în regiunea cunoscutã sub denumirea de Þara Bârsei. Oraºul poartã pecetea vechilor tradiþii culturale, de la Coresi la Andrei Mureºanu, a tradiþiilor care îºi au originea în monarhia austro-ungarã ºi ocupã un statut aparte în Europa de Rãsãrit. Contribuþia românilor la aceastã culturã este subliniatã de Baciu în sensul cã Braºovul a dat cele mai importante cântece ºi melodii care au întãrit conºtiinþa naþionalã: Rãsunet de Andrei Mureºanu, Pe-al nostru steag de Andrei Bârseanu ºi La arme de St. O. Iosif. Tot din Braºov provin ºi cântecele patriotice ale lui Ciprian Porumbescu. Pe la sfârºitul anilor ’20 ai secolului al XX-lea, când Baciu avea vreo 12 ani, a fãcut cunoºtinþã cu poezia lui Rainer Maria Rilke, pe care la acea vârstã nu a înþeles-o întru totul, dar care îl fascina de fiecare datã când „ºagunistul” Eugen Jebeleanu venea în vizitã la tatãl sãu, dr. Ioan Baciu, profesor remarcabil de limba germanã, românã ºi latinã, pentru a discuta cu el traducerile sale, pe care mai târziu avea sã le publice în „Vremea”. Poetul, eseistul, memorialistul, jurnalistul, criticul de artã, traducãtorul, diplomatul ºi profesorul universitar ªtefan Baciu a debutat în 1933, la 15 ani, cu poezia Ich/Eu în revista „Rãboj” (Anul II, Nr. 13, Martie 1933), care a apãrut în acelaºi an ºi în revista germanã „Klingsor”: Am adunat în mine, ca într-o cutie, tot grâul auriu dintr-o varã târzie. Pe drumul uscat de soarele ca un chibrit, am alergat ºi nãzuiam spre infinit. Sunt nou ca un mugur nedeschis, trec pe promenada vieþii ca prin vis, arunc cu pietre dupã hoþi de vorbe grele ºi-apoi mã bat cu bice ºi nuiele; În ape galbene ca mãmãliga aurie, mã scald mereu în seara târzie, ºi noaptea când se lasã cântecul ºi veselia, adun în mine gânduri: toatã podgoria.4 În anii 1933-1935 a editat revistele „Start” ºi „Stilet”, ca elev de liceu a publicat în ziarul „Ardealul” cuvinte încruciºate ºi cronici sportive, semnate Cremene Costel, uneori câte o cronicã plasticã despre expoziþiile profesorului de desen ºi caligrafie Valeriu Maximilian. De asemenea, a 4

Ibidem, p. 19 (Eu).

228

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

colaborat la reviste precum „Braºovul literar ºi artistic”, „Frize”, „Abecedar”, „Festival”, „Glasul Bucovinei” º.a. Pentru volumul sãu de debut editorial, Poemele poetului tânãr, a primit în 1935 Premiul Fundaþiilor Regale ºi Premiul Societãþii Scriitorilor Români. În România i-au apãrut volumele de poezie Poeme de dragoste (1936), Micul dor (1937), Drumeþ în anotimpuri (1939), Cãutãtorul de comori (1939), Cetatea lui Bucur (1940), Lanterna magicã (cu Traian Lalescu) (1941), Muzica sferelor (1943), Cântecul mulþimilor (1944), Caiet de vacanþã (1945). În timpul anilor de facultate din Bucureºti a desfãºurat o activitate jurnalisticã în calitate de colaborator la „Universul”, „Duminica”, „Libertatea”, precum ºi ca redactor la „Universul literar”, unde i-a publicat pe ªtefan Augustin Doinaº ºi pe Ion Caraion în coloana Cântece Noi. A fost secretar de redacþie la „Gândirea”, de unde Nichifor Crainic l-a concediat când a aflat cã era membru al Partidului Social Democrat din România. În 1945, ªtefan Baciu s-a cãsãtorit cu Mira Simian. În 1946 a fost numit ataºat ºi pe urmã consilier de presã la Legaþia românã din Berna. În vara lui 1948 a demisionat din diplomaþie, refuzând sã se mai întoarcã în þarã. Soþii Baciu au rãmas în Elveþia pânã în primãvara lui 1949, având statut de refugiaþi ºi solicitând azil politic mai multor þãri din America Latinã. Cu ajutorul Organizaþiei Internaþionale a Refugiaþilor, care le-a plãtit cãlãtoria ºi le-a oferit câte 20 dolari pentru a începe o viaþã nouã, soþii Baciu au plecat în martie 1949 spre Rio de Janeiro, Brazilia fiind primul stat care le-a acordat azil. Departe de Europa, aveau sã petreacã acolo 13 ani, care la început au fost grei, mai ales fiindcã nu cunoºteau limba portughezã. Dorinþa de nou, de libertate, recomandãrile pe care le primiserã ºi cultura solidã pe care o aveau au permis sã li se deschidã uºile în þara strãinã, ca ei sã pãtrundã în cercurile intelectuale ºi sã se impunã. Mira a lucrat ca farmacistã, ªtefan a dat meditaþii de limbã germanã, a scris în francezã articole pe care apoi le-a tradus pentru ziarul „Diario Carioca”. Treptat au învãþat portugheza mai mult singuri ºi au tradus multã poezie cu ajutorul unei gramatici, spaniola au învãþat-o direct de la sursã, respectiv, de la poeþi, politicieni ºi artiºti hispano-americani cu care au avut legãturi. În 1952 primeºte postul de redactor la ziarul de dupã-amiazã „Tribuna da Imprensa”, condus de Carlos Lacerda, pe care Baciu l-a considerat cel mai mare gazetar al Braziliei secolului al XX-lea ºi unul din cei mai buni din America Latinã. Baciu ajunge editor responsabil de politica internaþionalã, un jurnalist cu convingeri de democrat, îndreptat ferm împotriva totalitarismului. Prin poziþia pe care o deþinea, Baciu a avut legãturi cu lumea politicienilor ºi diplomaþilor, dar a strâns legãturi de prietenie ºi cu multe personalitãþi din lumea literelor ºi a artelor. Rio de Janeiro era la vremea aceea un însemnat loc de intersectare a vieþii diplomatice cu cea culturalã. În tot acest timp, în care Rio de Janeiro, fiind oraºul unei renaºteri intelectuale, i-a oferit lui Baciu ocazia sã cunoascã oameni celebri ai culturii hispano-americane, cu care a ajuns sã fie bun prieten, poetul braºovean a rãmas fidel originii sale, spiritului european în care a crescut ºi s-a format, oraºului sãu natal: ªi totuºi singur ºi liber în noapte pe un þãrm de Pacific îmi scriu poezia ºi totuºi peste oceane ºi geografii aud la ore târzii clopotul Bisericii Negre 229

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana-Virginia Lãzãrescu

ºi totuºi în cartea îngãlbenitã a poeziilor lui Eminescu recit „Doina” ºi tac ºi totuºi cuvântul meu se aude ºi se vede (cu â din a) pâine, mâine, cântec, mândrie în ciuda lor.5 Antologia de poezie Radiografia cuvântului dor, apãrutã la editura Aldus din Braºov în anul 1998, este un omagiu adus poetului ªtefan Baciu la comemorarea a 80 de ani de la naºtere de cãtre sora sa Ioana Baciu Mãrgineanu. Întrebat de Alexandru Lungu într-un interviu pentru revista ARGO (Bonn, 1990) care este prima poezie de care-ºi aduce aminte s-o fi auzit în copilãrie, Baciu rãspunde: „Nu trebuie sã se uite ca m-am nãscut în ultimele zile ale celui dintâi rãzboi mondial, mai precis în ziua în care s-a nãscut statul cehoslovac, aºa cã multe din poeziile copilãriei mele aveau, ca sã zicem aºa, un aer patriotic, erau textele unor cântece ...”6 La întrebarea care vers din propria poezie i se pare cel mai frumos, Baciu citeazã una, despre care pretinde cã îi este foarte aproape de suflet ºi care, dupã pãrerea noastrã, sunã ca un bilanþ lucid asupra vieþii, încheiat de cãtre un om care a iubit poezia mai presus de orice: Gândul vine sã te-ntrebe, stea târzie Ce-ai fãcut cât ai trãit? Ai fumat, te-ai revãrsat în poezie Ai fost rãu, ai plâns ºi ai iubit.7 Din acelaºi dialog cu interlocutorul sãu rezultã cã ªtefan Baciu se considera un poet independent, cãruia nu i-a plãcut sã se înregimenteze în niciun curent, în nicio ºcoalã, în nicio miºcare. În exil a gãsit definiþia poeziei în libertate, la orice latitudine, departe de orice grup, ºcoalã, miºcare, curent. În ce mãsurã ªtefan Baciu este un poet înnãscut ne lãmureºte rãspunsul la ultima întrebare pusã de Alexandru Lungu, anume, ce simþãminte îl animã faþã de poezie. Rãspunsul lui Baciu sunã astfel: „Poezia mã însoþeºte de la vârsta de zece ani pânã astãzi, în fiecare zi: este un toiag, un colac de salvare – nu vãd altã definiþie mai bunã”8. Oraºul Braºov este o temã constantã în poezia lui Baciu: Zidurile numai. ªi zãvoarele – poate. Turnurile, câþiva brazi, un castan sau doi: cine ºtie? Clopotul Bisericii Negre, 5 6 7 8

Ibidem, p. 228 (Â din A. Pietrele rãmân). Ibidem, p. 11. Ibidem, p. 13. Ibidem, p. 16.

230

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

ºi câteva lespezi în cimitire. Restul e apa care trece.9 Finalul poeziei Braºov la Tropic este de asemenea dedicat oraºului natal omniprezent: […] oriunde pe planetã este un vechi Braºov pe-un colþ la tropic, pe-un picior de plai.10 Cãlãtoriile dese ºi variate din Mexic în Peru, din Argentina în Cuba l-au apropiat de numeroºi oameni de culturã, dar ºi de personalitãþi controversate, ca Fidel Castro ºi Ernesto Che Guevara. A rãmas însã clarvãzãtor ºi obiectiv, scriind cãrþi precum Cortina de Fier peste Cuba (1961), Juan Bosch: din exil la preºedinþie (1963), Juan Bosch, un bãrbat singur (1967), cãrþi care relatau despre preºedintele Republicii Dominicane. ªtefan Baciu nu ºi-a uitat nicio clipã þara, chiar departe de ea fiind, fapt care se desprinde deopotrivã din activitatea sa de poet, memorialist ºi traducãtor. Volumul sãu Analiza cuvântului dor (1951) este impresionant prin mesajul direct ºi prin tonul când ironic, când ºãgalnic, când melancolic, când de-a dreptul amar: Te privesc prin ocheanul întors Al inimii mele ca de pe-un dâmb, Oricât ai fi de departe, oricât ai fi, Prin lumea de-o clipã, þara mea, Te salut. N-am uitat mirosul livezilor line Dar nici mirosul rãvãºit al marelui oraº Nici acela nu l-am uitat, ºi uneori în vis Strãnutã în mine o stradã sau alta Când se-ntretaie. […] Te pãstrez în suflet, þara mea tristã, Pãmânt roditor încolþit de foame ªi nu pot uita nici în somn Cã în zile amare tu ai hrãnit Dorul meu de libertate.11 Oraºul Braºov din patria sa apare în poezia lui Baciu ca o adevãratã insulã a fericirii, ca o simbiozã a culturilor: […] Ne întâlnim în zbor, oraº ardelenesc, (Mi-e inima o fortãreaþã de ruine Dar pulsul eu mi-l simt pornind din tine) ªi tot ce azi trãiesc, din tine retrãiesc. 9 10 11

Ibidem, p. 163 (Braºov). Ibidem, p. 164 (Braºov la Tropic). Ibidem, pp. 102-103 (Patria).

231

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana-Virginia Lãzãrescu

Caleidoscop de-acoperiºuri teutone Album închis cu diademe bizantine Altar de pravoslavnicii slavone, Deºi pornit-am dupã Magellan, Pe sub palmieri vãd cum spre mine vine Þârcovniceasca umbrã a lui Anton Pann.12 Dragostea de þarã ºi însingurarea poetului în exilul interior sunt profunde, fãrã margini: Câteodatã toate oraºele lumii sunt târgul nostru românesc Le privim cu aceiaºi ochi prin ceaþa dorului ªi se întâmplã cã nici o stradã din Paris sau din Zürich Nu e atât de frumoasã ca Braºovul nostru natal. […] Suntem pretutindeni – ºi nicãiri acasã. Am trecut prin Italia, prin Franþa, Chiar ºi pe coasta Africei am pus piciorul, Dar pe mine mã roade regretul cã niciodatã nu am fost la Turnu Mãgurele. Am vãzut zâmbetul Mona Lisei la Luvru Am privit balul genial al colorilor la Palazzo Pitti Am vãzut sute de pânze de Van Gogh Romanticele apusuri ale lui Caspar David Friedrich – ªi mi-e dor de ciobãnaºul lui Grigorescu Mãcar pe-o reclamã de ciocolatã, La un colþ de stradã în Bucureºti.13 ªi volumul Poemele poetului pribeag (1963) este strãbãtut de acelaºi sentiment de rãtãcire prin lume, de tristeþe, de însingurare. Aici, Baciu defineºte cu rafinament ºi subtilitate cuvântul dor: […] Când vântul fierbinte aduce nisip în aripi nisip tropical, tu visezi un bulgãre de humã ºi-n somn strângi în pumni Þara Bârsei: acesta e dorul. Când priveºti orhidee-n cutii de sticlã dincolo de petale zãrind crâºmãriþe ºi-auzi þigãnci strigând ghiocei: acesta e dorul. […] Când treci neºtiut pe o stradã din Lima ºi-aºtepþi tramvaiul spre Strada Romanã 12 13

Ibidem, p. 108 (Braºov). Ibidem, pp. 109-110 (Analiza cuvântului dor).

232

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

te-ntorci cu faþa la zid, anonim, ºi pierzi tramvaiul.14 În ciuda dorului de þarã, ªtefan Baciu s-a strãduit sã înfiinþeze „Cercul Cultural Andrei Mureºianu” ºi, împreunã cu Faust Brãdescu ºi I. G. Dimitriu, a editat revista „Înºir’te Mãrgãrite”, apoi revista „Exil”, la care au colaborat, pe lângã Faust Brãdescu, ªtefan Eleutheriades ºi soþia sa Mira. Exil e când aºtepþi. ªi sunã la poartã. Deschizi. ªi-i un orb cerând de pomanã. Exil e când cânþi ºi-þi aduci aminte cã-n cântecul tãu plâng sute de morþi. […] Exil e când te uiþi pe fereastrã ºi vezi familii unite în jurul supei de searã. Exil e când spui exil ºi este exil când dincolo de tot, nimic nu-þi aparþine.15 Una din cele mai importante laturi ale personalitãþii lui ªtefan Baciu este cea de mijlocitor între cultura sud-americanã ºi cea sud-est europeanã. Activitatea de profesor universitar, pe care Baciu începe s-o desfãºoare cu precãdere dupã ce, în 1962, primeºte oferta unui post de „visiting lecturer” pentru literatura ºi cultura brazilianã la Universitatea din Seattle, se întregeºte cu cea de traducãtor. Din 1965 începe sã editeze revista „Mele”, care se vrea „o scrisoare internaþionalã de poezie, tipãritã la Xerox, în condiþii tehnice modeste”, dar care, într-un tiraj de circa 2000-3000 exemplare/numãr, a adunat, pânã în 1993, zeci de mii de poezii de pretutindeni, apãrute în limbile autorilor publicaþi: O maºinã de scris ºi o pasãre se-aud în parc scriind fiecare în altã limbã acelaºi poem.16 A colaborat la revistele „Cuvântul în exil”, „Revista Scriitorilor Români” de la München, „Fiinþa româneascã” de la Paris ºi „Gândire ºi artã” din Detroit. A tradus poezie din þarã în antologiile Poetas Rumanos (1969), Der du bist im Exil (1971), poeme de Lucian Blaga etc. A redactat douã antologii cuprinzãtoare de poezie latinoamericanã în 1974, respectiv, 1976. Dupã moartea soþiei sale Mira în anul 1978, Baciu a scris volumul omagial Mira, apoi a continuat sã redacteze cãrþile sale de memorialisticã începute cu Franctiror cu termen redus (1968), Sub Tâmpa în Honolulu (1973), Cãlãtorii (1974). Astfel a scris Praful de pe tobã (1980) ºi 14 15 16

Ibidem, p. 118 (Radiografia cuvântului dor). Ibidem, p. 117 (Exil). Ibidem, p. 135 (Voci).

233

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana-Virginia Lãzãrescu

Microportrete (1984), precum ºi volumele publicate postum: Un braºovean în Arhipelagul Sandwich-Hawaii (1994), Însemnãrile unui om fãrã cancelarie (1996). Din memorii aflãm care era viaþa familiei Baciu, ni se vorbeºte despre prietenii acesteia. Pictorii care frecventau casa erau expresioniºti transilvãneni precum Hans Eder, Hans Mattis-Teutsch ºi Grete Csaki-Copony, dintre scriitorii prieteni ai familiei îi aminteºte pe Adolf Meschendörfer, Emil Cioran º.a. ªtefan Baciu a crescut printre rafturile cu cãrþi legate în piele, reprezentând opere de Goethe ºi Schiller, E. T. A. Hoffmann ºi Arthur Schopenhauer, precum ºi Georg Heym, Else Lasker-Schüler, Georg Trakl, Johannes R. Becher, Thomas ºi Heinrich Mann. Una din marile sale descoperiri a fost antologia Amurgul omenirii (Menschheitsdämmerung) de Kurt Pinthus, din care bãiatul de 11-12 ani obiºnuia sã citeascã, având sentimentul cã pãtrunde într-o camerã întunecatã, în care rula un film plin de suspans. Din primele impresii ºi experienþe ale copilãriei ºi adolescenþei mai fac parte Christian Morgenstern, Erich Kästner, Ernst Toller, romanticii ºi expresioniºtii, culorile lui Franz Marc ºi Max Ernst, tablourile lui Caspar David Friedrich. În loc sã citeascã Jules Verne, Baciu citea Der Querschnitt, Das Tagebuch, Neue Deutsche Rundschau sau revista „Uhu”. Citea în limbile românã ºi germanã. În maghiarã nu citea, deºi vorbea, dar nu se ridica deasupra limbajului colocvial al servitoarelor unguroaice din secuime. Dupã pãrerea sa, presa româneascã din Braºov în anii ’20 ºi ’30 era slabã, neavând o orientare clarã. O excepþie o reprezenta revista „Braºovul Literar ºi Artistic”, editatã de Cincinat Pavelescu. O altã revistã era „Þara Bârsei”, al cãrei editor era Axente Banciu, profesorul sãu de românã. ªtefan Baciu se considera în primul rând poet. A scris poezii ºi în limba germanã, ceea ce dovedeºte ataºamentul sãu faþã de aceastã limbã, pe care a învãþat-o în primul rând în casa pãrinteascã, apoi la ºcoalã. A tradus din poemele lui Georg Trakl la vârsta de 18 ani. A colaborat la „Kronstädter Zeitung”, „Neue Kronstädter Zeitung”, „Karpatenrundschau”, la reviste literare din Germania, Austria, Elveþia. A tradus ºi din marii poeþi latinoamericani, ca Ernesto Cardenal, Manuel Bandeira, Salomon de la Selva, Paolo Antonio Cuadra, Ledo Ivo º.a. Critici precum Nicolae Manolescu au scris despre Baciu ca despre biografia spiritualã a unui poet planetar, a unui ucenic pribeag. Poeziile lui Baciu par a fi o colecþie de autoportrete sau o galerie de portrete de poeþi cum au fost Gottfried Benn, Yvan Goll, Else Lasker-Schüler, Jakob van Hoddis, Franz Th. Csokor, Th. Däubler º.a. Menschheitsdämmerer este un emoþionant capitol de poezie, nãscut sub influenþa antologiei de poezie expresionistã a lui Kurt Pinthus, în care întâlnim deseori cuvântul einsam = singur. Poeþii sunt individualizaþi, invocaþi pe rând, devenind umbre dragi, metafore în viaþa poetului singur, dar înconjurat de mulþi prieteni, cunoscuþi din cãrþile citite în adolescenþã, mai ales în casa pãrinteascã. În câteva versuri dedicate de ªtefan Baciu poetei Else Lasker-Schüler apare ºi numele lui Georg Trakl, poet expresionist austriac, care a trãit între anii 1887 ºi 1914. De ce tocmai Georg Trakl? La o lecturã mai atentã, descoperim cã pe cei doi poeþi îi apropie sentimentul singurãtãþii, elementele cosmice, dragostea faþã de naturã pe care o abordeazã diferit, dar constant. Poezia lui Trakl devine poezia lui Baciu, care a rãmas prin traducere fidel atmosferei ºi muzicalitãþii, originalitãþii ºi profunzimii poeziei expresionistului austriac. Cartea 25 de poeme din George Trakl reprezintã prima carte tradusã în România din marele poet austriac, cu o prefaþã de Octav ªuluþiu, apãrutã la editura Frize în 1936. ªuluþiu salutã necesitatea apropierii de cultura germanã, prin care scriitorul român se îmbogãþeºte sufleteºte ºi-ºi lãrgeºte orizontul în sensul cã îºi va completa viziunea culturalã a umanismului european, ale cãrui trei componente sociale esenþiale sunt latinitatea, germanismul ºi slavismul. Baciu, subliniazã ªuluþiu, a

234

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

dovedit prin gestul sãu de a traduce poezia lui Trakl cã a înþeles necesitatea traducerii poeziei germane în româneºte, aºa cum au înþeles Eugen Jebeleanu ºi ªt. O. Iosif înaintea lui. Volumele de versuri din anii ’80, anume Poemele poetului singur ºi Palmierii de pe Dealul Melcilor (ambele 1980) surprind din nou dorul de þarã ºi de oraºul Braºov, regãsim aceeaºi dorinþã de a reflecta asupra identitãþii sale, de a se defini ca poet poate pentru generaþiile viitoare. Eu sunt poetul libertãþii Don Quijote al poeziei în libertate dar sunt ºi unul din ultimii ascultãtori ai caterincelor din uliþele prãfuite ale cartierului Mexicanos din El Salvador sunt clientul micilor cafenele vieneze în care un patefon rãguºit mai cântã într-un colþ „In einer kleinen Konditorei” […] sunt locuitor al Dealului Pacific cetãþean „Carioca” din Rio de Janeiro nãscut la doi paºi de Casa Sfatului, Braºov pe ªirul Rozelor sunt editorul „scrisorii internaþionale de poezie” MELE (în limba hawaianã = poezie) uºier, corector, contabil, hamal, redactor-ºef, om de servici, hamal, contabil, corespondent, Maecena, dactilograf, zeþar […] braºovean, ex-apatrid, cosmopolit sunt poetul satului de pe Târnave al Amazonului ºi al lui Orinoco al firului de apã de Dupã Ziduri ºi al strãzii Sforii de lângã Poarta Ecaterinei al Mãrii Caraibelor al Oceanului Liniºtit […] dar sunt mai întâi ºi mai presus de toate poetul libertãþii.17 Universitatea din Hawaii i-a conferit titlul de „Professor Emeritus”, a fost consul onorific de Bolivia în Honolulu, cetãþean de onoare al oraºelor Rio de Janeiro ºi, post-mortem, Braºov, precum ºi al comunei Nadeº. În 1990 a fost declarat membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, în 1991 i s-a decernat Decoraþia de Onoare a Meritului Cultural în grad de Comandor de cãtre Ministrul Educaþiei ºi Culturii din Bolivia, iar în 1992 a devenit membru de onoare al Academiei Româno-Americane de ªtiinþe ºi Arte. Dupã 1990 i-au fost editate versuri, interviuri, memorii ºi articole în numeroase gazete ºi reviste din România, i-au fost dedicate emisiuni de radio ºi televiziune, i s-a republicat opera. Aceastã misiune i-a revenit în special surorii sale, Ioana-Veronica Baciu, cãsãtoritã Mãrgineanu, conferenþiar universitar la IATC, membrã a Uniunii Teatrale din România, membrã a Uniunii Scriitorilor din 17

Ibidem, pp. 174-175 (Declaraþie de principii).

235

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Mariana-Virginia Lãzãrescu

România ºi a Societãþii Wedekind din Germania, autoare a numeroase cursuri universitare, articole, expuneri, conferinþe. comunicãri ºtiinþifice, cãrþi ºi publicaþii, care ºi-a închinat ultimii ani din viaþã visului de a face din Casa Galbenã o casã memorialã, un muzeu închinat în primul rând fratelui sãu ªtefan, dar ºi familiei Baciu, precum ºi prietenilor acesteia. Dorinþa i-a fost îndeplinitã de soþul sãu, medicul stomatolog dr. Ovidiu Mãrgineanu, cu care a fost cãsãtoritã din 1957 ºi care, la scurt timp dupã împlinirea acelui vis comun, s-a stins din viaþã în decembrie 2006. „Cãlãtoria «ucenicului pribeag» a încheiat o traiectorie începutã în Braºovul natal, acolo unde a fost începutul”, scria Ioana Baciu Mãrgineanu în 1997 în introducerea la ediþia bilingvã Sunt ataºatul de presã al stelelor. 25 de poeme din Georg Trakl, traduse de ªtefan Baciu, „cercul s-a închis, dar drumul Poeziei este infinit…” Sunt vietnamezul din pagodã turistul sunt din Surinam sunt ritmul safic dintr-o odã sunt noaptea care suflã-n geam sunt marinarul din Roscoff plutind pe mãri pe o ºalupã adolescentul din Braºov sunt ultimul copil de trupã sunt muzica dintr-o flaºnetã sunt elegia dintr-un corn sunt piatra din câmpia getã muºtiucul de la Flügelhorn […] sunt sasul de la Feldioara sunt dacul mut de la Drobeta eu sunt arcuºul ºi vioara alergãtorul cu ºtafeta […] cãlugãrul din Indochina eu sunt ºi pustnicul ºi vraciul tulpina sunt – ºi-s rãdãcina: eu sunt poetul ªtefan Baciu.18

18

Ibidem, pp. 213-214 (Act de identitate).

236

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Zusammenfassung Bereits nach der Geburt im siebenbürgischen Kronstadt war dem Schriftsteller ªtefan Baciu ein außergewöhnliches Schicksal beschert. Als Dichter der Zwischenkriegszeit erlebte er die Postmoderne, den Expressionismus und den lateinamerikanischen Surrealismus. Er studierte Rechtswissenschaften in Bukarest, war Presseattaché in Bern, Hochschullehrer in Seattle und Honolulu, Ehrenbürger der Stadt Rio der Janeiro, wirkte als Journalist und Memoirenschreiber auf mehreren Kontinenten. In Hawaii brachte er die wichtigsten Zeitschriften der Diaspora heraus, veröffentlichte zahlreiche Kulturchroniken, schrieb auf Rumänisch, Spanisch, Portugiesisch und Deutsch, verfasste tausende von Aufsätzen, Essays, Studien, übersetzte spanische Gedichte ins Deutsche oder brasilianische Gedichte ins Spanische. Obwohl er weit weg von seiner Heimatstadt lebte, blieb er bis an sein Lebensende der Kronstädter am Fuße der Zinne mit einer sowohl abenteuerlichen und widersprüchlichen, als auch faszinierenden und denkwürdigen Laufbahn.

237

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Adrian Lãcãtuº

Adrian LÃCÃTUª TRADIÞIE, AUTONOMIE ªI REALIZARE DE SINE ÎN DIE STADT IM OSTEN, DE ADOLF MESCHENDÖRFER În acest articol ne propunem sã realizãm, dintr-o perspectivã mai larg culturalã, analiza unui roman care, deºi a fost primit cu entuziasm ºi premii în momentul apariþiei sale (1933), este astãzi în mare mãsurã o carte uitatã: Die Stadt im Osten, de Adolf Meschendörfer, tradus în românã ºi maghiarã cu titlul Corona. Miza acestui studiu nu este însã una nostalgicã ºi reparatorie, ci chiar una teoreticã, încercând o reconceptualizare sau o re-descriere a noþiunii de tradiþie ºi a relaþiei acesteia cu alþi termeni, precum cei de modernitate, libertate, educaþie sau democraþie. Meschendörfer a fost unul dintre cei mai importanþi intelectuali saºi din prima jumãtate a secolului 20 ºi publicistica braºoveanã de culturã îi datoreazã mult. Die Stadt im Osten este Braºovul, oraºul este protagonistul romanului, dar nu ca decor, fundal, hinterland impresionist (deºi aceste dimensiuni nu lipsesc ºi creeazã o atmosferã constantã în jurul acþiunii), ci în primul rând ca entitate socialã ºi politicã, ca polis cu instituþii, structuri ºi ierarhii tradiþionale puternice ºi incontestabile. Toate acestea creeazã câmpuri de forþe de a cãror culoare trebuie þinut cont, care nu pot fi transgresate, care sunt la fel de solide precum zidurile de piatrã ale oraºului.1 Naraþiunea ºi numeroasele pasaje evocatoare ale romanului urmeazã o cronologie convenþionalã, aceea a evoluþiei personajului-narator ºi a colegilor sãi de ºcoalã, din copilãrie pânã la maturitatea uºor nostalgicã. Este astfel ºi un roman al formãrii, educaþiei ºi evoluþiei (un Bildungs-, Erziehungs- und Entwicklungsroman) inscriptibil într-o bine reprezentatã tradiþie a romanului de expresie germanã, tradiþie fondatã de Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister. În „încercarea istorico-filosoficã” din Teoria romanului, tânãrul Lukacs observa cã formula „roman de educaþie” nu traduce doar parcursul protagonistului, ci reveleazã ºi scopul sau funcþia operei în sine, „o realitate în stare de a-i forma ºi pe alþii ºi a le favoriza dezvoltarea”2. Deºi în stilistica frazei sale romanul lui Meschendörfer este adesea modern, expresionist, el rãmâne totuºi produsul unei culturi marcate profund de tradiþie (dar de o tradiþie specialã), încapsulate istoric, ºi este orientat de mecanismele de conservare ale acestei culturi. Naratorul însuºi se percepe pe sine nu doar ca reprezentant al unei comunitãþi, ci ºi ca un gardian simbolic al acesteia.3 Romanul nu este însã unul idilic (uneori este chiar negru ºi neo-gotic). Tensiunea dintre caracterul imuabil al tradiþiei, al ordinii vieþii comunitare ºi aventura romanescã este constitutivã genului ºi credem cã în mare parte explicaþia lui Lukacs pentru acest aspect rãmâne relevantã: Acþiunea determinatã de acest þel (formarea personajului, n.n.) are un anume calm cert, caracteristic existenþei desfãºurate într-un climat de securitate. Dar nu este vorba de calmul aprioric al unei lumi perfect ordonate: voinþa de formare conºtientã ºi sigurã în ce priveºte scopul urmãrit, ea este cea care creeazã acest climat de securitate ultimã. În sine, aceastã lume nu este liberã de primejdii. Trebuie sã vezi ºirurile lungi de oameni care pier din pricina incapacitãþii lor de adaptare, sau pe alþii, care se vlãguiesc ºi se usucã din pricina capitulãrii premature ºi necondiþionate în faþa realitãþii, pentru a mãsura primejdia care pândeºte pe 1

2 3

Trebuie menþionat cã aceastã tradiþie ºi aceastã comunitate, care împreunã constituie oraºul, sunt în roman ambele ºi în exclusivitate sãseºti, elementele maghiare sau româneºti lipsind complet din compoziþia socialã, fiind externalizate sau reduse la o episodicã prezenþã decorativã, pitoresc-exoticã. Asta deºi romanul îºi plaseazã acþiunea în Braºovul sfîrºitului de secol 19 ºi începutului de secol 20. Georg Lukacs, Teoria romanului. O încercare istorico-filosoficã privitoare la formele marii literaturi epice, Bucureºti, Ed. Univers, 1977, p. 138. De aceea revine la genealogia sa centratã pe un strãmoº ce fusese paznic al Porþii Ecaterinei ºi de aceea insistã asupra detaliului amplasãrii camerei în care trãieºte, lipitã de zidul turnului acestei porþi.

238

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

oricine ºi de care a scãpa este fãrã îndoialã posibil doar printr-un act de salvare individualã, iar nu printr-o aprioricã mântuire.4 Dacã privim cu atenþie, observãm cã pânã ºi limbajul, secularizat filosofic, cu care Lukacs descrie aspectele definitorii ale acestui tip de roman, trãdeazã etosul protestant care îi stã la bazã. În cazul romanului lui Meschendörfer dimensiunea protestantã a comunitãþii sãseºti braºovene (exprimatã nu doar în plan ecleziastic, ci ºi moral, social ºi politic) va defini pregnant specificul tradiþiei ºi mecanismele relaþiei individului cu aceasta. Deºi romanul conþine pasaje de reverie neo-romanticã orientatã spre originile poporului care a colonizat aceste pãmânturi ºi spre momentul întemeierii oraºului, istoria comunitãþii, a „patriei” nu începe cu adevãrat decât odatã cu reformatorul Johannes Honterus ºi cu reforma paºnicã a acestuia. Tot ceea ce a fost înainte constituie un fel de preistorie nebuloasã ºi amorfã din punct de vedere moral, un stadiu dacã nu lipsit de valoare, posedând cel mult una secundarã. Din punctul acestei origini clare, care fondeazã credinþa comunitãþii, legea, instituþiile ºi consacrã castele ºi ierarhiile ei, începe adevãrata tradiþie. Discursul convenþional al modernitãþii (cel puþin în dimensiunea ei liberalã) este unul care amendeazã tradiþia sau i se opune. Studiile revelatoare pe care Edward Shils le-a dedicat conceptului de tradiþie5 pornesc de la observaþia preliminarã cã, de la începuturile epocii moderne (care îºi poate identifica una din borne în chiar miºcarea Reformei), tradiþia a fost vãzutã ca adversarã a libertãþii individului. Liberalismul raþionalist vede tradiþia ca pe o repetiþie prosteascã a aceloraºi gesturi ºi comportamente. Liberalismul romantic o vede ca blocând spontaneitatea individului, sensibilitatea ºi creativitatea sa. În cazul nostru însã avem de a face cu o tradiþie a autonomiei ºi libertãþii (atribute atât ale comunitãþii politice republicane, cât ºi ale individului), o tradiþie ale cãrei principii fondatoare sunt moderne, dar care au fost de mult încorporate ºi pãstrate în structuri sociale ºi culturale solide. Romanul ºi naratorul sãu acceptã integral aceastã tradiþie, ataºamentul faþã de trecutul oraºului vibrând în paginile cãrþii. Acestui trecut i se atribuie o valoare intrinsecã. Chiar ºi la nivel retoric romanul creeazã o stare de comuniune (a naratorului, cel puþin) cu forþele trecutului, cu înaintaºii mai îndepãrtaþi sau mai apropiaþi (eroi ai oraºului adesea asediat, protopopi, profesori). Genealogiile la care se face referire destul de frecvent indicã continuitatea acestei tradiþii ºi caracterul ei real, chiar dacã potenþat imaginar. Caracteristicile acestei tradiþii fac ca atunci când, în mod implicit ºi subtil, în numele ei, diverse forme ale existenþei moderne (atât politice cât ºi intelectuale) sã fie respinse sau dezavuate, naratorul-raisonneur sã nu cadã pe poziþiile unui tradiþionalisn iraþional. De pildã, atunci când sesizãm prin diverse mãrci ironice sau sarcastice o respingere a naþionalismului „verde” emergent printr-un nou partid politic, aceasta se petrece în primul rând pentru cã noua miºcare este populistã ºi vulgarã, pentru cã aduce cu sine o violenþã ce dezechilibreazã raportul dintre caste ºi viaþa comunitãþii în general. În aceastã situaþie conservatorismul politic ia forma unui liberalism al moderaþiei. Structura universului acestui roman exacerbeazã chiar paradigma „romanului educaþiei”. ªcoala este nucleul acestei tradiþii ºi al identitãþii sale (în evocarea naratorului, elevii ei au fost întotdeauna garda cea mai eroicã în apãrarea zidurilor sub asediu; ea este ºi dovada supremã a valorii ºi a misiunii acestei comunitãþi a saºilor transilvãneni: „ªi am avut 300 de ºcoli de nivel european, noi, 230.000 de saºi”6). ªcoala nu este doar centrul acestei lumi, al acestei comunitãþi ºi al acestui oraº, ci este însuºi patternul de organizare al societãþii romaneºti. Romanul creeazã prin configuraþia materialului sãu senzaþia cã lumea întreagã este o emanaþie ºi o prelungire a structurii ºcolii ºi a relaþiilor dintre elevi. 4 5 6

G. Lukacs, op. cit., p. 138. v. Edward Shils, Tradition and Liberty: Antinomy and Interdependence, în „Ethics”, vol. LXVIII, No. 3, (Apr. 1958), pp. 153-165; Tradition, în „Comparative Studies in Society and History”, vol. 13, No. 2, (Apr. 1972), pp. 122-159. Adolf Meschendörfer, Corona, Bucureºti, Ed. Kriterion, 1982, p. 230.

239

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Adrian Lãcãtuº

Ca ºi tradiþia pe care o centreazã, ºi modelul ºcolii este pentru narator unul absolut. Este o instituþie carismaticã în sensul cel mai propriu al cuvântului. Ea îºi are ritualurile ei ferme, sacerdoþii ei, ºi îºi iniþiazã membrii în totalitatea situaþiilor de viaþã semnificative (de la cele politice pânã la cele erotice). Fiind absolutã, este ºi suficientã. Atunci când, absolvind acest liceu, tinerii se înscriu la universitãþi germane prestigioase în Europa, aceastã experienþã apare în roman drept o „farsã academicã”7. Naratorul o spune direct: „Câtã ºtiinþã aveam nevoie dobândisem în anii de ºcoalã”8. Nimic altceva decât pedanterie sau specializare sterilã ºi inutilã se poate adãuga la formarea dobânditã „acasã”. Oricum aceastã formare externã „superioarã” nu este validatã decât în interiorul matricei sociale ºi culturale. Reuºita ia forma adaptãrii la exigenþele acestei matrice, obþinerii capacitãþii de a îi ocupa poziþiile simbolice ºi profesionale ºi de a o perpetua. Toate personajele se întorc acasã dupã experienþa lor externã. Pânã ºi nivelul tensiunilor intersubiective din roman, al rivalitãþilor erotice (locul central ocupându-l aici conflictul complex ºi permanent dintre narator ºi Harald) este unul care se formeazã în cadrul ºcolii, printre bãncile claselor primare. Competiþia ºcolarã democraticã este modelul relaþiilor interumane: atâta timp cât ea este arbitratã de reguli (nescrise, cele mai multe dintre ele), echilibrul grupului este pãstrat; când însã aceste reguli sunt încãlcate, lucrurile degenereazã într-o dezordine demonicã care îi pierde pe cei slabi, cei care au provocat-o pierzându-ºi sufletul (v. scrisorile lui Harald). Valorile triumfãtoare sunt moderaþia ºi resemnarea, aceasta din urmã înnobilatã de aura unei îndreptãþiri morale. Este posibil ca aceastã configurare a universului social romanesc în analogie cu lumea ºcolii ºi recentrarea repetatã pe acest pattern sã þinã de obsesia autorului/naratorului ºi sã trãdeze un complex al intelectualului care prelungeºte imaginativ sau extrapoleazã lumea pe care era stãpân, a cãrei competiþie o putea controla ºi în care îºi gãsea o identitate ºi o poziþie confirmate. (Un complex de tipul celui analizat de Robert Nozick în eseul sãu Why Do Intellectuals Oppose Capitalism?9) Pe de altã parte însã este evident cã însãºi aceastã comunitate a plasat ºcoala în centrul ei simbolic, cã figura întemeietoare a reformatorului Honterus se suprapune peste cea a rectorului ºcolii ºi cã sãrbãtoarea principalã a oraºului, cea care dã istoriei sale un ritm egal, rãmâne sãrbãtoarea sfîrºitului de an ºcolar, Honterusfest. Aºa cum este reprezentatã în romanul lui Meschendörfer, cultura braºoveanã a saºilor (în sensul larg pe care îl dau ºtiinþele sociale termenului de culturã) repoziþioneazã relaþia tradiþie – modernitate, aceasta apãrându-ne aici ca fiind departe de un proces univoc ºi unidirecþionat istoric. Tradiþia Braºovului este una a libertãþii individuale fundamentate pe o moralã protestantã. Amintindu-ºi atitudinea tatãlui, naratorul spune: „Aproape întotdeauna mã lãsa în voia mea, cãci preþuia autonomia ºi independenþa mai mult de orice”10. Este astfel vorba de o tradiþie care nu doar oferã posibilitatea realizãrii individuale, ci chiar aºteaptã cu o anumitã exigenþã aceastã realizare. De aceea ºcoala ºi competiþia în educaþie, ca probã existenþialã decisivã, joacã un rol social ºi simbolic atât de important. În plus, este o tradiþie în care exerciþiul politic democratic este o normã multiplicatã în diverse dimensiuni ale vieþii sociale, în pluralitatea de foruri ºi organizaþii a cãror activitate începe, din nou, din ºcoalã. Pe scurt, e vorba despre o tradiþie în acelaºi timp severã ºi liberalã, în care valoarea ºi confirmarea individualã sunt produsul realizãrii personale ºi nu efectul atribuirii externe. Astfel, respingând diversele forme politice ºi estetice „extreme” ale modernitãþii ºi reafirmându-ºi ataºamentul faþã de aceastã tradiþie a vechiului oraº, naratorul rãmâne fidel unor principii fondatoare ale lumii moderne (autonomia individului, realizarea personalã democraticã). 7 8 9 10

Ibidem, p. 150. Ibidem, p. 150. v. Robert Nozick, Socratic Puzzles, Harvard, Harvard University Press, 1997. A. Meschendörfer, op. cit., p. 99. 7

240

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Aºa cum i le oferã aceastã tradiþie de care se simte legat, ele nu sunt valori arbitrare ci, posedând carisma pe care întregul complex social, religios, cultural ºi estetic le-o conferã, îi satisfac naratorului (ºi cititorului sãu ideal) în mod moderat, dar eficient ºi terapeutic, nevoia elementarã de sacru. Abstract Although written in the 30’s and displaying interesting marks of modern, expressionist esthetics, Adolf Meschendörfer’s novel is contained by a genre (that of the Bildungsroman) and by a culture (that of the independant, protestant city of Brasov, as configured from the second half of the 16th century) that are both traditional. However, this tradition is not set in antinomy with modernity. Its analysis deconstructs this classical equation because we are dealing here with a protestant tradition of autonomy of the individual and of the republican democratic rule of the community. Also, as the structure of the novel’s universe reveals, the school as charismatic institution and education and self-accomplishment as a key value are central in this world view, generating the whole system of relations between the characters. The attachment of the narrator to this tradition does not make him an adversary of modernity as a paradigm, but rather reticent to modernity as historical and political reality. The feeling of this special tradition moderately satisfies both moral individualism and the individual’s need for the sacred.

241

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Rodica Ilie

Rodica ILIE DIVERSITATE ARTISTICà ªI IDEOLOGICà ÎN AVANGARDA ROMÂNEASCà FENOMENUL „ALOGEN” EVREIESC Critici, istorici literari ºi teoreticieni precum Adrian Marino, Matei Cãlinescu, Mircea Scarlat, Ion Pop, Mihai Zamfir definesc avangarda mai ales ca opþiune esteticã, prin programele teoretice ºi prin artele poetice care susþin revoluþia de limbaj, modificarea formelor de expresie, refomarea/schimbarea gustului ºi a sensibilitãþii, modulaþiile în imaginar ºi în sintaxa poeticã. Eugen Lovinescu, George Cãlinescu, Ovid S. Crohmãlniceanu, Leon Volovici considerã fenomenul avangardismului românesc dintr-o perspectivã mai amplã, situând discutarea lui ca fapt complex, determinat de o anume psihologie, de resorturi socio-morale, de un ethos care nu trebuie redus la modul simplist al unei configuraþii naþionale, saturate în dimensiunea etnicã a românismului, cãci avangarda este prin definiþie cosmopolitã, europeanã ºi potenþatã de efervescenþa plurilingvismului, a coparticipãrii naþionale ºi etnice. Coeziune internaþionalã vs. identitate scindatã. Avangarda poate fi astfel definitã din perspectiva unei sociologii a microgrupurilor, a etniilor creatorilor care alcãtuiesc elita, casta vizionarilor, a spiritelor novatoare, la fel cum poate fi definitã prin relaþionare dialogicã, în funcþie de sociologia gustului, a receptãrii, în funcþie de politica editorialã, de politicile ºi ideologiile concurente, în funcþie de sistemul de gândire pe care îl adoptã sau pe care îl neagã. Rezultã astfel cã avangarda nu poate fi restrânsã la o formulã unicã, la o definiþie în sensul logic, ea fiind dincolo de rigiditatea formulelor, dincolo de formalismul raþionalist terminologic sau de dezbaterile pentru supremaþia scleroticã a stãrii de dicþionar. Toate acestea sunt în contradicþie cu spiritul sãu dinamic, nonconformist ºi acut polemic. Orice avangardã ajunge sã fie la un moment dat în disputã voluntarã sau inconºtientã cu propria-i fiinþã, cu propriile-i principii, care nu mai rãspund elanului iniþial. În consecinþã, pentru cã nicio miºcare de avangardã nu este egalã cu sine de la întemeiere pânã la final, încercarea de a gãsi o definiþie cuprinzãtoare va fi sortitã eºecului, posibilitatea de a o descrie rãmâne însã de exploatat, de fructificat, tocmai datoritã faþetelor prin care ea se reveleazã, avangarda conþinându-ºi organic, intrinsec o dublã stare a teatralitãþii. Un histrionism care se joacã extraliterar, pe scena mare a istoriei ºi a culturii, în dinamica imaginarului socio-politic, dar ºi un histrionism intrinsec, precum o aurã spectacularã pe care o suportã limbajul, investind literatura la nivel conþinutistic, în fundamentul sãu mitologic, cu valori ale filosofiei ipseitãþii ºi dublului, încrustând simptomatic drama afirmãrii agonale, cât ºi a deposedãrii de identitate ºi a asumãrii unei mãºti, drama identitãþii bufoneºti a simulacrului sau a unei identitãþi „rãnite”, abolite, anihilate prin anatemizare, stigmatizare ºi chiar exterminare. Râsul, carnavalescul, mascarada (în sens etimologic, mascara, „mascã”) sunt forþele compensatorii care motiveazã ºi mobilizeazã fronda, ironiile ºi exerciþiul ludicului, atenuând agresivitatea anarhismului. În avangarda noastrã toate aceste ingrediente nu vin doar din spiritul mucalit românesc al unei tradiþii populare sau livreºti care nu poate face abstracþie de un Creangã, Caragiale, Urmuz, ci sunt datorate umorului evreiesc, filon pe care Eugen Lovinescu îl considerã esenþial pentru profilul noii literaturi produse de „curentele extremiste” ce aveau ca promotori un numãr mare de scriitori aparþinând acestei etnii: „În toate miºcãrile de avangardã, sociale, ca de pildã socialismul de odinioarã ºi comunismul de azi, sau literare, ca simbolismul francez sau expresionismul german, rolul evreului de propagandist al noutãþii este pretutindeni identic”1.

1

Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Bucureºti, Ed. Minerva, 1981, vol. II, p. 315.

242

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Ferment cultural ºi spirit coagulant în dimensiuni extranaþionale, grupul intelectualilor evrei a susþinut renovarea spiritualã, salvarea gustului estetic de la stadiul de poncif, dar a fost uneori determinat sã întreþinã ºi revoluþia social-politicã a vizionarismului stângist. Actual vs. tradiþional, universal vs. naþional. Înþelegând avangarda ca pe un fenomen cultural dictat firesc de „semne ale vremii”, Lovinescu o valorizeazã istoric, din perspectiva sincronismului artistic, dar ºi pentru cã rezolvã o stare generalã de impas, care ne obligã la „a ne dezeduca simþurile”, la pãrãsirea prejudecãþilor de gust. Am putea spune cã avangarda determinã o nouã pedagogie a modului de lecturã, de înþelegere ºi interpretare a operelor care traduc ºi disemineazã unda de ºoc ce întreþine spiritul nou. Caracterul „seismic” al miºcãrilor de la începutul secolului al XX-lea nu este însã specific doar acestora, criticul recunoaºte în aceastã manifestare o invariabilã a oricãrei mode literare. În plus adaugã „ultimelor încercãri moderniste” din literatura publicatã în revistele „Contimporanul”, „75 H.P.”, „Punct”, „Integral” spiritul „violent imitativ ºi, în genere, exotic”, racordarea la o ideologie artisticã ce este comunã artelor plastice, cubismului, futurismului, constructivismului, dadaismului, artei abstracte, suprarealismului. Aspectele comune sunt evidente: în ciuda înclinaþiilor dadaiste ºi suprarealiste „spre ilogic, spre iraþional, gãsit pur în stare oniricã” sau în ciuda tendinþelor cubiste ºi constructiviste spre abstractizare ºi intelectualizare, Lovinescu reþine alte douã invariabile. Mai întâi, „caracterul revoluþionar de rupere a oricãrei tradiþii artistice, de libertate absolutã, de panlibertate am putea spune, de violare a conceptului estetic de pânã acum, a limbii, a sintaxei, a punctuaþiei, o libertate saturnalicã de sclav beat, în care vedem punctul extrem al principiului individualist adus de simbolism ºi de modernism în genere”. Celãlalt aspect defineºte o „voinþã fermã de a realiza o artã internaþionalã”, fapt ce explicã reacþiunea ºi angajarea evreiascã, acþiuni motivate, mult mai dramatic în deceniile holocaustului, datoritã conºtiinþei ulcerate, traumatizate de comportamente, mentalitãþi ºi ideologii care fie traduceau isteria puristã a antisemitismului, fie pe cea ultranaþionalistã, fie rezerva inerþialã, „moderaþia” „intelectualilor neutri”2. Autorul studiului de imagologie etnicã preocupat de stereotipiile de reprezentare a evreului în cultura românã va diferenþia între douã forme/imagini pivotante ce-i traduc profilul: una este cea a „evreului imaginar”, proiecþie dominant negativã cu rãdãcini în culturile europene medievale, în fantasmele populare, iar cealaltã a „evreului real”, care este alimentatã de „stigmatul etnic” particularizat în momente ale istoriei care au creat mai mult decât un mit, au condus metodic la elaborarea unui mecanism al marginalizãrii ºi al diferenþei, mergând pânã la mãsurile de excludere din societate, instituþii, culturã. De la antisemitismul „raþional” împãrtãºit de Nicolae Iorga, sau „naþionalist” al lui O. Goga, sau „ortodoxist ºi etnicist” practicat de N. Crainic, sau „elogios” al lui Cioran la antisemitismul „extremist, mistico-misionar” al lui Constantin Zelea-Codreanu, traseul acestui sentiment latent cunoaºte variaþii metafizice ºi religioase (Nae Ionescu), rasiale ºi politice, naziste sau doar „anticomuniste”. Acest caracter proteiform este analizat de Leon Volovici3 cu obiectivitatea ireproºabilã a istoricului literar, cu detaºarea istoricului mentalitãþilor, fãrã a se neglija însã menþionarea contrapartidei, fie ea restrânsã la câteva nume care ºi-au atras ostilitãþi ºi acuze prin gândirea liberalã sau doar prin simpla lipsã de a trata literatura de avangardã fãrã prejudecata etnicã, dincolo de orice determinism al rasei, mediului etc. Este cazul lui Eugen Lovinescu, cel care a susþinut creatorii evrei, lansându-i ca scriitori români, ºi al lui George Cãlinescu, istoricul ce a vãzut în aceastã sensibilitate un factor de împrospãtare a culturii naþionale, un filon al revigorãrii „sufletului autohton”, dupã cum definea, contrar orientãrii gândiriste, amestecul „fibrelor intime” ale spiritualitãþii naþionale cu „un alogen (care) poate sã ne îmbogãþeascã sufletul”4. 2 3 4

Andrei Oiºteanu, Mythos ºi Logos. Studii ºi eseuri de antropologie culturalã, Bucureºti, Ed. Nemira, 1998. Leon Volovici, Ideologia naþionalistã ºi „problema evreiascã” în România anilor ‘30, Bucureºti, Ed. Humanitas, 1995. George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Bucureºti, 1941, p. 888.

243

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Rodica Ilie

Ce vede Lovinescu în factorul alogen? Alãturi de tensiunea cosmopolitismului, criticul ºi istoricul de la Sburãtorul defineºte „adevãratul spirit iudaic” prin „revoluþionarism, prin avangardism, indisciplinã ºi egalitarism”. κi continuã în memoriile sale portretizarea din perspectiva psihologiei abisale, nefãcând din aceste trãsãturi semne ale diferenþierilor etnice, ci le extrage din notaþia literarã sau publicisticã, din modul de manifestare organic al fiinþei. „Lipsa principiului de autoritate ºi, ca o urmare, a spiritului de negaþie sunt trãsãturile cele mai evidente ale psihologiei evreieºti, devenite apoi trãsãturi esenþiale ale publicisticei noastre de structurã, în bunã parte, iudaicã”.5 Prezenþa evreilor în presã, în manifestãrile artistice ale noii picturi ºi literaturi, în diverse domenii, juridic, medical, politic au avut dublu efect: modelator, dar ºi instigator-anarhic. Ca urmare a acestei emulaþii, Nicolae Iorga ºi Octavian Goga atrag atenþia asupra pericolului „iudaizãrii” literaturii române, N. Roºu, N. Davidescu demonstreazã tendenþios „alterarea culturii moderne datoritã influenþei semite, pentru a ajunge, în cele din urmã, la «specificul evreiesc» în literatura românã”6. În Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Cãlinescu adoptã poziþia criticului, mai degrabã decât pe cea a istoricului, fiind preocupat de „lumea idealã a creaþiei” ce nu trebuie sã se ordoneze dupã legitãþi exterioare, dupã comandamentul politic sau dupã considerente etnice. Astfel reþine contribuþia scriitorilor evrei mai ales din raþiuni care se apropie de cele lovinesciene – „voinþã fermã de a realiza o artã internaþionalã” –, notând cã ei reprezintã „puntea de legãturã dintre naþional ºi universal”. Dincolo de acest mod pluralist, integralist-universalist de a înþelege rolul creatorului, se configureazã apetitul pentru dinamism: „În literaturã ei sunt totdeauna informaþi, colportori de lucrurile cele mai noi, anticlasiciºti, moderniºti, agitaþi de probleme. Ei compenseazã inerþia tradiþiei ºi o fac sã se revizuiascã. Umanitarismul lor sincer modificã în sensul unei viziuni creºtine de sus un spirit de conservare ce poate sã degenereze în obtuzitate”7. Cãlinescu alãturã acestor virtuþi, ce contribuie la reprezentarea benignã a stereotipului „evreului real”, activ în perioada avangardei istorice, câteva „tipice iritante cusururi: dezinteres total pentru creaþia ca scop, «trãirismul» exagerat, negarea criticii (de care noi, rasã constructivã, avem trebuinþã), umanitarismul împins pânã la negarea drepturilor ºi notelor noastre naþionale”. Aceastã enumerare în tehnica alb-negru atrage, aparent, ºi restul portretului pe marginea alunecoasã a unei logici refractare, a discursului xenofob ce vehicula cliºeele negative ale „rasei”. Istoricul se foloseºte însã conºtient de acest dispozitiv care nu-i pericliteazã opþiunea de gândire ºi nu îi afecteazã judecãþile de valoare. Afirmaþia sa este continuatã de o frugalã analizã psiho-sociologicã prin care sunt exhibate, fãrã rezerve, habitudinile ºi reacþiile colective – „Prin aceastã lipsã de tact, la noi ca ºi oriunde, evreii atrag asuprã-le, periodic, toate fulgerele”8. Sporit de luciditatea observaþiilor, de curajul afirmaþiilor ºi de puterea de sintezã, meritul lui George Cãlinescu este de a fi convertit tezismul antisemit în arma deliberat întoarsã asupra sieºi într-un discurs critic de întâmpinare ºi de recunoaºtere a contribuþiei autorilor evrei la modernizarea discursului literar românesc. Acest fapt a provocat la momentul publicãrii Istoriei sale o serie de reacþii violente în presã. Citadinism vs. rural. De fapt, aceastã dihotomie ascunde o gravã confruntare, între douã stãri, vechi – modern, stabilitate – instabilitate, ordine – haos, sãnãtate – boalã. Conservatorismul tradiþionalist proiecta modelele standardizate ale unei mitologii populist-agrariene, pe care miºcãrile de avangardã o contestau, punând în schimb în centrul noilor texte legitimatoare dinamismul oraºului, ritmul alert al marilor metropole europene. În imaginarul colectiv specific unei civilizaþii dominant rurale, evreul reprezintã „strãinul”, „celãlalt”, mesagerul 5 6 7 8

Eugen Lovinescu, Scrieri, Bucureºti, Ed. Minerva, 1970, vol. II, p. 294. L. Volovici, op. cit., p. 180. G. Cãlinescu, op. cit. Ibidem.

244

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

unei schimbãri ce ameninþã ordinea arhaicã, perturbã liniºtea prin elementele de modernitate. Evreul este simbolul oraºului. În schimb, forþa, rezistenþa mitului naþional se hrãneºte din presiunile sãmãnãtorist-poporaniste care au perpetuat o bucolicã ideologie ruralã, tezismul idilic al acesteia fiind potenþat ºi de construirea în primele decenii ale secolului al XX-lea a mitului intelectualului chemat sã conserve tradiþia, sã o protejeze de tentaþiile coruperii structurilor sale patriarhale de cãtre factorii modernitãþii burgheze. Cele douã mituri (radiografiate atent de Volovici în incursiunea sa printre obsesiile naþionaliste) alcãtuiesc un dispozitiv propagandistic de care s-au servit cei care au vãzut în „jidovul rãtãcitor” un pericol, transformându-l în „þapul ispãºitor” al stãrii de crizã, acuzat cã altereazã fundamentele culturii naþionale. Corupãtor al ordinii tradiþionale, evreul poartã apoi stigmatul politic, aruncat asupra sa de antisemitismul cu accente naziste. Evreii sunt acuzaþi de bolºevism. În câteva articole din 1919 Benjamin Fundoianu (B. Wechsler) încearcã sã facã luminã în ceea ce priveºte tentativele de învinuire a spiritului iudaic cã ar rãspunde la mesajul bolºevismului. Tânãrul publicist realizeazã douã interviuri cu Arnold Margoline, vice-ministrul ucrainean al Afacerilor Strãine, membru al delegaþiei constituite pentru Conferinþa de pace de la Paris, de la care obþine rãspicat – în cheia sublimatã aforistic a înþelepciunii iudaice – dovada ridicolului prejudecãþii apartenenþei politice a evreilor: „În Ucraina se spune: «Sunt mulþi evrei printre bolºevici ºi puþini bolºevici printre evrei!!»”. Aceastã declaraþie ºi cererea lui Fundoianu de a mai primi „o probã dialecticã” a faptului cã „evreii nu sunt bolºevici” nu pare sã-l mulþumeascã pe reporter, care, uimit de rãspuns, continuã: „– Atât?”, ministrul gnomic replicând simplu: „– Atât.”9. Se poate folosi parabolic aceastã conversaþie cu ministrul care defineºte bolºevismul atât prin ceea ce conþine el în sens ideologic, cât ºi prin contradicþiile sale. Sistemul ideilor partidului socialist rus era în fapt scindat în douã viziuni ce afirmau schizoid, chiar prin nume, modul de a înþelege revoluþia: menºevismul (menºe - minimul), care „lãsa schimbarea organizaþiei sociale pe seama evoluþiei”, neaºteptând însã pasiv ca istoria sã-ºi urmeze impersonal cursul, ci, în linia teoriei determinismului marxist, înteþind lupta proletarã împotriva capitalismului, ºi bolºevismul (bolºe - maximul), care „înþelegea socialismul ca ceva riguros ºi imediat: revoluþia”. Imperativi ºi dinamici, bolºeviºtii cereau „surparea tuturor normelor ºi tuturor tiparelor vechii societãþi”, demolarea ordinii reprezentate simbolic (în convorbirea lui Margoline cu Fundoianu) prin „întreaga Cartaginã, ca pe urma pãmântului gol sã porneascã din nou plugul cetãþii noi”. Imaginarul diurn este regãsit în aceste mãrturii care confirmã radicalismul revoluþionarilor ruºi ºi care demistificã inconsecvenþele gândirii politice a lui Lenin cu privire la problema þãranilor. Apostolul bolºevismului susþinea înainte de rãzboi cã þãranul, deþinând temperamental simþul de proprietate, „e tot ce poate fi mai reacþionar”; acest fapt îl împiedicã pe Lenin sã se bizuie pe forþa acestei clase în realizarea crezului revoluþiei socialiste. „Dupã rãzboi Lenin a nãpârlit: ºi-a asvârlit ideile. A devenit cel mai ridicol dintre revoluþionari”, afirmã ministrul, reþinând contradicþiile sistemului politic bolºevic. Reziduuri ale bolºevismului cu noua sa faþã, popularã, þãrãneascã, dobânditã în urma seducþiei sloganurilor pacifiste (dupã operaþiunile dezastruoase de la Riga ºi Tarnopol) se regãsesc ºi în peisajul românesc, preluate în fobia tradiþionalismului faþã de spiritul citadin, asociat schematic sensibilitãþii iudaice, cosmopolitismului ºi toleranþei. Este de ajuns sã revenim asupra numelor deja amintite ce contribuiau la constituirea mitului naþional ºi al intelectualului antisemit prin folosirea mecanicã, tendenþioasã a unor paragrafe din autorii clasici, pentru a înþelege acuzele ºi etichetele aplicate scriitorilor evrei ca factori producãtori ai haosului ºi ai bolii sociale (Barbu Theodorescu va consfinþi aceste locuri comune ale antisemitismului intelectual, motivat livresc ºi cu pretenþii de exhaustivitate). 9

Benjamin Fundoianu, Iudaism ºi elenism, Bucureºti, Ed. Hasefer, 1999, p. 56.

245

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Rodica Ilie

În atacurile antisemite spiritualitatea iudaicã era vehement acuzatã de „opera sa predilectã de disoluþie. Între avangardã ºi subversiunea politicã se trãgea semnul egalitãþii”10. Acest mod de manifestare a antisemitismului a beneficiat ºi de pe urma repulsiei tradiþionalismului faþã de efervescenþa spiritului citadin ºi de pe urma ideologiei populiste alimentate de persistenþa la nivel cultural a discursurilor teziste din jurul revistelor „Gândirea”, „Sãmãnãtorul”, „Viaþa româneascã”. Proiectele utopice care vor fi generate în imaginarul socio-cultural din peisajul românesc vor avea ca trãsãturã dominantã acest caracter terapeutic ce se traduce, în termeni mai mult sau mai puþin expliciþi, într-un vocabular mai accentuat metaforic ºi parabolic sau mai apropiat de discursul tehnic al ideologiilor. Curãþirea societãþii româneºti de factorii corupãtori este un loc comun ce apare atât în discursul gândirist, în crezul comunist al epurãrii de seducþiile burgheze (aºa cum se poate vedea în articolele semnate de Gh. Dinu), cât ºi în proiectul antisemiþilor rasiºti ºi naziºti (N. Roºu, N. Davidescu, Tr. Brãileanu, I. Gãvãnescu). Dacã un Nichifor Crainic era convins cã „spiritul nou e sãnãtos fiindcã e antisemit, antisemit în doctrinã ºi antisemit în practicã”11, un Nicolae Roºu priveºte starea corupþiei sociale din alt unghi, prin metaforele alterãrii spiritului, ale descompunerii ºi ale degradãrii corpului. Învinuind miºcãrile de avangardã care aveau în centru figurile unor activi scriitori evrei, Roºu denunþã rãul sporit de iudaism în culturã prin activitatea dadaismului ºi a suprarealismului francez, afirmând cã acestea „exploateazã oboseala moralã ºi sufleteascã a unei societãþi zbuciumate de rãzboi; curentele agresiv revoluþionare în artã apar ca o explozie a instinctelor primare degajate de sub controlul raþiunii; socialismul german postbelic, în mare parte militat de evrei, foloseºte oportunitatea unei înfrângeri pentru a dicta constituþia de la Weimar, (scrisã de un evreu), ºi apoi, prin spartachism, înscãunarea comunismului. În sfârºit, în ideologie ºi în tacticã, bolºevismul rusesc este opera agitatorilor evrei”12. Faþã de ceea ce reprezenta spiritul nou în viziunea lui Apollinaire, pentru Crainic aceeaºi sintagmã traduce cu totul altceva: tendinþele rasiale care corespund unei forme de „patologie socialã” ºi rãspund unei stãri maladive care trebuie eradicatã, iar soluþia la aceastã simptomatologie de crizã este antisemitismul, „exhibat ca o garanþie a «sãnãtãþii spirituale»”13. Afirmaþii asemenea celor aparþinând lui Nicolae Roºu vor fi frecvent prezente în paginile revistelor extremei drepte. Acestea au opus o realã rezistenþã la adevãrata înnoire a gândirii pe principiile liberalismului, ale democraþiei, ale toleranþei faþã de diversitate, mentalitate care „a fãcut ca reprezentanþii avangardei româneºti sã nu aibã o viaþã uºoarã”14, determinând o seamã de frustrãri, îngrãdiri culturale, reacþii ºi acuze cu privire la „anarhismul poetic” întreþinut de spiritul iudaic ai cãrui delegaþi erau Eduard Marcus (Ilarie Voronca), Samuel Rosenstock (Tristan Tzara), Al. Binder (Saºa Panã), Beniamin Wechsler (Benjamin Fundoianu/Fondane), F. Brunea Fox, H. Bonciu, Paul Pãun, D. Trost, Gherasim Luca º.a. Dintr-o altã perspectivã, non-ideologizantã, însã asumatã existenþial-tragic de o conºtiinþã nefericitã apare ilustratã starea maladivã a societãþii în discursul literar. În poemul Paradã, aparþinând Priveliºtilor, Fundoianu denunþã falsitatea unei aparente ordini morale, jinduind în consecinþã dupã o lume primitivã, ce colcãie de vitalitate, de o forþã virginalã generatoare de revelaþii în elementar: „Unde-i pãmântu-n care s-a deºteptat Columb,/prin papagali, liane ºi lubrice maimuþe?/mi-i silã câteodatã din mei ºi din porumb/sã bat monedã falsã pentru copii de struþi”. Critica pluralã asupra societãþii, asupra mediocritãþii ºi conformismului se resoarbe într-un atac virulent ce justificã recrearea haosului ca moment propice regenerãrii: „Mi-ar trebui potopul sã schimbe obrazul lumii/ºi focul sã înjunghie statornicia-n rãu/Cãdeþi imperii! Iatã cã s-au ivit nebunii/sã strângã în poeme crâmpeiele de hãu”. Contrar acuzelor antisemite, gestul anarhic al 10 11 12 13 14

Ovid S. Crohmãlniceanu, Evreii în miºcarea de avangardã româneascã, Bucureºti, Ed. Hasefer, 2001, p. 35. Apud Andrei Oiºteanu, op. cit., p. 253. Apud Ovid S. Crohmãlniceanu, op. cit., p. 35. A. Oiºteanu, op. cit., p. 253. O. S. Crohmãlniceanu, op. cit., p. 35.

246

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

poetului se reduce de fapt la o experienþã mentalã, iar apelul la forþele devastatoare rãmâne la nivel parabolic o formã a epurãrii spirituale. Deºi simbolismul focului se perpetueazã neschimbat ºi în articolul de altã coloraturã a congerenului avangardist Roll-Dinu, finalitatea acþiunii sale este în poem îmbogãþitã de valorile contradictoriu antipragmatice ale incendiatorului. Fundoianu transformã indisciplina în sursã de revelaþie poeticã ºi mobilizeazã energiile negative în direcþia creaþiei autosuficiente, a autotelismului estetic. Spiritul subversiv, pasiunea negaþiei nu sunt doar coordonatele unei psihologii specific iudaice, vom regãsi aceste trãsãturi în profilul oricãrui scriitor avangardist, indiferent de originea etnicã, de formaþia sa spiritualã sau de orientarea sa politicã. Utopiile pe care le cunoaºte începutul secolului nu sunt strãine de afirmarea unor tensiuni în gândire, precum criticismul acut, nihilismul revoltat, deriziunea cu care sunt tratate valorile tradiþionale, contemporane ºi autoritatea modelelor clasice-oficializate. Privirea corozivã ºi relativizant-ironicã asupra proiectelor idealiste este însã o caracteristicã a gândirii filosofico-teoretice a unui Fundoianu, Tzara, Voronca, Mihail Cosma. Résumé L’avant-garde roumaine, vue par des perspectives diverses (esthétique, ethnique, idéologique) a été dominée par l’esprit dynamique, novateur des écrivains juifs. L’opinion critique a été sensible à ce phénomène qui affirmait non seulement le désir de synchroniser les arts avec la sensibilité européenne, mais aussi la recherche d’une identité, d’une personnalité individuelle, et générique aussi, spécifique au nouvel esprit de l’avant-gardisme. Malgré les différences d’opinion esthétique, au dépit des programmes et des rhétoriques imposés dans le champ culturel roumain au début de XXème siècle, notre avant-garde atteste implicitement la nostalgie de la cohésion, de l’ordre, d’une nouvelle ordre, imposée par la sensibilité urbaine, associée à l’imaginaire collectif du juif qui corrompt la stabilité traditionnelle et qui est accusé d’altérer les fondements de la culture nationale. La manière de légitimer la conscience de l’avant-gardisme autochtone s’exprime tant à travers les formes d’art proprement dites, par les tendances expérimentales de bouleverser l’institution canonique de l’art, tant à travers des réactions critiques qui ont conduit, en réalité, à l’affirmation d’une paradoxale paradigme artistique: bien que soutenue par une volonté ludique et polémique et par la force du verbe fondateur, elle sera érodée par des tensions, des traumatismes individuels, des obsessions et des fantasmes idéologiques.

247

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ruxandra Ivãncescu

Ruxandra IVÃNCESCU TRANSILVANIA ªI LITERATURA FANTASTICà (DE LA BRAM STOKER LA ªTEFAN AGOPIAN) Motivând plasarea acþiunii romanului sãu (controversat, dar de mare succes) în Transilvania, Bram Stoker spunea cã în aceste locuri existã legende strãvechi, pãstrate ca niciunde în altã parte a Europei. Venind din partea irlandezului Bram Stoker, acesta este, cu adevãrat, un compliment, deoarece autorul romanului Dracula provenea, el însuºi, dintr-un spaþiu plin de „eresuri”. „Potcoava Carpaþilor /…/ a devenit un centru al tuturor vârtejurilor imaginaþiei”, scrie în jurnalul sãu Jonathan Harker, protagonistul romanului Dracula. De unde aceastã descãtuºare a tuturor proiecþiilor imaginarului ce-i dã vertijuri tânãrului avocat englez? De ce toate lecturile în domeniul fantasticului, toate ciudatele explorãri în aspectul nocturn al imaginarului întreprinse de Bram Stoker se vor fi simþit magnetic polarizate de þinuturile transilvane pe care le cunoºtea doar din vagi descrieri ºi hãrþi aproximative? Fascinaþia pentru zona Transilvaniei provine, în primul rând, de la aºezarea geograficã a acesteia, o aºezare cât se poate de potrivitã unei geografii mitologice. Privitã dinspre Rãsãrit sau dinspre Apus, Transilvania este un „teritoriu de trecere” prin excelenþã. Un spaþiu al „trecerii” asemeni celor descrise de antropologul Arnold van Gennep în lucrarea sa Riturile de trecere1. Adicã un þinut aflat între douã lumi. ªi pentru a trece dintr-o lume într-alta trebuie sã parcurgi teritoriul de trecere. Trebuie sã te separi de o lume pentru a te putea integra într-o alta. Iar adesea aceste „intrãri” dintr-o lume într-alta sunt marcate de portaluri vegheate de „monºtri pãzitori ai pragului”2. În basme „teritoriile de trecere” sunt reprezentate de pãdurea vrãjitã, de câmpiile devastate, pãzite de Scorpie ºi Gheonoaie sau de balaurul ce þine ferecate apele. ªi pentru cã orice trecere este, implicit, o iniþiere, o moarte ºi o renaºtere, pãdurea vrãjitã va fi un asemenea spaþiu, al iniþierii ºi revelaþiei. Dimensiunea ocultã a romanului scriitorului irlandez Bram Stoker a scãpat lecturii multora dintre contemporanii sãi. Mai mult ca sigur, aspectele ezoterice ale romanului erau destinate doar unui restrâns cerc al prietenilor autorului, care îi cunoºteau (poate îi ºi împãrtãºeau) preocupãrile în domeniul ocultismului, al misterelor legate de nemurire ºi tinereþe veºnicã. Aºezarea Transilvaniei o va transfera din realitatea geograficã în geografia mitologicã: ea va fi „pãdurea vrãjitã”, spaþiu al proiecþiilor imaginarului, al iniþierii, morþii ºi renaºterii. Aici îºi aflã sãlaºul misteriosul conte Dracula, cel ce deþine taina nemuririi ºi tinereþii veºnice. Asemeni personajelor din basm ºi mitologie, el este un „pãzitor al pragului” dintre douã lumi. El veghezã nu doar trecerea dintre Occident ºi Orient (cum bãnuieºte Jonathan Harker la sosirea sa în Transilvania), ci ºi trecerea dintre viaþa comunã, a muritorilor de rând, ºi viaþa veºnicã. Chiar statutul de „ne-mort”, de „mort-viu” îl aratã pe conte drept o fãpturã aflatã în zona „trecerii”, a „portalului” dintre lumi: el nu aparþine în totalitate nici lumii celor vii ºi nici lumii celor morþi. ªi va reprezenta pentru ceilalþi eroi ai romanului Dracula fascinaþia pe care o exercitã un teritoriu interzis, teroarea necunoscutului, atracþia misterului ºi ispita. Pentru majoritatea cititorilor, Dracula este un roman de aventuri, unde un grup de englezi onorabili trag o spaimã straºnicã, iar apoi, ajutaþi de prietenul lor olandez, profesorul Van Helsing, pornesc la atac împotriva contelui-vampir Dracula, pe care în final îl vor învinge, într-o apoteozã a Binelui ºi a Raþiunii ce vor triumfa, desigur, împotriva forþelor întunericului. Pentru cei ce privesc 1 2

Vezi Arnold van Gennep, Riturile de trecere, Iaºi, Ed. Polirom, 1998. Ibidem.

248

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

însã cãtre dimensiunea ocultã a romanului ºi cunosc preocupãrile ezoterice ale lui Bram Stoker, Dracula este Marele Iniþiat, Mare Preot ºi Magician, oficiant al unor strãvechi rituri de iniþiere transmise de Bram Stoker sub forma unui scenariu de basm ºi plasate în Transilvania, cea devenitã pentru scriitorul irlandez un fel de creuzet alchimic, inimã a misterului. Acest statut de Mare Iniþiat ºi oficiant al misterelor explicã ºi fascinaþia pe care protagoniºtii-neofiþi ai romanului o resimt faþã de contele Dracula, ecou al fascinaþiei pe care Bram Stoker însuºi pare a o trãi faþã de creaþia sa. ªi aceastã stranie stare de fascinaþie va depãºi paginile cãrþii, va trece de graniþele spaþiului ºi timpului ºi va face din eroul lui Bram Stoker o întruchipare a aspectului nocturn al imaginarului, un „Barbã Albastrã” care deþine cheia castelului sãu din Transilvania ºi, odatã cu aceasta, cheia misterului ce înseamnã trecerea dintre douã lumi. Castelul contelui Dracula, aºa cum îl vede Jonathan Harker, se înalþã pe o creastã muntoasã ºi vegheazã, impunãtor ºi inaccesibil, asupra întregului þinut împãdurit. Locul misterului nu poate fi decât muntele, avatar literar al mitologicului munte sacru, cel ce leagã cerul de pãmânt ºi îi ajutã pe oameni sã se apropie de zei. ªi vorbind despre „istoria” lui Dracula ºi a familiei sale, profesorul Van Helsing va spune: „Cei din neamul Dracula au fost de viþã aleasã, deºi au existat unele vlãstare bãnuite cã au legãturi cu Necuratul. Ei învãþau tainele diavolului la Scholomance, între munþi, deasupra aºezãrii Hermannstadt, acolo unde diavolul pretinde cã al zecelea învãþãcel i se cuvine lui. În însemnãri sunt unele cuvinte ca: strigoaicã, vrãjitoare, ordog ºi pokol – Satana ain ºi Iadul –, iar într-un manuscris se vorbeºte despre acest Dracula însuºi ca fiind vampir, ceea ce înþelegem foarte bine”3. Poveºtile cu vampiri aparþin unei mitologii livreºti, foarte „la modã” printre scriitorii romantici. Însã iniþierea la o „ºcoalã a diavolului”, aflatã sub pãmânt sau în inima munþilor, o ºcoalã unde se deprind puterile vrãjitoreºti ale solomonarilor este legatã de mitologia popularã româneascã. ªi acest nume, de „Scholomance”, ne face sã ne gândim la faptul cã Bram Stoker, pasionat de ocultism, de tainele nemuririi ºi tinereþii veºnice, avea cunoºtinþã de legendele populare româneºti, care vorbesc despre ºcoala ucenicilor magicieni ºi despre puterea solomonarilor. Iar mitologia popularã autohtonã preia, la rândul sãu, o mitologie strãveche, legatã de Zalmoxis, cel ce se retrãgea în inima muntelui împreunã cu discipolii sãi pentru a le împãrtãºi acestora tainele morþii ºi renaºterii, ale vieþii veºnice. Iar aceastã „istorie” mitologizatã a lui Zalmoxis i-a fascinat odinioarã pe istoricii greci, ºi ei aflaþi în cãutarea secretului nemuririi, precum scriitorul irlandez din secolul al XIX-lea. Cercetând vechile mituri ºi ritualuri, Bram Stoker va fi costatat faptul cã acestea au fost „demonizate” de Bisericã. ªi iarãºi va fi înþeles cã nu putea vorbi despre ele în severa Epocã Victorianã altfel decât „demonizându-le” ºi codificându-le. Învãluindu-le într-un scenariu de basm, unde Binele învinge Rãul. Pentru cei ce cunosc însã scenariul basmului, este limpede cã Jonathan Harker intrã într-un adevãrat labirint al groazei pentru cã încalcã interdicþiile pe care i le impune Maestrul Iniþiator, stãpânul castelului. Eroii englezi, mândri de raþionalitatea lor triumfãtoare, de cuceririle civilizaþiei, au parte de câteva ºarje sarcastice din partea lui Bram Stoker, un compatriot al lui Swift ºi Joyce. Ei sunt, de fapt, protagoniºtii unei iniþieri ratate, „falºii eroi” din basm. Adevãratul erou al romanului este Dracula, drept dovadã faptul cã el a continuat sã fascineze generaþii de cititori, pânã în zilele noastre. ªi a dat naºtere la zeci, poate sute de interpretãri – romaneºti, eseistice sau cinematografice – ale complexei sale apariþii. În finalul romanului, dupã ce Dracula pare sã fi fost rãpus, castelul, enigmatic ºi inaccesibil, continuã sã vegheze asupra trecãtorilor transilvane. Poarta ce a fost deschisã, lãsând sã se întrezãreascã misterul, s-a ferecat la loc. Misterul s-a închis în sine ºi priveºte în continuare, parcã dispreþuitor, spre o lume de neofiþi. 3

Bram Stoker, op. cit., p. 369.

249

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ruxandra Ivãncescu

Revenind la toposul muntelui sacru, observãm cã drumul spre acest spaþiu al iniþierii este marcat de pãdurea vrãjitã, un loc al „trecerii” prin excelenþã, dupã cum am arãtat în prima parte a lucrãrii. ªi acest „teritoriu de trecere” este vegheat de „monºtri pãzitori” ai pragului ºi de „animale cãlãuzã”, jucând, la rândul lor, rolul de maeºtri iniþiatori. Un astfel de animal cãlãuzã este lupul. Un lup îi salveazã viaþa lui Jonathan Harker atunci când englezul, prea curios ºi încrezãtor în forþele sale, se pierde într-o „Noapte a Walpurgiei” germanã. Lupii îl vor ameninþa pe tânãrul avocat ºi în drum spre castelul Contelui pentru ca, mai apoi, sã se retragã la intervenþia unui straniu vizitiu, ce se va dovedi a fi chiar Dracula. Acesta are, de altfel, capacitatea de a se preschimba în lup ºi priveºte aproape cu tandreþe spre aceste fiare pe care le numeºte „copiii nopþii”. Preschimbarea în lup nu este doar un aspect al legendelor legate de strigoi ºi pricolici. Ea este, alãturi de cunoaºterea limbii animalelor, un atribut ºamanic prin excelenþã, o virtute dobânditã de marele magician, de marele sacerdot – de solomonarul din mitologia româneascã. O mitologie unde întâlnim ºi imaginea lupului, vãzut ca „animal cãlãuzã” în poezia ritualicã funerarã, o poezie a riturilor de trecere „dintr-o lume-n alta/Dintr-o þarã-n alta/Din lumea cu dor/În cea fãrã dor”. Lupul, care „ºtie seama codrilor” ºi pe care „dalbul de pribeag” trebuie sã ºi-l „prindã de frate” spre a strãbate „trecerea” spre „lumea de dincolo”, face parte din galeria mitologicã a „monºtrilor pãzitori ai pragului”, precum Anubis ºi Cerber. Un alt autor de literaturã fantasticã, Jules Verne, va gãsi în zona împãduritã a Transilvaniei un loc ideal pentru proiecþii ale imaginarului. Posibil inspirat de lectura romanului lui Bram Stoker, Castelul din Carpaþi vorbeºte despre iubirea de dincolo de moarte, despre fascinaþia ºi spaima în faþa misterului, despre atracþia necunoscutului. Alãturi de muntele sacru ºi pãdurea vrãjitã, un topos mitologic este ºi câmpia. Întâlnitã în basm, unde are, ºi ea, funcþia de „teritoriu de trecere” spre lumea de dincolo, spre tãrâmul tinereþii veºnice, ºi este vegheatã de „monºtri pãzitori ai pragului”, precum Scorpia ºi Gheonoaia, câmpia va apãrea ºi în literatura fantasticã. Locul întins, a cãrui linie se pierde în zare, este un spaþiu al mirajului ºi al întâlnirii dintre douã lumi, a sacrului ºi a profanului. Câmpia transilvanã va deveni un adevãrat personaj în proza lui Pavel Dan, unde întinderea nesfârºitã va stârni un „joc al ielelor”, cele ce vor lãsa în urma lor un „copil schimbat”. Duhul misterios adus de iele îºi va urma tatãl adoptiv în peregrinãrile acestuia pe întinderea necuprinsei câmpii ºi se va arãta drumeþilor asemeni unui Sfinx viu, amintind, mereu ºi mereu, de partea obscurã, indescifrabilã a lumii. Odatã cu proza de inspiraþie neoromanticã, expresionistã a lui Pavel Dan, unul dintre puþinii autori români pe care Eugen Ionescu îi propunea pentru o traducere într-o limbã de circulaþie internaþionalã, pãºim în secolul al XX-lea. ªi vom regãsi Transilvania ca spaþiu al misterelor în proza unui autor de la sfârºitul acestui secol, ºi anume ªtefan Agopian. De data aceasta burgul transilvan va fi scena unui roman, Sara, în parte metaficþiune istoriograficã, în parte literaturã fantasticã. „Sibiul anului 1703” va fi cadrul poveºtii biblice a lui Tobit ºi a Sarei, „fecioara posedatã de demoni”4. În burgul transilvan vor fi proiectate intrigi politice dar ºi imagini oniric-fantastice, de o rarã frumuseþe plasticã, unde aspecte ale imaginarului renascentist vor fi dezvoltate în cheie suprarealistã. Acestea au fost doar câteva repere dintr-o posibilã istorie a imaginarului, care ne sunt înfãþiºate de literatura fantasticã dedicatã lumii Transilvaniei. Poarta castelului, deschisã de Bram Stoker, invitã mai departe la descoperirea unor vechi „eresuri” de interes antropologic, ºi, dincolo de acestea, la noi proiecþii ale fanteziei creatoare.

4

ªtefan Agopian, Sara, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1987.

250

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

Abstract The paper presents Transilvania as a „territory of passage”, following the description of this kind of territories offered by Arnold van Gennep in his book The Rites of Passage. The territory of passage is a „no man’s land”, situated between two worlds. The one who wants to carry out a rite of passage, to pass from a world to the other has to modify his status, to die in a world in order to accomplish resurection into the other. He becomes another one by going through the rites of passage and crossing the territory of passage. Transilvania, situated at the border between East and West, between Sunrise and Sunset, land of magic forest and sacred mountain, has all the features of the teritory of passage. And this may be the reason for the fact that gothic novels have placed their action in Transilvania. The most famous of this novels is Bram Stoker’s Dracula. And this book seemed to have oppened a gate of the imaginary, a gate passed through by many writters as Jules Verne or, in the 20 th century, Pavel Dan and Stefan Agopian. Our paper describes some of the themes in the above mentioned works, as far as they are connected to Transilvania as a territory of passage. From this point of view Bram Stoker’s main character, Dracula, represents, by his status, the idea of „passage” and initiation. He is „undead”, neither dead, nor alive. He is the guardian of the gate between two worlds, between life and death, between common life and the mystery of initiation. And one of the characters in the novel mentions that some members of Dracula family were Devil’s disciples in order to become magicians. And this idea can be connected to the old legends of the magician kings and Gods teaching their disciples about immortality in the heart of the sacred mountain. For the 20th century authors Transilvania is also a land of mystery. In the stories written by Pavel Dan the endless field of Transilvania becomes a territory where supernatural creatures arise hallucination and interfere in the life of common people. As for Stefan Agopian’s novel, Sara, a postmodern creation, half history and half fairy tale, its action takes place in Sibiu, centre of imagination and pictoresque descriptions.

251

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Romulus Bucur

Romulus BUCUR SCRIS, CORP, MOARTE. DESPRE LIMBAJ LA ULTIMUL GHEORGHE CRÃCIUN La Gheorghe Crãciun, cel puþin în aceastã (aproape) ultimã carte, Trupul ºtie mai mult1, totul pare a se juca în jurul triadei limbaj/scris/corp. Nu ne dãm seama dacã existã ºi o ierarhizare între ele, dar reflecþia asupra uneia sau alteia dintre idei, independent sau în asociere, revine obsesiv; pentru cititorii sãi, ca ºi pentru cei care i-au audiat cursurile din ultimii zece ani, aceasta nu reprezintã o noutate. Este vorba, între altele, de o opþiune filosoficã, deºi scriitorul e conºtient de limitele sale în acest domeniu, unele autoimpuse: „Cît timp am fost poet, i-am dispreþuit pe filosofi. Cu douã excepþii: presocraticii ºi Wittgenstein. Ar mai fi fost probabil ºi alþii, dacã aº fi citit mai mult. […] Nu cã nu ºtiam sã citesc filosofie, dar nici nu voiam sã învãþ. Iar pe Wittgenstein cred cã în mare mãsurã îl inventam, vãzînd în el lirica fundamentalã a abstracþiunii. Mã enervau pînã la isterie transcendenþa ºi metafizica.” (Trupul…, p. 49) Încercând o anumitã sistematizare, avem relaþia dintre scris ºi lume, mediatã de o funcþie a corpului („Înghit lumea pentru a mã lãsa înghiþit de scris [s.n.]” (Trupul…, p. 33), aceea dintre scris ºi persoana proprie („Este destul de simplu: am dispãrut ºi mi-a luat locul propriul meu scris, ficþiunea mea poate începe”, Trupul…, p. 216), dintre scris, moarte ºi sinucidere, aici intrând din nou tema corpului. Parcã premonitoriu, asupra acestei ultime relaþii autorul revine cu insistenþã: „Scrisul e adevãrata sinucidere, mai precis o continuã agonie sinucigaºã” (Trupul…, p. 15), „El [scrisul, n.n.] te omoarã pur ºi simplu ºi tu vrei sã-þi faci o glorie din asta” (Trupul…, p. 108), „Scrisul e în esenþa lui ucigaº” (Trupul…, p. 33), el este thanatic, „ceva de dupã viaþã, este încercarea altei vieþi, decorporalizate” (Trupul…, p. 33); pe aceeaºi paginã, „foamea de scris” este consideratã totuna cu „foamea mortuarã, autoantropofagia” (Trupul…, p. 33). Fluiditatea, caracteristicã scrisului ºi, în acelaºi timp, mediilor interne ale corpului, e vãzutã ca o ameninþare, latentã doar pentru cã nu toatã lumea, nu tot timpul, o conºtientizeazã; scrisul este ceva care “te desfiinþeazã, te lichideazã, ca o substanþã corozivã în stare sã topeascã ºi scheletul. Ce altceva e scrisul, dacã nu un lichid, chimic ºi organic în acelaºi timp, un fel de suspensie coloidalã în care a fost maceratã toatã carnea trupului tãu, cu creier cu tot!” (Trupul…, p. 40). Consolarea e derizorie, exegi monumentum fiind ceva mai degrabã adaptat dimensiunii umane, nu celei trans-umane, ca monumentele arhitectonice: „Scrisul nu face altceva decît sã mã omoare. El construieºte un alt om, o umbrã care are ºansa de a învinge timpul. Scriu pentru a fi eu ºi tocmai scrisul mã face sã nu mai fiu” (Trupul…, p. 34). Cartea pare a oscila între doi poli, trup ºi scris, având, cum am vãzut, moartea ca termen median. Scrisul, am vãzut, provoacã moartea, cea a trupului. Dar acesta „e singurul instrument de mãsurã creditabil. Prin el, poþi totuºi sã nu cazi în proiecþia imaginarã” (Trupul…, p. 23). Avem, cu alte cuvinte, un Alberto Caeiro trecut prin ºcoalã, dacã un astfel de oximoron e posibil, o viziune fizicã, excluzând fãrã drept de apel orice metafizicã, a lumii, ceea ce face relaþia de mai sus ºi mai dramaticã: „Cel care nu poate fi salvat de scris e corpul” (Trupul…, p. 33). Ceea ce nu-l împiedicã totuºi a vorbi despre „corporalitatea restituitã prin limbaj” (Trupul…, p. 21), delimitându-se în acelaºi timp de Valéry – „Eu nu vreau sã explic limbajul prin intelect, ci prin corp” (Trupul…, p. 17); întrebarea care se pune e: reuºeºte? Nu cumva corpul e o ficþiune a intelectului, ºi aceasta din cauza modului 1

Gheorghe Crãciun, Trupul ºtie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000), Piteºti, Ed. Paralela 45, 2006; în continuare, între paranteze, abrev. prin Trupul…, urmând numãrul paginii.

252

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

european de raportare a eului la lume (Trupul…, p. 15); cf. „Corpul mi se adunã în cap” (Trupul…, p. 17). Scrisul este vãzut ca produs, limbajul ca proces; corpul e un dat, cumva la mijloc între cele douã, ºi þinând de fizic, nu de metafizic; în acest sens, el vorbeºte de „corporalitatea restituitã prin limbaj” (Trupul…, p. 21). Cu toate acestea, între limbaj ºi scris existã o anumitã incompatibilitate, o anumitã incongruenþã, ceea ce duce la ideea de zãdãrnicie a scrisului ºi, cu paºi mici, la caracterul sãu thanatic, evocat mai sus: „Cel care nu poate fi salvat de scris e corpul” (Trupul…, p. 33). Pânã la urmã, singura justificare a scrisului (posibil ºi a limbajului) nu este comunicarea, ci o anumitã empatie întru durere: „Pe cel care, eventual, m-ar citi nu-l intereseazã nici sîngele meu transformat în cernealã, nici carnea mea transformatã în nisip. El mã citeºte pentru a înþelege ceva mai mult despre sîngele ºi carnea lui” (Trupul…, p. 240). Încearcã sã se delimiteze de Paul Valéry, ºi explicit („Eu nu vreau sã explic limbajul prin intelect, ci prin corp”, Trupul…, p. 17) ºi implicit, prin argumentarea teoretizãrii pe care o face în bunã parte din scrisul sãu ca o necesitate, nu ca o plãcere a jocului intelectual: „Am fost un inhibat care a ieºit tîrziu din propria lui tãcere iar aceastã ieºire s-a coagulat teoretic” (Trupul…, p. 13); „Teoretizarea, ca activitate în sine, nu-mi place, e o îndeletnicire a mea de nevoie, apãrutã din încercarea de a înþelege ceea ce scriu eu însumi” (Trupul…, pp. 134-135). Deºi formulãri cum ar fi „Corpul mi se adunã în cap” (Trupul…, p. 17) pun sub semnul îndoielii reuºita demersului, Gheorghe Crãciun e prea conºtient de sine însuºi, tot timpul, la fel ca autorul lui Monsieur Teste, pentru a mai avea acces la inocenþa originarã adamicã; Pessoa ºi-a inventat un heteronim pentru a reuºi acest lucru. În plus, recunoaºterea faptului cã nu a reuºit sã ajungã pânã la ironie, e de fapt recunoaºterea unei înfrângeri chiar pe acest front… Trecând la cele câteva nume discutate în carte, epigraful din Barthes marcheazã o opþiune, aceea între instrumentalitate a limbajului (funcþia sa utilitarã) ºi frumuseþe a sa (funcþia esteticã, poeticã), pe de o parte, ºi profunzime (intelectualizare), pe de alta; s-ar putea trage concluzia cã e vorba de o luptã pierdutã cu intelectualismul – reproºul care i s-ar fi putut aduce ºi lui Valéry, ºi anume cã e vorba de o ficþiune (i.e., iluzie, autoamãgire) cea a întregii personalitãþi implicate în creaþie când de fapt ea se concentreazã în intelect i se poate aduce ºi lui. Cu replica posibilã a autoiluzionãrii prin ficþiune, care se poate dovedi salvatoare: „Cuvinte, expresii, fraze care în minte sînt mai reale decît altele” (Trupul…, p. 9). O autoiluzionare care aproape paralizeazã, prin inutilitate, gestul de a scrie – o rescriere prin retrãire, prin asumare totalã, a propoziþiei finale din Tractatus-ul lui Wittgenstein: „Limbajul este imaginarul. Atunci de ce mai existã literatura? Avem nevoie de o redundanþã în plus?” (Trupul…, p. 21). La aceasta se adaugã o contemplativitate de tip daoist (în contradicþie cu omul activ care a fost Gheorghe Crãciun): „Asta aº vrea, desigur: sã mã cufund în limbaj, sã mã scufund în el, fãrã sã scriu. ªi aº mai vrea ceva: sã pot opri lumea în loc mãcar pentru o zecime de secundã” (Trupul…, p. 21) ºi o autenticitate de asemenea daoistã, nu ºtim dacã descoperitã pe cont propriu, prin trãire, sau prin lecturã (a lui François Cheng, de pildã), dar nu mai puþin asemãnãtoare cu noþiunea de qi (suflu) care stã la baza procesului de creaþie artisticã în lumea chinezã: „Cine nu ºi-a interiorizat limbajul ºi n-a fãcut din el un fel de respiraþie a gîndirii nu are nimic de spus. Literatura, filosofia, dar mai ales critica literarã, sînt pline de simulanþi” (Trupul…, p. 111). Un citat din Lao Zi, în dublã traducere, cred cã va lãmuri lucrurile: „Vorbele demne de încredere nu sunt plãcute auzului, iar vorbele plãcute auzului nu sunt demne de încredere. Ceea ce este bun [nu are trebuinþã de] vorbe iscusite, iar vorbele nu sunt bune”2, 2

Lao Zi, Dao de jing, LXXXI, [traducere de ªerban Toader], în „Cartea despre Tao ºi virtuþile sale”, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1999, p. 199.

253

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Romulus Bucur

sau: „Vorbele sincere nu sunt frumoase,/vorbele frumoase sincere nu sunt; cel bun nu dovedeºte nimic prin vorbe,/cine dovedeºte prin vorbe nu este bun”3. Limbajul e falsificare, în spiritul celor citate mai sus: „Cu cît spun mai mult cuvinte, cu cît sînt mai mult în stare sã fac fraze complicate, cu atît fug mai mult de mine. Vorbim frumos, profund ºi inteligent tocmai pentru a scãpa de ceea ce n-avem niciodatã curajul sã spunem. Sîntem slabi, proºti, mãrginiþi, ticãloºi, laºi. Noroc cu limbajul care ne salveazã de ruºinea acestor recunoaºteri” (Trupul…, p. 7). ªi nici literatura, în mãsura în care (se) þine de limbaj, nu e altceva: „Limbajul articulat ne-a scos din muþenie, pentru a arãta cît sîntem de gãunoºi ºi stupizi. Sã nu ne facem iluzii: literatura ca limbaj e neglijabilã. Oamenii vorbesc tot timpul altceva ºi despre altceva decît cred scriitorii. Scrisul i-a fost dat omului nu pentru a face literaturã, ci inventare, liste, socoteli, note informative, jurãminte false, escrocherii. Cine ºtie sã scrie e mai puternic, în sensul în care îºi poate ascunde mai bine intenþiile” (Trupul…, p. 47). Cu toate acestea, cu toate pãcatele sale, fiind „împrãºtiere, distrugere, vanitate, boalã, somn, transã”, scrisul e ºi „o încercare a trupului de a se uni, în sfîrºit, cu mintea” (Trupul…, p. 101), adicã o ºansã. O ºansã reprezentatã de materialitatea trupului, de, oricât de redundant ar suna, de corporalitatea sa: „În realitatea lor idealã, cuvintele n-au nici o consistenþã. Consistenþa e întotdeauna a trupului. Tocmai mintea (care gãseºte pînã la urmã propoziþia potrivitã) spune asta” (Trupul…, p. 43). Un pasaj confesiv-memorialistic, semnificativ pentru cã explicã opþiunile unei bune pãrþi a generaþiei ’80, se referã la descoperirea lingvisticii ºi a filosofiei limbajului: „Marea mea revelaþie asupra a ceea ce trebuie sã fac pentru a fi un scriitor adevãrat s-a produs în anii studenþiei, graþie cursurilor de lingvisticã generalã ale Sandei Golopenþia. Atunci am simþit esenþialul. Habar n-aveam ce vreau, dar am simþit plãcerea, fascinaþia mecanismelor limbajului, cu toatã organicitatea lor funcþionalã. De atunci ºi pînã acum n-am fãcut nici mãcar un pas mai departe. Am crescut într-o metafizicã inexistentã. Totul trebuie construit, pus în termeni sintactici. Între filosofia de pînã la Wittgenstein ºi literaturã nu e nici o diferenþã esenþialã. Diferã gradul de abstractizare al limbajului, atîta tot” (Trupul…, p. 22). De unde, împrumutând finele distincþii ale Sandei Golopenþia între modestie ºi orgoliu, tipologia acestora, putem conchide cu Gheorghe Crãciun ºi cu modest-orgolioasa lui afirmaþie: „Eu nu sînt critic. Sînt un analist al limbajului” (Trupul…, p. 24). Abstract This essay, starting from the last book published in Gheorghe Crãciun’s lifetime, Trupul ºtie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa/The body knows better. Fake diary to Pupa russa, analyzes the writer’s idea concerning the body-language-writing relationship, as well as his affinities with authors such as Paul Valéry and Ludwig Wittgenstein.

3

Lao Zi, Dao de jing, LXXXI, [traducere de Dinu Luca], în „Cartea despre Dao ºi putere, cu ilustrãri din Zhuang Zi”, Bucureºti, Ed. Humanitas, 1993, p. 307.

254

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

LAUREAÞII CONCURSULUI DE POEZIE „ANDREI MUREªANU” EDIÞIA A V-A, 2007 premiul I:

Iulia-Dorina Stanciu, clasa a XI-a Colegiul Naþional „Andrei ªaguna” – Braºov

Motto: Atunci, cuvântul veni întocmai cum revine porumbelul istovit de atâta zbor dar copleºit de plenitudine. Germain Droogenbroodt Ciclop de-amorul scenei … Pe scenã, n-ai decât un singur ochi. Tot ceea ce e natural, devine fabulos – Nu printr-o caricaturizare a imaginilor standard, Ci prin nevoia teatrului de singularitate! Pe scenã, omul se întoarce cu spatele la public, Lovit de priviri e numai actorul! În bãtaia reflectorului, Eºti doar vibraþia melodioasã a unui personaj Construit pe frânturi de replici. Clipa nu defineºte o condiþie, Dar timpul te aruncã într-o inconºtienþã provizorie. Omul din tine îþi þine pumnii strâns, Iar personajul capãtã tacit o inconfundabilã individualitate. Pe scenã, cuvintele se fabricã în profunzimea sufletului, Nu e timp sã-þi desfunzi filtrul gândirii! Pe scenã, n-ai decât un singur ochi … Prin el, publicul þi se dezvãluie, Astfel converg spre tine aplauzele – Trofeul unei aprecieri negrãite!

... tandreþea unui nud Oglindirea s-ar cuveni sã fie dezgolitã; sã te desparþi de veºmânt ori de câte ori priveºti spre tine, sã-þi simþi pielea cum începe a însori de senzualitate, sã te laºi atins ºi frânt de mirosul tãu. În zadar te-ai strãduit sã percepi chipul, o imagine, sinele – fãrã de tine. Haina te furã, dã corpului o formã vizibilã, rãnind ochiul cu vulgaritatea modelor. fii tu! poartã-te în nud, mãcar în faþa propriei oglinzi! Dor de poveste Mai sorb o gurã din ceaºca de cafea – un nãzdrãvan adaos de singurãtate. Mã strigã sufletul la geam, Eu îi aud ecoul: „Stinge timpul … povestea se scrie acum”!

255

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Laureaþii Concursului „Andrei Mureºanu”

premiul II:

Iulia Comºa, clasa a XI-a Colegiul Naþional „Andrei ªaguna” – Braºov ªi aerul ostenise între mine ºi el.

Aer (alergie) Dilatarea era hidoasã. Forma lui devenise strânsã în jurul respiraþiei mele. Îi creºteau mâini în gâtul meu, în pieptul meu, în jurul inimii, ca o cochilie. Încercam sã-l expir ºi însãºi durerea mea mã îneca! Dansa cu plãmânii mei, întorcându-i, învârtindu-i ca pe florile fãrã putere. Cu ochii întorºi de mâini ale lui, nu mai vedeam lumina. Mã holbam la aerul murdar dinãuntrul meu, agãþându-mã spasmodic de amintirea altui aer, care, altãdatã, era atât de limpede încât vedeam oameni întregi prin el. Un vânt metalic tacta un puls îndepãrtat, fãrã aripi. Convalescenþii Venise greoi, ca vânãtorii secaþi de puteri.

Apoi s-a lãsat o liniºte fãrã zgomot, fãrã bãtãi de inimã. ªi atunci am ºtiut cã nici lui nu-i mai bãtea inima. Spre luminã crepusculul este o stare dinãuntrul ochiului ºi nu a împrejurului. de-a lungul privirilor, praful de searã îºi netezea promenade. cuvintele îmi apuneau, cu liniºte bãtrâneascã. îl aºteptam fãrã sã-l vãd, îl simþeam doar – mereu învãluindu-mã, ca o amintire. venea dinspre stele ºi n-avea urmã. se scurgea prin ºanþul mãtãsos al semiconºtienþei mele. îl doream viu ºi în culori, în cinci firimituri: una pentru fiecare simþ. noaptea e ieºirea din luminã. lumina e zvâcnirea timpului în fiinþa dindãrãtul înveliºului.

în liniºtea vâscoasã a negrului strãveziu, toate dorm. ochii dorm. trupul doarme. Când ºi-a odihnit privirea obositã pe pian, mâinile dorm. a început un cântec molatic, laringele doarme buºtean. pe ritmul bãtãilor lui de inimã obosite. pãrul doarme. timpul moþãie. – N-ai sã adormi, i-am spus, hainele, vechi ºi noi, dorm. somnul obosit e fãrã vise! Nu, nu, nu trebuie sã adormi, nici alb, nici negru! mãrimile s-au stins. Se uita la mine cu ochi obosiþi; oboseala lor îmi mângâia obrajii.

numai amintirea de el nu doarme. Cu gâtul înþepenit, zâmbea obosit, mã înveleºte delicat, irespirabil, ca Panthalassa ca de dupã ceaþã. Privirea lui devenise vagã, ca înmuiatã într-o apã obositã de pe Pangaea. lumini. 256

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Þara Bârsei

premiul III:

Sânziana Mardale, clasa a XI-a Colegiul Naþional „Andrei ªaguna” – Braºov

Într-o cafenea Pe mobila matã, stã un caiet deschis o canã de cafea începutã cu urme vagi de ruj cerceii sunt într-un colþ fularul e pe jos zdrobit de picioare se zbate scrumul de þigarã proaspãt trupul stã gol pe masã cuvintele se miºcã mâzgãlesc masa privesc la strada care mã sperie cu un cuvînt de ochi timpul trece pe fereastrã geamurile se trîntesc se sparg se întunecã e cald dar simt frigul de afarã rãceala îngheþul când voi ieºi goalã pe uºa cafenelei mele când voi merge singurã prin noaptea care existã doar pentru a plânge timpul care zdrobeºte

ªºt! ªºt! nu mã trezi vârful glonþului pãtruns adânc în mine a pierdut din cãldura sa e un glonþ rece sinistru de îngheþat poate cã se joacã acolo în lumea lui cu globulele mele roºii albe albastre mov singur se joacã ºotron aruncã tije de metal pe biata mea inimã ca o mamã ce-ºi lasã copilul sã o o tragã de pãr fãrã a striga de durere ººt! nu îl trezi acum dormim amândoi

257

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Laureaþii Concursului „Andrei Mureºanu”

unu’ plus unu’ fac doi … þi-ai legat cordonul tãu ombilical de gâtul meu ºi ai început încet încet sã te hrãneºti din mine erai flãmând eu eram liberã am început sã simt pentru doi ***** era dimineaþã mâinile mele nu mai erau ale mele erau ale noastre ***** era searã eu aveam o singurã aripã cealaltã era la tine douã jumãtãþi perfecte ***** era noapte dormeai lipit de mine îþi simþeam aripa grea peste coapsa stângã ***** era vânt te gândeai poate la mine **** era o datã **** dar ai triºat ºi ai zburat fãrã mine iar eu am luat un cuþit ºi l-am înfipt în cordonul tãu ºi ai strigat si te-a durut ºi m-a durut ºi am crezut **** eram o datã

plictis stau întinsã pe-un pãmânt ºi încep sã mã taie cu cuþite mari cu furci cu coase mã simt ca într-o morgã de cadavre literare încep sã mã tranºeze vãd liniile desenate cu carioca pe trupul meu aºa vãd ei trupul împãrþit fragmentat în biliarde de bucãþele vãd carne oase muºchi tendoane vene cartilaje celule molecule nuclei mã aruncã pe talere ºi mã scot la vânzare în firimituri mai zvâcneºte o aortã sub globii oculari la morgã nu mai vin pacienþi sã fie controlaþi analizaþi tranºaþi cusuþi la loc e liber pustiu de liber mã aºteptau pe mine acuma, beau o bere se bucurã de lumina neonului de-afarã eu stau îi privesc de departe din timpul mort ºi mã gândesc cu sfertul de creier rãmas cu jumãtate de inimã pierdutã: de ce naiba nu vii sã cumperi mãcar un ficat?

258

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro